AFECTIVITATEA COPIILOR

ÎN CONDIȚII DIFICILE. DIMENSIUNI PSIHOLOGICE

Mariana BATOG,
cercetător științific IȘE, doctorandă
Situaţia prezentă la nivel mondial, starea de urgență, numeroasele știri, informații ce apar
zilnic în mass-media și rețelele de socializare ne încarcă negativ, iar stările emoționale mai puțin
plăcute sunt omniprezente. Este foarte important în contextul actual, să avem grijă de starea noastră
de bine, să fim în echilibru atât interior, cât și exterior. Preocupările de astăzi ale specialiștilor
psihologi sunt direcționate în acordarea suportului psihologic copiilor și adolescenților în situații
dificile, în scopul diminuări stărilor afective distructive și optimizarea funcționalității psihologice în
contextul numeroaselor provocări societale.
În condiţii de stres și criză, copii devin cei mai vulnerabili şi sunt mai afectați psihologic, în
special copii din grupul de risc. Situaţiile de tensiune pot crea la copii, dar și la adolescenți stări de
iritabilitate, disconfort psihologic, anxietate și frici, alertă, panică. Astfel de stări, pot produce
dezorganizare comportamentală şi a activității, reduce calitatea vieții și starea psihologică de bine
etc.
Un aspect important este faptul, cum înțeleg copii reacția părinților în condiții stresante.
Sensibilitatea copiilor se intensifică îndeosebi în situații dificile și ei observă foarte bine trăirile
emoționale ale părinților. Este semnificativ ca părinții să discute și să-și împărtășească gândurile și
trăirile cu copii; să-i încurajeze și pe ei să -și exprime emoțiile, dar în același timp să evidențieze
capacitatea lor de a face față și depăși situațiile dificile..
Dezvoltarea rezilienţei la copii şi adolescenţi devine actualmente un concept valoros în
prevenţia şi depăşirea stărilor de stres și încordare emoţională, binevenit de a fi cunoscut de către
psihologi, cadre didactice şi părinți, implicând termenii de rezistenţă şi adaptare, abilităţi ce
contribuie la trecerea cu succes a situaţiilor dificile. Noţiunea a apărut în contextul modelelor
centrate pe individ şi psihologiei pozitiviste, în cadrul cărora se pune accentul pe capacităţile
persoanei de a supravieţui şi chiar de a se dezvolta în urma evenimentelor stresante. Studiile
sugerează că, copiii rezilienţi vor avea unele reacţii tranzitorii în raport cu evenimentul stresant și
nu vor dezvolta ulterior tulburări ce ţin de stres. Dimpotrivă, odată cu trecerea timpului, se vor
caracteriza prin emoţii pozitive şi funcţionare psihologică sănătoasă.
Promovarea rezilienţei se poate realiza la nivelul a trei dimensiuni fundamentale:
❖ susţinerea relaţiei de ataşament părinte-copil sau părinte-persoană de referinţă;
❖ întărirea sentimentelor de competenţă, siguranţa personală, stimă de sine ale copilului;
❖ favorizarea amintirilor pozitive, în ciuda experienţelor negative.
 Psihologul român M. Turliuc explicitează unele principii semnificative în dezvoltarea
rezilienţei la copii:
⮚ Comunicarea emoţională cu copilul - calitatea ei depinde de empatia adultului. Copilul este
ajutat să-şi înţeleagă trăirile emoţionale şi să se simtă recunoscut şi acceptat de adult.
⮚ Dialogul reflexiv - implicarea copilului în găsirea soluţiilor în probleme cu care se confruntă,
înseamnă renunţarea la soluţii gata oferite de adult sau la ordine. El permite dezvoltarea
abilităţii de reflecţie, de a gândi şi găsi soluţii.
⮚ Repararea rupturilor - evitarea izolării sociale, reflectarea asupra relaţiilor şi vindecarea lor
înseamnă o educaţie favorabilă valorizării relaţiilor şi dezvoltării rezilienţei.
⮚ Colaborarea - acţiunile bazate pe cooperare permit depăşirea egocentrismului şi valorizarea
de sine şi a celorlalţi. Este o metodă indicată pentru recuperare după evenimente dificile.
⮚ Naraţiunea coerentă - a avea o istorie personală fără goluri orientate în timp şi spaţiu
înseamnă a fi sănătos, rezilient, iar istoriile coerente sunt importante în momente cheie.
Protejarea sănătăţii mentale și emoționale, în perioade dificile și în contextul multiplelor
provocări vitale constituie o prioritate a Organizației Mondiale a Sănătății, ce vine cu recomandări
utile părinţilor, profesorilor și psihologilor, printre care reliefăm:
● Evitarea urmăririi știrilor care ne pot cauza anxietate și stări de stres. Este recomandat să
căutăm informații ce ne pot ajuta să luăm măsuri practice și să ne protejăm. De asemenea,
este indicat să ne informăm doar o dată sau de două ori pe zi. Fluxul neîntrerupt de știri și
evenimente ne poate menține într-o stare de vigilență perpetuă și de îngrijorare continuă.
● În situații complicate de viaţă nevoia de ataşament a copiilor se intensifică și simt că e
necesară o mai mare disponibilitate din partea părinților. Abordarea și discutarea
îngrijorărilor pe care copiii le au, va reduce starea de anxietate.
● E recomandat să purtăm discuții sincere cu copiii, într-o manieră adaptată vârstei lor. Copiii
vor căuta în manifestările și acțiunile adulților din jur modalități și strategii de gestionare a
emoțiilor proprii, în timpul perioadelor dificile. Copiii se vor simți mai ușurați și mai
eliberați, dacă își vor putea comunica trăirile greu de dus, descărcându-se astfel de povară
într-un cadru sigur și dătător de stabilitate.
● Ajutați copiii să identifice modalități pozitive de exprimare a emoțiilor negative, precum
furia și tristețea. Fiecare copil are propriul său mod de a-și exprima emoțiile. Unii au nevoie
ca adulții să se implice alături de ei în activități creative (prin joacă, desen etc.).
● Să ne menținem în siguranță și să-i protejăm pe cei dragi. Apropierea de cei care au nevoie
de ajutor se poate dovedi benefică pentru ceilalți, dar și pentru propria persoană.
● Să căutăm oportunități de a amplifica vocile și poveștile pozitive ale celor care au făcut față
virusului și s-au vindecat etc.
 De asemenea, pentru favorizarea stărilor afective pozitive în condiții vitale dificile, specialiștii
în domeniul psihologiei recomandă:
Dezvoltarea și consolidarea gândirii pozitive atât la copii, adolescenți cât și la adulți.
Gândirea negativă invocă stări neplăcute și înseamnă ură, invidie, lăcomie, furie, răutate,
îndoială, pesimism, depresie, frică, mânie. Stările negative se transpun în comportamentul
nostru.
Prezenţa cognițiilor pozitive despre sine și despre lume, sentimentul de autovalorizare,
stabilitatea emoțională a copiilor și membrilor familiei, abilitățile de comunicare bine
dezvoltate la copii și adolescenți, relațiile pozitive dintre părinți și copii, rețeaua de sprijin
familial intervin ca factori protectivi în prevenția dezvoltării tulburărilor ce țin de
afectivitate și se pot instala în timp.
Valorificarea resurselor interne ale personalității, fortificarea încrederii în sine.
Resurse eficiente în susținerea copiilor în situații de tensiune și încordare psihologică ar
putea fi: crearea unei ambianțe securizante, atenția și satisfacerea nevoilor bazale,
comunicarea empatică, susținerea din partea persoanelor semnificative din viața copilului și
adolescentului, stabilitatea din viața copiilor.
Implicarea și concentrarea pe activități ce aduc satisfacție, ce pot fi realizate împreună cu
toți membrii familiei.
Psihologii pot utiliza în situaţii de recuperare a beneficiarilor săi tehnici de relaxare
musculară, tehnici de vizualizare a imaginilor pozitive (tehnica „Locul în care mă simt
bine”), tehnici de control al respiraţiei.
Art-terapia devine un mijloc eficient în crearea și menținerea emoțiilor pozitive:
meloterapia, terapia prin basme, activitățile de pictură.
Completarea de către copii a agendei calităţilor pozitive, agendei performanţelor
(succeselor) sale, sau agenda evenimentelor haioase, un caiet al dorinţelor şi viselor. Copiii
desenează, scriu în el tot ce doresc, ceea ce reflectă visele sale; învaţă să fixeze planuri de
viitor şi scopuri. Priceperea de a visa inspiră şi motivează spre acţiune, diminuând stările de
tristeţe, pasivitate, separare şi neimplicare a copiilor.
Părinții pot beneficia de seminarii psihologice online pentru a învăța împreună cu copii cum
să-şi gestioneze emoțiile, creeze emoții pozitive și a le menține o perioadă mai lungă de
timp.
Un slogan psihologic actual destinat părinților, cadrelor didactice şi elevilor ar fi:
Să rămânem calmi, liniștiți și cu mintea limpede, pentru că în acest fel te ajuți pe tine și
pe cei din jurul tău!