Cum să creștem un copil rezilient și adaptabil?

Grădinița cu Program Normal Cocorăștii Mislii, Prahova

Prof. Înv. preșcolar : Ionescu Georgiana
Prof. Înv. preșcolar : Mihai Ștefania
Prof. Înv. preșcolar : Rîpanu Iuliana
Prof. Înv. preșcolar : Șerban Andreea

Termenul de „reziliență” reprezinta abilitatea cuiva de a reveni la normalitate

după ce a suferit un şoc (emoțional,economic, medical). În domeniul
educațional, rezilienţa este definită drept capacitatea sau procesul de adaptare
eficientă care, în urma unor experienţe de şoc, ajută individul să continue să îşi
urmărească obiectivele.(Howard & Johnson)

Reziliența reprezintă un concept instrumental utilizat în cadrul unor operații de

identificare/măsurare a unor situații critice, generate de un șoc sau de o criză cu cauze
interne și externe, operații necesare pentru a stimula capacitatea „actorilor sociali” .
Asta ar însemna că unele evenimente neplăcute din viaţa noastră , nu toate , ar trebui să
ne întărească şi nu să ne dărâme. Dacă ne-am controla emoţiile am putea face faţă mai
uşor unor situaţii mai dificile.
Şi în mediul şcolar se întâlnesc numeroase cadre didactice care fac cu greu faţă
emoţiilor sau situaţiilor deranjante precum şi numeroşi elevi care eşuează deoarece nu au
capacitatea de a-şi gestiona emoţiile , de a-şi reveni după un eşec , într-un cuvant nu pot
fi rezilienţi.
Rezilienţa este un termen care se poate defini ca abilitatea de a gestiona şi a face faţă
situaţiilor stresante- mari sau mici şi a rămâne în echilibru psihic.
Evident toate persoanele sunt lovite de emoţii, inclusiv cele reziliente,dar nu trebuie să
lase ca emoţiile să le controleze .
Persoanele reziliente emoţional nu îşi neglijează emoţiile sau experienţele, nu le
tratează cu indiferenţă, nu le resping, însă nu lasă aceste emoţii negative să preia
controlul şi să le copleşească propriile decizii şi viaţa.
Pe scurt putem defini rezilienţa ca fiind capacitatea de a-ţi reveni rapid după dificultăţi .
Orice persoană îşi poate dezvolta aceasta capacitate . dacă este adult , iar dacă este elev
i-o putem forma noi cei implicaţi în actul instructiv-educativ.
Să vedem care sunt trasăturile unei persone reziliente:
Păstrarea calmului şi a siguranţei în situaţii de criză
Tolerarea situaţiilor incerte
Menţinerea optimismului
Adaptarea rapidă la noi situaţii
Păstrarea simţului umorului
Formarea unei păreri bune despre sine
Imbogăţirea permanenta a cunoştinţelor din diferite situaţii de învăţare (experienţe
proprii sau experienţele altora)
 Menţinerea curiozităţii şi a nevoii de a pune întrebări
Găsirea de soluţii în rezolvarea problemelor
Comportarea flexibilă în diferite situaţii
Păstrarea încrederii în calităţile sale empatice şi în propria intuiţie
Şi altele.
Dacă ne uităm la noi înşine putem regăsi o mare parte din aceste trăsături , dar le
găsim doar în situaţii positive.
Acelaşi lucru-l putem spune şi despre elevii noştri.
Pentru a dezvolta această abilitate la copii şi la elevi trebuie să parcurgem mai multe
etape pas cu pas.
În primul rând trebuie dezvoltate abilităţile sociale şi emoţionale ale copiilor .Copiii
trebuie învăţaţi copiii să îşi facă prieteni şi cum să îşi menţină o relaţie de prietenie. De
asemenea trebuie dezvoltată empatia , capacitatea de a înţelege cum se simte o altă
persoană, de a simţi suferinţa sau disconfortul celuilalt, reprezintă o achiziţie importantă
în procesul de dezvoltare a rezilienţei.
Copiii au nevoie de suportul întregii familii precum ,în contextul educaţional, copiii au
uneori nevoie de sprijinul cadrelor didactice pentru a reuşi să se integreze si să
relaţioneze cu colegii de şcoală. Conectarea cu ceilalţi oferă un puternic suport social şi
reprezintă un factor cheie în dezvoltarea rezilienţei la copii şi adolescenţi.
În al doilea rând copiii trebuie încurajaţi să ofere ajutor celorlalţi şi să participe la
acţiuni de voluntariat.
În al treilea rând copiii trebuie învăţaţi să respecte programul zilnic
( masă,somn,teme,joacă).
În al patrulea rând trebuie limitat accesul la situaţii care provoacă îngrijorare. În
contextul educaţional, cadrele didactice pot contribui la construirea rezilienţei, prin
alocarea, pe parcursul unei zile de şcoală, a unui timp nestructurat care să le permită
copiilor să fie creativi.
În al cincilea rând trebuie pus accentual pe importanţa stilului de viaţă sănătos. Pentru
aceasta exemplul personal este cea mai bună metodă. Dacă părinţii şi profesorii mănâncă
sănătos , nu fumează şi nu consumă alcool , atunci şi copiii vor fi mai reticenţi în
abordarea acesor lucruri dăunătoare. De asemenea e foarte importantă mişcarea şi odihna.
Stabilirea obiectivelor reprezintă un moment important in educarea copiilor pentru a fi
rezilienţi .Copiii trebuie învăţaţi sa-şi stabilească obiective realiste , rezonabile şi nu să-şi
propună să obţină luna de pe cer.
Totodata copiii şi elevii trebuie să primească un feed-back pozitiv,dar unul care sa-i
motiveze şi să nu pară o rutină.
În al şaptelea rând trebuie cultivat respectul faţă de sine la copii şi elevi prin
încurajarea să ia decizii corecte şi să inveţe din greşeli. În contextul educaţional, copiii
trebuie ajutaţi să identifice maniera în care realizările lor individuale sau comportamentul
lor individual contribuie la climatul şi starea de bine din clasă.
Un alt pas important este accentuarea aspectelor pozitive care pot apărea în viitor,
care exersează abilitatea copiilor de a remarca cu precădere lucrurile bune care li se
întâmplă în viaţă şi faptul că pot merge înainte, chiar dacă în prezent, trec printr-un
moment extrem de dificil.
La fel de importantă este comunicarea cu copiii şi elevii şi oferirea posibilităţii de a se
dezvălui. În contextul educaţional, se pot planifica sesiuni de discuţii despre momentele
dificile prin care au trecut copiii şi despre ce a învăţat fiecare din confruntarea cu ele.
Acceptarea schimbării ca element vital trebuie învăţată cu copiii . Aceştia trebuie să
vadă schimbarea ca fiind o parte naturală a vieţii noastre. În contextul educaţional poate
fi evidenţiat modul în care schimbarea apare când elevii trec de la o clasă la alta, de la un
nivel de şcolarizare, la altul. De asemenea, este important să se discute modul în care
aceste schimbări influenţează dezvoltarea lor.
La şcoală pot fi realizate o serie de activităţi în cadrul orelor de Consiliere şi orientare.
Copiii pot fi implicaţi direct în activitãţi, grupul de elevi coagulându-se foarte repede.
Tehnicile de lucru care pot fi utilizate sunt:
jocul şi jocul de rol,
brainstorming,
demonstraţia,
discuţia în grupul mare pe studii de caz,
problematizarea pe grupe mici,
expunerea prin power point,flipchart, fişe de lucru.
Se pot folosi o serie de exerciţii pentru a realiza paşii menţionaţi mai sus:
“Ghemul şi ploaia”
„Cine sunt eu?”
„Ghiceşte emoţia”
„Cum ne ajutã şi cum ne încurcã emoţiile?”
“Afişul pe spate”
“Despre mine vã spun cã...”
“Ce este o relaţie?”
“Cum ai reacţiona dacã ţi-aş spune...?”
“Eu şi conflictul”
“Ai o problemã-cautã ajutor!”
Indivizii trebuie să își construiască abilități pentru a dezvolta reziliența și a îndura
greutățile, deoarece reziliența este rezultatul adaptării cu succes la experiențe dificile prin
ajustarea la cerințele externe și interne. Există multe modalități de a încuraja reziliența la
indivizi, iar cuvintele pot fi incredibil de încurajatoare. Indivizii trebuie să se concentreze
asupra prezentului și să valorifice emoțiile pozitive și puterea pentru a dezvolta reziliența
și a se recupera în viitor în urma unui eșec semnificativ. Promovarea rezilienței necesită
timp și practică
Studiile de specialitate din domeniul neuropsihologiei spun că nivelul de reziliență
creşte odată cu înaintarea în vârstă. De fiecare dată când întâlnim situaţii dificile
dezvoltăm anumite strategii care ne vor ajuta să putem trece mai bine prin situaţii
similare în viitor. Atunci când copiii încep să îşi dezvolte reziliența, ei devin mai curajoşi,
mai curioşi şi mai adaptabili - „Nu cel care este cel mai puternic sau mai inteligent
supraviețuiește, ci acela care se adaptează cel mai bine schimbărilor.“ L. Megginson
Repere bibliografice:
http://www.alinabaciu.ro/rezilienta-emotionala
http://www.parintibuni.ro/index.php/Parenting-de-la-A-la-Z/rezilienta-un-cadou-pentru-
viata.html
Stãnculeanu,Diana şi Irina Petrea-GHID DE BUNE PRACTICI pentru educaţia pozitivã
a pãrinţilor, cadrelor didactice şi elevilor,Bucuresti,2011,