Doar copiii care fac meditatii vor avea rezultate foarte bune la scoala.

Este bine sa aduci si exemple care contrazic stereotipul (nu toti copiii care poarta ochelari sunt
“tocilari”, nu doar fetele se pricep la limba romana - exista o multime de scriitori talentati, exista si fete
care se joaca cu masinutele etc.) si incercati sa descoperiti impreuna cum au luat nastere aceste
preconceptii.

Atunci cand observi ca o idee preconceputa isi face aparitia in referirile copilului, vorbeste cu el
despre ce inseamna un stereotip. De exemplu, daca fiul tau spune ceva precum “Normal ca Alex a
luat din nou foarte bine la matematica, doar este un tocilar ochelarist.”, este un moment bun sa incepi
discutia despre stereotipuri sociale

Ajuta-ti copilul sa isi aminteasca stereotipurile sociale prin prisma carora a fost apreciat de alti
oameni si felul in care s-a simtit in asemenea situatii. Cele mai frecvente stereotipuri carora le pot
cadea victima copiii sunt cele de gen: cand baietilor li se spune ca nu au voie sa planga sau fetitele
sunt descurajate daca se joaca cu masinutele sau roboteii, de exemplu.

4. Incurajeaza-ti copilul sa se imprieteneasca cu copii ce apartin unor medii, etnii si religii

diferite, tocmai pentru a promova ideea de multiculturalitate (a invata cat mai multe de la diferiti
oameni, diferite culturi).

5. Dati exemple de stereotipuri pe care le vedeti deseori la televizor sau care sunt promovate
de mass media (de exemplu, blondele sunt proaste).

Cum pot influenta stereotipurile sociale comportamentul copilului?

Studiile arata ca atunci cand o persoana este “victima” unui stereotip social, incepe sa se comporte in
concordanta cu stereotipul respectiv. Un copil care provine dintr-un grup despre care se spune ca nu
obtine rezultate bune sau ca nu are un coeficient de inteligenta ridicat va obtine rezultate mai scazute
la un test de inteligenta, de exemplu. Cercetarile realizate cu elevi afro-americani si caucazieni au
confirmat acest lucru.

Alte efecte nedorite care apar atunci cand un copil este vazut prin prisma unui stereotip social:
- copilul poate dezvolta semne ale anxietatii sociale;
- pot sa apara inhibarea si retragerea atunci cand este vorba de interactiune sociala;
- rezultatele scolare pot sa scada, datorita anxietatii, descurajarii sau lipsei de motivatie de a
depune efort;
- apar comportamente negative, care de obicei fac parte din stereotipul social cu care este asociat
copilul.

Stereotipurile sociale exista peste tot in jurul nostru, uneori atat de bine deghizate incat nici adultii nu
le recunosc cu usurinta. De aceea, reprezinta un subiect delicat si important despre care este bine sa
vorbesti cu copilul tau ori de cate ori este nevoie.
Copilul tau cu ce stereotipuri se intalneste in grupul sau de prieteni?

Toleranța, abilitatea de a accepta diferența dintre oameni, este o capacitate care

apare atunci când copilul și-a dezvoltat cu succes anumite calități, cum ar fi:
atașament, autocontrol, perceperea durerii (a suferinței în anumite cazuri), când va
relaționa eficient cu cei din jur, când își va controla anxietatea.

Fiecare copil are nevoie de iubire, respect și apreciere – necondiționate de

performanța școlară sau de altă natură. Respectul, aprecierea, conştiinţa propriei
valori, sunt stimuli care încurajează dezvoltarea personală, prevenind şi remediind
atitudini şi comportamente deficitare sau problematice.
Cum reușim să îi determinăm pe copii să fie toleranți cu cei din jur? Copilul trebuie ajutat
să parcurgă drumul de la a-și explica suferința celuilalt, pentru a o înțelege. Pentru a
face față în lumea diversă și complexă în care trăim este nevoie să își dezvolte
capacitatea de a fi toleranți și de a manifesta respect. Cum trebuie văzut respectul?
Este abilitatea de a vedea în noi înșine și în ceilalți valorile. Abilitatea presupune un
anumit grad de maturitate socială, cognitivă și emoțională, ceea ce în cazul copiiilor
nu se regăsește. Respectul apare în copilărie și ne însoțește întreaga viață dacă acesta
este cultivat.
Ce modalități de a promova toleranța și respectul la copii există?
 Încercați să creați oportunități de învățare despre locuri noi, despre alte culturi, alți
oameni.
 Creați copilului situații în care să aibă oportunitatea de a oferi ajutor și celorlalți.
 Dezvoltați-le abilități de negociere, de rezolvare a problemelor, de a face față situațiilor
de criză.
 Ajutați copilul să se simtă important, în siguranță și iubit. Un copil care se simte iubit,
învață să-i iubească și pe ceilalți.
 Încercați să folosiți comentarii pozitive pentru a forma comportamentul copilului.
 Modelul oferit de către părinți copiilor, îi vor învăța pe aceștia din urmă să fie sensibili
și respectuoși cu ceilalți.

Atât respectul cât şi toleranţa sunt importante pentru siguranţa copilului. Toleranţa va
determina apariţia ideii că este special, valoros şi acceptat. Printr-un exerciţiu
repetitiv, spunându-i şi arătându-i cât este de iubit, copilul se va simţi acceptat,
fiindu-i mai uşor să-i accepte şi pe alţii.

Trăim într-o lume în care redescoperirea ideii de toleranţă şi respect este mai
necesară ca oricând. Copiii pe care îi educăm şi îi creştem vor fi protejaţi de violenţă
doar dacă aceste concepte vor deveni pentru ei nişte deziderate.

Învățându-i pe copii despre toleranță este un lucru important nu numai fiindcă face
parte din respectarea legilor și din tradițiile noastre de ospitalitate, dar și fiindcă
persoana care învață să fie deschisă față de diferențe va avea mai multe oportunități
în educație, afaceri și în multe alte aspecte ale vieții. Toleranța este un lucru pe care-
l transmitem în mod subtil așadar, părinții au un rol extrem de important în formarea
propriului sistem de valori ai copiilor.

Remarci cu conţinut degradant, ofensator, făcând referire la caracteristici fizice sau de aparenţă ale
elevului, injurii şi insulte. Se glumeşte pe seama originii, naţionalităţii sau a vieţii particulare a
elevului; evaluarea școlară este incorectă; prezentarea unor poze, postere cu caracter rasist, fascist,
ofensiv sau altele, trimiterea de e-mail-uri ofensatoare. Nu se vorbeşte niciodată cu persoana;
aceasta nu este lăsată să se adreseze altei persoane; nu i se atribuie un loc de muncă izolând-o de
colegi; se interzice colegilor să vorbească cu aceasta; se ignoră prezenţa fizică a persoanei. Exemplul
4: Acțiuni de discreditare profesională: Impunerea elevului, în mod repetat, a rezolvării unor teme
sau teste fără sens, care nu fac parte din obligațiile tuturor elevilor. Nu i se atribuie teme, proiecte, i
se atribuie unele peste sau sub nivelul nivelul cunoașterii sale, unele fiind inutile sau absurde; se
schimbă frecvent temele atribuite şi i se impune să execute unele umilitoare.
Folosiți limbajul corpului și expresiile faciale pentru a manifesta interes și înțelegere. Aceasta ar
putea include contactul vizual, darea din cap, rostirea unor cuvinte afirmative. • Acordați atenție
limbajului corpului și tonului pentru a discerne gândurile sau sentimentele de bază. • Lasă-ți
deoparte ideile sau judecățile preconcepute și fiți curios. • Recunoașteți contribuțiile lor și mulțumiți-
le pentru deschidere, fiind conștienți de nevoile specifice și de condițiile dezavantajoase care le-ar
putea inhiba capacitatea de a reuși în școală. Identificați ce fel de sprijin suplimentar ar putea avea
nevoie. Crede în potențialul tuturor elevilor. Copiii învață mai bine atunci când profesorii cred în ei.
Dacă un profesor are încredere în abilitățile elevilor și le poate vedea potențialul, îi ajută pe elevi să-
și imagineze propriul succes și să lucreze pentru a-l atinge. Facilitarea dialogului incluziv și reflexiv. •
Promovați un mediu care încurajează pe toată lumea să participe, să-și împărtășească opiniile și să
gândească în afara cutiei. Generați discuții despre înțelegerea și opiniile lor. • Asigurați-vă că elevii
mai extrovertiți nu domină discuția. Atrageți părerile elevilor mai liniștiți. Puteți invita pe cineva
direct să-și împărtășească părerea sau să spună lucruri mai generale, cum ar fi: „Aș dori să aud de la
cineva care nu a împărtășit încă” sau „Ce cred fetele din cameră despre asta?” • Urmăriți cine a
ridicat mâinile și cine nu; asigurați-vă că acordurile la clasă sunt respectate și că sunt auzite voci și
perspective multiple. • Afirmați-le contribuțiile, mulțumindu-le pentru împărtășire. Promovați
reflecția critică și gândirea orientată spre soluții. Elevii ar trebui să fie capabili să reflecteze asupra
propriei lor învățari și presupuneri și să obțină o perspectivă asupra lor înșiși și a interacțiunilor lor cu
lumea. Ajutați-i să înțeleagă dinamica puterii subiacente și structurile sociale care dau naștere la
probleme locale și globale.