Bullying-ul este un comportament intenționat, de intimidare, care apare în mod

repetat și are la bază o percepție a unui dezechilibru de forțe. De multe ori, victima
este percepută drept vulnerabilă sau având dificultăți în a face față acestui
comportament. Pe de altă parte, prin intimidare bully-ul se simte în control. Tipuri
de bullying
• • Verbal: jigniri, insulte, amenințari, porecle sau denigrare.
• • Fizic: bătăi, tras de păr, îmbrânciri, loviri.
• • Emoțional: răspândirea de zvonuri, exluderea victimei din grupuri de
socializare, încurajarea altor persoane să nu vorbească cu victima.
• • Cyberbullying: comentarii negative online, mesaje de denigrare, trimiterea
de mesaje abuzive.

Rolurile într-un incident de bullying

Într-un comportament de tip bully adesea sunt implicate mai mult de 2 persoane.
Este important de menționat că membrii unei clase, de exemplu, se află într-unul
din roluri, fie că este sau nu conștient de acest lucru.
1.Conducătorul de grup / cel care agresează este persoana care inițiază un
comportament: va râde de cineva, va impinge, va lua lucrurile cuiva. Acest copil
probabil nu ar continua dacă nu ar primi niciun fel de atenție din partea celor din
jur, dacă nu ar râde nimeni sau nu ar reacționa în niciun fel. De fapt, acest tip de
comportament vine de cele mai multe ori chiar din nevoia de a atrage atenția
asupra sa.
2. Cel care încurajează / susținătorul va încuraja pe conducătorul de grup să
continue comportamentul agresiv. De multe ori, acesta are și el comportament de
tip bully, însă nu este niciodată identificat, pentru că îi încurajează pe alții în acest
tip de comportament.
3. Cel care asistă / asistentul participă la scena de bullying, dar care nu are curajul
să-i spună agresorului că nu este de acord cu ceea ce face. Așadar alege să râdă, de
multe ori este doar un râs nervos, dar car , din păcate, încurajează agresorul în
comportamentul lui.
4. Cel care este agresat / ţinta este persoana căreia îi sunt adresate injuriile, care
este lovită sau căreia i se iau lucruri.
5. În unele contexte poate exista un copii care protejează, fiind cunoscuţi în unele
școli din alte țări sub numele de ambasadori antibullying.
6. Cei care ignoră / trecătorii recunosc acest tip de comportament, dar aleg să nu
facă nimic.
Comportamentele de bullying reprezintă pentru sănătatea copiilor, unul dintre cei
mai puternici factori de risc, care prin complexitatea lui, devine greu de gestionat și
necesită atenția și acțiunea tuturor adulților din contextele de viață ale copiilor:
părinți, cadre didactice, dar şi personal educațional, cu atât mai mult, cu cât
bullying-ul nu se manifestă la vedere.

1.Ipoteza particulara:
Bullyingul este un fenomen tot mai vizibil în școli. Totuși, mai multe studii
arată că cei care lucrează cu preșcolarii pot observa primele semne de bullying de
la vârste foarte mici. Încă de la vârsta de trei ani în relațiile dintre copii se întâlnesc
comportamente de excludere socială. Aici vorbim de ignorare, eliminare din joc,
condiționarea prieteniilor.
Încrederea în sine este importantă pentru dezvoltarea socio-emoțională, fericirea și
succesul viitor al copilului. Copiii încrezători sunt mai bine pregătiți pentru a face
față diverselor provocări, responsabilități, sau emoții resimțite. Imaginea de sine
stă la baza formării încrederii în sine a copilului, iar construirea acesteia începe cu
momentul în care preșcolarul face distincția între el și ceilalți, între nevoile lui și
lumea care îl înconjoară.
Dacă imaginea de sine este bună, atunci copiii au relații armonioase cu cei din jur,
se acceptă așa cum sunt și devin mai motivați în a face ceea ce și-au propus.
Imaginea de sine este practic modul în care copiii se văd pe ei înșiși – inclusiv ceea
ce cred despre ei înșiși și capacitatea lor de a face lucruri. De asemenea, le
modelează cât de mult se simt iubiți și cât de mult sprijin și încurajare primesc de
la oameni importanți din viața lor, precum părinții și educatorii lor. Astfel,
educatorii trebuie să fie calmi, iubitori și disponibili pentru a-i învăța pe copii de
mici despre valoarea lor, și să îi ajute să-și formeze o imagine pozitivă de sine.
Sugestii de comportamente pe care le putem aplica în timpul desfășurării
activităților specifice în grădiniță:
Îi ajutăm să acumuleze mici succese, îi încurajăm și îi lăudăm. Încurajările și
laudele noastre le vor recunoaște efortul și implicarea în activități. Ei au nevoie să
simtă că au realizat ceva bine din perspectiva lor.
Noi, adulții ne dorim ca lucrurile să fie făcute într-un anumit fel pentru a le
considera bine făcute, însă pentru un copil, un lucru bine făcut poate însemna că de
data asta a reușit doar să deseneze pe o foaie de hârtie, chiar dacă noi am fi
considerat că era bine să își încadreze desenul în contur. De aceea de fiecare dată
trebuie să raportăm realizarea copilului la propriul lui sistem de valori, el are
nevoie să simtă că încrederea vine din interiorul lui pentru a o construi singur.
Din acest motiv aprecierile ar fi bine să ia forma întrebărilor:
- Ție cum ți s-a părut?
-Ție îți place desenul tău?
-Tu ce simți față de ce ai făcut?
Oferim sarcini speciale. De exemplu, copilul poate fi asistentul nostru,
meteorologul de serviciu, poate avea responsabilitatea de a uda florile într-una din
zile etc.
Pe măsură ce un copil crește devine din ce în ce mai îndemânatic iar acest lucru
trebuie încurajat deoarece contribuie la dezvoltarea independenței lui, în acest fel
copilul începe să se simtă din ce în ce mai capabil și deci mai încrezător.
În momentul în care cel mic conștientizează că este util, și că ne ajută într-un fel
sau altul, atunci acesta beneficiază de o creștere a stimei în propria persoană.
Oferim posibilităţi şi opţiuni copiilor ori de câte ori este posibil. Acest lucru dă
sentimentul controlabilităţii situaţiei de către ei înşişi.
Jocurile sunt o modalitate foarte bună de a stimula încrederea în sine. Prin
intermediul acestora li se oferă ocazia de a exersa noi moduri de a gândi, de a simți
și de a acționa. Prin intermediul acestora copilul își dezvoltă abilitățile de
comunicare și de negociere.
Poveștile și filmele/desenele educative pot fi și ele modalități prin care putem
dezvolta stima de sine a copiilor. Acestea reprezintă o punte de conectare cu
copilul, prin intermediul cărora se satisface nevoia noastră de a-i sprijini pe copii,
și nevoia copiilor de a gestiona anumite situații. Povestea are rolul de a-l ajuta pe
copil să înțeleagă și să descopere modalități de a face față dificultăților pe care le
întâmpină prin găsirea soluțiilor adecvate. De asemenea poveștile oferă valori și
modele de conduit, sunt interactive, trezesc și hrănesc imaginația, dezvoltă abilități
de rezolvare a problemelor, creează posibilități pentru îndeplinirea obiectivelor,
invită la o luare a deciziilor independentă.
Abordând activitățile didactice în manieră interdisciplinară asigurăm o imagine
completă și complexă școlarilor.

2. Ipoteza particulara:
Bullying-ul este atunci când copiii fac și spun lucruri neplăcute în mod deliberat și
repetat. În învățământul preșcolar, acesta lucru poate include tachinarea,
excluderea din joc, agresiunea fizică, a spune lucruri răutăcioase etc. Bullying-ul
poate fi devastator pentru preșcolari, deoarece în acești ani, ai copilăriei, petrec mai
mult timp cu ceilalți copii de vârste apropiate și învață cum să-și facă prieteni.
Dacă constatăm că un copil este agresat la grădiniță, trebuie să intervenim imediat,
deoarece, acesta are nevoie de multă dragoste și sprijin, atât acasă, cât și la
grădiniță. Copilul trebuie să știe, de asemenea, că vor fi luate măsuri pentru a
preveni orice alte agresiuni.
În cazul bullying-ului în gradiniță, este important să ne amintim că acesti copiii
mici își dezvoltă încă abilitățile sociale și emoționale și este posibil să nu înțeleagă
întotdeauna consecințele acțiunilor lor. Prin urmare, este esențial ca adulții,
inclusiv profesorii, părinții și îngrijitorii, să ia măsuri proactive pentru a preveni și
a aborda comportamentul de agresiune.
Cea mai buna varianta de a combate bullying-ul in gradinita este comunicarea si
actiunea profesorilor si a parintilor deopotriva. Orice caz de bullying trebuie tratat.
In spatele unui copil agresiv se afla un copil caruia nu i-a fost indeplinita o nevoie,
caruia ii lipsesc emotiile si increderea in sine.
Cea mai recomandata abordare impotriva bullying-ului este educarea agresorului.
Acest lucru poate fi posibil prin crearea unor context in care acesta sa invete sa se
exprime. In acelasi timp, este important ca acesta sa reuseasca sa comunice mai
bine cu cei pe care i-a tratat in mod corespunzator. Prin urmarea celor trei pasi ai
inteligentei emotionale, denumiti concret oglindire, validare si empatie, agresorul
invata sa isi inteleaga victima si sa empatizeze cu aceasta. Atunci când,
educatoarea constată că un copil este agresat, la grădiniță, este esențial ca aceasta
să asculte și să vorbească atât cu copilul agresat cât și cu agresorul pentru a afla ce
se întâmplă, astfel încât să poată lua măsuri. Astfel, educatoarea va trebui să
asculte, să-i acorde copilului agresat toată atenția. Această discuție trebuie să se
desfășoare într-un loc liniștit, unde nu vor fi întrerupți de ceilalți copii din grupă.
Astfel, puneți copilului întrebări simple, apoi ascultați răspunsurile. Încercați să
spuneți lucruri precum: „Deci, ce s-a întâmplat mai departe?” și „Ce ai făcut
atunci?”
Rezumați problema. Ai putea spune ceva de genul: „Deci, de câteva zile, atunci
când tu te juci cu mașinuța, Matei vine la tine și ți-o ia cu forța din mână, o aruncă
pe jos apoi începe să râdă, câteodată te și lovește și le spune celorlalți copii să nu
se joace cu tine.”.
Este foarte important cum gestionăm bullying-ul, atunci, când ai de-a face cu un
bătăuș preșcolar. Amintiți-vă, că aceste comportamente negative pe care le
manifestă copilul aggressor provin de undeva. Și, în timp ce victima agresiunii ar
trebui să fie protejată îndelung, mai trebuie luată în considerare și cealaltă parte:
cum a ajuns bătăușul să fie așa? Cum putem lucra cu părinții copilului agresor
pentru a rezolva această situație, în interesul tuturor copiilor din grupă? De obicei,
există întotdeauna o poveste în spatele acestor situații violente, mai ales la o vârstă
atât de fragedă. Și, aceste probleme nu se vor rezolva peste noapte.
Cadrele didactice ar trebui să creeze un mediu de clasă pozitiv și incluziv, să
încurajeze copiii să fie amabili unii cu alții, să laude comportamentele pozitive și
să descurajeze comportamentele negative. Promovarea respectului și acceptarea
diferențelor este important să se facă din primii ani de viață.
Este foarte important pentru cel agresat să învețe să iasă din stigmatul de victimă și
să se apere. Parinții îi pot învața pe cei mici încă de acasă cum să evita sa cada
victime agresorilor, prin urmatoarele tehnici:
• • Creșterea stimei de sine a copilului prin încurajare și validare;
• • Susținerea acestuia în a-și face noi prieteni, prin conceptul de “peer body”.
Astfel, copilul își caută mentori care sa il introduca in grup;
• • Jocurile de rol si jucarea scenariilor acasa, pentru antrenarea unor
raspunsuri;
• • Informarea adecvata asupra bullying-ului si identificarea situatiilor de
genul;
• • Intarirea relatiilor dintre copii, prin organizarea activitatilor de dezvoltare
personala (jocuri, dezbateri, dialoguri) si prin implicarea consilierilor scolari;
• • Prin discutii deschise cu privire la stoparea bullying-ului si o educare
continua pe aceasta tema, parintii si copiii vor invata sa identifice aceste
comportamente si sa le combata;
• • Copiii trebuie sa fie constienti ca in cazul in care sunt victimele unui caz de
bullying, acestia trebuie sa ceara ajutor si nu sa taca, suferind in tacere.

Părintele sau educatorul trebuie să intervină când:

• • Copilul este rănit fizic sau emoțional;
• • Problema copiilor deranjează și ceilalți copii la sala de clasă;
• • Problema este recurentă și nu pare să se rezolve;

Este dureros să ne imaginăm că ai noștri copii pot trece prin astfel de întâmplări
nefericite, mai ales dacă i-am educat cu blândețe și căldură. Însă, în același timp,
este datoria noastră de părinți să ne învățăm copiii să gestioneze corect și sănătos
conflictele cu alții copii și să accepte de mici diferențele dintre ei și ceilalți.
Este important să luați în serios bullying-ul în gradiniță și să luați măsuri pentru a
preveni să se întâmple. Educând copiii, stabilind limite clare, oferind supraveghere
și luând măsuri atunci când este necesar, putem crea un mediu sigur și de sprijin
pentru toți copiii.
Oferiți sprijin copiilor care au fost hărțuiți: oferiți sprijin și resurse copiilor care au
fost hărțuiți, inclusiv consiliere sau terapie, dacă este necesar.
Implicați întreaga comunitate: lucrați cu părinții, îngrijitorii și alți membri ai
comunității pentru a promova o cultură a bunătății și a respectului.
Luați atitudine indiferent daca aveți un copil agresor sau agresat. Trebuie să ne
ajutam copiii să își dezvolte rezistența și încrederea pentru că acestea sunt unele
dintre cele mai importante daruri pe care le putem oferi. Cu toții înțelegem cum
viața ne poate aduce multe provocări și cât de important este pentru modul în care
gestionăm acest lucru. Un copil care nu știe să se apere poate recurge la violență
fizică și verbală. Puteți interveni cu un ton calm, împăciuitor, la început, și apelați
la un specialist sau un profesor din cadrul școlii pentru a sta de vorbă. Din pacate
în România, ne confruntăm cu o lipsă masivă de specialiști (psihologi) în
instituțiile de învățământ. În momentul de față, în țara noastră, există un psiholog
la 800 de elevi.
Pentru evitarea apariției și diminuarea situațiilor de bullying în instituțiile școlare
este necesar să promovăm și să construim un climat de învățare prin cooperare, de
acceptare, de toleranță a diferențelor personale și de grup. Iar cel mai important
aspect este să aplicăm acest principiu încă din învățământul preșcolar deoarece
comportamente agresive întâlnim la copii încă de la cele mai fragede vârste. Se
manifestă prin frustrare , opoziție (crize de agitație psihomotrică, izbucniri de furie
prin distrugerea unor obiecte, își face rău sieși sau altora, țipă, împinge s.a.) fiind
reacții ale nevoii de acceptare, de interpretare greșită a diferențelor culturale, etnice
sau dizabilități.
Amenajarea spațiului educațional care să prezinte siguranță, capacitatea crescută a
adulților de a asculta ceea ce are de spus copilul ( a auzi este diferit de a asculta),
utilizarea unor instrumente moderne, atractive, interesante și folosirea metodelor
activ-participative precum jocul, jocul de rol, dramatizarea, poveștile terapeutice
prezentarea unor cazuri reale de copii aflați în dificultate, implicarea copiilor și
familiilor acestora în proiecte educaționale sociale au rolul de a contribui la
dezvoltarea empatiei, acceptării, toleranței, precum și la crearea unei stări de bine,
de bucurie, de mulțumire în urma implicării lor ca voluntari. ( De reținut că starea
de bine nu înseamnă să faci ce vrei, atunci când vrei tu!)
Câteva activități care contribuie la educarea atitudinilor pozitive față de ceilalți în
colectivul de preșcolari și care au impact, sunt:
-jocurile de rol: ”Așa da, așa nu!”
”Suntem prieteni”
”Mai bine să ne jucăm!”
”Copil ca tine sunt și eu!”
”Ne comportăm frumos”
”Jocul emoțiilor”
-desene: ”Umbrela prieteniei”
”Grădina prieteniei
”Copacul cu iubire”
-colaje: ” Floarea cuvintelor magice”
” Borcanul cu sentimente”
”Borcanul cu dulceață din petale de iubire”
-afișe/postere:R.E.S.P.E.C.T.
-jocuri cu text și cânt:” Dacă vesel se trăiește”
”Nu te supăra!”
-jocuri de mișcare: ”Dansul prieteniei”
”Trenulețul cu prieteni”