DEZVOLTARE PERSONALA

PENTRU ADOLESCENTI

Psiholog-psihoterapeut Lorena Diaconescu

2016

1
CUPRINS

1. Identitate si unicitate pag. 3

2. Comunicare si relationare pag. 7

3. A fi o persoana de succes pag. 13

4. Bibliografie pag. 16

2
 MODULUL 1

IDENTITATE SI UNICITATE

 Cum ne prezentam
 Autocunoastere si autoevaluare
 Autovalorizare si stima de sine

Dezvoltarea personala este procesul care incepe in copilarie si nu se incheie niciodata.

Astazi, aceasta preocupare este din ce in ce mai necesara pentru ca societatea romaneasca
este in continua schimbare si adaptarea la noile nevoi presupune evolutia personala a
individului.
Adolescenta este un moment extrem de dificil si de important totodata al dezvoltarii
personalitatii umane, varsta asumarii sex-rolului, a identificarii unor aptitudini dar si
varsta amprentarii sferei emotionale. Pentru a deveni un adult sigur pe el si responsabil,
adolescentul trebuie sa se inhame la aceasta lupta cu sine, sa-si asume acest important
obiectiv care este dezvoltarea personala.. Aceasta contribuie la reusita viitoare in
construirea unui stil de viata sanatos, a unei personalitati sanatoase si chiar a unei cariere
de succes.
In procesul de dezvoltare personala, psihoterapeutul il ghideaza pe adolescent in
cautarile sale, in dorinta de autocunostere, de cautare a sinelui si de descoperire a propriei
identitati, il ajuta sa isi cunoasca potentialul si sa invete cum se poate ajuta singur. Astfel,
adolescentul ajunge sa-si descopere resursele interioare si sa se foloseasca de ele, sa-si
dezvolte inteligenta emotionala, sa-si accepte slabiciunile si sa le poata exprima, sa-si
identifice emotiile traite si sa invete sa le exteriorizeze in mod adecvat fiecarei situatii.

3
 Metodele utilizate pe parcursul celor 10 intalniri de dezvoltare personala cu
adolescentii sunt:
- jocul de rol
- comunicare non-verbala
- povestea terapeutica
- metafora terapeutica

- exercitii de autocunoastere
- exercitii pentru cresterea stimei de sine
- optimizarea comunicarii
- expunerea
- brainstorming-ul
- dezbaterea

Autocunoasterea presupune a ajunge la constiinta de sine, formarea unei imagini

proprii si modelarea comportamentelor in functie de acestea. A te cunoste inseamna a
raspunde la intrebarea “cine sunt?” Deobicei, adolescentii se prezinta sumar mentionand
numele, varsta si eventual hobbyurile, ca de ex: “Sunt Corina, am 15 ani si imi place
patinajul.” Uneori isi analizeaza identitatea in functie de familia de provenienta sau prin
grupul de prieteni. Cu siguranta ca si aceste coordonate vorbesc despre ei dar fara sa intre
in profunzimea dorintelor lor, a obiectivelor sau a alegereilor constiente pe care ar trebui
sa le faca in viata. In urma unui exercitiu de autoanaliza, adolescentii constata ca detin
multe calitati despre care nu stiau ca le au dar si unele lucruri mai putin placute pe care
vor dori sa le schimbe. Insusi faptul ca ajung sa-si cunoasca slabiciunile, ii va ajuta sa
gestioneze acele laturi sau sa lucreze pentru a transforma ceea ce este disfunctional in
functional.

Cunoasterea de sine este asadar un prim pas spre a fi mai bun, deci o prima etapa
pe lungul drum al dezvoltarii personale.

4
 Imaginea de sine este modul in care persoana se descrie pe sine, felul in care
gandeste ca este iar stima de sine evalueaza cat de multumita de sine este persoana, cat de
mult se accepta.
Factorii determinanti in construirea stimei de sine sunt experientele de viata ale
unei persoane, mediul in care a crescut si a invatat, maniera in care s-au oferit
feedbackuri actiunilor sale, felul in care poate a fost incurajat sau nu pe anumite directii.
De ce este important sa stim daca un adolescent are un nivel scazut sau ridicat al stimei
de sine? Stima de sine este prima conditie pentru a reusi in viata pentru ca de ea depinde
increderea in fortele proprii, stabilirea corecta a obiectivelor dar si modalitatea prin care
tinerii vor actiona pentru realizarea acestor obiective. Stima de sine inseamna incredere in
propriile resurse, valorizare, cunoasterea limitelor si gasirea echilibrului interior.
E important ca adolescentii sa fie pregatiti sa faca fata incercarilor vietii, sa aiba
toleranta la frustrare, sa accepte ca pot esua si sa constientizeze ca uneori este normal sa
gresesti sau sa nu fii acceptat intr-o relatie fara ca aceste lucruri sa atraga aplicarea unor
etichete, scaderea stimei de sine ori schimbarea parerii fata de propria persoana, de ex:
“nu sunt in stare”, “sunt cel mai prost”, “nimeni nu ma place” etc. Mergand pe
restructurarea credintelor disfunctionale, adolescentii vor fi ajutati sa elimine
comportamentele limitative si abordarea defectuoasa a problemelor ce pot aparea in viata
lor. De ex: “Daca cineva nu te place nu inseamna ca nimeni nu te place”, “cineva nu
inseamna nimeni”, “sunt cel mai prost”=”nu am obtinut performanta de data asta”, “De
fapt, ce inseamna sa fii prost?” etc.
Marea majoritate a adolescentilor au retineri in a se exprima, sunt timizi, se simt
jenati din diferite motive, uneori chiar fara sa identifice cauza reala. O remarca simpla ii
poate face sa se simta inadecvati, neplacuti sau pur si simplu nedoriti de ceilalti, astfel
incat uneori tinerii tind sa se izoleze, sa socializeze mult mai putin.

Uneori adolescentul traieste un sentiment de frica sau disconfort emotional atunci

cand trebuie sa ia parte la evenimentele sociale cotidiene si are reactii de teama
exagerata. In acest caz vorbim de o fobie sociala. Aceasta tulburare de anxietate are la
baza teama de penibil, teama de a nu se face de ras. Persoanele cu fobie sociala
relationaza bine cu apropiatii, cu familia dar manifesta timiditate excesiva si chiar

5
manifestari somatice (respiratie accelerata, transpiratii, tremuraturi, puls rapid etc) atunci
cand vin in contact cu persoane noi sau cand trebuie sa vorbeasca in public. In aceste
situatii, adolescentii adopta comportamentul evitant gandindu-se ca astfel nu vor fi
observati sau judecati de altii.

Timiditatea in sine nu este o problema grava si poate fi depasita prin antrenament.

Nu exista o pastila miraculoasa dar exista tehnici de comunicare si autocontrol cu ajutorul
carora tinerii se pot antrena si pot regla treptat ceea ce este disfunctional in
comportamentul lor. Pentru a depasi o problema este necesar sa o cunosti si sa ti-o asumi.
Vizita la psiholog il poate ajuta pe adolescent sa constientizeze de ce este evitant in
anumite situatii, daca e vorba de timiditate sau de unele blocaje in comunicare si chiar
blocaje emotionale. Timiditatea blocheaza anumite actiuni: adolescentii nu ridica mana la
ore, nu indraznesc sa-si spuna opinia, se feresc din ce in ce mai mult de contactul cu
oamenii dar toate aceste lucruri sunt invalidante si afecteaza stima de sine a
adolescentului.

6
 MODULUL II

Comunicare si relationare

 Magia cuvintelor si stiluri de

comunicare
 Arta de a asculta
 Bariere in comunicare
 Strategii de comunicare
 Public speaking

Este cunoscut faptul ca doar 7% din comunicare reprezinta informatii pe care le

primim sub forma limbajului verbal, deci limbajul non-verbal este preponderent. Uneori,
oricat de mult am incerca sa trasnmitem ceva prin intermediul cuvintelor rostite
constatam ca efectul nu este cel asteptat desi, am auzit pe altii folosindu-le si avand
succes. Ce este acel “ceva” care face diferenta? Cu siguranta este vorba despre limbajul
non-verbal care este inteles la nivel intuitiv. Semnalele sunt cuprinse in mimica,
atitudine, gesturi, cadenta si chiar felul de a merge sau a privi. Toate acestea sunt uneori
suficiente pentru a forma o prima impresie deoarece corpul uman “vorbeste” despre om.
Ne intrebam adesea de ce ne place sau ne displace o persoana cu care n-am mai
interactionat iar raspunsul il gasim in analiza atitudinii si prezentei acelei persoane. Chiar
felul in care ne comportam, in care ne manifestam in public spune multe despre noi astfel
incat ajungem la concluzia ca, afland aceste lucruri, putem influenta prima impresie pe
care o lasam celor pe care ii intalnim. Ceea ce facem cu postura corporala tine atat de
ganduri cat si de emotii dar emotiile sunt cele care indeamna la actiune. Este important sa
stim ca prin limbajul nonverbal exprimam emotii si nu ganduri iar ceea ce ne intereseaza
la interlocutorul nostru estemai degraba sa aflam ce simte si nu neaparat ce gandeste. Ne
raportam la ceilalti prin intermediul emotiilor: simpatizam sau antipatizam.

7
 Frecvent, observam ca adolescentii sunt vulnerabili la cuvintele celorlalti fie ca
sunt primite din partea unor prieteni, colegi sau chiar din partea familiei mai ales cand
este vorba despre critici. Totusi, desi lezati de catre cuvintele adresate de covarstnici,
adolescentii isi varsa frustrarile asupra parintilor punandu-le in spate povara vinei,
judecandu-I crunt si ranindu-I prin cuvinte. Este o reactie care are la baza ideea
neconstientizata de tineri ca parinti ii vor ierta indiferent cat de grav le-ar gresi si,
totodata, pot exercita asupra parintilor (vesnic toleranti) o agresivitate verbala pe care nu
o pot manifesta fata de prieteni. Evident, relatia cu prietenii va fi compromisa definitiv in
cazul unor critici atat de agresive. Acest gen de relationare cu parintii creeaza asa-zisul
conflict intre generatii, blocheaza comunicarea nu numai cu parintii dar si cu profesorii
sau cu ceilalti adulti mai ales cand acestia sunt figuri de atasament sau de autoritate.
Atat pentru adolescenti cat si pentru adulti, lucrurile ar fi mai simple daca ar
accepta ca fiecare om, indiferent de varsta, este diferit de ceilalti prin suma experientelor
sale, prin trairile lui unice, prin propria perceptie si prin modul sau distinct de raportare la
lume si viata. Astfel, a accepta si a respecta ideea interlocutorului, indiferent de varsta pe
care acesta o are, creeaza premisa unei comunicari functionale.
Cuvantul este cel mai uzual instrument, arma cea mai puternica dar si cel mai
miraculos balsam pentru suflet. Majoritatea oamenilor se preocupa cel mai mult de
comunicarea verbala desi ea conteaza in proportie de aproximativ 10%, preponderenta
fiind comunicarea non-verbala si para-verbala.
Pentru a fi un bun orator trebuie sa stapanesti cuvantul, sa-I simti vibratia si sa-I
cunosti forta. Cuvantul este important atunci cand il folosim pentru a exprima ceva in
raport cu ceilalti dar e si mai important atunci cand il uzitam pentru a ne aplica noua
insine o eticheta. Un cuvant poate fi salvator sau poate casca o prapastie asadar un cuvant
poate schimba destine.
In comunicare, ascultarea are importanta si rolul sau. A asculta cu atentie pe celalalt,
a-l privi in ochi si a-I oferi din cand in cand un feedback este ceea ce avem de facut
atunci cand cineva ne vorbeste. Metodele de ascultare activa sunt cele mai indicate in
cazul adolescentilor pentru ca ei tind sa faca mai multe lucruri in acelasi timp, sa citeasca
ceva pe tableta in timp ce parintii vorbesc cu ei sau sa se uite pe telefon in momentul in
care un prieten le vorbeste, le povesteste ceva. Este neplacut pentru oricine sa observe ca

8
interlocutorul nu ii acorda atentie, desconsidera problema lui sau pur si simplu nu-l
intereseaza. Astfel, ascultarea activa ofera confirmarea ca persoana este prezenta in
discutie si a receptionat mesajul. Ascultarea activa se face prin gesturi de aprobare, prin
validare in cuvinte, prin intrebari scurte adresate ca “paranteza” in discutie, de ex: “Aha”,
“da”, “inteleg”, “sigur?”, “de ce crezi asta?” etc.
Comunicarea asertiva inseamna “a spune lucrurilor pe nume”. Este vital in
comunicare sa transmitem informatii intr-o maniera in care nu-l ranim pe interlocutor dar
nici nu ne lezam propriile interese. Uneori, din dorinta de a se face placuti si de a fi
acceptati intr-un grup, adolescentii fac lucruri care le displac, cu care nu rezoneaza sau
chiar sunt in opozitie cu valorile proprii. Dar a invata sa spuna “nu” este obligatoriu atat
pentru perioada adolescentei cat si pentru adultul de mai tarziu pentru ca acceptarea in
dezacord cu sinele duce la acumularea de frustrari, la deruta emotionala si la abaterea de
la scopurile personale. Cum sa refuzam frumos? Se spune ca tonul face muzica, asadar un
refuz poate suna frumos atunci cand stii cum sa-l “impachetezi” asa incat sa nu trezesti
resentimente cuiva. Cheia consta in ascultarea interlocutorului cu deschidere, privindu-l
in ochi si aratand ca te simti conectat cu problema lui insa aceasta semnifica intelegere
sau faptul ca iti pasa de celalalt, nu si faptul ca te obligi la rezolvarea acelei probleme. Un
raspuns ar putea fi de genul “Inteleg perfect, as vrea sa te pot ajuta” sau “intelg insa nu te
pot ajuta” , “din pacate nu vad o rezolvare, sper totusi ca te vei descurca iar daca imi vine
o idee buna te voi anunta” etc.
Comunicatorul asertiv spune lucrurilor pe nume, stie sa ceara, stie sa trasese sarcini
fara sa fie dominat sau dominator in discutie. Formula “Eu vreau sa facem asa” in loc de
“Ar trebui sa facem asa” enunta o cerinta clara, asumata si care nu lasa loc de interpretari.
De asemenea, stand la un rand sa cumperi ceva, faptul ca cineva ti se baga in fata nu
trebuie sa te determine sa reactionezi brutal dar nici sa accepti un lucru daca simti ca
acesta produce o frustrare. O replica ar putea fi de genul “Daca nu va suparati, sunt si eu
la rand, va rog sa asteptati cateva clipe” sau “Am fost aici inaintea dumneavoastra”

9
 Este important sa cunoastem ceea ce simtim si sa ne cunoastem propriile emotii,
pentru ca ele au legatura cu alegerile pe care le facem in viata, cu setul de valori pe care
ni l-am construit si asumat, cu scopurile pe care ni le stabilim pentru viitor.

Adesea constatam ca luam decizii sau avem “succese” care nu ne fac sa ne simtim
impliniti pentru simplul fapt ca nu am analizat inainte cat de mult ne dorim sa obtinem
acel lucru si in ce mod ne poate schimba in bine.

In societatea de azi, tinerii tind sa socializeze mai degraba virtual decat in lumea
reala, ceea ce inhiba capacitatea de a comunica atat verbal cat si nonverbal si paraverbal,
respectiv sa nu stie cum sa isi managerieze propriile emotii in raport cu interlocutorul.
Comunicarea virtuala este lipsita de feedback psihologic, necontrolabila si adeseori
periculoasa. Socializarea in mediul virtual poate contribui la declasansarea unor boli
psihice pentru ca tinerii ajung sa se raporteze exclusiv la realitatea virtuala oferita de
internet. Din pacate, tinerii se lasa captati de noutatea oferita de internet, de informatii si
de tot ceea ce poate parea interesant la un moment dat, fara ca cineva sa supervizeze in
vreun fel sau sa observe ca adolescentii ajung sa-si asume comportamente total
nepotrivite varstei sale psihologice si mintale.

Emotiile se identifica si se experimenteaza cu adevarat in viata reala, nu pe

internet. Astfel, tinerii sunt in situatia de a se observa pe sine si pe ceilalti, de a invata
cum sa reactioneze intr-o anumita conjunctura si cum sa descarce frustrari fara insa a leza
pe cineva.

Adolescentii trebuie sa isi observe emotiile si sa analizeze ceea ce simt cand au de-a
face cu oricare dintre acestea:

- frica
- furia
- bucuria
- fericirea
- tristetea

10
 Empatia ii va ajuta sa inteleaga ce simte celalalt, sa se puna in pielea interlocutorului
si sa actioneze (sa ofere replica, sa ofere feedback etc) stiind ce simte si cum simte acesta.
A identifica propriile emotii si a empatiza cu celalalt constituie conditii ale cultivarii
inteligentei emotionale.

Trebuie mentionat faptul ca in perioada adolescentei, creierul se afla inca in

dezvoltare iar cercetarile au demonstrat faptul ca adultii folosesc lobul prefrontal pentru a
raspunde in anumite situatii ceea ce presupune gandire analitica si rationala pe cand
adolescentii folosesc amigdala, responsabila cu emotiile. Asadar, raspunsurile la
situatiile-stimul vor fi mai degraba emotionale in cazul adolescentilor. Totodata, tinerii
sunt vulnerabili la stres iar reactiile lor vor fi exagerate; aceasta explica tendinta
adolescentilor de a dramatiza o poveste de dragoste care a esuat sau insuccesul la un
examen. Cunoscand aceste lucruri si experimentand propriile emotii, adolescentii invata
sa controleze ceea ce simt si, deasemenea, sa inteleaga ceea ce simt altii si de ce
reactioneaza intr-un anumit fel.

Atunci cand adolescentii identifica emotii disfunctionale aleg sa fuga sau sa se

abandoneze in situatii neplacute dar se pot ajuta dezvoltandu-si niste abilitati pentru a
putea depasi obstacolele. Adolescentul trebuie sa se intrebe ce si-ar dori intr-un anumit
context asa incat sa se simta mai bine iar analiza situatiei i-ar oferi si un raspuns: o
conversatie, o plimbare, o perioada de relaxare sau orice altceva. O situatie dificila sau
stresanta este, cu siguranta, o ocazie de a invata ceva nou, de a se cunoaste pe sine intr-o
noua ipostaza si chiar un exercitiu care il ajuta pe adolescent sa fie mai bun candva, intr-o
situatie similara.

Toate aceste detalii legate de modul in care adolescentul invata sa isi gestioneze
timiditatea si emotiile sunt foarte importante atunci cand isi doresc sa isi construiasca
relatii de orice tip. Transformarile fizice si hormonale din etapa adolescentei au o
multime de efecte in plan psihologic. Adolescentii sunt egocentristi si aceasta ii
determina sa se considere in permanenta „in lumina reflectoarelor” sau „sub lupa”, astfel
incat modificarile fizice sunt nu doar constientizate dar si hiperbolizate in mintea lor fiind

11
asociate cu sentimente de frustrare ce conduc la conflict interior, anxietati sau chiar
depresii.

Multi dintre adolescenti sunt preocupati preponderent de aspectul lor fizic si,
foarte adesea, sunt nemultumiti de imaginea proprie. Fetele acorda o mare importanta
aspectului fizic, considerand ca acesta este cel mai important lucru in stabilirea relatiilor
interpersonale. Trebuie adaugat ca incearca sa se ghideze dupa modele si standarde
impuse de societate, de mass-media, de anturaj chiar daca ele insele nu rezoneaza sau
sunt in dezacord cu aceste clisee. La varsta adolescentei, experienta indragostirii
presupune idealizarea unei persoane pentru ca aceasta nu este vazuta si analizata rational,
cu defectele si cu calitatile ei, ci I se atribuie calitati pe care cel ce s-a indragostit le cauta
sau si le doreste. In general, ceea ce primeaza este aspectul fizic, apoi atitudinea, gesturile
etc. Experienta indragostirii poate fi traita cu intensitate doar de unul sau, in rare cazuri,
de ambii parteneri. In general, tinerii incearca sa pastreze secrete aceste trairi fie din
teama de a fi respinsi, fie din sentimentul de jena fata de prieteni. Exista pericolul ca o
astfel de iubire sa se transforme intr-o obsesie care sa genereze comportamente nedorite
sau care determine idealizarea parteneri/partenerului astfel incat nici o relatie viitoare sa
nu se mai cladeasca in functie de nevoile reale ci in functie de gradul de asemanare cu
“idealul”.

12
 MODULUL III
A FI O PERSOANA DE SUCCES

 Credinte si valori proprii

 Resurse si solutii – Strategii de

succes

Adolescentii isi cristalizeaza idealul de viata in functie de sistemul lor de valori

evaluand posibilitatile de realizare pe care le au in viitorul apropiat. Adesea insa, nu
reusesc sa-si formeze o viziune corecta si sanatoasa asupra a ceea ce isi doreste si poate
realiza pentru ca nu-si cunosc potentialul si nu sunt inca antrenati in a face alegeri si
strategii pe termen mediu si lung.
Sistemul de valori al fiecarei persoane se structureaza in timp in functie de o serie de
factori:
- valorile familiei/mediului de crestere si dezvoltare
- valorile promovate de societate
- conduita morala si sociala a oamenilor
- interactiunea cu diferite personalitati ce inspira si mobilizeaza la aprofundarea
valorilor
etc

Apartenenta la grup reprezinta o nevoie a oricarei personae. Omul este o fiinta

sociala si, asa cum se arata in celebra piramida a lui Maslow, nevoile sunt ierarhizate. La
baza piramidei sunt nevoile bazale, apoi nevoia de securitate, nevoia de apartenenta la
grup si mai sus pozitionate sunt nevoile de afirmare sociala, de evolutie spirituala etc.

Nevoia de apartenenta la grup se manifesta in perioada adolescentei, prin

integrarea intr-un grup de prieteni de aceeasi varsta sau de varste apropiate. Tanarul cauta

13
sa impartaseasca cu cei de varsta lui experientele adolescentei cum sunt primul sarut,
prima respingere, primele experiente sexuale, reusitele sau dezamagirile sale.

Adolescentii sunt dispusi sa faca diverse actiuni periculoase, adopte

comportamente antisociale (gesturi violente, limbaj trivial, consum de alcool sau droguri
etc) deoarece isi doresc sa faca parte din anumite grupuri numai pentru ca acestea par a fi
mai deosebite fie prin comportamente, fie prin faptul ca in perceptia ccelorlalti sunt mai
“puternice” sau “de temut”. Mai mult decat atat, fiind acceptati in grup, adolescentii
actioneaza si iau decizii in functie de influenta anturajului.

Comportamentul prosocial consta in actiuni pozitive, lucruri folositoare pe care le

facem pentru ceilalti. A oferi ajutor celuilalt, a manifesta bunavointa si altruism,
reprezinta comportamente prosociale.

Actiunile prosociale atrag aprobarea sociala si cresterea stimei de sine acestea

contribuind la optimizarea comunicarii, socializarii si empatiei. Comportamentul
prosocial se invata in primii ani de viata in familie si apoi in mediul scolar.daca in familie
parintii obisnuiesc sa socializeze, sa invite prieteni acasa, sa se ajute, sa manifeste interes
pentru cei din jur, copilul va deprinde si el un astfel de comportament. Asadar, este
importanta oferirea de modele de comportament prosocial pentru ca oamenii sa se aplece
spre problemele celorlalti, sa devina mai atenti si mai dispusi la a oferi suport si chiar
pentru a salva vieti.

Pe de alta parte, comportamentul antisocial este comportamentul orientat in sens

distructiv prin care se poate aduce atingere celorlalti din punct de vedere material, moral,
psihologic etc. tinerii ajung la varsta adolescentei cu un set de comportamente deprinse in
mediul familial conforme cu normele etice si morale. Incalcarea in mod repetat a acestor
norme conduce la aparitia comportamentului antisocial. Tulburarea de conduita inseamna
a incalca drepturile celorlalti, normele morale si sociale prin actiuni precum furtul,
vagabondajul, agresivitatea verbala si fizica, minciuna, dependenta de alcool si droguri.

14
 Comportamentul social pe care il adopta adolescentul se afla in directa legatura cu
modul in care acesta va actiona pentru atingerea obiectivelor personale. Stabilirea
obiectivelor se face in acord cu setul propriu de valori si cu factorii real-motivatori.
Frecvent, adolescentii cad in capcana luptelor asidue pentru un scop care nu e al lor,
ci al prietenilor sau apropiatilor ori pentru ca este”in trand”. Tinerii ajung sa intre in
competitii al caror rezultat nu ii multumeste, nu ii interseaza, fiind motivati extrinsec,
ci, ceea ce ii calauzeste in toata aceasta zbatere, e dorinta de a castiga sau de a fi cel
mai bun. Dar a fi cel mai bun intr-un domeniu in care nu te regasesti nu numai ca il
face pe tanar sa se simta neimplinit, nefericit dar presupune un consum inutil de timp,
risipa de efort, consum nervos si neglijarea unui obiectiv real, potrivit si dezirabil
pentru el.

De ce ar trebui ca tinerii sa isi fixeze obiective? Pentru ca astfel, timpul si

resursele lor, cunostintele si abilitatile vor fi folosite in mod organizat iar adolescentii
vor avea o viziune larga asupra viitorului si, totodata, vor avea motivatia intrinseca.

Ce ar trebui sa avem in vedere atunci cand stabilim obiective:

- alegerile sa fie ierarhizate in functie de prioritate (prioritizare)

- sa fie dezirabile pentru ca astfel apare motivatia intrinseca
- sa fie realizabile si usor de controlat, adica sa fie in puterea tanarului de a realiza
acest obiectiv fara sa depinda de altii sau de conditii externe (climaterice,
materiale, economice etc)

15
BIBLIOGRAFIE

1. Badea, Marina, „Grupul de dezvoltare personala sau calea regala către tine
însuti” in Revista de Psihoterapie Experientiala, nr. 42, 2008
2. Băban Adriana, Consiliere educationala, Editura Psinet. Cluj Napoca, 2003
3. Carmen Cretu,1997, Psihopedagogia succesului, Polirom, Iasi
4. Mitrofan, Iolanda, Cursa cu obstacole a dezvoltării umane, Editura Polirom, Iasi,
2003
5. Nuta Adrian, Abilitati de comunicare, Editura SPER, 2000
6. Panisoara, Ion Ovidiu, Comunicarea eficienta, Editura Polirom, 2004
7. Yalom, Irvin D., Tratat de psihoterapie de grup, Editura TREI, Bucuresti, 2008

16