Maturitatea

emoţională/afectivă

Lect.univ.dr.Simona Glăveanu
Maturitatea emoţională/afectivă

Între maturitatea biologică și cea emoțională nu există neapărat o dependență.

Care sunt criteriile cele mai frecvente după care evaluăm maturitatea unei persoane?
 încredere în sine versus absența acesteia,
 siguranță versus nesiguranță,
 flexibilitate emoțională versus sărăcie emoțională,
 flexibilitate mentală versus rigiditate,
 capacitatea de adaptare versus inadaptare,
 asumarea responsabilității față de propria persoană,
 acceptarea necondiționată a propriei persoane
 și permanenta dorință de îmbunătățire,
 prețuirea relaționării în cadrul intim (și aici nu ne referim neapărat la actul sexual),
 mutarea accentului pe rezolvarea problemelor prin confruntare și negociere, nu prin
evitare și forță fizică.

De asemenea, avem în vedere

 abilitățile sociale,
 simțul civic,
 relaționarea intra și interpersonală,
 nivelul de dezvoltare a empatiei, autocontrolul, răbdarea și anduranța.
 Acestea sunt doar câteva elemente care ne determină să privim global conceptul de
maturitate.
Întrebări/Prejudecăţi
 Poți fi o persoană matură dacă locuiești
cu părinții după vârsta de 30 de ani?

 Să ai o familie și copii este un semn că

te-ai maturizat?

 Cum evaluăm maturitatea prin prisma

asumării sau evitării responsabilităților?
Ce înseamnă „maturitate
emoțională“?
 În primul rând, o persoană matură are o bună relație cu sine însăși.
Aceasta înseamnă că se cunoaște suficient, atât din interior (ceea ce
psihologii numesc „percepție subiectivă“), cât și din exterior (aceasta fiind
percepția obiectivă) și anume felul în care ești perceput de ceilalți.
 Totodată, nu se ferește să accepte critici, nu le evită și nu reacționează
vehement împotriva lor, ci le acceptă, le analizează și acționează pentru a
schimba acele elemente care fac obiectul criticii.
 Prin urmare, autoevaluarea corectă este un indicator al maturității.
Incapacitatea de a accepta păreri diferite este un semn de imaturitate.
 De asemenea, tendința de a lua totul personal, de a interpreta criticile ca
fiind malițioase, este o dovadă clară de imaturitate.
 O persoană matură își acceptă vârsta. Ea nu inves-tește în proceduri
complicate, deseori periculoase, pentru a masca trecerea anilor, ci
acceptă această trecere, o valorizează, o apreciază prin evidențierea
aspectelor frumoase caracteristice etapei temporale.
 O persoană matură deține controlul emoțiilor sale. Acceptă emoțiile
negative, își permite să le simtă și nu le reprimă, având capacitatea de a
le gestiona. Să luăm ca exemplu furia: a fi matur nu implică absența furiei.
 Maturitatea înseamnă să îți permiți să simți furia, să înțelegi ce anume a
generat-o și să adopți un comportament adecvat acelei emoții.
 Solitudinea, care se referă la capacitatea de a sta cu tine însuți,
reprezintă un indicator al maturizării, ea fiind nu numai necesară, ci și de
dorit.
Ce înseamnă „maturitate
emoțională“?
 Persoanele mature nu externalizează vina. Ele au responsabilitatea
propriilor alegeri și își asumă consecințele ce derivă din alegerile
făcute.
 O persoană matură acționează în concordanță cu ceea ce simte,
având totodată grijă la modul în care interacționează cu ceilalți. Ea
nu insistă să fie permanent în centrul atenției și nu are nevoie să-i
impresioneze pe ceilalți.
 Un indicator concludent al maturității îl reprezintă relațiile pe care o
persoană le are cu cei din jur. Mă refer la relațiile din cuplu, dintre
prieteni, relațiile cu familia parentală sau cu propriii copii, relațiile cu șefii
și subalternii și, în mod extins, cu societatea.
 Maturizarea vine cu renunțare la egocentrism și înțelegerea ideii de
interconectare. O persoană matură, având deja dezvoltat simțul
răspunderii pentru propria persoană, îl extinde și față de propriii
copii, familie, prieteni și societate.
 Maturitatea o putem măsura și în funcție de responsabilitatea avută la
locul de muncă, în societate, față de natură. Un om matur are stabilite
principii etice și morale și acționează conform acestora.
Semne ale imaturităţii
emoţionale în cuplu

 Gelozia
 Posesivitatea
 Gesturile imature
 Agresivitatea verbală
Semnele imaturității emoționale
 Inconstanța emoțională: la fel ca cei mici, se enervează repede, plânge
sau țipă ușor, se îmbufnează sau refuză anumite lucruri.
 Găsirea vinovatului: dacă ceva nu merge bine, prima reacție va fi să
găsească un vinovat. Adultul va încerca să rezolve problema, iar
imaturul să se scuze.
 Minciunile: când o situație devine inconfortabilă, copiii sunt tentați să
mintă pentru a nu intra în bucluc. Un adult știe să facă față realității și
spune adevărul, chiar dacă uneori acest lucru nu este tocmai confortabil.
Atacurile verbale: știi cum își inventează copiii diferite porecle atunci
când sunt supărați pe alți copii? Un adult nu ar recurge la astfel de atacuri
la adresa trăsăturilor altor persoane. El ar ataca problema. Nu etichetează
alți oameni, întrucât este o dovadă de lipsă de respect
 Impulsivitatea (sau controlul slab al impulsurilor): atunci când sunt răniți
sau nervoși, copiii reacționeză impulsiv. Vorbesc fără să se gândească la
consecințe și acționează fără să analizeze înainte.
 Un adult matur știe să își acorde timp, să reziste impulsurilor și să
nu recurgă la cuvinte sau acțiuni care jignesc.
 Evident, există și reacții impulsive care țin de comportamentul
matur. Soldații sau polițiștii sunt antrenați să știe să discrimineze
rapid între situațiile cu potențial periculos și să acționeze.
 Nevoia de a fi centrul atenției.
 Narcisism și agresivitate. Un adult imatur gândește că poate lua ceea
ce vrea întrucât nu contează decât dorințele lui. Narcisiștii sunt instabili
emoțional: ori ca mine, ori deloc! Iar dacă nu este așa cum vor, devin
agresivi sau defensivi.
 Un adult matur își poate pierde controlul, poate țipa sau poate vorbi
urât. Dar ulterior, adultul constată că a greșit și știe să își ceară
scuze și să accepte că a avut un comportament deplasat.
Cum trăim cu o persoană
imatură emoţional

 Una dintre strategi este să te

concentrezi pe acele trăsături mature pe
care le are și care sunt atractive.
 Soluția nu este neapărat să încerci să
schimbi persoana ci, mai degrabă să
controlezi acele situații pe care nu le poate
gestiona matur.
 Iar dacă te regăsești chiar tu în aceste
descrieri, învață să îți iubești atuurile și să
acorzi atenție dezvoltării acelor zone în
care nu ai dobândit obiceiuri foarte mature.
 Acceptarea imaturității este primul pas
către schimbare.