Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Schemele cognitive sunt patternuri din realitate sau din experienta care ajuta persoana sa
inteleaga acea experienta, sa medieze perceptiile sau sa ghideze raspunsuri la mediu. Cu
ajutorul lor putem interpreta informatiile si putem rezolva problemele.
Cum am precizat si mai devreme, in general schemele dezadaptative apar ca urmare a unei
experiente traumatizante insa exista si situatii in care acestea se dezvolta si ca urmare a
rasfatului din partea parintilor. Chiar daca nu toate schemele dezadaptative apar din cauza
situatiilor traumatizante, toate sunt distructibile si apar in urma unor evenimente nefavorabile
care sunt repetate in copilarie si in adolescenta.
Chiar daca apar inca din copilarie, disfunctionalitatea este evidenta mai tarziu in viata.
Schemele sunt dimensionale, asta insemnand ca o schema este cu atat mai grava cu cat
situatiile care o activeaza sunt mai multe.
Per ansamblu, putem concluziona ca aceste scheme disfunctionale se dezvolta din cauza ca
sunt nesatisfacute urmatoarele nevoi: autonomia care ii permit copilului sa fie responsabil si sa
ia decizii, spontaneitate si joc, securitate din partea parintilor, exprimarea emotiilor si a
trebuintelor, sa aiba un autocontrol al limitelor.
Chiar daca familia si personele semnificative din jurul copilului au un rol foarte important in
dezvoltarea schemelor cognitive dezadaptative mai ales in primii ani de viata, mai tarziu scoala
si cultura au si ele un cuvant de spus in acest sens.
Se disting 4 situatii de viata care pot duce la dezvoltarea schemelor: ignorarea nevoilor de baza
ale copilului care duce la activarea schemelor de privare emotionala (de ex un copil care ia o
nota buna nu este felicitat), traumatzare/victimizare care duce la acvtivarea schemelor de
neincredere/abuz (de ex un copil care este criticat, victimizat), antentie excesiva din partea
parintilor care duce la activarea schemelor de dependenta (de ex. Un copil care nu este lasat
sa ajute cu nimic in casa) si internalizarea selectiva sau indentificarea cu o persoana
semnificativa (de ex. Un copil sufera daca o vede pe mama lui plangand).
Chiar daca experientele traumatizante suferite in copilarie sunt cauza principala in dezvoltarea
acestor scheme, exista si alti factori implicati. Unul dintre ei ar fi temperamentul emotional al
copilului care in combinatie cu aparitia unui eveniment dureros poate declansa dezvoltarea
schemelor negative.
a) Perpetuarea schemei se refera la tot ceea ce face subiectul pentru a mentine schema.
Schemele se perpetueaza prin trei mecanisme: distorsiuni cognitive, patternuri de
autoaparare si stiluri de adaptare la schema.
b) Schimbarea schemelor disfunctionale in scheme functionalee reprezinta scopul
terapiei. Deoarcele o schema este un set de amintiri, emotii, senzatii corporale,
cognitii, schimbarea implica o diminuare a acestora.
O parte dintre schemele disfuntionale fac dificila terapia. Unul dintree principii a terapiei
schemelor se refera la faptul ca este important stabilirea relatiei terapeutice intr-un timp
relativ scurt iar persoanele cu scheme disfunctionale de neincredere/abuz sunt incapabili sa
stabileasca aceasta relatie intr-un schimb scurt. Alt principiu se refera la faptul ca pacientii pot
verbaliza in cadrul terapiei emotiile si cognitiile insa cei care sufera de scheme disfunctionale
referitoare la dependenta de ceilalti nu se pot concentra asupra relatiei terapeutice, asupra
reflectarii propriilor ganduri. Un alt principiu se refera la faptul ca pacientii trebuie sa se
adapteze la anumite proceduri de tratament iar cei care considera ca nu au limite nu vor putea
sa respecte aceste reguli.
Schemele cognitive de relationare sunt structuri de cunoastere care deriva din experienta
anterioara si care proceseaza informatii trecute si viitoare, avand un caracter predictor. Se
refera in principal la tipurirle de relatii care se stabilesc intre persoane.