Sunteți pe pagina 1din 4

TERAPIA SCHEMELOR-YOUNG

Schemele cognitive sunt patternuri din realitate sau din experienta care ajuta persoana sa
inteleaga acea experienta, sa medieze perceptiile sau sa ghideze raspunsuri la mediu. Cu
ajutorul lor putem interpreta informatiile si putem rezolva problemele.

Se disting schemele pozitive-negative, adaptative dezadaptative.

Young afirma ca schemele dezadaptative apar ca urmare a evenimentelor traumatizante si pot


explica trasaturile de personalitate, trasaturile de character si tulburarile specific axei I a
diagnosticului multiaxial.

Caracteristicile schemelor cognitive dezadaptative sunt:

- Reprezinta adevaruri esentiale, absoule si sufieciente pt individ


- Se mentin in timp si sunt difcil de modificat; in general se formeaza la o varsta frageda
astfel ca sunt foarte familiare pt individ iar o eventuala modificare este perceputa ca
fiind o amenintare deoarece el doreste sa mentina integritatea si validitatea acestora
- Sunt rezultatule experientelor repetate, rolul familiei si a pers. Semnificative din jurul
individului fiind fundamentale in dezvoltarea acestora
- Sunt activate de situatii relevante de ex. Un esec real sau perceput ca atare poate
activa o schema de incompententa astfel ca individul se simte amenintat
- Se pot activa si pe parcursul terapiei prin exprimarea emotiilor si a cognitiilor iar
terapeutul poate sa intervina ca sa-l ajute pe pacient sa inteleaga continutul schemelor
- Pot sa se automentina prin activarea si mentinerea in memorie a informatiei care se
afla in concordanta cu schema si ignorarea informatiilor care nu sunt in concordanta
cu schema
- Pacientii folosesc strategii de evitare a acestor scheme ce pot fi: cognitive prin
blocarea automata sau voluntara, comportamentala prin evitarea situatiilor care pot
activa schema si afective prin negarea emotionala.

Aceste scheme se pot automentine si prin strategii care consista in adoptarea de


comportamente opuse.

Cum am precizat si mai devreme, in general schemele dezadaptative apar ca urmare a unei
experiente traumatizante insa exista si situatii in care acestea se dezvolta si ca urmare a
rasfatului din partea parintilor. Chiar daca nu toate schemele dezadaptative apar din cauza
situatiilor traumatizante, toate sunt distructibile si apar in urma unor evenimente nefavorabile
care sunt repetate in copilarie si in adolescenta.

Chiar daca apar inca din copilarie, disfunctionalitatea este evidenta mai tarziu in viata.

Schemele sunt dimensionale, asta insemnand ca o schema este cu atat mai grava cu cat
situatiile care o activeaza sunt mai multe.

Per ansamblu, putem concluziona ca aceste scheme disfunctionale se dezvolta din cauza ca
sunt nesatisfacute urmatoarele nevoi: autonomia care ii permit copilului sa fie responsabil si sa
ia decizii, spontaneitate si joc, securitate din partea parintilor, exprimarea emotiilor si a
trebuintelor, sa aiba un autocontrol al limitelor.

Chiar daca familia si personele semnificative din jurul copilului au un rol foarte important in
dezvoltarea schemelor cognitive dezadaptative mai ales in primii ani de viata, mai tarziu scoala
si cultura au si ele un cuvant de spus in acest sens.

Se disting 4 situatii de viata care pot duce la dezvoltarea schemelor: ignorarea nevoilor de baza
ale copilului care duce la activarea schemelor de privare emotionala (de ex un copil care ia o
nota buna nu este felicitat), traumatzare/victimizare care duce la acvtivarea schemelor de
neincredere/abuz (de ex un copil care este criticat, victimizat), antentie excesiva din partea
parintilor care duce la activarea schemelor de dependenta (de ex. Un copil care nu este lasat
sa ajute cu nimic in casa) si internalizarea selectiva sau indentificarea cu o persoana
semnificativa (de ex. Un copil sufera daca o vede pe mama lui plangand).

Chiar daca experientele traumatizante suferite in copilarie sunt cauza principala in dezvoltarea
acestor scheme, exista si alti factori implicati. Unul dintre ei ar fi temperamentul emotional al
copilului care in combinatie cu aparitia unui eveniment dureros poate declansa dezvoltarea
schemelor negative.

Young a identificat 18 scheme disfunctionale, agrupate in 5 categorii sau domenii:

Domeniul 1 . Scheme referitoare la separare sau respingere. Aceste scheme se dezvolta ca


urmare a nesatisfacerii urmatoarelor nevoi: de siguranta, de stabilitate si de empatie.

Abandon/Instabilitate reflecta teama de abandon, si instabilitatea persoanelor


releventa. Individul crede ca persoanele semnificative il vor parasi pentru altii sau care
sunt pe pragul mortii. Acestia au suferit pierderi ale parintilor.
Neincredere/abuz reflecta teama ca ceilalti il vor critica, manipula, minti sau vor
profita de el. Acestia au suferit abuzuri repetate in copilarie.
Privare emotionala reflecta lipsa atentiei, a afectiunii, a incalzirii sufletesti, a
empatiei si a sigurantei din partea parintilor. Acestia au suferit abuzuri emotionale in
copilarie.
Deficiente/rushine existenta defectelor duce la a se percepe inferior din toate
punctele de vedere;rusinea este data atat de factori interni cat si de factori externi.
Parintii au fost critici cu copii.
Izolare sociala/instrainare reflecta perceptia ca cineva este diferit de lume si ca nu
apartine comunitatii. Aceasta schema se dezvolta in cazul in care copilul observa la
parinti aceasta atitudine de a se simti diferiti de ceilalti.

Domeniul 2. Scheme referitoare la autonomie si performanta:

Dependenta functionala/Incompetenta reflecta convingerea ca o persoana nu se


poate descurca singur. Acestia nu au fost lasati sa se manifeste idependent
Teama de evenimente inevitabile reflecta convingerea ca in orice moment pot
aparea catastrofe ce nu pot fi prevenite. Aceasta teama apare prin modelare daca unul
dintre parinti sufera de tulburari anxioase
Sine nedezvoltat/Personalitate atrofiata aceste persoane sunt excesiv de
dependente la o varsta la care ar trebui sa se descurce singure. Acestia au avut parinti
abuzivi sau hiperprotectori.
Esec reflecta convingerea ca a esuat sau va esua orice ar face. Acestia au avut parinti
care nu i-au oferit sustinere.

Domeniul 3. Scheme referitoare a lipsa limitelor. Patintii acestora au fost permisivi si


indulgenti.

Grandoare/Dominanta reflecta convingerea ca pot face orice pentru a-si indeplini


obiectivele fara sa le peste de consecintele actiunilor lor; tind sa isi expuna opiniile in
defavoarea celorlalti.
Autocontrol exagerat acestia tind sa aiba un control exagerat

Domeniu 4. Scheme referitoare la dependenta. Aceste persoane se axeaza pe indeplinirea


obiectivelor sau satisfacerea nevoilor ccelorlalti considerand ca cele proprii nu sunt
importante. Acestia fac parte din familii in care trebuie sa isi suprime sau ignore propriile nevoi
pentru a primi afectiune.

Supunere reflecta supunerea controlului celorlati pentru a evita consecintele


negative.
Sacrificul de sine acestia se dedice in totalitate sa satisfaca dorintele celorlalti

Domeniu 5. Scheme referitoare la hipervigilenta. Aceste persoane sunt mereu in garda, nu se


pot relaxa si nu pot fi fericiti. Fac parte din familii reci din punct de vedere emotional, care se
centreaza pe sarcini si pe rezolvarea problemelor.

Inhibitie emotionala/Nevoia de aprobare reflecta tendinta generala de a castiga


aprobarea si atentia celor din jur
Standarde nerealiste/Exigenta indivizii care considera ca trebuie sa atinga un anumit
nivel de perfectiune pentru a evita critica si dezaprobarea

Exista doua modalitati de operare cu schemele cognitive disfunctionale pe care indivizii le


realizeaza de-a lungul vietii:

a) Perpetuarea schemei se refera la tot ceea ce face subiectul pentru a mentine schema.
Schemele se perpetueaza prin trei mecanisme: distorsiuni cognitive, patternuri de
autoaparare si stiluri de adaptare la schema.
b) Schimbarea schemelor disfunctionale in scheme functionalee reprezinta scopul
terapiei. Deoarcele o schema este un set de amintiri, emotii, senzatii corporale,
cognitii, schimbarea implica o diminuare a acestora.

O parte dintre schemele disfuntionale fac dificila terapia. Unul dintree principii a terapiei
schemelor se refera la faptul ca este important stabilirea relatiei terapeutice intr-un timp
relativ scurt iar persoanele cu scheme disfunctionale de neincredere/abuz sunt incapabili sa
stabileasca aceasta relatie intr-un schimb scurt. Alt principiu se refera la faptul ca pacientii pot
verbaliza in cadrul terapiei emotiile si cognitiile insa cei care sufera de scheme disfunctionale
referitoare la dependenta de ceilalti nu se pot concentra asupra relatiei terapeutice, asupra
reflectarii propriilor ganduri. Un alt principiu se refera la faptul ca pacientii trebuie sa se
adapteze la anumite proceduri de tratament iar cei care considera ca nu au limite nu vor putea
sa respecte aceste reguli.

Schemele cognitive de relationare sunt structuri de cunoastere care deriva din experienta
anterioara si care proceseaza informatii trecute si viitoare, avand un caracter predictor. Se
refera in principal la tipurirle de relatii care se stabilesc intre persoane.

Schemele cognitive interpersonale reflecta caracteristicile altor persoane precum si atitudinile


noastre fata de modalitatile lor de relationare. Implica structurile noastre de cunoastere
despre caracteristicile oamenilor.

Schemele interpersonale pot avea loc si in absenta unor scheme de relationare.

S-ar putea să vă placă și