Teoria mintii face referire la capacitatea de a te pune in locul celuilalt si

de a intelege ca fiecare dintre noi percepe, gandeste, simte, doreste si

crede diferit.
Unii autori definesc teoria mintii ca fiind capacitatea de intelegere si
predictie a comportamentelor, a intentiilor si a credintelor celorlalti.
Din punct de vedere neurologic, Teoria Mintii reprezinta un subsistem
cognitiv adaptativ dedicat atribuirii, inferentei, predictiei si intelegerii
stadiilor mentale de-alungul interactiunilor dinamice. Acest subsistem este
independent de limbaj si poseda caracter universal.
Persoanele dezvoltate neurotipic dezvolta automat aceasta abilitate.
Reprezentarea interna a stadiilor mentale impreuna cu capacitatea
empatica sunt implicate in dezvoltarea teoriei mintii.
Stadiile mentale-in timpul zilei, trecem prin diverse stari mentale, unele
pozitive, altele negative. Pozitivele permit lucrurilor sa mearga bine (sunt
mai capabil, relationez mult mai bine, sunt mai creativ, am o stare de
bine) iar cele negative ma frustreaza, ma influenteaza negativ. Stadiile
mentale afecteaza maniera in care noi percepem realitatea, interpretarea si
concluziile pe care le tragem in timpul zilei.
In cazul persoanelor cu autism apar dificultati in a-si da seama ce
gandeste sau ce crede o alta persoana. Frith (1989) pt copii cu TSA este
dificil sa distinga intre ceea ce gandesc ei si ceea ce gandesc ceilalti. Cand
capacitatea de a se pune in locul celorlalti nu este dezvoltata,
comportamentele celorlalti nu au sens, sunt imprevizibile si sunt dificil de
inteles.
Aria sociala, una dintre componentele importante in tulburarea de spectru
autism poate fi explicata prin prisma deficitului din teoria mintii.

Diferențierea dintre adevăr și minciună poate fi foarte dificilă pentru

copiii cu TSA, fiind considerată a fi unul dintre cele mai complexe
aspecte ale Teoriei Minții. Copilul trebuie să aibă pe lângă abilitatea de a
se pune în locul celuilalt, capacitatea de identificare a ceea ce este fals ori
adevărat, precum și capacitatea de înțelegere a modalității prin care
persoanele pot manipula cele două situații (adevăr/minciună). Astfel, în
cadrul acestui atelier, ne-am propus să prezentăm strategii și activități
practice prin care îi putem învăța pe copii să facă diferența dintre cele
două noțiuni.

1. Absurditati: ce este fals? De ce?

2. Inventii si fantezie: in tara fanteziei orice este posibil, insa nu este real.
 3. Fraze care pot fi adevarate ori false
4. Ghicitor: ce este? De ce este asta si nu altceva?
5. Primele bancuri: ne amuzam cunoscand motivul
6. Experimentarea posibilitatilor: supozitiile
7. Inselaciune si introducere in primele minciunele.

Absurditati:

a) Provocam situatii absurde : copilul trebuie sa inteleaga ca este doar un joc

si ca aceste activitati nu le poate face singur. Astfel, ii vom spune: ”Astazi
ne vom crea situatii false. Situatiile false nu le poti face tu singur. Haide
sa invatam ce sunt situatiile false.
a. Introducem piese de lego in frigider
b. Punem un pantof intr-un ghiveci cu flori
c. Introducem o minge in cuptor
d. Mancam supa cu furculita

b) Imagini cu situatii absurde: ne asezam in fata copilului, ii aratam

fotografia si il intrebam ”ce este fals/gresit?” Daca copilul nu raspunde
singur, il vom ajuta.
SD: Ce are mama pe cap?
R: .....
SD: Si este corect sa purtam oala pe cap?
R: nuuu
SD: Asa este...oalele nu se pun pe cap. Dar ce putem pune pe cap?
R: Putem pune o sapca...o caciula.
SD: Unde se pun oalele? In camera, in bucatarie ..?(daca este
nevoie, putem folosi suport vizual)
R: Oalele se pun in dulapul din bucatarie.
SD. Super! Ce putem face cu oala?
R: Oala o folosim pentru a face mancare.
SD: Asa este, in oala putem face mancare. Oala nu se pune pe cap.
Pe cap putem pune sapca, caciula..De ce nu se pun oalele pe cap?
R: Pentru ca facem in oala facem mancare.
SD: Perfect! Atunci aceasta imagine este corecta sau falsa?
R: Aceasta imagine este falsa. Oala nu o punem pe cap.

c) Ne fotografiem pe noi insine in situatii absurde

a. Mancam iaurt cu furculita
b. Ne punem bluza pe dos
c. Ne jucam tenis cu tigaia
d. Ne pieptanam cu furculita
 e. Vorbim la telefon cu banana

d) Ilustratii cu situatii absurde

e) Videouri: desene animate (Tom si Jerry)

Inventii si fantezii: obiectivul acestor activitati este intelegerea si

diferentierea coceptelor real versus imaginar

Atunci cand incepem sa lucram aceste exercitii este important sa tinem cont
de interesele copilului. De exemplu, daca copilului ii plac foarte multe
trenurile putem incepe prin a crea desene cu trenuri.

Putem incepe prin a desena fiecare pe foaia lui cate un tren. Noi, ca sa ne
atingem obiectivul, vom desena un tren cu aripi. In cazul in care copilul nu
remarca faptul ca trenurile nu au aripi, dupa ce il vom desene il vom intreba
”Ce crezi ca este fals in desenul meu?” In momentul in care copilul admite
ca ceea ce am desenat nu este corect ii putem spune ”In tara fanteziei,
trenurile pot avea aripi. In tara fanteziei, orice este posibil. Putem gasi pasari
care vorbesc sau animale care pot merge, la fel ca oamenii. In realitate,
aceste lucruri nu sunt corect, insa in lumea fanteziei, da”. Astfel, putem
incepe cu copilul sa cream tot felul de obiecte fantastice pentru a continua
desenul.

Pentru a ajuta copilul sa creeze personaje imaginare propunem urmatoarea

activitate.

Plecand de la 2 obiecte/animale din lumea reala vom crea un obiect/personaj

imaginar suprapunand obiectele reale.

Imediat ce copilul reuseste sa faca cateva personaje imaginare putem crea

povestioare despre acel personaj. Pentru a-l ajuta sa compuna o mica
povestioara il provocam sa raspunda la urmatoarele intrebari:

Ce este ...? Ce este mama lui? Dar tatal lui? Cati ani are..? Unde traieste? Ce
ii place sa manance?

Adevar versus minciuna

Un alt pas care sa-l ajute pe copil sa diferentieze intre adevar si minciuna va
fi sa lucram cu fraze si concepte adevarate si false.

a) Indica cartonasul corect.

 a. Pregatim 2 cartonase: unul cu ADEVARAT si altul cu FALS
b. Pregatim o lista de fraze. Putem folosi imagini ca suport vizual.

SD: Oaia zboara. Este adevarat sau este fals?

R: Este fals.
T: Super. Este fals. Oile nu zboara.
SD: Ridica cartonasul corect.

Baiatul poarta o bluza galbena.

Elefantii sunt animale foarte mici.
Atunci cand este foarte cald, imi pun bocancii.

b) Fise adavarat sau fals

SD: Fetita poarta o caciula. Este adevarat sau fals?

R: Fals.
T: Perfect. Fetita nu poarta caciula.Scrie litera F de la false aici. Hai sa
desenam aici situatia adevarata. Deseneaza o fetita care poarta o caciula.

c) Introducerea conceptului de minciuna

Minciuna apare atunci cand spunem cu intentie ceva fals. Pentru a
intelege acest concept propunem urmatoarele exercitii:

Daca spun ca oile zboara, este adevarat sau fals?

Fals..

Foarte bine, este fals. Am spus cu intentie. Este o minciuna.

Pe mine ma cheama Maria, este adevarat sau fals?

Fals..

Super, este fals. Pe mine nu ma cheama Maria. Am spus ceva gresit cu

intentie. Te-am mintit.

d) Ghicitori: Ce este?

Inainte de a incepe cu ghicitorile, copilul trebuie sa inteleaga conceptul de

definitie si descriere. Astfel, vom incepe cu exercitii care au ca scop
intelegerea celor doua concepte de baza.

a) Asculta cu atentie.. Care este raspunsul corect?

 Uite, aceasta este o rosie... asculta cu atentie si spune-mi care
este raspunsul corect. Ce este rosie? Un animal care ne da lapte?,
Este rotunda, rosie si miroase foarte bine? Sau cade din cer
atunci cand ploua?
Daca copilul nu reuseste sa tina minte cele trei raspunsuri,
spune-le pe rand si intreaba-l daca este corect sau nu.
b) Defineste si copilul ghiceste
Ne putem folosi de imaginile pregatite pentru a lucra exercitiul
anterior. In acest caz spunem definitia iar copilul trebuie sa
ridice imaginea corecta. Initial putem lucra cu 2 imagini pe masa
insa pentru a creste dificultatea putem adauga mai multe
imagini.

Bancurile. Obiectivul urmatoarelor activitari este identificarea motivului pentru

care se amuza.

Ce este bancul? Bancul este ceva distrctiv care ne face sa radem

a) Fii atent. Iti voi spune un banc.

a. Incepem prin a verbaliza fraze simple. Incearca sa cat se poate de
expresiv.
SD: Vorbesc la telefon cu banana. HAHAHAHA.

T: Este foarte amuzant. Nu putem vorbi la telefon cu banana. Iti

imaginiezi? Cu ar fi sa putem vorbi la telefon cu banana...banana o
mancam, nu putem vorbi la ea.

T: Acum e randul tau, spune-mi bancul cu banana. Haha Putem

folosi suport vizual in cazul in care copilul are nevoie de ajutor.

b. Spune-mi un banc cu....

Ii punem in fata copilului 3 obiecte si ii spunem ”Fa un banc cu
Vorbesc la telefon cu....”

c. Bancuri simple.
Doi copii merg pe strada iar unul spune ”lasa-ma sa stau la mijloc”
Doua rosii se plimba pe strada. Una vede o masina si spune
”Uite..masina” si chooff...cealalta intreaba ”Unde?” si choff.
Propune-i copilului sa formeze acelasi banc utilizand personaje si
obiecte diferite. Utilizeaza suportul vizual in cazul in care ai
nevoie.
Doua vaci stau pe camp. Una spune ”muuu”, cealalta raspunde
”asta vroiam sa spun si eu”.
 Propune-i copilului sa formeze acelasi banc utilizand alte animale.
Foloseste imagini pentru a-l ajuta.
d. Deseneaza impreuna cu copilul bancurile create de el.

Experimenteaza probabilitatile

Cu ajutorul urmatoarelor exercitii copilul trebuie sa inteleaga ca ne

putem imagina lucruri inainte ca o situatie sa se intample. In momentul
in care copilul isi va putea imagina diversele posibilitiati ce se pot
intampla intr-o anumita situatie acesta va deveni mai flexibil iar
frustrarea se va diminua considerabil decat in cazul in care nu se va
intampla asa cum isi imagina el.

a) Jocul cu zarul.
Zarul nu va avea numere pe fiecare fata in parte ci va avea desenat cate o
jucarie.

Pregateste o tabla cu cartonase pe care sa fie desenata fiecare jucarie de pe

fetele zarului.

Inainte de a arunca cu zarul, copilul trebuie sa presupuna ce jucarie va

iesi. Dupa ce va arunca cu zarul, va verifica daca ce a presupus coincide
cu ce a iesit odata cu aruncarea zarului.

b) Fise de lucru: copilul trebuie sa-si imagineze ce se poate intampla si apoi

sa verifice daca ce si-a imaginat coincide cu ce s-a intamplat intr-adevar.
Pentru realizarea unei astfel de fise trebuie sa prezentam o situatie (ex. Ce
mancam asta seara), Presupunem ce vom manca (ex. Pizza, pui sau peste),
Verificarea realitatii (ex. asta seara mancam peste).

E important sa pregatim pictograme inaintea realizarii aceste fise.

SD: Nu stii ce vei manca asta seara, asa ca va trebui sa presupui. Ce iti
imaginezi tu ca vei manca asta-seara?
C: Copilul va alege una dintre cele 3 imagini pregatite de dinainte.
T: Ok. Este posibil ca asta-seara sa mananci pizza. Aceasta este
posibilitatea nr. 1. Te rog sa pui imagina aici.
T: Hai sa vedem. Ce altceva crezi ca ai putea manca asta-seara?
C: Copilul alege o alta imagina.
T: Ok, este posibil ca asta-seara sa mananci peste. Aceasta este
posibilitatea nr. 2. Te rog sa pui aceasta imagine aici.
T: Ce iti mai imaginezi ca ai putea manca la cina?
C: Copilul alege ultima imagine.
 T: Ok, este posibil ca tu sa mananci asta seara pui. Te rog lipeste poza
aici.
Dupa ce copilul a pus cele 3 imagini in spatiul corespunzator le vom lucra
individual astfel:
T: Foarte bine, nu stii ce vei manca asta seara la cina, dar poti presupune.
Presupui ca mananci pizza (yammy, ce bun). Sau poate vei manca peste
(wooow, peste, yummy). Presupui ca poti manca pui (puui, foarte bun).
Atunci cand cina va fi gata, vei afla ce mananci.
In momentul in care cina este gata vom lucra a doua parte a fisei.
T: Hai sa vedem, ce mananci la cina?
C: Pizza..mama a facut pizza.
T: Genial, piiizzza. Pizza este foarte buna. Mai devemre ai presupus ca ai
putea manca pizza, peste ori pui. Acum stii ca este pizza. De unde stii ca
mananci pizza?
C: Pentru ca am vazut pizza.
T: Super, stii ca mananci pizza pentru ca ai vazut-o. Acum lipeste poza cu
pizza aici.

c) Atribuirea presupunerilor altor persoane

Mai intai, copilul trebuie sa descrie ce vede in imagine. Apoi, este intrebat
daca stie de ce alearga copilul. Raspunsul corect ar fi sa spuna ca nu stie,
pentru ca nu vede. In cazul in care raspunde ca stie, corectam si ii
explicam ca nu are de unde sa stie, ci doar ar putea presupune. Impreuna
cu copilul vom incerca sa presupunem de ce alearga acesta. In cazul in
care are dificultati, ne putem folosi de niste imagini.

a. Pentru a lucra aceasta etapa vom folosi imagini.

SD: Ce vezi in aceasta imagine?

C: Vad un copil care alearga si un barbat care se uita pe geam.

T: Crezi ca stie barbatul de ce alearga copilul?

C: nu, nu stie.

T: Asa este, barbatul nu poate stii de ce alearga copilul dar poate

presupune. Ce crezi ca isi imagineaza barbatul?

In cazul in care copilul are dificultate in a presupune, ne putem folosi de

niste imagini.

Posibilitatea 1. T: De ce alearga copilul?

 C: Baiatul alearga pentru ca a vazut un caine care latra.

T: Acum barbatul care se uita pe geam stie de ce alearga copilul?

C: Da.

T: De unde stie?

C: pentru ca vede cainele

Posibilitatea 2. De ce alearga copilul?

C: Vrea sa se urce in tren.

T: Acum barbatul stie de ce alearga copilul?

C: Da

T: De unde stie?

C: Pentru ca vede trenul.

• Pași în introducerea minciunii

Minciuna este un act comportamental foarte complex și reprezintă manifestarea

lingvistică a înșelătoriei. Spre deosebire de înșelătorie, în cazul minciunii sunt
folosite strategii de manipulare lingvistice în care tonul vocii și intonația sunt
foarte importante.

Factori determinanți ai minciunii și ai înșelăciunii:

- existența a cel puțin 2 subiecți și un obiectiv comun;

- Intenția înșelăciunii;

- Strategia de manipulare a persoanei care spune un neadevăr (sau omite

informații) pentru a crea în interlocutor o credință falsă.

1. Înțelegerea inducerii în eroare (trișarea): dacă copilului îi plac jocurile

de societate (nu te supăra frate, piticot etc.) putem trișa pt ca el să identifice
greșeala; astfel, pe lângă faptul că îl ajutăm să înțeleagă acest concept, se
stimulează și capacitatea atențională.
 2. Păcăleală: în primă fază putem inventa joculețe simple, cu obiecte
preferate de către copil. Exemplu: stăm la masă și fiecare dintre noi are câte 3
bomboane în față. Îi arătăm ceva (care în realitatea nu există) înspre care știm că
probabilitatea ca el să se întoarcă este mare. Când ne dăm seama că se întoarce
înspre noi, îi furăm o bomboană astfel încât el să vadă această acțiune a noastră.
În acel moment spunem ”Hehe, te-am păcălit, nu era nimic în spatele tău,
vroiam să-ti iau o bomboană...Uite, e bomboana ta, ți-o înapoiez”.

3. Identificarea înșelătoriilor în poveștile clasice ori în desenele animate.

4. Spun ceva dar gândesc altceva.

O persoană poate spune un lucru, dar poate să gândească altceva. Aceste

exerciții sunt cheia înțelegerii realizării atribuirii intențiilor bazate pe dorințe sau
credințe.

In prima faza ar fi de preferat sa alegem ca item de lucru obiecte nedorite de

copil. Astfel, vom sti sigur ca ceea ce gandeste vizavi de itemul in cauza va fi un
lucru negativ.

O prerechizita in acest caz a fi ca copilul sa deosebeasca intre ceea ce ii place si

ceea ce nu ii place.

Iti plac pantofii mei?

Spun: foarte frumosi pantofii tai!

Gandesc: sunt urati!

Ceea ce spun este diferit de ceea ce gandesc.

5. Primele ”minciunele”.

Copilul trebuie sa descrie ce vede in imagine, ce s-a intamplat de fapt. In acest

caz, terapeutul va spune ca copilul din imagine spune nu a spart el vaza iar
copilul cu care lucram trebuie sa decida daca copilul din imagine spune sau nu
adevarul. In ambele cazuri, copilul va trebui sa dea si explicatia pentru care
crede ca este adevarat sau fals ceea ce spune copilul din imagine. Daca este
vorba despre o minciuna, terapeutul ii va explica copilului ca sa minti este un
lucru rau. De asemenea, ii va propune sa gaseasca o alternativa astfel incat ceea
ce spune copilul sa fie adevarat.
C: Copilul a spart vaza cu mingea.

T: Uite, copilul spune ”nu am spart eu vaza”. Crezi ca spune adevaraul sau crezi
ca minte?

C: Cred ca minte.

T: De unde stii ca minte copilul?

C: Pentru ca el spune ca nu a spart vaza.

T: Ok. Sa minti nu este bine. Uite, mama s-a suparat pentru ca copilul a spus o
minciuna. Daca spargem din greseala ceva, e mai bine sa spunem. Deci,
minciuna este un lucru rau. Hai sa vedem ce s-ar intampla daca copilul ar spune
adevararul.

T: Uite, in acest caz, copilul spune adevaraul. Spune ca el a spart vaza. Si uite ce
ii raspunde mama: Te rog sa ai mai multe grija data viitoare. Mama nu mai e la
fel de suparata. Sa spui adevarul, este un lucru bun.

6. Consecințele minciunii.

Urmatorul pas invata copilul faptul ca minciuna de cele mai multe ori este
descoperita si poate avea consecinte negative. Putem lucra aceasta activitatea ca
pe o poveste sociala. Astfel, in situatia urmatoare, vom vedea cum fetita
incearca sa o minta pe matusa ei, insa, in cele din urma matusa descopera
minciuna iar fetita ramane fara recompensa.