Sunteți pe pagina 1din 5

DEPRESIA

TEORIA PSIHANALITICA

Freud a considerat ca evolutia copilului poate fi impartita in 5 etape. Copilul insa s epoate opri
la un anumit stadiu, avand loc fenomenul de fixatie. Fixatia este asociata cu regresiunea ce
presupune intoarcerea la o conduita din trecut si adaptarea unor atitudini si comportamente
specifice varstei. Astfel depresia este explicata prin aparitia fustrarilor grave in perioada orala
(0-1 an), ceea ce determina fixatia la nivelul acestui stadiu. Autoacuzarea intalnita in depresie
este explicata prin mecanismul identificarii inconstiente cu o anumita persoana care in trecut a
fost iubita astfel ca persoana depresiva nu se acuza pe sine ci pe acea persoana iubita din
trecut si cu care este identificata inconstient in prezent.

Abraham considera ca atunci cand melancolicul experimenteaza devreme dezamagiri in iubire,


inainte de a-si rezolva complexul oedipian (dorinte incestuoase fata de parintele de sex opus)
se formeaza o relatie intre libido(dorinta de a-si satisface dorintele sexuale) si tendintele ostile
si distructive, care va determina ca dezamagirile ulterioare sa fie urmate de ura si autoacuzare,
distrugandu-se sentimentele de dragoste,astfel aparand melancolia sau depresia.

Melanie Klein a sugerat ca depresia nu depinde atat de mult de experientele traumatice


timpurii, cat de relatia mama-copil in primii ani de viata. Ea a pus accent pe etapa cand copilul
nu face recunoaste o persoana sau un obiect in intregimea sa astfel ca atunci cand isi da seama
de aceasta integrare poate avea sentimente de dragoste si de ura asupra aceluias obiect. Poate
ca aceasta perioada constituie punctul de plecare pentru instalarea depresiei la viata adulta,
atunci cand persoana poate trai doua sentimente opuse fata de lumea exterioara sau faca de
sine insusi.

TEORII COGNITIV-COMPORTAMENTALE

Aceste teorii se bazeaza pe experimentele lui Pavlov asupra conditionarii raspunsurilor astfel
ca contitionarea clasice este o forma de invatare atunci cand un stimul neutru se asociaza cu
un stimul care declanseaza deja un tip de raspuns iar stimulul neutru dobandeste proprietatile
celuilalt. Din acest punct de vedere, raspunsurile sunt invatat. Aceste teorii considera ca
depresia este o reactie invatata

Teoria intaririi

Festner a considerat depresia ca fiind o reducere generalizata a ratei de raspuns la stimulii


externi astfel ca raspunsurile persoanei nu se mai afla sub controlul intaririlor cau au fost
eficiente altadata. Tot el analizeaza si comportamentul verbal al persoanelor cu depresie
constatand ca consta in nemultumiri si plangeri legate de faptul ca exista niste surse de
intaririnegative.

Lewinson a dezvoltat idei similare sugerand ca persoanele depresive sunt prinse intr-un cerc
vicios menit sa diminueze intaririle sociale ducand la comportamente depresive si la feedback-
uri negative din partea celorlalti.
Teoria autocontrolului

Rehm este cel care a analizat depresia din acest punct de vedere centrandu-se pe modul in
care oamenii isi controleaza comportamentul in vederea atingerii unor scopuri.

Aceasta teorie sustine ca depresivul, nu dispune de tehnici adecvate de autocontrol si fiind


dependend de sursele externe de intarire nu va reusi sa atinga scopuri pe termen lunga astfel
ca intra intr-un cerc vicios in care neatingerea scopurilor duce la depresia si depresia la
neatingerea scopurilor.

TEORII SOCIAL-COGNITIVE

Teoria neajutorarii invatate

Teoria lui Seligman se bazeaza pe experimentele sale cu animale. Considera ca persoanele


depresive au tendinta de a generaliza un simplu esec intr-o situatie specifica la multe alte
situatii, esecul determinand sentimente de neajutorare si inadecvare. Seligman considera ca
neajutorearea apare din cauza ca persoana gandeste ca orice ar face rezultatele vor fi aceleasi.
Depresia apare ca rezultat al incapacitatii persoanei depresive de a controla in trecut
evenimentele stresante si aversive si care genereaza sentimente de neajutorare. Aceste
sentimente de neajutorare nu vor fi specifice ci se vor extrapola la orice situatie.

Teoria neajutorarii reformulata atributional

Pentru ca teoria lui Seligman prezenta cateva incoveniente a fost reformulata mai tarziu.

Ei au inglobat teoria initiala cu teoria atribuirii lui Weiner astfel ca Seligman si cu alti autori
explica depresia in termeni ai atribuirilor pe care o persoana le face asupra anumitor
evenimente din viata. Persoanele depresive atribuie evenimentele negative din viata lor unor
factori interni, stabili si globali. Un factor stabil este putin probabil sa fie schimbat, un factor
global implica toate evenimentele care apar in viata persoanei iar factorii interni se refera la
propriul EU.

Teoria lui Seligman ramane deschisa cercetatorile ulterioare deoarece se pare ca stilul
atributional nu este o cauza necesara si nici suficienta pentru depresie ci mai degrama un
factor de risc.

Teoria disperarii sau a deznadejdii

Deznadejdea este definita ca fiind rezultatul incapacitatii persoanei de a controla aparitia


situatiilor aversive sau pozitive.

Din punctul de vedere al acestei teorii depresia ar putea fi caracterizata de trei simptome
majore: o intarziere a aparitiei raspunsurilor voluntare, tristete, dificultatea intampinata de
persoana in a realiza ca raspunsurile sale pot avea un efect asupra rezultatelor negative.

MODELUL PROCESARII INFORMATIEI


Teoria cognitiva asupra depresiei

Teoria lui Beck are la baza teoria constructelor personale ale lui Kelly care a afirmat ca
persoana depresiva detine mai multe constructe negative decat o persoana fara aceasta
problema.

Beck considera ca depresivii interpreteaza distorsionat realitatea. Interpretarile persoanei


depresive asupra propriei experiente se bazeaza mai mult pe emotiile sale legate de respectiva
experienta decat pe realitatea experimentata. Beck sugereaza ca persoanele depresive
prezinta o schema a sinelui negativa care da nastere unor ganduri automatice si a triadei
cognitive.

O schema cognitiva consta intr-o structura gerala de cunostinte, activate simultan, care
corespund unei situatii complexe din realitate si care deriva din experientele traite. Ele reflecta
nu numai elementel situatiei ci si legaturile care se stabilesc intre acele elemente. Odata ce
sunt structurate, aceste scheme intervin activ in procesarea informatiei. CU ajutorul lor putem
sa decidem ce este important si ce nu. Persoana cu depresie a suferit experiente negative in
trecut ceea ce a determinat crearea de scheme cognitive inadecvate. De ex. O persoana care
suferit o boala grava poate forma urmatoarea schema cognitiva a trai inseamna a suferi
.Aceste scheme se activeaza in situatii similare ducand la aparitia triadei cognitive a depresiei.

Beck distinge doua tipuri de continuturi informationale specifice schemelor cognitive:


convingerile si supozitiile disfunctionale. Convingerile sunt structuri profunde, neconditionale,
cu privere la el insusi (sunt un ratat) iar supozitiile disfunctionale sunt structuri conditionale
reprezentand niste legaturi ce se stabilesc intre evenimente si aprecierile referitoare la el
insusi (daca am ganduri rele, sunt o persoana rea).

Triada cognitiva include viziunea neagativa asupra propriei peroane (include incapacitate, lipse
de merite, deficienta fizica), asupra lumii (include suprasolicitare, obstacole) si asupra
viitorului(esecuri).

Gandurile negative atuomate reprezinta doar elemente care ies la suprafata atunci cand se
activeaza scheme cognitive. Au legatura directa cu trairile afective si cu reactii
comportamentale. Apar spontan, sunt inconstiente, sunt foarte usor de recunoscut dupa
emotiile carele insotesc. In depresie aceste ganduri automate negative sunt legate de pierdere.

Distorsiunile cognitive in procesarea informatiei sunt:

- Inferenta arbitrara: apare atunci cand persoana extrage concluzii fara a avea informatii
sufieciente.
- Abstragerea selectiva: apare atunci cand persoana isi focalizeaza atentia asupra
detaliilor care nu fac parte din situatia respectiva
- Minimalizarea sau aplificarea: atunci cand persoana supraestimeaza esecurile si
subestimeaza reusitele
- Gandirea dicotomica: persoana vede evenimentele in termeni de totul sau nimica
- Personalizarea: atunci cand persoana isi atribuie evenimentele negative
- Suprageneralizarea: cand persoana extrage generalizeaza plecand de la niste situatii
particulare
Beck considera ca un eveniment provoaca aparitia unor ganduri automate si ca aceste ganduri
automate duc la o reactie emotionala. Depresia este caracterizata de o pierdere semnificativa
care se refera la obiecte tangibile sau intangibile, nesatisfacerea unor expectante, dezamagiri
si care provoaca suparare, deznadejde,dezamagire,dorinte suicidare. . El anticipeaza
rezultatele negative si se percepe pe sine ca fiind deficient in ceea ce priveste atingerea unor
scopuri importante.

Depresivul isi vede viitorul ca fiind plin de suferinta el neputand vizualiza nici o modalitte de
imbunatatire a situatiei. Datorita acesti idei, dorinta de a muri si suicidul sunt vazute ca cea
mai buna varianta pentru a trece peste toate aceste probleme.

Cu toate ca depresia este strans legata de comportamentul suicidar, nu toate persoana


depresive se suicid si nu toate persoanele care se suicid sunt depresive.

Beck considera ca deznadejdea sau expectantele negative depsre viitor ar putea fi factori mult
mai important in suicid decat depresia. Se pare ca cu cat disperarea este mai mare, dorinta de
a evada este mai accentuata.

Conform teoriei lipsei de speranta oamenii care in general sustine ca evenimentele negative
din viata lor sunt produse de cauze stabile si globale fac o catastrofa din consecintele
evenimentelor negative si cred ca acest lucru se datoreaza faptului ca ei sunt slabi. Acesti
oameni sunt predispusi sa dezvolte episoade depresive in special depresia lipsei de sperante
cand experimenteaza evenimente foarte stresante.

Conform studiilor oamenii cu stiluri negative sunt mai vulnerabile la depresie datorita faptului
ca ei percep si reamintesc informatiile legate de evenimentele strsante care au implicatii
negative pentru ei.

Acest stiluri cognitive negative pot aparea datorita unei contributii genetice sau datorita
invatarii acestori stiluri de la parintii lor. Copii pot imita direct stilurile cognitive ale parintilor
sau pot primi feedback de la parinti.

Teoria lipsei de speranta admite posibilitatea ca stilurile negative nu sunt stabile ele putand fi
schimbate de-a lungul timpului in functie de experientele care intervin.

Chiar daca femeile sunt mai predispuse sa comite acte suicidare, probabilitatea mai mare de a
finaliza aceste acte suicidare o au barbatii.

Exista diferente de rasa si cultura in cazul sinuciderilor. Ratele mai mare de sinucidere se
inregistreaza in randul americanilos iar cele mai mici rade de suicid o chinezii, japoneziik,
africani si filipinezii. Aceste diferente pot sa aiba de-a face cu normele religioase.

Durkheim a descris 3 tipuri de sinucideri: egoist comis de persoanele care sunt respinse de
cei din jur, care nu au contacte sociale; anomic comis de persoanele care au suferit o
puternica dezorientare din cauza unor schimbari majore in relatia lor cu societatea; altruist
comis de persoanele care cred ca luandu-si viata le fac viata mai usoara celorlati. Teoria lui
Durkheim sugereaza ca legaturile sociale si integrarea in societate pot preveni sinuciderile.
Psihologii si psihiatrii au incercat sa identifice factorii care cresc riscul sinuciderii. S-au bazat pe
studii cu persoane recidiviste. Este ciudat faptul ca depresia nu apare ca fiind un factor de risc
insa este posibil ca acele persoane care au incercat sa se sinucida o data sa nu se fi inscris in
criteriile fixate de studiu. 8 % dintre persoanele recidiviste au fost diagnosticati ca fiind
maniatici. Mai multe de jumatate dintre persoanele cu tulburare bipolare au incercat sa se
sinucida. Dependenta de droguri sau alt tip de dependenta poate fi un factor de ris. Oamenii
cu probleme seriose de alcool pot avea tendinta generala de a-si face rau. 10% din persoanele
cu schizofrenie comit suicid.

Sinuciderea a fost depistata la nivelul tuturor tipurilor de disfuncii psihice.

Un predictor cognitiv pentru sinucidere este sentimentul de deznadejde.

Alte stari emotive intalnite au fost: furiile din trecut, furiile fata de altii, adolescentii care
manifesta manie fata de parintii lor, veteranii care se simt vinovatii de crimele pe care le-au
facut.

Se pare o un nivel scazut de serotonina este asociat cu suicidul.

Pacientii privesc sinuciderea ca pe cea mai atractiva cale de a-si rezolva problemele. Daca lipsa
de speranta este baza dorintelor suicidare exista o serie de tehnici pentru a arata pacientului
ca sunt si alte alternative pentru a trece peste probleme.

Lipsa de speranta se discuta inca de la interviul initial, mai tarziu vom incerca sa facem sa
recunoasca gradul de gandire ilogica. Astfel Beck a creat o scala a lipsei de speranta. Daca
evaluarea clinica si psihometrica indica un nivel inalt al lipsei de speranta asociata cu intentii
suicidare terapeutul trebuie sa-si inceapa terapia ocupandu-se cu aceste probleme.

Deseori este indicat sa se tina legatura prin telefon pana cand criza suicidara va trece. Este
important sa se coopereze cu familia si cu prietenii-

Strategia folosita in tratarea lipsei de speranta este bazata pe premiza ca pacientul este blocat
de concluziile lui arbitrare. Se aplica terapia cognitiva pentru a vedea ca afirmatiile sunt eronte
si ca existe alte alternative pentru a face fata situatiilor.