Teoria Mintii reprezinta capacitatea de a sti sa te pui in locul altei persoane si de a intelege ca fiecare

dintre noi percem, gandim, simtim, credem si dorim diferit.

O definitie stiintifica este data de ...in anul ... si se refera sa capacitatea de intelegere si predictie a
comportamentului, a intentiilor si a credintelor altei persoane.

Din punct de vede neuroanatomic, teoria mintii reprezinta un subsistem cognitiv adaptativ si profund
dedicat atribuirii, inferentei, predictiei si intelegerii stadiilor mentale de-alungul interactiunii
dinamice. Riviere considera ca acest subsistem este independent de limbaj si are caracter universal.

Persoanele dezvoltate neurotipic dobandesc automat abilitatea de a atribui dorinte, intentii, emotii,
ganduri altor persoane incepand cu varsta de 4 ani. Folosesc aceste informatii cu scopul de a
interpreta ceea ce spun, pentru a da sesn comportamentelor si pentru a prezice c vor face in
continuare. Toate aceste lucru au loc in momentul in care exista o reprezentare interna a stadiilor
mentale iar capacitatea empatica este dezvoltata.

In autism, aceasta abilitatea nu se dezvolta spontan astfel ca cei care sufera de aceasta tulburare au
dificultati in a-si da seama ce gandeste sau crede alta persoana. Frith sustine ca pt copii cu tsa este
dificil sa distinga intre ceea ce gandesc ei si ceea ce gandesc ceilalti. Nefiind dezvoltata aceasta
capacitate comportamentele celorlalti sunt imprevizibile nu au sens si sunt dificil de inteles.

Astfel, un deficit in teoria mintii poate explica in mare parte dificultatile care apar in aria sociala.

Diferentierea dintre adevar si minciuna este considerata a fi unul dintre aspectele cele mai complexe
ale Teoriei Mintii. Copilul trebuie sa dezvolte pe langa abilitatea de a se pune in locul celuilalt si
capacitatea de identificare a adevarului sau a fals precum si capacitatea de intelegere a modalitatii
prin care persoanele pot manipula adevarul ori minciuna.

Astfel, in cadrul acestui workshop ne-am propus sa va prezentam cateva activitati prin care putem
ajuta copilul cu TSA sa inteleaga cele doua concepte.

La fel ca in orice tip de predare, si in acest caz este obligatoriu sa urmam niste pasi deoarece daca
sarim peste anumiti pasi de baza este posibil ca invatarea sa nu aiba loc si sa ne intrebam de ce
copilul nu reuseste sa inteleaga anumite aspecte.

Astfel, amhotarat sa prezentam cateva activitati pentru fiecarepas importannt in dobandirea

abilitatilor de diferentiere intre adevar si minciuna.

Primul pas se refera la intelegerea si identificarea absurditatilor in diferite situatie. Cum putem ajuta
un copil sa identifice eroarea? Pai in primul rand putem provoca in mediu natural diverse situatii
absurde explicandu-i copilului de fiecare data care este eroarea si cum ar trebui sa fie corect. In
aceste cazuri este de preferat sa-i explicam copilului ca astfel de situatii le putem exersa numai cand
suntem impreuna, de atlfel, unele putand fi periculoare. Imediat dupa ca copilul reuseste sa
identifice posibile erori in situatii din mediul in care se desfasoara putem trece la identificarea
absurditatilor in imagini. Copii care tind sa invete usor vor face transferul imediat si nu vor avea
nevoie de ajutor. Insa, in cazul copiilor care au nevoie de un anumit timp de invatare, ii vom ajuta
pana ce acestia vor reusi sa raspunda la imagini fara vreun ajutor din partea noastra. Pentru ca
invatarea sa devina cat se poate de distractiva putem sa-i propunem copilului sa ne fotografiem unul
pe altul in tot felu de situatii absurde. Astfel, vom stimula si initiativa copilului. De asemenea, putem
cauta pe internet ilustratii cu situatii absurde (putin mai complexe) pe care le vom lucra impreuna. O
alta activitatea complexa ar fi identificarea absurditatilor din diverse videoclipuri/desene animate. De
exemplu, in tom si jerry sunt extrem de multe situatii absurde pe care le-am putea lucra cu copilul.

Urmatorul pas ar fi diferentierea intre real si imaginar.

Pentru crearea unor personaje imaginare propunem urmatoarea activitate: plecam de la 2 obiecte ce
le putem intalni in viata de zi cu zi si cream prin suprapunerea acestora un obiect imaginar pe care il
putem intalni doar in lumea noastra imaginara, in povestile create de catre noi sau in desenele
noastre. In continuare va vom prezenta o activitate de acest gen realizata cu unii dintre copii cu care
noi lucram.

Urmatorul pas face referire strict la intelegerea diferentei dintre adevar si minciuna.

In prima faza ne dorim ca, copilul sa identifice adevarul ori falsitatea unei fraze pe care o aude. Cum
putem face asta...? Pai ne pregatim o lista suficient de lunga si de variata cu fraze adevarate sau
false. Pentru ca scadea dificultatea acestui exercitiu, in prima faza ne putem folosi de imagini care sa
reprezinte fiecare fraza. Pe de alta parte, vom pregati doua cartonase: unul pe care vom scrie
ADEVARAT si altul pe care vom scrie FALS. Obiectivul acestui exercitiu e ca copilul sa identifice daca
ce spune fraza este adevarat sau fals ridicand cartonasul corespunzator.

De asemenea, putem realiza fise cu fraze care pot reprezenta ori nu o imagine. De exemplu, pe
aceasta fisa avem o imagine cu doi copii. Plecand de la aceasta imagine, putem scrie o serie de fraze
care pot fi adevarate ori false urmand ca copilul nostru sa completeze cu A sau F in dreptul fiecarei
fraze. De asemenea, pentru ca totul sa nu devina monoton ii putem propune copilului sa deseneze o
imagine care sa reprezinte adevarul din fraza.

Usor , usor, vom trece de la a folosi conceptul FALS la utilizarea conceptului de MINCIUNA.

Minciuna apare atunci cand spunem cu intentie ceva fals. Pentru a intelege acest concept
propunem urmatoarele exercitii:

Daca spun ca oile zboara, este adevarat sau fals?

Fals..

Foarte bine, este fals. Am spus cu intentie. Este o minciuna.

Pe mine ma cheama Maria, este adevarat sau fals?

Fals..

Super, este fals. Pe mine nu ma cheama Maria. Am spus ceva gresit cu intentie. Te-am mintit.
Urmatorul pas ar fi introducerea ghicitorilor insa, inainte de a incepe cu acestea, copilul
trebuie sa inteleaga alte doua concepte: definitia si descrierea. Pentru a lucra aceste doua
concepte va propunem urmatoarele activitati:

Mai intai vom pregati niste imagini si niste fraze care sa descrie fiecare imagine in parte.
Ulterior, vom lucra pe fiecare imagine in parte. Terapeutul va prezenta cate trei fraze din care
copilul va trebui sa aleaga fraza care descrie cel mai bine obiectul din imagine.

Dupa ce copilul reuseste sa raspunda cat mai corect la tot felul de imagini prezentate, vom
trece la urmatoarea etapa. Ii vom spune o definitie/descriere a unui obiect iar el va trebui sa
”ghiceasca” despre ce obiect este vorba.

In acest moment vom introduce conceptul de ”Banc” . Il vom ajuta pe copil sa inteleaga
bancurile simple dupa care sa creeze el singur astfel de bancuri.

Este important ca atunci cand spunem bancurile sa fim foarte expresiv si autentici atunci
cand ne amuzam.

Daca copilul are abilitati artistice bine dezvoltate, reuseste sa se exprime prin desen, il
provocam sa si deseneze bancurile pe care le creaza.