GENERALIZAREA

INFORMATII PT. PARINTI SI TUTORI

„Termenul generalizare a fost implementat foarte confuz pentru a semnifica acele

modificari de comportament transpuse (generalizate) in alte conditii decat cele incluse in
training. Oricum generalizarea poate include o varietate de fenomene, printre care
modificari de comportament transpuse in alte situatii, perioade sau coordonate decat
cele in care programul comportamental a fost implementat. (Allen, Tarnowski, Simonian,
Elliot and Drabman, 1991)” (Kazdin,1994)

„Nevoia de a programa activ generalizarea decat de a o astepta in mod pasiv ca o

consecinta a anumitor proceduri de lucru este un punct care necesita tehnici intense si
efective. (Baer, Wolf and Risley, 1968)” (Stokes and Baer,1977)

Generalizarea este o parte extrem de importanta a invatarii copilului prin programul ABA.
Acesta este punctul in care aptitudinile invatate devin functionale si pot fi folosite in situatiile de
zi cu zi.
Exemplu:
Daca un copil a invatat ca trebuie sa atinga cartonasul rosu cand tutorele spune „atinge rosu” si
ca trebuie sa atinga cartonasul albastru cand tutorele spune „atinge albastru”, asta inseamna ca
copilul stie acele culori?
Imaginati-va copilul in bucatarie si ca vrea o cana si cineva ii spune „ia-o pe cea rosie” dar
copilul nu intelege, ce s-a intamplat?
Motivul pentru care copilul nu poate intelege asta este pentru ca multe lucruri legate de situatia
respectiva s-au schimbat si daca copilul nu a generalizat invatarea culorilor, nu are nici un sens.
In acea situatie cateva lucruri s-au schimbat in comparatie cu situatia de invatare:
- Obiectul – este acum o cana si nu un cartonas, copilul o poate vedea doar ca pe o
simpla cana, nu ca o cana de o anumita culoare.
- Locatia – comanda a fost data in bucatarie si copilul poate nu a invatat niciodata culori
in acea incapere, motiv pentru care nu va asocia bucataria cu invatatul culorilor;
- SD – comanda data copilului a fost diferita. Inainte cand lucra cu culorile SD a fost
intotdeauna „atinge (culoarea)” si nu „ia-o pe cea rosie”. Fiind mai multe cuvinte in
acest SD copilului ii poate fi dificil sa identifice informatia relevanta.
- Persoana – persoana care i-a dat comanda poate sa nu fi lucrat cu copilul pe culori
inainte. Copilul poate ca a invatat culorile doar cu una sau doua persoane pana
atunci.
- Distanta – copilul poate a invatat culorile stand la masa sau pe podea si nu este
obisnuit sa primeasca comanda cand persoana este la distanta de acestea, fiind
posibil ca ii este mai dificil sa fie atent.

1
Acestea sunt doar cateva dintre componentele unei situatii care pot determina ca, copilului sa ii
fie dificil sa extraga informatia relevanta. Avand in vedere aceasta nu este surprinzator ca copilul
nu intelege.

Copiii cu autism pot avea mari dificultati in a generaliza aptitudinile invatate. Pentru aceasta este
esential sa tratam generalizarea ca orice alt comportament si sa ii invatam pe copii cum sa o
faca.

INVATAREA GENERALIZARII

Generalizarea in cadrul programelor de achizitii

Cand invatam o noua aptitudine in programele de achizitii, sunt deja inglobate multe elemente
ale tehnicii de generalizare.

- Aptitudinile pe care copilul le invata sunt aptitudini care cuprind o „contingenta

intretinuta in mod natural”. Aceasta inseamna ca odata ce copilul a dobandit o
aptitudine, daca aceasta este demonstrata in societate, sunt intaritori in mediul
natural, firesc, care sa mentina acel comportament. De exemplu invatarea copilului
de a spune „salut” cand se intalneste cu cineva cunoscut va fi intarita daca acea
persoana ii va raspunde „salut”.
- In cadrul fiecarui program copilul este invatat in „suficiente exemplare”. Aceasta
se aplica la materiale si la oameni. O aptitudine nu este considerata masterata in
cadrul unuia din multele programe curente, pana cand copilul nu dovedeste ca a
generalizat pe diferite materiale, spre exemplu daca copilul invata concepele de lung
si scurt cu doua paie, scurt si lung nu se considera masterate pana cand copilul nu
identifica obiecte scurte si lungi pe orice stimuli prezentati.
Cum copilul lucreaza cu mai multi tutori, aceasta inseamna ca exista deja un element
de generalizare privind diferiti oameni inclus in program. Aceasta ar trebui sa faca
pentru copil trecerea mai usoara a aptitudinilor dincolo de faptul ca sunt diferite
persoane.
- Fiecare program progreseaza spre o contingenta (eventualitate)
nediscriminabila. Aceasta inseamna ca odata ce un item intr-un program este
masterat intaritorul (recompensa) pentru acel program se schimba. Asa ca in loc ca
fiecare raspuns sa fie intarit, copilul va fi recompensat la aproximativ 2 sau trei
raspunsuri corecte. Asta inseamna ca copilul nu stie cand va aparea recompensa si
va continua sa demonstreze aptitudinea asteptand sa ii fie data recompensa. Asadar
eventualitatea recompensei este nediscriminabila pentru copil. (vezi „Recompensa”
mai jos pentru mai multe detalii)
- Programele folosesc „stimuli comuni”. Aceasta inseamna ca atunci cand este
invatat un program stimulii sunt familiari copilului si de asemenea stimulii pot fi gasiti in
multe medii in mod natural. Aceasta se aplica in mod particular la oameni si materiale.
Cativa dintre oamenii care lucreaza cu copilul sunt oameni cu care copilul intra
2
 intotdeauna in contact, de exemplu parintii, care vor fi in mod normal in mediul
inconjurator al copilului. Materialele folosite in programe sunt obiecte (itemi) tipice ce
se gasesc in casa, jucariile copilului, obiecte domestice etc. Aceasta inseamna ca
trecerea spre un mediul normal este facuta mai usor deoarece materialele sunt deja
familiare si copilul este obisnuit sa urmeze instructiunile date de parintii sai.
- Aptitudinile sunt pastrate in timp. Odata ce un item este masterat intr-un program,
acel item este testat in mod regulat in timpul lectiilor. De exemplu, daca copilul invata
formele si tinta curenta este „patrat”, dar copilul a masterat cerc si triunghi, apoi
acestea doua vor fi testate la fiecare lectie separat de patrat. Asta inseamna ca copilul
generalizeaza in timp.

Cum sa invatam generalizarea

Asa cum am mai aratat pentru a invata generalizarea trebuie luate in considerare mai multe arii.
Cand un program este masterat, in cadrul programelor de achizitii, apoi este transferat in
generalizare. Se continua lucrul la programul respectiv, dar scopul este acum invatarea
elementelor individuale ale generalizarii. Aceasta se face in aceeasi maniera sistematica in care
copilul a invatat initial aptitudinea, cu prompt cat este necesar si recompensa.
Mai jos sunt ariile in care copilul trebuie sa generalizeze aptitudinile. Unii copii pot generaliza in
anumite arii fara invatare, altii pot avea nevoie ca fiecare element de generalizare sa fie invatat
sistematic. In ambele situatii, este important a testa capacitatea copilului de a transpune
aptitudinea invatata in situatii de generalizare. Rata la care copilul invata sa generalizeze va
determina rapiditatea cu care aceasta se realizeaza.
- Locatia. Un program masterat este executat in locatii noi. Locatiile variate sunt notate
in jurnalul de generalizare si apoi fiecare locatie este introdusa si masterata una cate
una. Aceasta trebuie sa includa variabile ca: copilul sta jos sau sta in picioare, sta pe
scaun sau pe podea, diferite incaperi din casa, locuri publice etc.
- Stimulii. Stimulii sau materialele folosite pentru invatare pot fi generalizate in timpul
invatarii initiale. Aceasta trebuie sa continue. Copilul poate avea nevoie sa lucreze cu
noi materiale, pas cu pas, introducandu-se un singur nou set de materiale odata, apoi
lucrandu-se in random seturile de materiale si apoi combinandu-le. De exemplu, daca
copilul a invatat sa identifice o varietate de stimuli pentru forme, dar acestea au fost
pe cartonase, apoi in generalizare copilul va lucra sa invete formele cand acestea
sunt mai multe pe un cartonas, apoi cu contururi desenate fara a fi colorate, apoi
forme pe pagina unei carti, apoi forme care reprezinta obiecte intr-o carte (stiind ca
mingea este un cerc), apoi forme reprezentate in 3D (o carte e un dreptunghi).
- SD. Limbajul in care copilul a masterat un program poate fi foarte specific. De
exemplu, cand invata intrebarile sociale, copilul a invatat sa raspunda la intrebarea
„Cum te cheama?” dar nu intelege inca intrebarea „Care este numele tau?”. In
generalizare copilul va fi invatat sistematic sa raspunda la intrebari formulate in limbaj
alternativ pentru aceeasi intrebare.Initial acesta va fi foarte asemanator SDului initial,
de exemplu „Cum te cheama deci?”, „Spune-mi cum te cheama?” deoarece cateodata
chiar diferente minore pot fi greu de inteles pentru copil. Aceasta va duce apoi la a

3
 invata intrebari cu cuvinte cheie, de exemplu „nume” – „Care e numele tau?”, „Cum te
numesti?”. In final aceasta va conduce spre un limbai complet generalizat, de exemplu
„Cine esti tu?”.
Alte elemente ale SDului pot fi accentuate cate un element odata, cum ar fi tonul,
intensitatea vocii ori volumul folosit .
- Raspunsul. Uneori copilul va avea nevoie sa invete un raspuns usor diferit, potrivit
cu situatia. Ei au nevoie sa decida care raspuns este potrivit pentru acea situatie. De
ex. copilul a fost invatat ca la SD „Poti sa gasesti pantofii?” sa atinga pantofii daca
sunt pe masa in fata lui. Daca parintele spune „Poti sa gasesti pantofii?” cand vor sa
plece din casa, copilul trebuie sa aduca pantofii, nu doar sa ii atinga.
- Oamenii. Desi copilul lucreaza cu o varietate de oameni si in consecinta
generalizarea privind persoanele se realizeaza odata cu invatarea, acesti oameni sunt
familiari copilului. Asadar generalizarea privind persoanele trebuie realizata
directionat. Aceasta trebuie sa inceapa cu adulti familiari care nu lucreaza cu copilul
unu la unu, ex. rude, profesori etc. Apoi urmeaza adultii pe care copilul nu ii vede in
mod regulat, de ex. cand vine in casa o persoana noua, parintii ii cer acelei persoane
sa intrebe copilul din programul care se generalizeaza (este o idee buna ca in aceasta
etapa sa fim siguri ca copilul a masterat generalizarea Sdurilor, stimulilor si locatiilor
astfel ca persoana nefamiliara sa formuleze intrebarea cat mai natural posibil). In
continuare urmeaza copiii cu care copilul intra in contact in mod regulat, ex. frati, veri,
colegi de gradinita/ scoala. In final copilul va trebui sa raspunda copiilor pe care nu ii
vede in mod regulat (din nou, la acest punct trebuie sa ne asiguram ca copilul a
masterat generalizarea locatiilor, SD si stimulilor astfel ca el sa poata fi pus intr-o
situatie naturala, normala).
- Recompensa/ Intaritorii. Generalizarea recompenselor are mai multe elemente.
Acestea nu vor fi toate explicate aici, dar consultantul dvs. sau senior tutorele va
explica fiecare metoda , asa cum sunt ele potrivite, adecvate. Cand copilul incepe
invatarea unei aptitudini noi este nevoie de o frecventa mare a intaritorilor pentru a
creste probabilitatea dobandirii acelei aptitudini. Asadar, initial aptitudinile sunt
recompensate de fiecare data cand apar. Fiecare raspuns este recompensat. Daca
copilul transfera aptitudinea in mediul natural frecventa si tipul recompenselor date
copilului vor fi modificate. De exemplu, daca un copil invata cum sa sustina o
conversatie simpla, fiecare raspuns va fi recompensat. Asa ca daca tutorele spune
„filmul meu preferat este Toy Story 2” si copilul spune „filmul meu preferat este
Aladdin” acest raspuns este de dorit sa fie recompensat cu mancare. Oricum intr-o
situatie naturala cu un alt copil, copilul nu va primi mancare pentru raspunsuri
reciproce. Frecventa recompenselor trebuie scazuta treptat, pentru ca un
comportament care a fost recompensat in mod continuu va disparea daca
recompensa este inlaturata. Cu alte cuvinte, daca inlaturam recompensa alimentara
total si brusc copilul nu va mai raspunde la conversatia reciproca.
Reducerea frecventei recompensei
Aceasta se face sistematic schimband „orarul recompenselor”.
Sunt 4 orare diferite de recompense:

4
 1. Ratie fixata – copilul este recompensat pentru raspuns, dupa ce a demonstrat
aceasta de un numar stabilit de raspunsuri, ex. ratie fixata de 3 inseamna ca
copilul va fi recompensat la al treilea raspuns corect.
2. Interval fixat – copilul este recompensat pentru raspuns dupa o perioada
stabilita de timp. Aceasta metoda este utila la raspunsurile lungi, cum ar fi jocul
independent. Un interval fixat de 30 de secunde inseamna ca copilul va fi
recompensat pentru raspuns la fiecare 30 de secunde.
3. Ratie variabila – copilul este recompensat pentru demonstrarea raspunsului la
un numar aproximativ de raspunsuri, ex. ratie variata de 3 inseamna ca copilul
va fi recompensat dupa aproximativ 3 raspunsuri corecte.
4. Interval variabil - copilul este recompensat pentru raspuns dupa o perioada
aproximativa de timp. Din nou, aceasta metoda este utila la raspunsurile lungi,
cum ar fi statul cuminte intr-un grup. Un interval variabil de 30 de secunde
inseamna ca copilul va fi recompensat pentru raspuns la aproximativ 30 de
secunde.
Rarirea recompensei inseamna ca copilul va demonstra raspunsul mai des pentru un
nivel mai scazut al recompensei. Un orar variabil de recompense furnizeaza mai multa
flexibilitate. In plus, acestea vor face comportamentul mai puternic copilul nestiind cand ii
vor fi recompensate comportamentele, recompensele fiind variabile. Asadar este mai
probabil sa continue sa arate comportamentul dorit asteptand recompensa care poate
veni oricand.
Consultantul va programa orarul recompenselor cand un program trece in generalizare si
il va adapta de cate ori va fi nevoie.
Adaptarea tipurilor de recompense
Sunt cateva metode de adaptare a tipurilor de recompense pe care copilul le primeste.
Acestea va sunt explicate in detaliu de catre consultant cat va fi necesar, dar include
organizarea dovezilor – token economy ?(individual si pe grup), recompensele furnizate
de egali si nivele reduse de recompense sociale.
Este o idee buna sa se scrie in fiecare sectiune a dosarului de generalizare care au fost
tipurile de recompense folosite si orarul recompenselor.
- Distanta. Cand copilul invata o noua aptitudine tipic este ca tutorele sa stea fata in
fata destul de aproape. In situatiile generalizate, adesea persoana care vorbeste nu
se afla direct in fata copilului si poate sa nu fie aproape de el, ex. profesorul in clasa.
Asadar o parte din generalizarea programului trebuie sa fie invatarea copilului sa fie
capabil sa raspunda si daca instructiunea este data de la distanta. Vor fi introduse si
masterate distante din ce in ce mai mari.
- Formatul Discrete Trial (Incercare distincta). Initial, cand copilul invata o noua
aptitudine, el are nevoie de optiuni clare si consistente, care sunt furnizate prin
discrete trial. Odata ce recompensa a fost generalizata incercarea distincta poate
disparea in mod gradual, astfel ca copilul nu va mai primi o consecinta a fiecarui
raspuns al sau si programul se va desfasura intr-un mod mai putin formal. Aceasta se
intampla odata ce schimbarea orarului recompenselor si alte arii indicate mai sus sunt

5
 generalizate. Aceasta poate progresa spre adaptarea generalizarii programelor in
maniera „ca la scoala”.
- Nivelele de distragere. Adesea cand copilul invata o noua aptitudine se afla intr-un
mediu destul de linistit cu putini distractori. Oricum, in viata de zi cu zi aceasta este o
situatie extrem de rara. Copilul trebuie sa invete sa demonstreze aptitudinea chair
daca in jur se mai petrec si alte lucruri. Asadar fiecare program trebuie lucrat in grade
variabile de distragere. Aceasta va incepe cu un distractor usor, ex. radio aproape
stins, progresand apoi spre distractor mediu, de exemplu radioul pornit si mama
plimbandu-se prin camera, apoi spre un distractor inalt, cum ar fi televizorul pornit si
un frate jucandu-se in camera. Acestea se vor stabili ca obiective unul cate unul.

Combinarea elementelor generalizarii

Sunt multe elemente diferite in generalizare si acestea nu exista independent una de alta.
Pentru a demonstra insusirea unei aptitudini in mod consistent si in orice situatie copilul trebuie
sa mastereze toate elementele de mai sus si sa le mastereze impreuna.

Consultantul va instrui echipa cu privire la ariile ce trebuie generalizate pentru un program, pe

parcurs ce acesta se generalizeaza. Initial e posibil sa nu fie toate ariile atat de tipice cum vor fi
mai tarziu in programul in care copilul a invatat sa generalizeze cateva arii, cum ar fi formatul
discrete trial.
Oricum odata ce un element de generalizare a fost masterat, acesta trebuie masterat in legatura
cu elementele masterate anterior.

Exemplu:
Program: Intrebari sociale
Arii de generalizat: locatie, SD si persoane

Echipa va lucra aceasta dupa cum urmeaza (presupunand ca copilul nu a putut generaliza fara
a fi invatat):
a) Invatati copilul intr-o singura locatie odata pana cand copilul va fi in stare sa raspunda
in orice noua locatie. Acesta este nivelul la care locatia se considera masterata.
b) Invatati generalizarea SD, lucrand cate unul odata. Copilul masterand deja
generalizarea locatiei SDurile generalizate pot fi invatate in orice locatie. Daca copilul
nu face progrese in aceasta arie de generalizare, echipa trebuie sa faca un pas inapoi
la invatarea locatiei si va continua sa lucreze pe noul SD pana este masterat si apoi
se vor intoarce la combinarea noilor SDuri cu locatiile generalizate.
Asadar, generalizarea SDurilor nu va fi masterata in acest caz, pana cand copilul va
raspunde la orice nou SD si cand s-a combinat cu locatiile generalizate.
c) Invatarea generalizarii persoanelor Din nou se va directiona spre persoane
individuale, folosind SDuri si locatii generalizate. Daca copilului ii va fi dificil, din nou
va fi inlaturat un element. Astfel echipa poate decide sa faca aceasta generalizand
doar locatii si persoane folosind SD initial. Daca si aceasta este dificil, pot decide sa

6
 se lucreze pe acest aspect in locatia originala, doar persoana fiind element de
noutate. Generalizarea persoanelor in acest caz nu va fi masterata pana cand copilul
poate raspunde la intrebari sociale cand este intrebat de orice persoana , cu SD
generalizate si in orice locatie (locatii generalizate).
Procesul de generalizare continua prin adaugarea mai multor elemente de generalizare.
Criteriul de masterare este ca copilul sa raspunda corect 90- 100% in doua sesiuni consecutive.

FRECVENTA GENERALIZARII

Programe de generalizare individuala

Cand un program de achizitii este masterat si trecut in generalizare, consultantul sau senior
tutorele va anunta echipa frecventa cu care acel program trebuie facut. In mod normal,
programele care au intrat in generalizare mai recent vor fi facute cu o frecventa mai mare decat
cele care sunt in generalizare de mai mult timp. Asadar, de exemplu initial un program de
generalizat va fi lucrat de cateva ori pe saptamana, mai tarziu poate fi facut odata la doua
saptamani, in functie de progresele realizate.

Toate programele de generalizare

Un program de generalizat trebuie facut la fiecare al 6-lea sitting in timpul unei sesiuni. Aceasta
inseamna ca intr-o sesiune de 3 ore pot fi lucrate aproximativ 6 programe de generalizare
(calculand ca intr-o ora se fac aproximativ 12 sittinguri). Programele de generalizare trebuie sa
fie facute in fiecare sesiune. Lucrand pe programele de achizitii copilul va invata noi
comportamente, dar acestea nu ii vor fi de folos daca nu sunt generalizate.

INREGISTRAREA GENERALIZARII

Jurnalul generalizarii
Urmatoarele documente scrise vor trebui intocmite in jurnalul generalizarii, stabilit de consultant/
senior tutor.
- La inceput va fi o lista a programelor cuprinse in jurnal si frecventa cu care trebuie
lucrate.
- Lista itemilor din jurnalul programelor de achizitii vor fi in sectiunea fiecarui program.
Aceasta va cuprinde toti itemii invatati de copil in acel program, ex. daca programul e
Receptiv Culori, lista va cuprinde rosu, albastru, verde, galben etc.
- In cadrul fiecarei sectiuni va fi o foaie pentru fiecare element din generalizare adaptat
pentru acel program. Aceasta va cuprinde fiecare item la care se lucreaza sub care
elementul de generalizare, datele de introducere si masterare, ex. la locatii, lista poate
cuprinde sufragerie, bucatarie, gradina etc.

7
 - Pe parcurs ce generalizarea progreseaza si mai multe elemente sunt generalizate
pentru fiecare program, graficele generalizarii pot fi incluse in fiecare sectiune pentru
combinarea diferitelor elemente de generalizare.
- In fiecare sectiune vor fi cateva coli A4 liniate in care fiecare tutore noteaza ce s-a
lucrat la acel program. Tutorele trebuie sa scrie data, numele, tinta (ex. locatie –
sufragerie), nivelul de reusita (ex. 75% corect), urmatorul pas care trebuie facut
inclusiv nivelul de prompting necesar (ex. este nevoie in continuare de promptare in
aceasta locatie, foloseste prompt de imitatie). Este important ca notitele sa fie cat se
poate de obiective si sa furnizeze urmatoarei persoane informatiile cheie pentru
continuarea programului.
Este responsabilitatea intregii echipe sa se asigure ca jurnalele programelor de achizitii si
cel de generalizare sunt tinute la zi si notitele siunt scrise in mod corespunzator.

Generalizarea aptitudinilor invatate de copil cere ca intreaga echipa sa fie creativa

pentru a furniza copilului oportunitatea de a folosi acele aptitudini in mod
functional in viitor.

Bibliografie

Kazdin, A. (1994). Behaviour Modification in Applied Settings.

California: Brooks/Cole Publishing Company
Stokes, T. and Baer, D. (1977). An implicit Technology of Generalisation. Journal of
Applied Behavioural Analysis, 10, 349 - 367