Modelul reformulat a lui Beck

Terapia cognitiva a fost propusa in primul rand pentru tratarea tulburarilor depresive, apoi
pentru tulburarile anxioase iar acum se foloseste in tratarea multor altor tulburari printre care
si pentru tratarea tulburarilor de personalitate. Acest model sugereaza ca interpretarea
eronata pe care o fac indivizii.

Beck reformuleaza teoria initiala in vederea tratarii tulburarilor de personalitate. Beck

considera ca personalitatea include comportamentul, procese gandirii, raspunsurile
emotionale si nevoile motivationale. Personalitatea este determinata de schemele care
constituie elementele de baza ale personalitatii.

Beck considera ca o credinta de baza reprezinta continutul mecanic sau cognitiv al unei
scheme. Un model, din pdv a lui Beck, este o retea integrata de componente afective,
cognitive, motivatonale si comportamentale. Un model poate fi alcatuit din mai multe scheme
cognitive. La fel ca si schemele, modelele sunt automate si necesita sa fie activate. Modele
sunt constituite din scheme care contin amintiri, strategii pt rezolvarea problemelor, imagini si
limbaj. Modelele activeaza strategiile programate pentru a indeplini categoriile primare ale
deprinderilor de supravietuire. Activarea unui model specific deriva din compozitia geneditca si
credintele culturale si sociale.

Chiar daca Beck vorbeste despre aceste scheme si modele el nu a elaborat niste tehnici de
schimbare a acestora. In cele din urma, Beck discuta strategiile cognitive si comportamentale
ale pacientilor, acestea fiind echivalente cu conceptul schemei terapiei al stilului de coping.
Indivizii sanatosi din pdv psihologic fac fata situatiilor de viata prin strategii cognitive si
comportamentale adaptative in timp ce cei care nu sunt la fel de sanatosi din pdv psihologic
folosesc strategii dezadaptative.

Si terapia cognitiva a lui Beck si cea a lui Young folosesc concepetele de scheme si modele
pentru a intelege personalitatea. Ambele teorii includ motivatia, cognitiva, emotia, compozitia
genetica, mecanismele de coping si cultura ca fiind aspecte importante ale personalitatii.

Conceptia lui Young despre o schema dezadaptativa timpurie include elememntele schemelor
sia ale modelelor lui Beck. Activarea schemei este similara cu activarea modelului lui Beck
astfel ca Young nu intelege de ce Beck face distinctia intre cele doua. Posibil din cauza ca
pentru Beck, modelele sunt din punct de vedere al evolutiei mecanisme de supravietuire.

Desi Beck s-a referit la strategii de coping dezadaptative nu le-a inclus ca si constructe majore
in reformularea sa. In schimb, Young ofera un rol central schemelor cognitive in perpetuarea
schemelor.Atat Young cat si Beck considera ca nevoile motivationale joaca un rol important
insa doar Young acorda o mai mare importanta prin descrierea acestora.

Ambele considera ca relatia terapeutica este importanta insa cei cognitivisti vad aceasta relatia
ca pe un mijloc pentru a-l motiva pe pacient iar cei ai schemei considera ca relatia terapeutica
este unul dintre primele componenete din cadrul schimbarii; abele isi incurajeaza pacientii sa-
si modifice gandurile pentru a se adapta mai bine realitatii. In ambele pacientii sunt invatati
tehnici pentru modificarea gandurilor automate, a distorsiunilor si a credintelor de baza.
Ambele pun accent pe educarea pacientului in legatura cu respective modele de terapie.
Ambele considera temele de casa ca avand un rol important.

Tehnicile cognitive au fost initial elaborate pentru tratarea tulburarilor axei I iar tehnicile
terapiei schemelor s-au concentrat de la bun inceput pe tratarea tulburarilor de personalitate.

In timp ce terapia schemei incepe de la un nivel de baza, schemele, si leaga gradual aceste
scheme cu mai multe cognitii accesibil, terapia cognitiva incepe de la nivelul gandurilor
automate continuand cu credintele de baza. Terapeutii schemei au nevoie de mai multa
libertate de a se misca intre trecut si prezent, de la o scheme la alta, terapeutii cognitivi
urmeaza cu strictete niste pasi.

Young a elbaorat instrumente valide pentru identificarea schemelor si a comportamentelor de

coping si pentru identificarea originilor pentru fiecare dintre cele 18 scheme..

In timp ce terapeutii schemei se bazeaza foarte mult pe tehnicile experientiale, cei cognitivisti
folosesc aceasta tehnica doar pentru repetarea unor comportamente.

Terapeutii cognitivi utilizeaza descoperirea dirijata pentru a le arata pacientilor modul in care
gandurile lor sunt disfunctionale iar cei ai schemei utilizeaza confruntarea empatica.

Terapeutii schemei sunt mai preocupati sa modifice patternurile disfunctionale de lunga

durata decat pe reducerea rapida a simptomelor ca in cazul terapeutilor cognitivisti.
 TEORIA ATASAMENTULUI LUI BOWLBY

Teoria atasamentului are un impact semnificativ asupra teoriei schemei, in special in

dezvoltarea schemei abandonarii si asupra tulburarilor de personalitate severe.

Aceasta teorie are la baza nevoile persoanelor de a forma si a intretine legaturi emotionale
puternice fata de alte fiinte umane. Temele principale ale aceste teorii sunt initierea si
modificarea care au loc in relatiile emotionale individuale de-al lungul vietii. Conform acestei
teorii la baza oricarei relatii emotionale interumane se afla relatia mama-copil.

Teoria atasamentului se inspira din modelul eitologic, al sistemelor si cel psihanalitic.

In modelul schemei, dezvoltarea emotionale din copilarie merge de la atasament la

autonomie.

Conform lui Bowlby, un copil iubit este probabil sa protesteze in fata separarii de parinti insa
mai tarziu va dezvolta o mare incredere in sine. Anxietatea exagerata de separare este
consecinta unor experiente neplacute de familie cum sunt abandonarea sau moartea unui
parinte. Cand copilul schimba frecvent figura de atasament este posibil ca aceste sa aiba
dificultati de a forma relatii profunde cu ceilalti.

In termeni piagetini, individul este motivat sa mentina un echilibru intre asimilari si acomodari.
Schemele dezadaptative initiale interfereaza cu acest echilibru astfel ca indivizii vor sa isi
mentina schemele. Aceste doua concepte sunt similare cu conceptul de perpetuare respectiv
modificare. Din punct de vedere al teoriei atasamentului, terapia se bazeaza pe acomodarea cu
noile experiente care le informa schemele.

Schemele dezadaptative timpurii ale teoriei lui Young coincid cu modelele de lucru interne ale
teoriei lui Bowlby. Asemenea schemelor, modelul intern de lucru al unei persoane este
fundamentat pe interactiunea dintre copil-mama.

Utilizandu-si modelele de lucru proprii, copii fac predictii asupra comportamentelor

persoanelor de atasament si isi pregatesc propriile lor raspunsuri. Tipurile de modele de lucru
pe care si le-au construit sunt semnificative. Din acest pdv Sdtimpurii sunt modele interne de
lucru disfunctionale si raspunsurile caracteristice ale copiilor la figurile de atasament
reprezinta stilurile lor de coping. Modele le lucru sunt foarte asemanatoare schemelor
dezadaptative.

Unul dintre scopurile acestei terapii este evaluarea modelelor de lucru interne inadecvate ale
relatiilor cu figurile de atasament. La inceput terapeutul si pacientul se concentreaza sa
inteleaga originea modelelor interne de lucru disfunctionale apoi terapeutul se ofera ca baza
de siguranta prin care pacientul exploreaza lumea si isi reorganizeaza modelele de lucru
interne.
 Terapia psihodinamica

Ambele exploreaza originile din copilarie ale problemelor actuale si se centreaza pe relatia
terapeutica. Ambele evalueaza insight-ul intelectual. Ambele atentioneaza terapeutii asupra
problemelor de transfer si cotransfer. Ambele afirma importanta structurii de persnalitate.
Ambele evalueaza insight-ul intelectual.

Diferente: psihanalisti incearca sa raman neutri iar terapeutii schemelor sunt mai activi si mai
directivi, psihoterapia se centreaza pe impulsurile sexuale instintive si agresive iar terapia
schemei pe nevoile emotionale primare, terapia schemei este un model mult mai cognitiv, in
timp ce psihanalistii observa mecanismele de aparare impotriva dorintelor instinctuale,
terapeutii schemei observa stilurile de coping cu schemele si nevoile nesatisfacute,
psihanalistii rar dau teme sau rar utilizeaza tehnici experientiale sau role-playing-uri.

Terapia cognitiv-analitica a lui Ryle

Este o terapie scurta, intensiva care integreaza aspectele active, educationale ale terapiei cog-
comportamentale cu abordarile psihanalitice.

Ryle foloseste activitatea orientata catre scop in defavoarea schemelor disfunctionale.

Ryle incurajeaza o relatie terapeutica activa si de colaborare. Terapeutul ii explica pacientului

procesul prin care s-a ajuns la problemele curente si ii explice si procedurile dezadaptative pe
care pacientul le foloseste pentru a face fata acesto probleme. Strategiile de tratament sunt
transferul activitatii pentru clarificarea temelor si pastrarea unui jurmal despre procedurile
dezadaptative.

TCA utilizeaza o metoda care cuprinde 3 aspecte: noua intelegere, noua experienta si noi
actiuni. Noua intelegere este considerata ca fiind principalul aspect al schimbarii. Faza
schimbarii implica in primul rand ajutorul acordat pacientilor sa devina constienti de
patternurile negative din viata lor. In terapia schemei insightul este o componenta necesara
dar nu si suficienta a schimbarii.

Terapia schemei difera de TCA in cateva aspecte: terapia schemei face mai mult pentru a ajuta
schimbarea la nivel emotional; Ryle recunoaste ca procedurile de activare ale emotiilor
(imagnatia, dialogurile) pot fi potriviste in anumite momente iar Young considera ca aceste
tehnici sunt utile pt aproape toti pacientii; Terapeutul cognitiv-analitic interactioneaza in
primul rand cu partea adulta a pacientului si doar indirect cu partea de copil al pacientului.
 Teoria Schmei Persoanei a lui Horowitz

Acesta teorie integreaza abordarea pshidinamica, cognitiv-comportamentala, interpersonala si

familia. Modelul scoate in evidenta roluri si credinte bazate pe teoria schemei persoanei. El
considera schema unei persoane ca fiind un sablon, in general inconstient, care cuprinde
punctul de vedere al unei persoane despre sine si despre altii si care este format din amintiri.
Horowitz se centreaza pe structura generala a tuturor schemelor si nu doar pe scheme
specifice.

Horowitz elaboreaza rolul modelelor de relatie, fiecare rol al relatie este asociat cu : o dorinta
puternica, o temere a inimii, modelele rolului relatiei care apara impotriva rolului de
infricosare al modelului de relatie. Acesti termeni corespund in general nevoilor emotionale de
baza, ale schemelor desadaptative timpurii si stilurilor de coping.

H. defineste starile mintii care sunt similare cu conceptul de model. O stare a mintii este un
pattern al unei experiente constiente si expresii interpersonale. Elementele care se combina pt
a forma patternul este recunoscut ca o stare care cuprinde expresii verbale si non verbale ale
emotiilor si ale ideilor.

Horowitz identifica 3 categorii ale Proceselor controlului defensiv care desemneaza stilurile de
coping a lui Young:

a) Evitarea subiectelor dureroase ( indepartarea atentiei )

b) Evitarea printr-o forma de exprimare (intelectualizarea verbala)
c) Schimbarea rolurilor (schimbarea de la un rol pasiv a unul mandru)

De-al lungul tratamentului, terapeutul il sprijina pe pacient, contraataca evitarea prin

redirectionarea atentiei pacientului, interpreteaza atitudinile disfunctionale si rezistenta,
sprijina incercarile noului comportament. Insightul este partea cea mai importanta a
tratamentului.

Horowitz nu ofera strategii sistematice de tratament si nici nu utilizeaza tehnici experientiale.

 TERAPIA CENTRATA PE EMOTII

Inspirata din modelul experiential, constructivist si cognitiv. Este puternic influentata de teoria
atasamentului si d ecercetarea procesului terapeutic.

Pune accentul pe integrarea emotiilor cu gandurile, motivatia si comportamentul. Terapeutul

activeaza emotiile cu scopul de a le repara. Schemele emotiilor ies la iveala prin influenta
reciproca a istoriei timpurii a unei persoane si temperamentul innascut. Cand sunt activate ele
ajunta la organizarea in interpretarea si raspunsul la evenimentele din viata cuiva. Similar cu
modelul schemei, scopul ultim este de a schimba aceste scheme ale emotiilor.

TCM acorda o importanta relatiei terapeutice la fel k si TS. TCM utilizeaza aceasta alianta
pentru a dezvolta un dialog empatic centrat pe emotii care atrag atentia asupra ingrijorarilor
emotionale ale pacientului. Pt a fi capabil de a se angaja in acest dialog terapeutul trebuie in
primul rand sa creeze un sentiment de siguranta si incredere iar apoi terapeutul trbuie sa faca
in asa fel incat pacientul sa accepte si sa faciliteze schimbarea.

In TCM schimbarea necesita un proces gradual de activare emotionala prin intermediul

utilizarii tehnicilor experientiale, evitarea suprapunerilor, intreruperea comportamentelor
negative si facilitarea repararii emotionale.

O diferenta este intaietatea pe care o ofera TCM pt a influenta in cadrul shemelor emotiilor in
comparatie cu modelul schemei.

TCM organizeaza schemele intr-un complex, o organizare ierarhica,facand distinctie intre

emotiile primare, secundare si cele instrumentale si transformandu-le mai apoi in emotii
construite, adaptative, complexe si sociale. Tipul schemeiemotiei sugereaza scopuri de
interventie specifice tinand cont daca emotia este centrata pe interioro sau exterior si daca
moemntul actual este controlat sau nu.

TCM arunca toata povara pe terapeut pt a analiza emotiile si a interveni asupra lor.