O surs practic de idei de joac pentru prini i ngrijitori

Julia Moor
Cuprins
Mulumiri
Introducere
1. De ce este joaca att de important?
De ce este joaca att de dificil pentru copiii cu autism?
Aadar ce nelegem de fapt prin joac?
2. Abiliti timpurii de joac: Ctigarea ateniei i mprirea spaiului
Ce nseamn s mpari spaiul?
Determinarea de a evita
Comunicarea
Idei de ncercat
S mergem mai departe
Exemplu individual: Andrew
3. Jocul structurat
De ce au nevoie de structur copiii din spectrul autismului?
Ce nseamn de fapt joaca structurat i cum funcioneaz?
Crearea oportunitii de joac- realizarea scenei
mprirea jocului pe sarcini
Analiz comportamental aplicat (ABA)
Structurarea nvrii timpurii
Exemplu individual: Sam
Structurarea zilei- crearea unui jurnal vizual
Introducerea alegerii i flexibilitii
4. Jucrii, jucrii, jucrii
Ajutor- Copilul meu nu vrea s se joace cu jucriile sale!
Re-evaluarea jucriilor existente: napoi la origini
S fim organizai
Stimuli vizuali pentru joac
S ncepem: idei
Exemplu individual: Sally
Surse de jucrii
Ce anume s cutai la jucriile potrivite
Separarea jucriilor n potrivnice i stimulente (ajuttoare)
Modificarea jucriilor existente pentru a elimina stress-ul
Importana realismului
Jucrii utile specifice
Zile de natere i Crciunul
5. Jocurile de mas i puzzle-urile
Ce este un puzzle?
S ncepem
Forme
S aducem amuzamentul n jocurile de mas
Culori
Jocuri de potrivire
1

Jocuri cu afiare
Puzzle-uri simple
Cuburi
mpletitul firelor
Categorii
Jocuri de memorie
6. Muzica pag. 89
Salvator i duman
Idei de ncercat acas
Gsirea unei colecii de piese plcute
S ascultm i s facem muzic mpreun
Relaxarea
Versuri pentru ritm-ncurajarea vorbirii prin cntec
Cum funcioneaz n practic?-idei
S cntm comentarii spontane
S facem propria muzic
Folosirea propriei cutii muzicale
Invarea integrrii auditive
7. Preluarea iniiativei n joc sau a juca pe rnduri - pag. 109
Teoria dezvoltrii sociale i a minii
De ce este greu pentru copiii din spectrul autismului s participe pe rnd la o
activitate?
Contientizarea celorlali-activiti practice pentru a ajuta
Contientizarea gndurilor celorlali - activiti practice pentru a ajuta
Micile nceputuri - joaca pe rnduri cu un adult
Joaca pe rnduri cu semeni sau cu frai i surori
Mijloace auxiliare pentru a ajuta participarea pe rnduri la o activitate
Participarea pe rnduri la o activitate n viaa de zi cu zi
8. Jocuri i activiti fizice pag. 123
Probleme de integrare senzorial
S ncepem
Jocuri cu mingea
Jocul cu mingea mic
Cercul mare
Gaura pentru minge (n cas)
Cutii mari
S facem o cutie tactil
ntrebuinri fanteziste pentru cutii
Jack n caset uman
Teatrul de ppui
Trampoline
2

Toboganul din cas i brna n echilibru

Perne
Popice
Alte jucrii pentru utile pentru jocul fizic

9. Joaca n aer liber (pe-afar) -pag. 141

Probleme i soluii
Sigurana
Beneficiile jocului n aer liber
Nevoia de structur
S ncepem: jocuri i activiti
Desene cu creta pe asfalt
Aruncarea mingilor la inte
Jocul cu nisip
Art cu murdrire
Jocuri de echilibru i coordonare
Brne n echilibru
Jocul pe roluri cu aduli n aer liber
Picnicuri
Echipamente pentru jocul n aer liber
Tuneluri, jocul cu corturi si cuburi
Joaca n aer liber iarna

10.

Jocul cu apa

Autismul i apa
Probleme i soluii
Exemplu individual: Katherine
S ne bucurm de jocul cu apa n interior
Joaca la vremea mbierii
Jocul cu apa pe mas
Jocul cu apa n exterior
notul
11.

Potenialul televizorului

Televizorul- de ce?
3

Probleme obinuite i posibile soluii

Multe ntrebuinri pentru camera video
Modelarea video
12.

S fim creativi- Art i ndemnare

De ce arta?
Obstacolele dintre art i copilul dvs
Captarea ateniei printr-o abordare indirect
S ncepem
Idei artistice
Foarfeci i lipici
ndemnare (lucru manual)

13.

Crearea secvenelor de joc fantezist

Ce tipuri de jucrii folosim?

Simplitate
Realism
Familiaritate
Mediul potrivit
S ncepem
Elaborarea rolurilor
Exemplu individual: Jonathon
S mergem mai departe
Rezumat
Mai multe sugestii
Nu pot desena!
Probleme
Se pare c trebuie s depun aa mult efort

14.

Introducerea crilor i a lecturii

Probleme
S ncepem- s ne uitm la cri mpreun
4

Exemplu individual: Peter

Exemplu individual:Fay
Idei
S mergem mai departe- lectura pentru nelegerea sensului
Probleme cu lectura pentru nelegerea sensului
Secvene i consecine din poveste
Scopuri
Observarea, temporizarea, pregtirea
Cri specifice de ncercat
Personaje populare
Pachete, caset- carte
Alfabetizarea timpurie
Recunoaterea cuvintelor
Exemplu individual: Lewis
Activiti pentru dezvoltarea nelegerii limbajului
n cele din urm

15.

Probleme, frustrri i accese de furie+ s facem joaca plcut

Rezolvai-v nti propriile frustrri

Reducerea stress-ului n timpul jocului
Creterea flexibil a copilului pentru copii rigizi
Reevaluarea abilitilor de joac- nevoia de a avea obiective
Bucurai-v de copilul dvs

Resurse
Bibliografie
Opiuni i organizaii terapeutice
Lecturi recomandate
Web site-uri cu articole scrise de aduli cu autism
Jucrii i furnizori de jucrii
Stimulente vizuale de copiat i folosit
5

Index

Mulumiri
Mulumiri membrilor grupului Leeds i District ABC (Autism, Comportament i
Comunicare) care au realizat sondajul meu i mi-au mprtit din ideile lor
valoroase i din experiena lor.
Mulumiri lui Joanne Sandisford, logoped i terapeut de limbaj i dr. Terrence
Gaussen, psiholog clinician consultant (Echipa pentru Dezvoltarea Copilului
Belmont House-Leeds), pentru timpul i comentariile lor druite pentru
realizarea acestei cri i pentru informaiile inestimabile post-diagnosticare
legate de nvarea timpurie a fiului nostru (i a noastr).
n final, mulumiri adulilor cu dificulti de nvare care particip la grupurile
mele de art i care m-au nvat la fel de mult despre gndurile, sentimentele
i experienele lor pe ct i-am nvat eu despre creativitate.

Soului meu Chris pentru sprijinul i devotamentul su i pentru c mi-a fost

alturi n fiecare moment al acestei cltorii.

Introducere
Cnd fiul nostru a fost diagnosticat cu o tulburare din spectrul autismului la vrsta de
2 ani i jumtate, ca mii de ali prini naintea noastr, am trecut prin toate reaciile
6

emoionale tipice: descurajare, durere, frica de viitor, dar n cele din urm uurare. n
consecin, aveam un nume pentru aceast condiie care i umplea viaa fiului nostru
cu suferin, cu rutine imposibile, repetate i fr sens, dublate de o rezisten att
de puternic de a ne rspunde nct eram siguri c e surd.
La vrsta de 2 ani lumea i oamenii din jurul lui Robin se aflau acolo doar
pentru a fi evitate. Atenia lui era concentrat doar asupra unor pri, fr nicio
motivaie de a cuta sensul ntregului: roi de la maini, nururi de la jucrii de
tras, capace de la containere. Intervenia direct, vocile excesiv de entuziaste
i ncurajarea fizic de a se juca cum trebuie erau ntmpinate cu ipete
isterice.
Cnd ni s-a spus diagnosticul orict de suprtor ar fi fost am avut sentimentul
c ni se dduse o hart nu neaprat pentru a iei din labirint dar mcar pentru
a nelege unde ne aflam n acesta.
Pe lng confruntarea cu provocrile comportamentului obsesiv, ale
inflexibilitii, anxietii i frustrrii, cea mai mare grij a mea era cum s-l
implic pe fiul meu n activiti pline de sens acas- cum l ajut s se joace? La
momentul respective erau disponibile multe informaii despre autism, exista
sprijin disponibil pentru a-l ajuta cu limbajul, comportamentul i sntatea, dar
pur i simplu am gsit foarte puine informaii despre cum s m joc cu fiul
meu- cum s-i umplu timpul. ntruct studiasem dezvoltarea copilului n trecut,
dat fiind i instinctul meu de mam, mi-am dat seama c fiul meu pierdea o
parte vital din copilria sa i mi se rupea inima vazndu-I ritualurile fr sens
i nchiderea constant n sine.
Timp de 12 luni mi-am concentrat atenia pe moduri de a petrece zilele fr
suferin, dar vroiam mai mult de att pentru fiul meu i eram furioas pe
autism c i rpise unul din drepturile dobndite prin natere. Se prea c att
de multe lucruri erau fr limite; lumea lui (i a mea) devenea tot mai mic i
mai mic; la vrsta la care curiozitatea i impinge pe copii nainte- s exploreze,
s comunice, s experimenteze i s-i neleag lumea- fiul meu nu dorea
dect s nchid aceast lume n afara lui. Eram cu att mai frustrat cu ct
tiam c fiul meu deinea un vast potenial; un bieel capabil, inteligent,
prizonier al modului diferit n care creierul su gndete i proceseaz.
Ca orice persoan creia i place s cread c exist o soluie practic pentru
orice, am decis s m trsc afar din capcana ntrebrii de ce noi? i s
ncerc mai nti s-i neleg tulburarea i apoi s neleg cum i manifesta el
autismul ca i individ. narmat cu aceast informaie, am tiut c nu se vor
ntmpla minuni, dar cel puin aveam s fac alegeri informate i mai mult de
att, aveam s fac tot ce-mi sttea n putere pentru a scurta distana dintre
lumea lui i lumea mea. Mai presus de aceasta am simit c trebuie s gsesc o
modalitate constructiv de a umple o eternitate de sptmni i luni alturi de
un bieel care pur i simplu nu voia s aib nimic de a face cu planeta pe care
se nscuse. Nu l cunoteam.
Am nceput s realizez c abordarea direct, prin ua din fa, a interaciunii
era inutil: uit-te la asta, hai s facem asta, vino aici s vezi- toate
acestea erau pentru el indicii c trebuie s protesteze sau s alerge i s evite
interaciunea; lupt sau fugi. n mod instinctiv, simeam c trebuie s mai
existe i alte moduri de a ajunge la fiul meu i astfel, prin testare i eroare, am
7

aflat c mai exista i o u din spate prin care m puteam strecura i i

puteam capta atenia fr ca el s-i dea seama de ceea ce fceam.
Treptat, pe parcursul a 2 ani am construit un repertoriu de jocuri, transfernd
tehnici indirecte asemntoare de la o activitate la alta, consolidnd succesul i
nvnd din greeli. Am descoperit cum s mbuntesc comunicarea, cum s
structurez ziua pe o serie de activiti i activitile pe o serie de sarcini. Am
descoperit cum s inserez scurte izbucniri de nvare direct tolerate de
perspectiva unei varieti de strategii motivaionale.
Vorbind i citind despre ali prini, am aflat c i ei aveau metode similare.
Dup ce am fcut un sondaj pe 100 de astfel de prini, mi era clar c existau
idei, dar c prinii erau disperai dup mai multe idei. Copii notri sunt foarte
speciali. Ei se confrunt cu autismul n moduri unice, fiind afectai n msuri
diferite, prezentnd diverse dificulti de nvare asociate. i totui exist
foarte multe puncte commune: nevoia de rutin i de stimuli vizuali, probleme
cu suprancrcarea senzorial i o motivaie intrinsec de a evita orice exist n
afara repertoriului cu care sunt familiari.
Acum 4 ani aveam nevoie de o carte cu idei; ceva care s aib legtur cu
gama specific de probleme a fiului meu. Tot ce tiusem despre creterea
copilului s i oferi iubire, atenie i un mediu stimulativ- a fost redefinit din
cauza diagnosticului fiului meu. Mi-a rpit ncrederea n mine ca mam. Am pus
la ndoial bunul simpentru c i acesta prea uneori s nu funcioneze. i
totui aceast carte este despre bunul sim. Mamele i taii se afl n poziia
principal de a-i ajuta copii s-i ating potenialul maxim. Prinii vin narmai
cu iubire necondiionat, cu o cunoatere imens a copilului lor unic i cu
motivaia i angajamentul de a face tot ce e necesar. Sper ca aceast carte v
va oferi nu doar o colecie de idei utile ci i s v ajute s gsii o modalitate de
a v juca cu copilul dvs, modalitate care s-l ajute s-i construiasc ncrederea
i s dezvolte relaiile. Exist numeroase idei pe care le putei ncerca. Unele
vor funciona, altele nu- aceste idei nu reprezint o list cu sarcini ce trebuie
bifate i efectuate. Alegei acele idei pe care considerai c fiul sau fiica dvs e
pregtit (pregtit) s le abordeze sau acele idei pe care v vine uor s le
ncercai; lsai restul ideilor pentru sptmnile, lunile sau chiar anii urmtori.
Dezvoltarea copiilor notri nu corespunde unui anumit set de vrste sau stadii
i astfel nu exist ndrumri legate de vrst. Continuai s mergei nainte
monitoriznd cu atenie ceea ce poate copilul s fac i pentru ce este pregtit
s abordeze n continuare- dar nu v grbii, nu punei ateptrile dvs naintea
abilitii sale. Mai important de att, esenial este s ilustrez faptul c,
observnd i nelegnd copilul dvs, putei s ptrundei n momentele n care
copilul este cel mai receptiv, s creai un mediu propice astfel nct s sporii
numrul acestor oportuniti i s interacionai cu el ntr-o manier care
prelungete aceste oportuniti.
Deci, ce m face pe mine sufficient de calificat pentru a compila aceste idei?
Nu este licena n psihologie obinut de curnd i nici cei 8 ani de lucru cu
aduli ce prezint probleme de nvare (muli dintre acetia au autism); este
faptul c sunt mama unui bieel care m-a provocat n toate orele n care a fost
treaz (i n care a dormit), zi dup zi, s neleg modul n care funcioneaz
creierul su i modul n care el gndete, m-a provocat s folosesc aceste
informaii pentru a-l ajuta s se joace, att independent ct i s se implice
8

alturi de mine ntr-o varietate de activiti comune. N-a ndrzni s m

prezint ca i expert n autism, dar iubirea i viaa alturi de un copil cu autism
este o cltorie incredibil de nvare i reevaluare a ceea ce ateptm noi de
la a fi printe. Ca i prini ne simim adesea neajutorai atunci cnd copii
notri sunt diagnosticai- i totui ca prini ne aflm n cea mai bun poziie cu
putin de a-i ajuta.
V rog s reinei c exemplele individuale oferite n carte sunt ilustrri bazate
pe tipurile de experiene ce mi-au fost communicate n timpul sondajelor sau
sunt bazate pe propria mea experien. Am folosit genul masculin pe tot
cuprinsul crii pentru a face lectura mai uoar i mai puin formal. n carte
mai multe comparaii ntre copii cu autism i copii fr autism- prefer acest
termen cuvntului ambiguu normal.

Capitolul I
De ce e joaca att de important?
Gndii-v la copilria dumneavoastr cele mai timpurii amintiri despre cum
v umpleai timpul. Probabil v gndii c nu fceai nimic deosebit, doar v
fceai de lucru cu jucriile sau prietenii, dar de fapt ceea ce fceai ajuta la
dezvoltarea dvs. i v pregtea pentru maturitate n maniera cea mai
miraculoas cu putin. Joaca i dezvoltarea social merg mn-n mn- una
reprezint un vehicul pentru cealalt. Sprijinirea jocului nseamn interaciune pornind de la gesturile imitative instinctive i interaciunile timpurii dintre
bebelui i ngrijitorii lor, pn la jocul fantezist complex al copiilor de vrst
coalar. Pe msur ce copilul se dezvolt prin aceast joac interactiv, el i
dezvolt un sim al sinelui-propria lui identitate-iar contiina lui social
sporete pe msur ce copilul ncepe s neleag existena i a altor
perspective, altele dect propria lui perspectiv. El deprinde abiliti sociale
cum ar fi co-operarea, empatia i respectul.
Dezvoltarea social este doar o consecin a abilitii de a se juca. Joaca
este de asemenea un mod util de:

A dezvolta nelegerea simbolic pentru a nelege c jucriile

pot reprezenta obiecte reale. Abilitatea de a utiliza simbolurile n
acest mod permite copiilor s nvee despre lumea real i despre
cum s interacioneze cu mediul nconjurtor, punnd totodat n
oper structurile necesare dezvoltrii limbajului;

A testa cum funcioneaz obiectele materiale i cum ar putea

aciunile s schimbe rezultatele, spre exemplu: Dac ridic aceast
ramp, atunci maina alunec n jos sau Ce se ntmpl dac
torn ap din aceast cup ntr-un phrel mai mic?

A ncerca idei nspimnttoare ntr-o manier sigur, cum ar fi:

Lupul cel ru se ascunde i o s m prind dac eu scot vreun
sunet

A nelege relaiile dintre oameni, a nelege cum s se comporte i

la ce s se atepte n anumite situaii, spre exemplu jocul de-a
doctorii, de-a familia, de-a profesorul.

A-i
exprima imaginaia i creativitatea prin muzic, dans,
desenat, modelat , cultivndu-i copilului un sim al stimei de sine
i al mndriei fa de propriile realizri.

A relua situaii din viaa de zi cu zi folosind jucrii i de a aplica

diferite replici din poveti i consecine, cum ar fi Mmica i fetia
se plimb, oh nu, fetia a czuthai s punem un plasture sau
s chemm o ambulan sau s srutm rana mai
bine, etc.

Lista aceasta despre motive pentru care joaca este important nu e o list
exhaustiv i copilul e clar c nu contientizeaz n totalitate de ce se joac el
doar vrea s se joace i-att. In mod instinctive, el e motivat s iniieze
interaciunea cu oamenii i cu mediul nconjurtor, iar sentimentul plcut pe
care i-l ofer aceast interaciune l stimuleaz s menin n continuare
aceast interaciune.
De ce e joaca att de dificil pentru copiii cu autism?
Mai nti aruncai o privire la problemele obinuite (la niveluri diferite) cu care
se confrunt toi copiii din spectrul autismului:

Probleme de limbaj att n ceea ce privete exprimarea ct i nelegerea

coninutului vorbirii;

Probleme cu interaciunea social- o indisponibilitate de a permite altora

s-i mprteasc experienele, o lips de nelegere a gndurilor,
sentimentelor i inteniilor altora
i o problem general cu
interpretarea reperelor non-verbale: expresii faciale, tonul vocii, etc.

Probleme cu imaginaia- dificulti n nelegerea sensului unor situaii

imaginare, ce duc adesea la aciuni repetitive, obsesive, care prezint
un neles doar pentru copil.

Dat fiind faptulc fiecare din problemele menionate mai sus constituie un
ingredient esenial ce permite copiilor s se joace, nu e de mirare c acest copil
cu autism se simte pierdut si confuz i recurge la activiti care sunt pline de
sens i de comfort doar pentru el, chiar dac acestea sunt repetitive i
nepotrivite.
Aadar ce nelegem de fapt prin joac?
Primul lucru care ne vine n minte cnd vorbom despre joac este folosirea
jucriilor. Acest fapt ne poate duce n eroare - lsai un copil de 3 ani fr
autism ntr-o ncpere plin cu jucrii nefamiliare i l vei vedea srind de la
una la alta, netiind ce anume s fac cu fiecare dintre acestea; el are nevoie
de interaciunea cu un adult pentru a i se arta ce s fac i pentru a fi ajutat
astfel nct mai trziu s poat mprti aceast experien cu un alt copil.
10

Adesea, interaciunea i aduce mai mult satisfacie copilului dect jucria n

sine; el se bucur de bucuria manifestat de un adult fa de un obiect. De
fapt, reaciile adultului l nva pe copil cum s reacioneze, reacii pe care el
le poate ulterior generaliza la un nou tip de jucrii familiare.
Cheia ctre joac este aadar interaciunea. Dar e aa de greu cu fiul meu!,
v aud spunnd adesea. Este dificil, desigur, mai ales dac fiul dvs. pur i
simplu nu nelege c de fapt comunicare nseamn ceva. Mrimea i calitatea
interaciunii dvs. va diferi n funcie de nivelul de dizabilitate al copilului dvs.
dar efortul (i vei depune mult effort, credei-m!) va aduce satisfacii att
copilului ct i dvs., ntruct ncepei s construii structuri pentru nvare i
comunicare pe viitor. Jucriile sunt unelte sau stimulente pentru a ncuraja
interaciunea prin joac; adesea, sunt necesare foarte puine stimulente sau
chiar deloc; o cutie, o pern, o minge; sau, putei adapta un joc/o jucrie pe
care o avei deja.
Punnd laolalt aceste idei, sperm c vom putea ilustra faptul c, dei este
de folos s v nvai copilul s se comporte sau s rspund n anumite
situaii, totui dac vei cultiva n el un sentiment real de bucurie fa de
interaciune, vei reui s-l motivai s caute n continuare interaciunea
(probabil n ciuda judecii din creierul lui autist) i astfel i vei da posibilitatea
de a se dezvolta ct mai mult cu putin sub aspect social.

Utilizarea acestei cri

ncercai s citii pentru nceput capitolele 2, 3 i 4. Aceste capitole abordeaz
principiile generale ale folosirii jocurilor indirecte, fr confruntare, amestecate
cu scurte izbucniri de joc structurat i direcionat. Acestea v vor ajuta s v
facei o idee despre cum s gsii ci de acces ctre atenia copilului dvs. i
cum s-i creai ocazii de a interaciona i comunica; de asemenea, putei nva
despre moduri practice de utilizare i organizare a echipamentelor de joac pe
care le avei deja.
Restul capitolelor abordeaz sfere specifice ale jocului i sunt pline de idei
practice despre cum s le abordai i cum s maximizai oportunitile de
interaciune i potenialul de nvare. Nu toate ideile vor fi potrivite pentru
copilul dvs. Unele sunt concepute pentru copiii la care se ajunge mai greu,
care au i dificulti de nvare. Altele sunt potrivite pentru copii care vorbesc,
copii capabili care au nevoie de activiti permanent. Alegei acele activiti
potrivite pentru copilul dvs. i sferele la care considerai c mai trebuie lucrat.

Capitolul 2
Abiliti timpurii de joac: Ctigarea ateniei i mprirea spaiului
Ce nseamn s mpari spaiul?
nseamn c atenia voastr cumulat este orientat spre acelai obiect, n
acelai timp; probabil, amndoi ncercai aceeai reacie i suntei contieni
amndoi c i cellalt e implicat. n cazul copiilor fr autism, aceste situaii
sunt perfect naturale i se ntmpl frecvent ca printele i copilul s nu
remarce acest lucru, fr s fie nevoie de vreo analiz! Ca i prini ai copiilor
11

cu autism, noi trebuie s fim contieni de procesele implicate astfel nct s

crem n mod contient un sentiment al spaiului mprit. S mpari un
anumit spaiu nu nseamn doar s mprteti aceeai experien fizic, ci i
s mprteti atenia, emoia i nelegerea, adic toate scele ingrediente
critice pentru comunicarea timpurie.

Determinarea de a evita
Spre deosebire de semenii lor, copiii mici cu autism sunt de fapt motivai s
evite mprirea spaiului, s reziste la discomfortul pe care il pot cauza
ncercrile de contact vizual, de contact fizic i de interaciune venite din
partea celorlalte persoane. n consecin, ei vor evita de asemenea nvarea
beneficiilor pe care le aduce comunicarea sau nvarea c de fapt
comunicarea nseamn ceva pentru ei. Prin ncercri deliberate de a v ncuraja
copilul s-i mpart atenia, putei depi aversiunea sa iniial,
demonstrndu-i c de fapt comunicare este un lucru bun. Capacitatea de a
comunica (n orice mod poate) i va da posibilitatea de a-i exprima nevoile i
emoiile i de a nelege oamenii i lumea din jurul su ntr-un mod care ar
putea chiar s-i reduc anxietatea pe termen lung. Fii ntotdeauna contieni
de anxietatea i disconfortul pe care le pot provoca abordrile directe de
interaciune. Lsai nelegerea dvs fa de aceste sentimente s se reflecte n
interaciuni blnde, non-intruzive, iar cnd folosii o abordare direct, ncercai
s o limitai la scurte izbucniri confortabile.
Cum ncerci s mpari spaiul cu un copil autist?
nainte de a ncerca s interacionai cu copilul dvs la un nivel ce ar putea fi
numit joaca mpreun trebuie s l facei s realizeze c indiferent ct de
incomode, neplcute ar fi sentimentele sale, totui mprtirea spaiului chiar
i vreme de cteva secunde poate fi att de amuzant i de benefic, nct ar
putea depi determinarea lui de a nu v lsa s ptrundei n interiorul lui.
Cnd prinii contientizeaz refuzul copilului de a le permite accesul n spaiul
su (atitudine observabil n jurul vrstei de 12-18 luni, cnd ne ateptm ca
lor s le fac plcere atenia comun) noi ncercm s folosim rutine obinuite:
ne facem vocile s par extreme de entuziaste, tragem fizic copilul nspre noi,
vorbim mai tare (n cazul unei probleme de auz) i de obicei recurgem la ideea
c poate vrea doar s fie din nou pe cont propriu. Pe parcurs unele lucruri ar
putea s funcioneze, aa c le pstrm- gdilitul, cntatul- toate prnd s
produc un rspuns din partea copilului; ns, de obicei nu exist nici metod
nici structur n ceea ce facem. Dac suntei suficient de norocoi pentru a
primi un diagnostic timpuriu, atunci nelegerea mai profund a motivului
pentru care copilul dvs se comport astfel ar putea s v fie de folos- dar de
unde ncepei?

Comunicarea
Cum creai o motivaie de a comunica?

12

Observai momentele n care copilul dvs este cel mai accesibil i notai-v cnd
sunt acestea. Ar putea fi atunci cnd:
-

Este gdilat;

i cntai;

Se d de-a tumba;

Mnnc ceva ce i place;

Sare n plasa elastic;

Sare n bli;

Face baie;

Este relaxat i st n pat.

S-ar putea s nu fie niciuna din cele de mai sus, dar poate fi un moment cnd
el pare receptiv, relaxat i dornic s v priveasc (indiferent ct de iute). Poate
chiar s fie un moment pe care nu l-ai mai observat nainte, cum ar fi mersul
cu maina (cltorii alturi de el n main ca i pasager i urmrii-i reaciile
fa de dvs) sau legnatul n scrnciob n parc. De ndat ce ai btut n cuie
aceste momente, folosii-le ca i perioade n care putei intr-adevr s-i
demonstrai copilului c exist o semnificaie n comunicarea cu ali oameni, i
anume c poate aduce anumite reconpense, beneficii.
ncurajai-v copilul s v ating i creai un rspuns care s i se par
amuzant, interesant. Spre exemplu ducei-i mna spre faa dvs i
scoatei un sunet beep-beep atunci cnd v atinge nasul sau scoatei
limba. Rspundei n acelai fel de fiecare dat pentru ca el s-i dea
seama c acelai gest genereaz acelai rspuns. S-ar putea ca el s
vrea s repete jocul la nesfrit. Cnd se obinuiete s fac aceste
gesturi, facei in nou gest pentru a atinge alte pri ale feei dvs. Atigei-i
faa i ncurajai-l s scoat acelai zgomot ca i dvs. Acesta ar putea fi
un bun joc de jucat chiar nainte de a se culca sau cnd face baie.
Cnd v angajai ntr-un joc care i face plcere, cum ar fi gdilirea, opriiv pentru a face o pauz lung (adesea mai lung dect vi s-ar prea
necesar) i ateptai pn copilul face un gest care s v indice c vrea
s continuie jocul. Acest gest ar putea s fie contactul vizual sau ar
putea s v trag minile nspre el. Ca i rspuns uitai-v la el i
ntrebai-l vrei s ne mai jucm, nu? i continuai jocul.
Jocurile de-a baba oarba- punei-v o pernu sau o earf pe fa sau
ascundei-v dup diferite obiecte (o cutie mare sau un tunel de joac).
Creai pauze suficient de lungi pentru a construi anticiparea i pentru a-i
da copilului suficient spaiu pentru a v arat c vrea s continue joaca.
Strmbai-v- acoperii-v faa cu minile i cnd le ndepartai
schimbai-v expresia feei. ncercai s purtai o plrie sau s v pictai
nasul rou, cu ruj, pentru a v determina copilul s v priveasc drept n
fa. ncurajai contactul vizual nainte de a v schimba expresia feei.
13

Dansul- facei pai de dans pe muzic mpreun cu el, apoi oprii-v i

luai o pauz pentru ca el s v arate c vrea s se mai joace ( a se
vedea capiolul 6 pentru mai multe activiti de dans/muzicale).
Aruncai-i zmeur n palm/pe burtic- ateptai s fac contact vizual
nainte de a face asta din nou.
Dai-i voie copilului s dicteze ct vreme v permite s stai n spaiul lui- am
observat c n momentul n care am ncercat s prelungesc activitatea i s
forez atenia fiului meu atunci activitatea respectiv nu a mai prezentat nicio
atracie pentru el. De ndat ce v obinuii cu modul copilului de a rspunde
atunci cnd ncearc s comunice, cutai mai multe modaliti de a ajunge la
el i creai mai multe oportuniti de interaciune pentru copil.

Idei de ncercat
Baloane- simplu i adesea eficace dai drumul unui balon s se dezumfle
i s zbrnie prin camer. Lsai copilul s anticipeze cnd vei face
asta spunnd pe locurifii gata.start! facei o scut pauza nainte
de a da drumul balonului , astefl nct copilul s poat anticipa
activitatea i s fie motivat ori s incerce s spun el start ori s fac
un gest pentru a v comunica acest lucru, prin contact vizual, spre
exemplu. Magazinele de nouti vnd adesea articole trase de baloane,
spre exemplu mainue sau elicoptere. Acest gen de magazine nu se
adreseaz copiilor foarte mici, ns se merit s le vizitai pentru a
cumpra articole pe care copilul dvs cu greu le-ar putea ignora. Nu lsai
astfel de articole la ndemna copiilor, cci s-ar putea s nu fie sigure
sau s aib mici componente cu care copilul s-ar putea neca- doar joac
supravegheat! ncercai s lovii uor copilul cu balonul umflat; dac i
place vreun obiect n mod deodebit desenai-l pe suprafaa balonului sau
lipii poza cu acesta pe balon.
Bule- exist o mulime de mainrii/baghete care fac bule. Nu uitai s
ateptai ca el s fac contact vizual nainte s facei mai multe bule.
Dac i copilul vrea s fac bule alegei ceva uor de manevrat pentru
el (sunt disponibile i recipiente speciale care nu se vars). Dac vrei s
introducei jocul cu bule pentru a atrage atenia copilului i pentru a
construi motivaia de a comunica, cel mai bine ar fi s controlai suflatul
bulelor dvs cci altfel jocul s-ar putea transforma n curnd ntr-o
activitate solitar. Totui, mai ncolo ai putea folosi bulele ca i
recompens pentru a ncerca o activitate mai solicitant. ncurajarea
copilului s sufle pentru a face bule este un exerciiu bun pentru
dezvoltarea muchilor vorbirii; dac copilului i vine greu s sufle
ncercai un dispozitiv de suflat bule/ventilator pe baterie pentru un
impact instantaneu (i uor de folosit pentru copil). ncercai de
asemenea baghetele de fcut bule cu ventilatoare/fluiere ncorporate. Fii
ateni ca sticla cu soluia pentru bule s nu fie mai interesant dect
bulele n sine. Dac copilului i plac mai mult recipientele de acest gen,
ascundei-le i dai-i doar bagheta. Evitai s v facei griji din cauza
mochetei punnd prosoape pe podea astfel nct s nu v fie distras
14

atenia i s v distrai (pentru furnizori de activiti cu bule consultai

paginile de la finalul crii).
Pene- unor copii cu autism li se patre extrem de neconfortabil atingerea
uoar a unei pene; altora (cum ar fi fiul meu) li se pare amuzant s fie
gdilai cu pana sau s o foloseac pentru a-i gdila pe alii. ncercai s
folosii penele mari ,viu colorate care se gsesc n magazinele de
artizanat. Nu v lansai pur i simplu cu pana la copilul dvs- mai nti
gdilai ursuleul, fraii sau surorile sau chiar pe dvs pn cnd copilul
ncepe s bage de seam i abia apoi ncercai s-l gdilai pe el, lsnd
pauze lungi care s-i construiasc anticiparea.

Este important s reinei c trebuie s facilitai stabilirea contactului

vizual pentru copil. Stai n genunchi la nivelul ochilor sau chiar sub
nivelul ochilor copilului pentru ca el s nu fie nevoit s se uite n sus la
dvs.

mprtii activitatea aleas de copil. Dac alerg prin camer

scond sunete, copiai-l. Purtai-v ca i cum comportamentul lui are un
scop i un sens. Dupa ce-l imitai o vreme, luai o pauz i ateptai reacia
lui. Acordai-i suficient spaiu pentru a reaciona dac vrea. ncercai s
introducei unele variaii i ncurajai-l s v imite.
Dac ine o jucrie purtai-v de parc v-ar arta-o dvs. inei-o
sus ( fr a i-o lua neaprat din mini) i vorbii despre ea.
Jucriile de genul Jack din cutie- aceste jucrii de tip uite-o-nu
e sunt destinate bebeluilor, dar sunt atractive prin aceea c reprezint o
recompens instantanee i sporesc motivaia prin construirea anticiprii.
Fiului meu i plcea jucria broasca din cutie (fcut de Galt- a se vedea
referinele de la finalul crii).
Cutii cu obiecte care atrag atenia- pentru un uz practic adunai
ntr-o cutie stimulente, obiecte atractive pe care s le putei folosi. Am dat
adesea peste tot felul de lucruoare ciudate, care preau s aib potenialunele au dat rezultate, altele nu, ns am sfrit prin a aduna o cutie cu
mici arme secrete. ineam aceast cutie undeva unde fiul meu s nu poat
ajunge. Nu era o cutie cu jucrii pentru orice scop; n ea se afla o colecie
de lucruoare ce cuprindea:

Un titirez

O pan

O marionet

Un dispozitiv de fcut bule

Un fluier de petrecere
15

Un yoyo

O minge care se lipete ( o arunci pe un perete i ea alunec in

jos uor)

O band scotch (fiului meu i plac sunetul)

Un delfin magnetic care se rotete.

Putei ncerca s inei dou articole i s ncurajai copilul s arate nspre cel
pe care-l dorete- modelai-i mna pentru a indica o form dac e necesar. Pe
parcursul zilei nurajai acest lucru atunci cnd el merge s apuce vreun obiect,
modelai-i mna intr-o direcie i apoi atingei obiectul nainte de a i-l da.
Consolidai gestul spunndu-i arat nspre(obiectul pe care l cere).
NOT: Fii ntotdeauna ateni s nu introducei un lucru care s ajung
s-i plac copilului n mod obsesiv pentru c astfel obiectul va deveni
mai important dect dvs n interacune.
S mergem mai departe
Cnd ai identificat un anumit numr de moduri de a accesa atenia copilului
timp de cteva secunde, folosii aceste moduri pentru a le asocia cu o alt
activitate, cu scopul de a prelungi momentul. n ceea ce facei dvs folosii ceva
ce-i face mare plcere copilului (spre exemplu gdilatul) i astfel l determinai
s asocieze aceast activitate plcut cu o alt activitate la care el nu ar fi
rspuns iniial- spre exemplu una din urmtoarele activiti:
cntai un comentariu
facei un comentariu pe ritmul tobei
folosii o rim pentru o anumit aciune cu mna
mngiai faa i marcai ochii, nasul
jucai clu-clu folosind un stil mai lintit, mai calm dect datul de-a
tumba ntru-ct atenia trebuie s se indrepte spre cntec).

Exemplul de mai jos ilustreaz cum se poate face aceast asociere.

Exemplu individual: Andrew
Lui Andrew, un bieel de 3 ani, i plcea s fie gdilat, iar prinilor si le
plcea s-l gdile. n tot acest timp el ipa de plcere, i privea drept n fa, le
ddea voie s-l ating- era alturi de ei. Cnd activitatea nceta, Andrew
disprea din nou. Era foarte frustrant pentru prinii lui s tie c el se putea
bucura de mprtirea spaiului, dar acest lucru se limita doar la momentele n
care el era gdilat. Ei nu tiau cum s fac s depeasc aceste limite i totui
erau contieni c trebuiau s dezvolte n vreun fel aceast cale.
La nceput ei au sporit numrul momentelor de gdilat sau dat de-a tumba. Ei
au trebuit s renune la ideea lor c acesta nu era un mod de a interaciona cu
un copil fr autism tot timpul.
16

Apoi ei au nceput s asocieze gdilatul cu o alt activitate- s sufle bule. n

timp ce Andrew era gdilat de mama sa, tatl ncepea s fac bule. La nceput
Andrew nu prea s observe, dar treptat a nceput s priveasc cu atenie la
bule. Cnd fcea aceasta mama sa ncetinea jocul cu gdilatul pentru a-i
permite s se concentreze asupra bulelor. n timpul acestor activiti, atenia lui
Andrew trecea repede de la una la alta i apoi a nceput s ating un printe
anume i cuta s stabileasc contact vizual cu acesta n funcie de activitatea
pe care o voia, bule sau gdilat. Apoi bulele au fost mutate astfel nct s
urmeze unui tur de gdilire (n timp ce Andrew era captivat de bule i i fceau
mare plcere). Prinii lui Andrew i-au dat seama c el era nc receptiv la bule
i i-a uimit atunci cnd ncerca s le prind i cnd rdea, ncercnd s sparg
bulele. n acest timp mama i tatl fceau pauze lungi pentru a-i permite lui
Andrew s comunice dac voia ca jocul s continue sau nu. Ei erau
ntotdeauna ateni la orice gest sau ncercare de a vorbi a copilului, i spuneau
mai multe bule?- da!. Dac simeau c el ncepea s se retrag din nou n
spaiul lui solitar, ei l gdileau din nou rspunznd ntotdeauna la comenzile
copilului. Dac el se trgea de-o parte ei reduceau activitatea treptat. Dac el
rspundea, atunci ei continuau activitatea. Andrew era ntotdeauna cel care
controla durata activitii. Dup cteva sptmni, Andrew a nceput s
rspund la bule i fr s mai fie gdilat. Acum prinii lui Andrew aveau o a
doua cale de a ajunge la fiul lor. Asociind activitile noi cu vechile ci (gdilat
i bule) ei au continuat s obin rezultate pozitive. Urmtoarea activitate pe
care au ales-o a fost s cnte un comentariu. n timp ce tata fcea bule pe care
Andrew s le sparg, mama ncepea s cnte un comentariu (folosind o
melodie familiar, cum ar fi La muli ani) cu privire la ce se ntmpla. Era
ceva de genul:
Andrew e pe canapea. Andrew a spart o bulUite, uite ce bul mare! Andrew
a spart o bulTata face buleMai multe, mai multe, mai multe. Tata face
bule Sparge-le, sparge-le, sparge-le O bul pe geam, o bul pe podea, uite
Andrew, mai multe bule
Mama lui Andrew cnta comentariul folosind multe repetiii i rime unde era
posibil, comentnd tot timpul despre ce fcea Andrew n acel moment. I-a luat
ceva vreme pn ce i veneau uor s fac acest lucru, ins curnd a
descoperit un stil care funciona i era amuzant. Din nou Andrew prea s
ignore comentariul i se concentra doar la bule, dar treptat a nceput s
priveasc spre mama sa pentru a-i cnta de ndat ce jocul cu bule ncepea. De
ndat ce a fost clar c acele comentarii erau la fel de importante pentru copil
ca i bulele, mama a mers mai departe i a nceput s cnte comentarii despre
alte lucruri care se ntmplau n timpul zilei; spre exemplu, n timp ce Andrew
hoinrea prin camer ea ncerca un cometariu despre ce fcea el:
Uit-te pe fereastr, ce poi vedea? Eu vd o cas, un copac. Atinge perna,
atinge podeaua, atige genunchiul mamei .
Timp de mai multe sptmni prinii lui Andrew i-au format o colecie de
activiti care nu doar captivau atenia lui Andrew i-l determinau s comunice,
dar care erau totodat att de plcute pentru copil nct el le ddea voie
prinilor s mprteasc spiul lui n aceeai manier n care, cu cteva
sptmni nainte doar gdilatul le permitea s o fac.

17

Sper c acest exemplu ilustreaz faptul c, dei exist doar o activitate la care
copilul pare s rspund, exist totui moduri de a asocia aceast activitate cu
o nou activitate, astfel nct aceleai sentimente de plcere l las s
prelungeasc momentele n care reacioneaz la atenia dvs i creaz
oportuniti de comunicare pentru el.
Majoritatea prinilor care au participat la sondajul meu au declarat c adesea
copii lor erau mai receptivi n timpul jocului de-a tumba i i-au dat seama, prin
metoda ncercare i eroare c exist mai multe moduri de a folosi aceste
perioade pentru a ncuraja interaciunea; ali prini erau fixai pe idei de a
merge mai departe, dincolo de aceste perioade. La momentul diagnosticrii
fiului meu, noi eram contieni c el relaiona cu noi mai bine i pe mai multe
niveluri n timpul acestui tip de joac; dar nu tiam deloc cum s folosim acest
lucru ca i o punte ctre alte activiti. De ndat ce am descoperit, n cele din
urm cum s asociem aceasta cu noi activiti, am reuit s introducem o serie
de lucruri ce puteau fi folosite ca i unelte pentru a-l readuce la noi atunci cnd
prea mai puin receptiv sau puteau fi folosite ca recompense pentru nite
activiti mai solicitante, cum ar fi logopedia.
Eu a spune c este neproductiv i extrem de epuizant s ncerci s captezi
atenia copilului n cele mai multe din orele sale de deteptare (trezire). n zilele
imediat de dup diagnosticare intram deseori n panic dac simeam c fiul
meu se retrsese din nou n lumea lui. Acum consider c el are nevoie de timp
pentr a face exact acest lucru. Dvs v cunoatei copilul cel mai bine i putei
decide ct de intens/relaxat va fi abordarea dvs i ce este bine pentru copilul
dvs. pe lng aceste activiti de ncurajare a interaciunii bazate pe joc putei,
de asemenea s creai oportuniti de comunicare i n alte situaii:
lsai la vedere ceva ce i se pare atrgtor copilului dvs (spre exemplu
un biscuite), dar la care s nu poat ajunge sau punei acel obiect ntr-un
recipient nchis dar transparent. Ateptai s fac un gest nspre dvs i
rspundei cu Tom vreabiscuitele?Da?i apoi dai-i biscuitele. Ai
putea s v prefacei c ai crezut c el cere altceva i astfel ncurajai-l
s spun numele obiectului pe care i- l dorete
creai o problem pentru copil- bgai-i minile n osete sau punei-i
cizmele dvs n picioare. Oferii-i o ncurajare, un imbold de a comunica
faptul c ceva e n neregul.
De ndat ce ai descoperit c exist unelte pentru a capta atenia copilului dvs
i c putei crea situaii pentru a-l ncuraja s comunice, atunci joaca real poate s
nceap. ntotdeauna inei cu dinii de armele dvs secrete- nu se tie niciodat cnd
s-ar putea s avei nevoie de ele!

Capitolul 3
Joaca structurat
De ce au nevoie de structur copiii din spectrul autismului?
n ciuda obinuitelor dificulti de comunicare, copiii din spectrul autismului
sunt diferii unii de ceilali ntr-o manier semnificativ; de altfel, autismul poate fi
18

vzut ca un termen umbreln sine, ca i descrierea dificulti de nvare.

ntruct autismul nu afecteaz doar abilitatea de a nva i nelege, ci afecteaz i
capacitatea de procesare, n toate sensurile, potenialul existenei unor variate
subtipuri este nesfrit grade diferite de probleme cu limbajul, comunicarea social,
dificulti de nvare, probleme sezoriale, probleme fizicei deasupra tuturor se
afl rspunsurile specifice ale individului i abilitatea de a face fa condiiei sale.
Orict de mult am ur etichetele, pentru majoritatea prinilor eticheta de
diagnostic ar trebui s fie un paaport pentru uurare, eliberare, pentru posibilitatea
de a gsi cele mai adecvate servicii, ajutor profesionist corespunztor i cea mai bun
abordare pentru ei i copil. i totui, n mod ambiguu, pentru prinii copiilor din
spectrul autismului, nu pare s existe o cea mai bun abordare. Exist o serie de
ci, toate cu susintori n lumea larg, ce pretind cu pioenie c aceasta este singura
cale de a ajuta, dac nu de a recupera, copilul cu autism. Pentru prinii copiilor
foarte mici, aceast diversitate de sfaturi creeaz confuzie, presiune si aduce mai
mult stress ntr-o cas n care atmosfera e deja foarte ncordat.
n ciuda acestui baraj reprezentat de sfaturile ce par contradictorii, exist unele
direcii de aur general acceptate iar una din acestea este ideea de structur. Se
pare c toate acele terapii i abordri ale autismului, care au rezistat testului timpului
i au demonstrat rezultate msurabile, toate au o tem central a structurii. n
descrierea a ceea ce este structura, e probabil mai uor s descriem ce nu este
structura, cu toate contradiciile pe care le determin acest lucru:

Nu nseamn s oferi nenumrate alternative (dei crearea

oportunitilor de a alege e parte integrant din structurarea mediului).

Nu nseamn joac liber (dei jocul structurat este primul pas spre
ncurajarea jocului spontan).

Nu nseamn s lai copilul s descopere o activitate, s descopere

limitele i potenialul su de unul singur (dei nvarea de a descoperi
aceste lucruri constituie un scop definit).

Structura nu nseamn niciunul din aceste lucruri pentru c, ntr-un context de joac,
alegerea libertatea i potenialul pur i simplu NU sunt lucrurile care-i motiveaz pe
copiii cu autism s se joace n acelai fel ca i copiii fr autism.
Copiii cu autism au nevoie de structur pentru c n ciuda numeroaselor diferene, n
general le lipsete tuturor acetsor copii motivaia de a interaciona, de a nva i de a
se juca. Ei au tipare rigide i repetitive de a gndi i implicit de a vorbi i de a se juca,
fiind adesea motivai s pstreze similitudinea, asemnarea. Coroborat cu o
rezisten de a fi direcionai i cu nevoia de a deine controlul asupra ct mai multor
aspecte din mediul lor imediat, nu e greu s ne dm seama c implicarea ntr-un
mediu de nvare sau de joac ce susine spontaneitatea, libera alegere i
descoperirea independent pur i simplu nu este adecvat pentru un copil cu autism.
Ce nseamn de fapt joaca structurat i cum funcioneaz?
S-ar putea s considerai c acest lucru sun bine ntr-un mediu therapeutic sau
educaional, dar cum funcioneaz joaca structurat ntr-un mediu domestic
aglomerat, ntr-o cas cu un copil de 3 ani? Nu ar trebui s considerm c singura
modalitate de a ajuta copilul este de a urma un program specific executat de un
terapeut, nicidecum de un biet printe muritor! n calitate de prim ngrijitori ai copiilor
notri putem nva cum s le structurm joaca adic, cum s alegem o activitate,
19

s privim copilul implicndu-se (sau neimplicndu-se) n aceast activitate, s vedem

dac se joac sau nu cum trebuie, cum interacioneaz cu noi n aceste moment (sau
nu interacioneaz) i cum putem aduce mbuntiri.
S structurm joaca nseamn s privim cum i petrece ziua i s gsii moduri de a-l
implica ntr-o interaciune constructiv i de a se juca mai multe ore dect face n
mod obinuit.
A introduce structura nseamn s contientizm ce l distrage pe copil i s gsim
moduri de a mbunti comunicarea pentru a-l face s se simt mai n siguran,
fcndu-i ziua s fie mai previzibil i mai puin haotic. nseamn, totodat, s
deinei controlul asupra dumneavostr niv; trebuie s-l facei pe copil contient c
face parte dintr-o familie funcional, cu avantajele i dezavantajele pe care le
implic o astfel de familie,i nu c este ntotdeauna nucleul n jurul cruia se
nvrte ntreaga familie. Oferindu-i copilului structur, putei face aceste lucruri n
modul cel mai bland i mai bun cu putin.
Structurarea jocului funcineaz prin mprirea sistematic a jocului n pri
componente astfel nct acesta s nu mai fie un amalgam de vorbire, obiecte i
aciuni ce nu prezint niciun sens pentru copil. mprind jocul n mai multe elemente
mai simple, i dai copilului ansa de a-i da seama ce reprezint fiecare element- i
dai ansa de a interpreta activitatea i de a-i atribui un sens.
n mod fundamental, i dai creierului su ansa de a ine pasul cu procesarea
informaiilor ce-i parvin. Presupun c rezultatele vor diferi de la copil la copil, n
funcie de potenialul fiecruia dar i cea mai mic reuit va justifica efortul. Astfel
funcioneaz structurarea unei activiti individuale. Pe cuprinsul crii, vei gsi
informaii despre structurarea zilei ca i serie de activiti. Nu toate acestea vor fi
activiti de joac ziua este reprezentat n imagini ce arat secvena n care se vor
petrece aceste activiti, inclusiv activitile de joac specifice planificate pentru ziua
respectiv.
Crearea oportunitii de joac- realizarea scenei
Fiecare din capitolele urmtoare v atrage pe rnd atenia asupra problemelor
senzoriale ce ar putea mpiedica jucarea/desfurarea unei anumite activiti i
asupra importanei de a verifica mediul de joac, aa c nu voi mai repeta acest
lucru.
Reinei c trebuie s fii sensibili la nivelul de toleran al copilului dvs. fa de
solicitrile directe dac opune rezisten, atunci retrgei-v; introducei activitatea
planificat pentru ziua respectiv n mod indirect. Jucai-v alturi de copil de parc
ai face acest lucru pentru propria dvs. plcere, iniiai o activitate paralel undeva la
ndemna copilului i desfurai scurt vreme aceast activitate (cte un minutdou pe activitate). Dac avei senzaia c introducerea jocului structurat i a
nvrii se afl undeva dincolo de copil, concentrai-v asupra unor forme de
interaciune mai puin intruzive, cum ar fi activitile descrise n Capitolele 6 i 8,
precum i ideile despre mprirea spaiului, detaliate n Capitolul 2.
Cnd ncepei s nvai sistematic un copil cu autism cum s se joace, v-ar fi
de ajutor dac ai stabilit dinainte cteva aspecte:

Exact ce obiecte vei folosi exact nseamn c avei la ndemn doar

jucriile/materialele de care vei avea nevoie pentru o activitate anume.
Hotri dac nu cumva unele obiecte, cum ar fi cutia n care se afl
aceste jucrii, ar putea s le distrag atenia i ndeprtai obiectele
respective.

S tii care va fi zona de joac- podeaua din camera de zi/o

mas/capacul unei cutii mari/o mochet. Are nevoie copilul de un
reper/stimulent care s-i reaminteasc faptul c atenia lui se va
20

concentra n acest loc? Poate are nevoie de o pern special pe care s

se aeze sau o imagine care s-i reaminteasc c trebuie s stea aezat?

Dac folosii stimulente/repere vizuale (importana materialelor auxiliare

vizuale este explicat la finalul acestui capitol), verificai dac aceste
stimulente nu sunt derutante sau ambigue sau dac nu vor fi
interpretate prea ad-literam de copil. Dac ntmpinai probleme cu
imaginile oferite la finalul crii, adaptai-le pentru copilul dvs.fotocopiai-le apoi tergei cu lichid corector i desenai din nou
elemente unde e cazul.

Intenionai s folosii o recompens sau un stimulent pentru copil dup

ce a finalizat o activitate ceva tangibil pentru a-l motiva s ncerce
activitatea respectiv? Avei un cartona pentru a comunica acest lucru
copilului? Pentru mai multe detalii despre recompense/stimulente, a se
vedea capitolul 4.

Ct timp v ateptai s se implice n activitatea respectiv? Ct de

simple sau de complexe sunt obiectivele dvs.? Ce aciuni i interaciuni
v dorii s realizeze copilul dvs.? Ar putea fi ceva simplu cum e
implicarea pe rnduri n activitatea de a stivui inele saau ceva complicat
cum ar fi o secven de joc imaginar cu un set de figurine.

Cnd ai rspuns la aceaste ntrebri i avei materialele i obiectele la

ndemn, nseamn c ai stabilit scena.
mprirea jocului pe sarcini
Din nou acesta sun ca un termen ethnic pentru o abordare simpl, de bun-sim n
lucrul cu orice copil ce prezint dificulti de nvare. Chiar i pentru copiii fr
dificulti de nvare suplimentare, autismul le reduce abilitatea de a generaliza i de
a nva. Pentru a mpri o activitate de joc n mai multe componente, trebuie s o
privim ca pe o serie de sarcini i s-I nvm fiecare sarcin separat. Acest lucru sun
de parc am lua jocul i am elimina toat distracia partea grea nu e s mpari
activitatea n sarcini separate, ci s o menii proaspt, antrenant i motivant. Dac
fiul dvs. i d seama dup vocea dvs. c suntei disperat ca el s se conformeze sau
c suntei nc suprat c nu se conformeaz, atunci el va opune rezisten.
Exemplul urmtor ilustreaz aceste idei.
Jocul de pescuit magnetic
Scopul- de a se juca pe rnd cu jocul de pescuit magnetic
Materialele-jocuri de pescuit magnetice, disponibile n multe magazine de jucrii. E
important s cumprai un joc uor sau s construii o versiune simpl, astfel: tiai o
bucat de material sau carton n form de iaz; facei 6 cartonae cu peti, cu agrafe
de hrtie agate de gurile lor; facei o undi dinr-o bucat de lemn i un fir i
ataai un magnet puternic la captul firului.
Sarcini

S ridice undia ncet cu petele agat, dup ce printele a dirijat magnetul

ctre pete

S ataeze magnetul singur cu mna i apoi s ridice undia goal

S ataeze magnetul legnndu-l deasupra petelui

21

S pescuiasc pe rnd cu 2 peti

S pescuiasc pe rnd cu 6 peti

S adune cartonae pe care s le lipeasc pe spatele petelui sau s pun

numere pe spatele petelui. Cine adun cel mai mare numr ctig.

Dei acesta este un joc foarte structurat n anumite privine nu exist reguli
stabilite. Unii copii ar putea s se deprind cu o activitate foarte repede i s
treac repede prin toate activitile; alii s-ar putea s aib nevoie de ajutor
suplimentar de la dvs pentru a-i motiva s abordeze activitatea i s ncerce prima
sarcin. ndeplinirea fiecrei sarcini poate fi vzut ca i sesiune de joc separatpoate fi folosit o imagine vizual general a jocului de-a pescuitul pentru fiecare
sesiune. Aceast prim sesiune ar putea s se desfoare astfel:
Materialele sunt pregtite. Mama i Adam iau cartonaul cu imaginea jocului de
pescuit de pe panoul cu agenda zilnic a lui Adam ( a se vedea seciunea viitoare
structurarea
zilei).
Urmtorul
cartona
cu
imagine
este
cel
cu
recompensa/stimulentul lui Adam- ascultatul muzicii. Mama: E vremea s ne
jucm de-a pescuitul. Hai sa lum cartonaul de pe panou, Adam. (Adam o ignor
i alege cartonaul cu muzica).
Mama: Da, Adam, dup jocul cu pescuitul vom asculta muzic (Adam nc mai
opune rezisten un pic).
Mama: Vdun pete galben i o undi! (Mama ia petele i se preface c acesta
noat. Mama scap petele din mn spunnd Oh a scpatntoarce-te pete
obraznic!- ea se joac de parc ar face-o pentru propriul amuzament).
(Adam st pe pete).
Mama: Foarte bine, ai prins peteleOh, te-a prins de degetele de la picioare!
(Mama face petele s gdile degetele lui Adam. Adam se aeaz. Mama pune
undia n minile lui i strnge mna lui Adam cu mna ei. Ei ridic petele
mpreun cu expresia un, doi, treii!. Mama pune magnetul pe pete i aeaz
undia pe podea. Adam se ridic i pleac).
Mama: E vremea s facem un, doi, treii!, Adam.(Mama arat nspre undi).
Adam, f un, doi, treii! i apoi ascultm muzic. (Mama i ndrum fizic mna
nspre undi.
(n cele din urm, Adam se ghemuiete i ridic undia- mama i atinge cotul
spunnd ncet).
Mama: Da, foarte bine-Adam a reuit, hai s ascultm muzic.
Urmtoarele 2-3 edine de joac ar putea fi petrecute n simple ncercri de a face
ridicatul petelui o activitate amuzant i motivant astfel nct finalizarea
activitii de joac nu mai nseamn doar un mod de a obine recompensa. Fii ct
de creativi putei:

Facei petii diferii- desenai-i n culori sau lipii imagini pe ei.

22

Lipii un nstura din ciocolat pe cartonaele cu peti, folosind band

adeziv cu doua fee.

Facei petele s fac lucruri care s-l amuze pe copil.

Prinii i ngrijitorii trebuie s lucreze din greu n aceast parte. Copii fr autism nu
au nevoie s fie nvai pas cu pas c aceasta e o activitate amuzant- ei neleg
sensul jocului i i dau seama c ntr-adevr se ntml ceea ce reprezint jocul, iar
orice amuzament suplimentar este doarun bonus n plus. Copii cu autism se vor
strdui s neleag: de ce trebuie s fac acest lucru?. Datoria dvs este s-l nvai
pe copil c joaca i interaciunea sunt amuzante.
n baza acestui exemplu, orice activitate (i nu neaprat joaca) poate fi mprit n
mai multe sarcini ce pot fi nvete separat. Aa cum nlnuirea din-napoi poate fi
folosit pentru a face puzzle-uri (copilul pune ultima pies, apoi ultimele 2 piese etc.),
la fel poate fi folosit pentru orice sarcin din joc. Prima sesiune de joac a copilului
este de a finaliza ultima sarcin, dup ce dvs l-ai ndrumat prin restul sarcinilor, spre
exemplu el ridic undia dup ce dvs ai prins-o de pete i i-ai pus undia n mn.
Dup ce copilul nelege i poate s fac fiecare etap, decei-l cu un pas napoi;
astfel n etapa urmtoare el prinde petele de magnet, apoi n etapa urmtoare el
leagn undia asupra petelui pentru a-l prinde etc..
Analizarea activitilor de joac n acest mod necesit ceva exerciiu ns curnd va
deveni pur i simplu felul dvs de a v juca cu copilul. Probabil dvs facei deja acest
lucru ntr-o anumit msur fr a v da seama cu precizie de ceea ce facei.
Analiza comportamental aplicat (ABA)
Muli cititori au auzit probabil de instruirea Lovaas sau ABA. Aceasta este una din
terapiile ndelungate ce are o tem central a structurii i a demonstrat rezultate
pozitive n cazul multor copii. Acum 2 ani i noi am luat n calcul acest program, dar
apoi am hotrt c aceasta nu avea s fie decizia corect pentru noi i fiul nostru.
Totui, ne aflam ntr-o situaie favorabil de a-i oferi un nivel ridicat de structur i
atenie unilateral i credeam cu trie c trebuie s crem un mediu de nvare i
joac compatibil ntr-o oarecare msur cu autismul su. Alegerea de a merge pe
aceast cale ine de fiecare individ n parte, dar orice printe care nu a auzit de
aceast terapie ar trebui mcar s o cerceteze puin. Pe scurt, acest program
desfurat n cas const ntr-o serie de edine de nvare conduse de o echip de
ajutoare instruite deun supervizor ABA. Terapia poate fi intensiv-pn la 40 de ore pe
sptmn- i costisitoare (dei exist moduri de a obine ajutor n acest sens). Copii
sunt nvai s dobndeasc deprinderi ntr-o manier similar unora din tehnicile pe
care eu le-am descris n aceast carte- mprirea lor n sarcini mai mici i folosirea
stimulentelor pentru a motiva. Multe programe sunt orientate nspre joac i s-au
dezvoltat foarte mult fa de programele de stil vechi orientate spre comportament,
care au avut parte de o publicitate negativ n trecut. ABA reprezint un uria
angajament din punct de vedere emoional, fizic i financiar, dar pentru unele familii
este calea preferat. Persoanele ce au copii n acest program sunt de regul mai mult
dect dispuse s v lase s vedei cum funcioneaz i s v mprteasc din
experienele lor. Ca n toate metodele terapeutice prinii trebuie s analizeze toate
posibilele implicaii i s ia o decizie informat, ncercnd totodat s nu se lase
fascinai de cel mai recent program de recuperare. Aceast carte i propune s
demonstreze c, n calitate de prini, noi avem puterea de a obine cunotine i
informaii pentru a ne ajuta copii.
23

Pentru mai multe informaii despre ABA i alte opiuni terapeutice, consultai
resursele de la finalul crii.
Structurarea nvrii timpurii
Copii fr autism au o curiozitate i motivaie de a nelege ct mai mult cu putin
din lumea nconjurtoare. Creierul lor n dezvoltare cunoate noi concepte i niveluri
de nelegere de ndat ce acesta este pregtit fizic. Abilitatea lor de a gndi i rezona
este sprijinit de un mediu stimulant i atent precum i de propria lor structur
biologic. Dac, totui, tocmai aceast structur este deficitar , astfel nct face s
dispar motivaia de a nelege lumea nconjurtoare a copilului (aa cum face o
tulburare din spectrul autismului), atunci procesul de nvare este afectat, prejudiciat
indiferent dac judecata intelectual a copilului este intact. Acest fapt transform
ntr-o provocare perspectiva de a crea un mediu care s sprijine nvarea. Majoritatea
prinilor ce au copii cu autism sunt de acord c aceti copii au nevoie de un input
pro-activ, de date care s-i ajute s nvee, s se joace i s comunice ct mai curnd
cu putin. Chiar dac aceste 3 elemente ale dezvoltrii sunt extrem de strns legate
ntre ele, am putea totui s le percepem i ca zone distincte ce necesit atenie
egal. Din exterior, activitile destinate dezvoltrii abilitilor de joac pot prea ca
fiind activiti ce sprijin nvarea i comunicare i invers. Totui, ar fi de ajutor
pentru prini s aloce perioade de timp structurat celor 3 activiti diferite, chiar
dac aceste activiti se sprijin una pe cealalt. Activitile concepute special pentru
a ajuta comunicarea (logopedia) ar trebui realizate la nivelul abilitii individuale a
fiecrui copil. Profitai ct mai mult de terapeutul/logopedul dvs pentru a realiza
aceste activiti. nvarea structurat se poate face ca o sesiune zilnic acas lund
forma unei versiuni mai formale a activitilor de joac structurate. ncercai s creai
o cutie de lucru pe care s o scoatei n fiecare zi, de preferin la aceeai or din zi.
Nu o lsai la ndemna copilului i schimbai deseori materialele pentru a suscita
interesul copilului. Pentru nceput facei edine foarte scurte, cu activiti de 2-3
minute pentru ca apoi s prelungii ct mai mult aceste edine, treptat. Folosii
activiti ce pot fi fcute la mas- poate v-ar plcea s stai n faa copilului ca s v
poat vedea faa, dar dac la nceput acest lucru i se pare prea intruziv, stai alturi
de el. n capitolul 5 vei gsi cteva idei despre ce articole s punei n cutia de lucru
i cum s le introducei. Alternai-le cu exercitii desfurate de logoped i cu unele
exerciii de control a stiloului (a se vedea capitolul 12).
Exemplu individual: Sam
Sam avea 3 ani i fusese recent diagnosticat cu o tulburare din spectrul autismului.
De la diagnosticare, prinii lui Sam s-au concentrat pe dezvoltarea contactului vizual
i pe ctigarea ateniei prin simple activiti de joac. Sam avea cteva cuvinte pe
care le folosea temeinic, dar prinii lui simeau c e destul de iste i capabi, dar c
hiperactivitatea i rutinele rigide l mpiedicau s nvee. Ei au nceput s l ajute s
comunice cu ajutorul unei agende vizuale, cu imagini i au creat o cutie ce cuprindea
o mulime de activiti de nvare, cutie ce era scoas n fiecare zi dup micul dejun
(un moment n care Sam prea s fie cel mai n form). Prinii scoteau o fotografie a
cutiei respective i i puneau eticheta de cutie de lucru. Mai aveau i un cartona cu
imaginea unui televizor pe care l foloseau ca i recompens (lui Sam i plcea o
nregistrare video pe care o privea la nesfrit). La nceput Sam se ncpna s nu
stea jos, dar cnd i-a dat seama c prima edin/activitate dura doar un minut el a
devenit suficient de ngduitor s stea jos timp de 10 minute pn la sfritul primei
sptmni. n cutie se aflau:
24

Un puzzle cu forme de potrivit

Patru fotografii cu oameni i animale familiare (mama, tata, bunicul i Fluffy)lui Sam i se cerea s i-l dea pe Fluffy mamei etc.

Un celu de jucrie, cu blan i o perie- lui Sam i se cerea s perieze nasul,

urechile, picioarele, coada cinelui.

Dup ce termina fiecare activitate, Sam punea obiectul napoi n cutie. Dup ultima
activitate, Sam era recompensat cu vizionarea filmului video dorit. n mod spontan,
Sam se ncpna ntotdeauna s nu fie direcionat n acest mod n afara activitii
cu cutia de lucru, dar, de fapt atepta cu nerbdare activitile (i recompensele lor)
cnd tia c urmau s se desfoare. Timp de doi ani, pn cnd Sam a nceput s
mearg la coal, el a continuat edinele de activiti zilnice. Pn la vrsta de 5 ani
el era n stare s finalizeze cte dou edine de 20 de minute n fiecare zi, n timpul
crora Sam recunotea cuvinte scrise, crea secvene din poveste cu ajutorul
cartonaelor cu imagini, clasifica obiectele i i dezvolta abilitile de gndire. n
timpul acestei perioade, au existat momente n care Sam refuza ocazional s fie
asculttor; dac se ntmpla acest lucru, atunci recompensa era schimbat, iar
activitile erau regndite; sau, uneori, Sam avea nevoie pur i simplu de timp liber.
Aceste activiti de nvare structurat nu sunt singurele momente potrivite pentru
nvare. Modelarea comportamentului i limbajului corect, precum i crearea
oportunitilor de a comunica ar trebui s se fac pe tot parcursul zilei; dar adesea e
dificil pentru un copil cu autism s fie atent n mod spontan la ceea ce i se spune
pentru a asculta i nva. La mas avei cteva minute n care l avei alturi n
totalitate, iar structura i anticiparea acestei conexiuni o fac s fie mai puin
strssant pentru copil dect atunci cnd este invadat la ntmplare. Fii ntotdeauna
simitori cnd copilul dvs iniiaz o interaciune (verbal sau de alt natur) n alte
momente ale zilei.
Structurarea zilei- crearea unei agende vizuale
Pe parcursul crii am fcut trimiteri la folosirea stimulentelor vizuale pentru a-i
comunica copilului dvs ce activiti de joac ai planificat. La finalul crii exist
cteva astfel de ajutoare vizuale pe care le putei foto-copia. Folosirea stimulentelor
vizuale n acest mod este o idee preluat din TEACCH (Tratarea i Educarea Copiilor cu
Autism i Probleme de Comunicare)- pentru mai multe informaii consultai referinele
de la sfritul crii. Are sens s folosii aceste cartonae vizuale ca parte dintr-o
agend vizual pentru a-i comunica copilului cursul evenimentelor din ziua respectiv.
Este alegerea dvs personal cum afiai i folosii aceste cartonae- putei s le afiai
de la stnga la dreapta, orizontal sau ntr-o band vertical, de sus n jos. Facei
aceste cartonae suficient de rezistente pentru a le putea folosi o perioad mai lung
de timp; fie plastificai-le fie lipii-le pe un carton i acoperii-le cu folie din plastic
adeziv.
Depinde de dvs i de copil cte astfel de cartonae vei folosi. Unii copii au nevoie de
imbolduri vizuale pentru a se mbrca i pentru a folosi toaleta; alii pot avea nevoie
de ele doar pentru ieiri i activiti. S-ar putea s v dai seama c aceste cartonae
v elibereaz de o problem ndelungat cauzat de frustrrile unei
proaste
comunicri. Timp de mai multe luni avea probleme dac ieeam n ora, iar fiul nostru
nu tia cu care main sau cu care printe mergea.

25

Dup ce am facut cartonae pentru toate combinaiile posibile- ambii prini n

maina tatlui, ambii prini n maina mamei, tatl n maina mamei, etc.- problema
a disprut deodat. Am lipit pur i simplu cartonae desenate cu brbai i femei
(i un cartona cu un copil) i din fericire mainile au culori diferite! Pot fi fcute
reprezentri vizuale pentru orice obiect, inclusiv un set de cartonae cu secvene
pentru a descrie ordinea n care se mbrac, se spal pe mini, etc.
Pagina web www.dotolearn.com are o mare varietate de imagini ce pot fi fotocopiate
pe care le putei imprima i folosi.
Iat cum ar arta o diminea n imagini:
Micul dejun
Plimbare
Muzic Prnzul

Leagn

Atelier de lucru

Bule

Cuburi

Dup ce se finalizeaz o activitate, s avei la ndemn o cutie sau un plic n care

copilul s pun cartonaul cu imaginea, pentru a-i indica finalizarea activitii. Apoi,
ntoarcei-v la panou pentru a ncepe urmtoarea activitate.

Introducerea alegerii i a flexibilitii

Chiar dac alegerea i flexibilitatea sunt arii dificile pentru copiii cu autism, dup ce
copilul dvs. se obinuiete s foloseasc stimulente vizuale, putei s le folosii pentru
a-l ajuta s fac alegeri. Prima lui alegere ar putea fi ce recompens s aleag, spre
exemplu un fursec sau filmul video. Putei de asemenea s-i ajutai s aleag o
activitate pentru jocul liber, spre exemplu plasa elastic pentru srit sau
mainue. Nu punei toate aceste opiuni pe panou ; dai-i doar dou din care s
poat alege una i pe care s v-o dea. Faptul c el v d fizic cartonaul cu activitatea
i deci primete un rspuns, i demonstreaz copilului c de fapt comunicarea nu doar
i implic i pe alii, dar chiar funcioneaz.

Folosirea imaginilor pentru a ncuraja comunicarea se adreseaz celui care

nva vizual- copiii cu autism de obicei gndesc i nva n imagini.

Imaginile l ajut s se pregteasc mintal pentru urmtoarea sarcin i i dau

puterea de a bga n vitez, reducnd anxietatea i confuzia.

Imaginile sunt mijloace excelente ce sprijin comunicarea; calitile acestor

imagini de a motiva i capta atenia, le fac adecvate, potrivite nu doar pentru
copiii cu probleme de vorbire, ci i pentru toi copii din spectrul autismului.

Imaginile sunt un mijloc auxiliar fizic pentru a-l ajuta pe copilul dvs. s exerseze
alegerea i controlul.

De ndat ce ai nceput s folosii stimulente vizuale, asigurai-v c-i acordai

copilului suficient timp pentru a asocia imaginea cu activitatea. Totui, dac vei
continua s le folosii, n timp vei ctiga un instrument care va aduce puin ordine
n vieile dumneavoastr tuturor.

Capitolul 4
26

Jucrii, Jucrii, Jucrii

Ajutor- copilul meu nu vrea s se joace cu jucriile lui!
Pentru un copil fr autism, n mod interesant , prinii sunt iniial primele lucruri cu
care se joac. Din prima zi, un bebelu cerceteaz feele i vocile umane de parc ar
fi programat dinainte s relaioneze. Dup doar cteva sptmni, el va stabili deja
o conversaie n dou sensuri cu mmica sa, fcnd un gest, imitnd sau ateptnd
reactia mamei; deci, e mai degrab o conversaie fr cuvinte. Copilul face acest
lucru pentru c e amuzant, pentru c l face s se simt bine! Se joac! Dac vedem
acest impuls timpuriu de a interaciona ca i pe o trambulin spre limbajul i abilitile
de a se juca de mai trziu, n cazul copiilor cu autism, a cror motivaie i abilitate de
a relaiona sunt afectate, ar fi corect s spunem chiar de la nceput c ei au ratat
dezvoltarea unei abiliti primare.
Pn la vrsta de 18 luni, unul din primele semne de autism care ngrijoreaz prinii
este tocmai lipsa motivaiei de a se juca sau chiar o obsesie de a face o activitate
specific , cum ar fi alinierea mainuelor i nu neaprat s se joace cu ele. Putem
gsi scuze pentru dezvoltarea tardiv a limbajului la aceast vrst, dar, dei e
adesea dificil s batem acest aspect n cuie, exist un tipar al lipsei generale de
interes a copilului fa de oameni i jucrii, tipar pe care prinii l gsesc
deconcertant, tulburtor.
n cazul copiilor fr autism, joaca cu o jucrie simpl, cum ar fi o moric, face
adesea parte din interaciune: bebeluul scutur morica, Mama se uit la bebelu i
scoate un sunet de plcere. Pe msur ce copilul crete, el accept ndrumarea i
ncurajarea din partea Mamei adesea (non-verbal) cutnd sfatul ei, spre exemplu
cu privire la unde s pun un obiect, innd n mn un cub sau o parte dintr-un
puzzle. mpreun, ei particip la activitatea respectiv i tot timpul copilul nva s
imite, privind i ntrebnd.
Pentru copiii cu autism, ndrumarea i atenia din partea altor oameni sunt adesea
incomode i neplcute, provocnd supra-ncrcare i un sentiment al invadrii att de
acut, nct copilul se nchide, i ndreapt atenia spre altceva sau se rzbun.
Cunoscuta scriitoare Donna Williams ( care are i ea autism) numete aceast reacie
o anxietate la expunere (ncercai s citii cartea Anxietatea la expunere: Cuca
Invizibil- a se vedea Lecturi recomandate pentru mai multe detalii). Pentru acest
motiv, ndrumarea i interaciunea direct cu copilul pot fi ntmpinate cu o reacie
negativ iar joaca direcionat i nvarea ar trebui s dureze mai mult de cteva
scurte izbucniri uor de gestionat.
Pe scurt, joaca mpreun, folosind jucrii este dificil pentru copiii cu autism datorit:
-

Problemelor cu imitarea, interaciunea i atenia;

Problemelor cu generalizarea abilitilor, spre ex. dificultatea de a aplica o

idee sau abilitate nvat pentru o activitate ntr-un context diferit;

Dificultii de a accepta ndrumare de la un adult i anxietate la expunere

pe care aceasta o cauzeaz;

Problemelor cu flexibilitatea, spre exemplu, copilul are un mod stabilit de a

se juca cu un obiect, cum ar fi doar construirea unui turn cu ajutorul
cuburilor;
27

Problemelor cu imaginaia- copil nu poate s-i imagineze o situaie alta

dect aici i acum sau s aib alt identitate, cum ar fi probleme cu
mbracatul sau jocurile n care trebuie s se prefac a fi altcineva.

Problemelor cu sensul, cu nelesul- dificultatea de a-i imagina c unele

articole pot reprezenta alte obiecte, spre ex. o farfurie adnc poate fi un
banjo o casc sau o tob.

Dificultilor de comunicare, att n exprimare ct i n nelegere limbajului;

Problemelor cu procesarea senzorial- adic, sunt bombardai cu o varietate

de informaii senzoriale i sunt incapabili s le filtreze pentru a se putea
concentra pe activitatea pe care trebuie s o desfoare.

Re-evaluarea jucriilor existente: napoi la origini

Chiar la momentul n care copilul este diagnosticat cu autism sau printele are o
puternic bnuial c e vorba de un diagnostic de autism, prinii i ngrijitorii de
regul ncearc s introduc jucriile n viaa acestuia n acelai mod pe care l-ar
folosi i n cazul unui copil obinuit.Dup un an i ceva, moritile sau cuburile moi
dispar i apar atunci jucriile de alegere a formelor i inelele de stivuit. Dup nc un
an, i aceste jucrii dispar i apar seturile de ceai sau locomotivele de jucrie. Undeva
pe parcurs, prinii realizeaz cu stupoare c de fapt copilul s-a jucat/a reacionat cu
foarte puine dintre aceste jucrii, sau, dac, le-a atins , a fcut-o ntr-un mod ciudat,
neobinuit. Obiectul preferat al fiului meu la vrsta de 2 ani era un borcan pentru ceai
pe care-l tot umplea cu mici cuburi i ncepea s ipe isteric atunci cnd nu mai avea
loc s mai bage cuburi n borcan. De fapt, se juca cu orice jucrie care putea fi folosit
pe post de container, ntr-un mod oarecare, ns nu era un mod de joac satisfcto,
nici mcar pentru el. n cele din urm, apreau lacrimile i frustrrile. Ali prini au
spus c jucriile erau pur i simplu ignorate sau ascunse de copiii lor sau ntr-un alt
caz, mama unui copil mai mare ce putea vorbi a spus ntr-un sondaj c fiul ei i cerea
s pun jucriile deoparte, n pod.
Dei exist o vast gam de terapii/programe structurate pe care prinii le pot folosi
n cazul copiilor lor, acetia au n general cam aceeai atitudine fa de jucrii- cu ct
mai puine cu att mai bine, n orice moment, i aceasta din mai multe motive:

Majoritatea copiilor au probleme, la un nivel sau altul, cu decodarea

informaiilor. Donna Williams a scris n cartea ei Autismul- O abordare InteriorExterior, pag.92:
Pe tot parcursul copilriei mele lucrurile ce erau menite s fie dezorganizate,
nu erau astfel, iar toate aceste lucruri se ntreceau pentru a fi procesate, dei
n-ar fi trebuit s fie aa. Sream de la procesarea albului paginii la scrisul de pe
acestea, de la jocul de lumini i umbre la obiectele n sine, sunetul oamenilor
care se micau n jurul meu, printre silabele cuvintelor ce erau spuse n acel
moment, de la fonetul hainelor la sunteul vocii mele.

Dat fiind acest fapt, este important s expunei copilul la ct mai puine informaii un
minimum necesar, mcar pn la momentul n care chiar dumneavoastr
contientizai cnd pare copilul s fi atins pragul lui, limitele lui. Aceasta nseamn s
introducei jucriile cte una, pe rnd, astfel nct s l ajutei s vad obiectul
respectiv; spre exemplu, introducei o mainu de jucrie, n loc de o ntreag
28

colecie de piese, totodat minimaliznd zgomotul de fundal i reducnd chiar i tonul

vocii dumneavoastr.

Exist ansa ca el s se joace n mod necorespunztor i obsesiv cu o

colecie de articole; spre exemplu, acestea pot sfri stivuite n dulap sau
unul peste altul/ aruncate/cumpnite.

Copilul s-ar putea s vad o anumit jucrie cu care el nu se joac, ns

aceasta cauzeaz un curent rapid de asocieri care vor interfera cu puterea lui
de concentrare n sarcina pe care o face. Spre exemplu, n timp ce se joac cu
un obiect pe care dvs. l-ai selectat, el s-ar putea s vad cu colul ochiului o
jucrie moale i s fac urmtoarele conexiuni: Winnie the Pooh- caset videosuc (cci el bea suc de fiecare dat cnd se uit la aceast nregistrare). Atunci,
brusc, copilul s-ar putea s cear frenetic s i se dea suc, trgndu-v n
buctrie, pe cnd dvs. v chinuii s ghicii ce anume cere copilul.

S fim organizai
S lucrai n mod activ cu copilul dvs. pentru a-l ajuta s se joace nseamn s
pregtii activitile n seara de dinainte i s introducei activitile noi cu grij, fiind
atent la orice problem ar putea s apar. Aceasta nu nseamn c joaca ar trebui s
fie o activitate steril i nespontan- s anticipezi momentul n care copilul e deschis
i accesibil nseamn exact opusul-, ci trebuie s improvizai i s fii spontani pentru
a exploata potenialul fiecrei activiti de nvare. Totui, trebuie s avei un plan,
obiective pe termen scurt si pe termen lung. Nu fii un martir petrecnd ore ntregi n
fiecare sear, pregtind activitile- vei fi epuizat i chiar nemulumit; dar 30 de
minute v vor scuti de stress-ul provocat de graba de a scoate jucriile, de a pune
altele deoparte, de a v gndi ce activitate s facei, i, n acelai timp, s meninei
copilul fericit i n siguran!

Stimuli vizuali pentru joac

Pentru fiecare activitate de joac, ncercai s avei un cartona cu imagine- gsii
unele la finalul crii ce pot fi mrite i fotocopiate-; putei folosi i fotografii, imagini
din cataloage sau putei folosi desene simple fcute de dvs (a se vedea Cap. 13
pentru ilustratii cu figuri de lipit). De asemenea, s avei la ndemn un cartona ce
reprezint recompensa/stimulentul ce-l va primi copilul dup desfurarea activitii
(acestea sunt discutate mai departe n acest capitol).
Capitolul anterior (Cap. 3- Joaca structurat) v ofer detalii cu privire la folosirea
cartonaelor cu imagini ca i parte dintr-o agend vizual pentru evenimentele zilei.
Reinei- trebuie s-i dai copilului timp s asocieze imaginea cu activitatea iniial,
poziionnd cartonaul astfel nct s fie vizibil n timp ce desfurai activitatea
respectiv.
n eventualitatea n care copilul nu folosete deloc limba vorbit, putei folosi PECS
(Sistemul de Comunicare bazat pe Schimbul de Imagini). PECS e un sistem de
comunicare alternativ si augmentativ destinat att copiilor ct i adulilor cu dificulti
de comunicare. Sistemul PECS ar trebui s fie implementat de un specialist bine
instruit- chiar logopedul dvs. v-ar putea ajuta cu aceasta. Pentru mai multe informaii,
v rugm s consultai referinele de la finalul crii.
S ncepem: idei

29

Pe lng cutia cu obiecte ce capteaz atenia, care nu se afl la ndemna

copilului, dar care v e uor accesibil dumneavoastr (a se vedea cap. 2), e
bine s avei o colecie de 5-6 cutii (cutiile de plastic cu capac pentru
depozitare sunt ideale), care pot fi folosite prin rotaie n fiecare zi.
Motivele pentru care e bine s avei mai multe cutii, n loc de una singur sunt
acelea c majoritatea copiilor cu autism au tendina:

S aib scurte durate de atenie i pot s alerge de la o jucrie la alta fr

s-i concentreze atenia pe vreuna n mod deosebit;

S nu tie ce jucrii au, dac acestea nu au devenit obiecte ale obsesiei lor;

S aib dificulti de vorbire ce pot face frustrant cererea unei jucrii

anume;

S aib probleme de imaginaie, ceea ce nseamn c avnd jucrii diverse

n fiecare zi, interesul le rmne mereu la cote nalte. Un copil fr autism
poate s se joace cu setul-ferm de jucrie, inventnd poveti elaborate n
mintea sa, nvnd astfel noi abiliti folosind aceeai jucrie. Un copil cu
autism, care are ceva abiliti de joac dezvoltate, se poate juca doar n
edine de 2-5 minute cu un obiect anume.

Diversificarea jucriilor consolideaz flexibilitatea i previne dezvoltarea

fixaiilor copilului de a avea aceeai colecie de articole/obiecte pe care se
ateapt s le vad n acelai loc n fiecare zi (i tot s-ar putea s nu se joace
cu aceste obiecte, chiar dac are o fixaie cu ele).
ncercai s creai o tem anume cu fiecare cutie spre ex. case, animale, etc.
Iat cteva exemple de obiecte de pus n astfel de cutii:

Tem: case

O carte cu tema respectiv (ex. case)

Un puzzle cu o cas/buctrie sau mobil.

Plastelin ( cu o form n care ar putea realiza o cas)

O imagine cu o cas pe care s-o coloreze

Doi ursulei/ppui/ceti de ceai/burete de vase/periu de dini

Cuburi (piese lego cu care s construii 2 case simple-una pentru

dumneavoastr i una pentru copil)

Mobil pentru ppui (i schimbai mobila sptmnal, spre ex. n

buctrie, apoi n baie, etc.). Fii ateni cu folosirea caselor pentru
ppui dac fiul/fiica dvs. e atras () de activitile de tip container,
cum ar fi umplutul dulapurilor cu diverse obiecte. O cas de ppui poate
deveni nc un loc n care copilul paote s stivuiasc lucruri! ncercai s
v jucai cu aceste obiecte pe mas, unul n faa celuilalt; dac vrei s
30

introducei i o cas de ppui i apare problema cu stivuitul obiectelor,

atunci pur i simplu ndeprtai uile!
Tem: animale

Ferma animalelor din plastic a se vedea cap. 13 pentru moduri de a

crea secvene de joc;

Facei o scen (o carte cu scene ce pot fi lipite)- contruii curtea

fermei;

Diverse obiecte ce produc zgomote (acele obiecte care scot sunete de

animale atunci cnd le ntorci). Copilul face sunetul respectiv cu ajutorul
jucriei apoi dvs. l ajutai s potriveasc sunetul cu animalul
corespunztor.

Jocuri cu animale uor de realizat (a se vedea cap. 7- jocuri n care

copilul se implic e rnd n diverse activiti).

Lipirea unor imagini cu animale (a se vedea cap. 12 pentru idei).

Potrivirea animluelor din plastic cu imaginile lor (a se vedea cap.5)

Un puzzle cu animale.

Alte idei pentru teme:

Forme

Cumprturi

Gtitul/mncruri

Sentimente

Oameni

Vremea

Doctori

Grdini

Familia

Cutii tematice cu personaje

Unii copii sunt interesai de un personaj de televiziune preferat, cum ar fi
Locomotiva Thomas i probabil au o mulime de puzzle-uri legate de acest
personaj. Avnd toate acestea ntr-o cutie, putei s trecei prin activiti diverse,
folosind totui imagini familiare, ncurajatoare. Includei jocul cu plastilin i hrtie,
etc. pentru a putea confeciona obiecte legate de acest tem (spre ex. jucai-v
de-a prjitul pinii din plastilin pentru Teletubbies sau facei un desen cu pisica
Potaului Pat). innd toate aceste articole la un loc, nu mai riscai s punei o
31

carte cu Noddy, spre ex., ntr-o alt cutie, fcnd astfel copilul dezinteresat s se
joace cu orice altceva dect cartea cu Noddy n ziua respectiv. Putei folosi de
asemenea un film video legat de tema respectiv ca i recompens la finalul
edinelor de joac.
Dup aproximativ 2-3 sptmni, schimbai obiectele din cutii; adugai noi
activiti i punei celelalte obiecte la pstrat timp de cteva sptmni.
Folositi capitolele de pe parcursul crii pentru a afla idei despre joaca cu
articolele individuale din cutiile dvs. de joac, cum ar fi:

Joaca indirect paralel cu un obiect duplicat- stai lng copil, cu aceeai

jucrie pe care o are i el- aceast jucrie ar putea fi un instrument muzical
o mainu de jucrie, nite cuburi piese lego, etc. Imitai tot ceea ce face
copilul la ntmplare (sau necorespunztor), bgai-v obiectele respective
n gur, imitai sunetele pe care le scoate copilul, etc. Scanai-v copilul n
mod constant pentru a v asigura c v urmrete. Folosii unele din
aciunile lui i apoi schimbai-le pentru a vedea dac va imita aciunile
dumneavoastr. Facei un comentariu simplu, blnd i oprii-v pentru
pauze- privii copilul, vedei dac se oprete i el, rspundei oricrui gest
pe care l face i considerai gestul ca fiind o ncercare de a v comunica c
vrea s continue.

Scurte momente de joac direcionat/ndrumat- mprite n sarcini

separate ( a se vedea cap. 3).

O secven de joc structurat, folosind un scenariu cu imagini (a se vedea

cap. 13).

Folosii abordarea care e adecvat pentru copilul dumneavoastr i nivelul su de

comunicare i deschidere fa de interaciune. Stabilii-v ca scop s petrecei 5
minute sau mai mult pe fiecare activitate, cu pauze suficient de lungi ntre activiti.
Uneori s-ar putea s nu reuii dect 2 minute, alteori copilul v va surprinde, vrnd
s se implice ntr-o activitate timp de jumtate de or. Ca ntotdeauna, urmai firul lui,
lsndu-v condui de el.
Exemplu individual: Sally
Sally avea un aragaz de jucrie de la vrsta de 2 ani. Acum ea avea 3 ani i jumtate
i l folosise doar pe post de dulap- punea haine, cri i ppui n aragaz i arunca
tigile de jucrie i mncarea prin camer.
Mama lui Sally crease o serie de cutii de joac i lucra la creterea perioadelor de
timp n care Sally era implicat n activiti cu mama ei pe parcursul zilei. Lui Sally i
plceau cartofii prjii i mama sa i folosea, n mod cumptat, ca i recompense n
timpul acestor sesiuni de joac. Uneori, ea folosea i activitatea preferat a lui Sally
aceea de a desena linii lungi, drepte pe foi de hrtie- ca i recompens.
Mama lui Slly a decis s elimine din schem aragazul de jucrie i a creat o nou cutie
de joac ce avea ca tem mncarea. Ea a pus n cutie:
o

2 ppui, farfurii i mncare din plastic- pentru a simula hrnirea-servirea

mesei.
32

2 tigi din plastic, 2 linguri i dou cartoane cu ochiuri de aragaz desentate pe

ele- pentru a simula gtitul

Plastilin- pentru a face mncare din ea

O carte refolosibil cu imagini adezive despre mncare

O carte despre cum s o ajui pe mama s gteasc.

Folosind un stimul vizual, un cartona cu joaca cu ppuile i un cartona pentru

cartofii prjii mama lui Sally a introdus joaca cu ppuile folosind o ppu, o farfurie
i mncare de plastic pentru ea i o alt farfurie pentru Sally. Ea a nceput s se joace
ca i cum ar fi fost pentru propria ei plcere i a continuat jocul de una singur timp
de ceva vreme. Cnd Sally, n cele din urm a imitat-o pe mama ei hrnind ppuica,
mama ei a ludat-o spunndu-i Bravo, Sally a hrnit ppuica. Astfel, Sally tia
exact ce i fcea plcere mamei sale. Apoi, mama i-a dat un cartof pai i a introdus
cartoful n joac sub forma un cartof pentru ppuic, un cartof pentru Sally, un joc
ce presupunea implicarea pe rnd i o fcea pe Sally s rd. Dup cteva edine de
joac de acest fel, ele au mers mai departe prefcndu-se c gtesc pe cartoanele cu
ochiurile de aragaz desenate, fcnd mncare din plastilin i citind din cartea despre
gtit mpreun cu mmca. Dup cteva sptmni aragazul de jucrie a fost
reintrodus n schem. Mama a fcut activitatea mpreun cu Sallz i s-a asigurat c nu
mai erau alte obiecte/jucrii n jur, pe care Sally s le bage n aragaz. Acum Sally
folosea jucria adecvat, ochiurile aragazului de jucrie semnau cu cele desenate pe
cartona, tigile erau aceleai cu care se obinuise deja, iar joaca ei avea un neles i
un scop (acela de a hrni ppuica). Sally tot mai avea nevoie de mama pentru a
structura sesiunile de joac, iar cnd activitatea se ncheia, mama punea aragazul
deoparte. Dup cteva sptmni, ele au adugat activitatea de a se preface c merg
la cumprturi i activitatea de a o ajuta pe mama cu gtitul pe adevratelea.
Surse de jucrii
Folosii jucriile pe care le avei deja, dar totodat e important s tii foarte bine ce
alte jucrii v-ar mai trebui, atunci cnd mergei la cumprturi. E mai bine s tii ce
v trebuie dect s cumprai ceva sub imperiul impulsului i s v par ru mai
trziu. O surs bun de jucrii o reprezint vnzrile din portbagaj, magazinele de
caritate, trgurile de jucrii, precum i magazinele propriu-zise i magazinele on line
enumerate la finalul crii. Este ntotdeauna recomandat s cumprai jucriile cnd
suntei singuri i apoi s le introducei n mod corepunztor n sesiunele de joac
structurat, mai degrab dect s i permitei copilului s se joace liber cu aceste
jucrii, fapt ce ar putea genera dezvoltarea unor tipare de joac rigide, de la care
copilul nu se poate ndeprta. inei minte, dac ceva pare s fie mai presus de
abilitile de acum ale copilului, dar totui vi se pare c e o afacere bun, cumprai
articolul respectiv, dar pstrai-l pe mai trziu.
Ce anume s cutai la jucriile potrivite

Articolele vizate nu trebuie s provoace frustrri, necesitnd folosirea unor fine

abiliti motorii (manevrarea folosind minile/degetele) care depesc
abilitile copilului dvs. Luai jucrii, seturi de ceai, etc. pe msura copilului
astfel ca el s poat s le manevreze cu uurin. Dac activitatea este astfel
conceput nct s vizeze tocmai dezvoltarea finelor abiliti motorii, cum ar fi
realizarea de iraguri sau nururi, folosii bile sau mrgele mari, cu guri
33

epene i un fir rigid (ncercai s nvelii captul firului cu band adeziv ca s-l
trecei mai uor prin gaura mrgelei). Astfe copilul i dezvolt ncrederea fr a
resimi frustrarea i poate s finalizeze o sarcin rapid, fr s-i piard
concentrarea.

Jucriile care au piese ce intr una n alta sau se cupleaz ntre ele ar trebui s
se mbine cu uurin. Dac suntei nevoii s mbinai dumneavoastr niv,
atunci copilului s-ar putea s i se par cu att mai dificil i se va mhni sau pur
i simplu i va pierde interesul.

Copiii cu autism tind s fie atrai de articole realiste care nu necesit eforturi
de imaginaie- cum ar fi telefoane de jucrie ce par a fi reale, n loc s fie atrai
de cele viu colorate cu multe caracteristici.

Jucriile nu ar trebui s fie prea nzorzonate, prea exagerate- seturile de ceai

simple sunt preferate celor cu modele foarte complicate.

Gsii jucrii ce nu au piese care s cad, cum ar fi acele piese detaabile care
se pot pierde cu uurin.

Puzzle-urile ar trebui s fie simple, robuste i s fie bine ntinse. Acele puzzleuri prevzute cu un cadru n care se aeaz piesele, au o form satisfctoare
i bine definit.

Reinei, atunci cnd alegei jucriile, s nu le judecai dup ct sunt de potrivite

ca nivel de vrst, aa cum e scris pe cutie. Analizai jucriile cu atenie i mai
nti imaginai-v copilul dvs. jucndu-se cu ele.
Separarea
jucriilor
n
potrivnice/provocatoare
i
stimulente
(ajuttoare)
Toate jucriile din cutiile de joac pot fi vzute ca fiind provocatoare , adic,
acestea nu ar fi alese n mod spontan de ctre copil pentru a se juca cu ele
adecvat. Acestea vor provoca abilitile de joac ale copilului i va exista un timp
limitat n care copilul va fi dispus s se joace cu ele. Pentru a motiva copilul s se
joace cu aceste jucrii avei nevoie de recompense, de stimuli (ceva care s-i
ntreasc ideea c activitatea desfurat a fost ntr-adevr plcut pentru c s-a
petrecut ceva plcut n timpul sau la finalul activitii respective. n eventualitatea
n care copilul are articole sau rutine obsesive, nu putei pur i simplu s le
eliminai; acestea vor fi curnd nlocuite de alte rutine i vor provoca mult durere
totodat. Ce putei face este s folosii aceste obiecte sau activiti separat,
departe de cutiile de joac, folosindu-le drept recompense pentru edinele de
joac n doi.
Pe scurt, stimulii sunt jucriile, obiectele, activitile pe care copilul le-ar alege n
mod voluntar, n care s-ar implica sau pe care le-ar privi cu plcere. Aceste obiecte
difer de la copil la copil i adesea nu sunt obiecte pe care noi le-am considera
potrivite ppentru joac. Acestea ar putea fi:

Capace care se nvrt, roi, titerezul;

Activitatea de a duce un obiect dintr-o camer n alta;

O colecie de articole ce sunt aranjate ntr-un fel anume sau fac parte dintr-o
rutin elaborat;
34

Obiecte atractive care sunt plcute la vedere sau scot sunete agreabile
pentru copil- tuburi cu sclipici, tuburi cu lichid pentru bule, fluiere de
petrecere, fluiere obinuite, etc.

Hrtia care se rupe;

Recompense comestibile stafide, cartofi prjii sau chiar ciocolat (facei

totui splatul pe dini parte din rutin).

E posibil ca aceste tipuri de activiti s umple mare parte din timpul copilului dac i
s-ar da voie s le fac tot timpul. n plus, mai exist activitile (stims-stereotipii) ce
nu necesit obiecte- rotirea corpului, scuturatul minilor, pairea, cltinatul,
zgomotele vocale, deschiderea i nchiderea uilor.
Iniial, acestea ar putea deveni recompensele pe care copilul le poate avea dup o
activitate de joac i crora li se poate acorda o etichet verbal sau vizual numit
generic recreaia/pauza ( a se vedea imaginile auxiliare de la finalul crii).
Permiterea manifestrii comportamentului auto-stimulator autist ca i recompens ar
putea s v par drept lips a progresului, dar reinei urmtoarele aspecte:

Vei reduce numrul orelor pe care copilul le petrece ntr-o zi fcnd aceast
activitate;

Vei folosi aceste comportamente n manier pozitiv ca i modalitate de a

convinge copilul s se angajeze n interaciune cu dvs.

i vei oferi copilului comfortul si relaxarea de a fi ceea ce este.

Exist unele comportamente autiste cum ar fi auto-rnirea (se lovete cu capul, se

muc) care nu pot fi permise n acest fel, ca i recompense. Cerei ajutorul
psihologului clinician pentru a gsi moduri de a reduce aceste comportamente.
n definitiv, scopul dvs. este de a introduce nite recompense mai adecvate ce implic
interaciunea: bule de aer, cntatul, tumba, gdilarea, jocuri cu balonul, etc. (a se
vedea cap. 2 penru mai multe idei).
Comunicarea i interaciunea ca i recompense n sine reprezint ultimul stimulent,
dar pn ce copilul nu-i depete pornirea autist de a evita interaciunea social i
ncepe s se bucure de beneficiile pe care aceasta le aduce, motivaia lui de a ncerca
astfel de activiti trebuie s provin din ceva mult mai tangibil pentru el.
Oricum, copilul dumneavoastr va avea nevoie de puin timp uneori doar pentru a fi
el nsui i aceasta presupune i manifestarea autismului su.
Va fi foarte stresant si dureros att pentru dvs ct i pentru copil s ncercai s
tergei orice urm a comportamentului su autist i totodat va avea consecine
negative.
Modificarea jucriilor existente pentru a elimina stress-ul
Trebuie s scoatei din cutiile de joac sau s adaptai, dac e posibil, orice
jucrie care ar putea deveni obiectul fixaiei copilului pe parcursul edinelor de
joac. Fiul meu uita repede c fierul de clcat de jucrie era folosit pentru a ne
preface c netezim hainele i era complet absorbit de micarea cablului de la
fierul de clcat n configuraii imposibile. Prin ndeprtarea cablurilor i
35

nururilor de la astfel de jucrii, acestea au devenit iniial mai puin atrgtoare

dar abia atunci am putut s ncepem s ne jucm cu ele n mod adecvat. E cel
mai bine s ndeprtai aceste cabluri nainte de a fi vzute de copil. Totui,
dac e imposibil s ndeprtai aceste fire i cabluri, scoatei jucriile respective
din circuit vreme de cteva sptmni i readucei-le mai trziu. Dac partea
obsedant face parte integrant din jucrie, spre exemplu roile unei maini
care se nvrt, atunci scoatei jucria definitiv din cutiile de joac i folosii
aceast activitate ca i recompens n schimb (dar asigurai-v c v jucai n
paralel cu o jucrie similar).
Importana realismului
Realismul e o tem des folosit n aceast carte i e un concept important ce
trebuie contientizat n timpul perioadelor de joac. Deficienele de
comunicare i de imaginaie pe care le prezint copilul dvs. nseamn c mare
parte din cunoaterea lui asupra lumii este bazat pe ceea ce vede i pe
situaiile la care ia parte. nvarea imitrii este o abilitate de joac esenial.
La nceput, va fi mai uor pentru copil s imite aciuni simple din viaa cotidian
ce au un neles real pentru el, dect s imite secvene imaginare complexe. Pe
parcursul zilei apar multe oportuniti de imitare a vieii reale, cum ar fi:
Splarea vaselor
ncrcarea/descrcarea mainii de splat
Gtitul
Folosirea uneltelor
Cumprturile
Mturatul
n situaiile n care copilul prefer s foloseasc echipamentele din viaa real n
locul versiunilor-jucrii, ncercai s facilitai acest lucru dar luai toate msurile de
protecie a copilului. Spre exemplu, pentru tocatul ciupercilor adevrate, dai-I
copilului un cuit bont.
Pentru splatul vaselor, aducei-i o scar sigur pentru a putea ajunge la chiuvet iar
pentru mturat, folosii un fra i o mtur reale. Dac el i arat interesul i
motivaia de a ncerca aceste activiti, lsai-l s le fac. Ar fi temptant s nnbuii
o activitate doar pentru c se face mizerie sau pentru c nu face parte din sesiunea
structurat pe care ai planificat-o, ns orice motivaie de a imita trebuie s fie
alimentat.
Poate copilul are dificulti n a se juca cu o jucrie pentru c el are nevoie de un
context real. Spre exemplu, poate are nevoie de un drum pe care s mearg mainile
lui, cu un punct de plecare i un punct terminus; n acest caz, ncercai s-I desenai
un drum pe o bucat de carton. Punei o cas i un garaj (dac folosii un garaj n
viaa real) la un capt iar la cellalt capt punei o staie peco sau un parc (sau orice
altceva cu care copilul este familiarizat s viziteze cu maina). Pentru nceput, lsai
lucrurile s fie simple- artai-I maina care pleac de-acas pentru a vizita parcul i
apoi se ntoarce acas. ncercai s pstrai proporiile articolelor astfel nct acestea
s par corecte i apoi creai context pentru jocul cu ppua i ursuleul, folosind
bi, paturi i mese. Facei cmpuri pentru animalele de la ferm din carton sau fetru
verde i facei cuti pentru animalele de la zoo din cutii. Punei creature marine din
plastic n acvarii/vase cu ap. Urmrii-l cum se joac i folosii elemente ajuttoare
pentru a complete ceea ce necesit imaginaia lui.
Jucrii utile specifice
Un set de baz cu articole utile care s v ajute cu joaca trebuie s cuprind
urmtoarele:
Un joc de potrivit forme robust- astzi exist astfel de jucrii precum i
jucrii de stivuit inele ce recompenseaz un rspuns corect cu un
anumit sunet sau cu lumini ce sclipesc.
36

O colecie cu figuri umane (ppui) i mobil pentru ppui

O colecie simpl cu animale de la ferm
Cartonae adezive (refolosibile) pentru realizat scene
Puzzle-uri simple din 2, 3, 4 piese (oricte poate manevra copilul)
Mncare de jucrie, set de ceai, co de cumprturi
Jocuri de nirat mrgele pe fire
O minge moale, uor de prins
Civa sculei cu fasole (din plastic- pentru mai multe idei despre jucrii
pentru joaca fizic, a se vedea cap.8).
Blocuri din lemn (n loc de piese lego, crmizi). Aceste blocuri permit o
mai mare flexibilitate i nu dau copilului posibilitatea de a construi
turnuri foarte nalte de fiecare dat. Cuburile din lemn pentru cldiri pot
fi folosite ntr-o mare varietate de modaliti:

Jocuri de potrivire potrivii cuburile cu imagini de aceeai

form sau culoare
Jocurile pe locuri, fii gata, start de construit i drmat
turnuri l nva pe copil s atepte indiciul, reperul
dumneavoastr.
Facei modele de 2-3 piese pe care copilul s le poat copia.

Blocuri magnetice- seturile de blocuri magnetice pot fi cumprate de

la furnizorii specializai n domeniu. Acestea pot fi combinate diverse
moduri pentru a crea obiecte specifice i nu pot fi folosite precum
crmizile doar pentru a construe turnuri nalte. Acestea se mbin
foarte bine i nu au obiceiul frustrant de a se rupe.
Jucrii ce pot fi folosite ca parte dintr-o secven de genul pe locuri,
fii gata, start, spre exemplu rostogolirea unei mingi/mrgele,
oameni din piese de domino (a se consulta indicaiile despre furnizori
de la sfritul crii) sau chiar un tub cu bule ce poate fi ntors i
ridic apoi bule spre vrf.
Aceste tipuri de activiti au un element de anticipare i
recompensare i ncurajeaz atenia, crend totodat pentru copil
oportuniti de a comunica, de a spunce c vrea s fac din nou o
anume activitate, fie spunnd mai mult fie printr-un gest ce
nseamn din nou, cum ar fi s dea din cap sau s se ntind spre
jucrie.
Zile de natere i Crciunul
Copiilor cu autism li se pare stresant i dureros bombardamentul cu nouti n
ocazii special. Contactul social pe care l presupune druitul i primirea de cadouri
poate fi de asemenea dificil. Pentru a face fa acestor probleme ai putea ncerca
urmtoarele:

Dai copilului cte un cadou pe rnd i acordai-i suficient timp pentru a se uita
la el i a vedea cum funcioneaz. Orice alte cadouri pot fi introduse dup
cteva zile.

Dac darurile mpachetate i provoac ngrijorri copilului cu privire la coninut,

ncercai s le mpachetai n celofan (astfel, copilul i despacheteaz cadoul
dar totodat vede ce e nuntru) ori desenai obiectul din cadou pe etichet ori
punei o imagine din catalog pe eticheta cadoului.

Nu forai copilul s dechid cadouri n faa altor persoane dac nu vrea.

nvai-l bunele maniere spunnd ncet i deliberat E foarte frumos din partea
dumneavoastr- mulumesc, l vom deschide mai trziu (prietenii i membrii
37

familiei nu se vr simi jignii). Astfel, putei afla ce e nuntrul cadoului i putei

pregti copilul din timp pentru deschiderea cadoului respectiv. Copiilor cu
autism le vine greu s fie politicoi i s-i ascund dezamgirea, ceea ce poate
transforma primirea cadourilor ntr-o situaie jenant, ciudat. Adesea, un
cadou poate fi foarte util (cum ar fi o carte) dar nu va prezenta un interes
imediat pentru copil. n acest caz, nu facei mare lucru din despachetarea
cadoului; mai degrab, introducei treptat cartea n sesiunile dumneavoastr
de lectur (a se vedea cap. 14).

n febra cumprturilor de dinainte de Crciun sau zile de natere, facei o list

cu articole ce ar fi potrivite i adecvate pentru copilul dvs., n caz c va
ntreab cunoscuii ce s-i cumpere.

Includei n sesiunile de lectur i n cele de joac poveti despre cum s

druieti i s primeti cadouri. Astfel, putei repeta reaciile corespunztoare.

Dac sfierea hrtiei e lucru mare pentru copil, asigurai-v c nu e nimic de

stricat n pachet i lsai-l s se bucure de aceast activitate.

Nu exagerai cu ideea de marele

viziteaz casa poate provoca mult
multe discuii despre Mo Crciun
trebui s procedeze i ei la fel, dac

Mo Crciun. Conceptul unui strin care

anxietate. ncercai s ferii copilul de prea
i explicai frailor sau surorilor de c ear
e posibil.

Ca i mijloace care v ajut s interacionai, jucriile pot fi extreme de utile

sau pot cauza frustrare nerostit sau suprare sau pur i simplu pot fi ignorate.
Dac le alegei cu grij, dac le structurai cu atenie i le planificai cu
precauie, toate acestea v vor ajuta s profitai la maxim de echipamentul pe
care l avei deja.

7. Preluarea iniiativei n joc sau jocul pe rnduri - pag. 109

Teoria minii i a dezvoltrii sociale
Termenul teoria mintii se refera la abilitatea de a intelege sa de a citi
cu mintea gandurile, sentimentele si credintele celorlalti, din ceea ce ne
comunica ei- nu doar prin limbaj ci si prin tonul vocii, expresia fetei,
limbajul corpului, etc.
Mai exista si alte mijloace sociale care contribuie la buna desfasurare a
interactiunilor noastre si-i dau interlocutorului nostru indicii suplimentare
cu privire la ceea ce vrem sa spunem: spunem minciuni albe ca sa nu
ranim sentimentele oamenilor; constientizam spatiul lor social si suntem
atenti sa nu-l violam; facem concesii pentru greseli si neintelegeri in
speranta ca si altii vor face la fel pentru noi. De asemenea, suntem
constienti de cat de mult stiu ceilalti despre fundalul unui anumit subiect
de conversatie si mai completam cu ceea ce credem ca ar mai trebui sa
stie acestia pe masura ce inaintam in discutie. Vorbim cu randul in
cadrul conversatiei exprimand si citind indicii subtile atunci cand
vorbitorul a terminat de vorbit si e randul nostru.
Chiar daca am putea reflecta in mod constient asupra felulului in care
facem pe cineva sa se simta prin ceea ce spunem sau facem sau asupra
38

motivului pentru care anumite persoane s-au purtat intr-un anume mod,
foarte multe din experientele noastre sociale se petrec pur si simplu de
parca un mecanism subconstient ne ghideaza in permanenta creierul sa
controleze acest proces sofisticat si complicat al interactiunii sociale.
In cazul copiilor, aceasta abilitate de comunicare sociala se dezvolta de
la o varsta foarte frageda. Spre exemplu:
Max, un copil de 2 ani, pretinde ca ursuletul lui de jucarie e viu. El
o priveste pe mamica lui implicandu-se in activitate, facand
ursuletul sa mearga si sa vorbeasca si totusi el stie ca ea stie ca
ursuletul nu are viata in el cu adevarat, insa continua sa pretinda
acest lucru pentru ca e amuzant.
Jenny, in varsta de 5 ani, care sufera de autism, o vede pe mamica
sa jucand acelasi joc si este confuza. Fetita is ursuletul si-l intinde
pe podea in mod repetat. Uite, Jenny, ursuletul e viu, spune
mamica. Jenny (care vorbeste bine si e foarte abila) raspunde: E
doar o jucarie si opreste jocul din nou. Jenny nu intelege ca
mamica vrea sa joace jocul cu ursuletul iar problemele ei cu
gandurile imaginare inseamna ca ea nu stie sigur ca Mama stie
deja ca ursuletul nu are cu adevarat viata in el.
Adesea, se crede despre copiii cu autism ca sufera de o orbire a mintiipentru
ca, desi au suficiente abilitati de vorbire, acestora totusi li se pare dificil sa
inteleaga gandurile, sentimentele si credintele celorlalti.
De ce este greu pentru copiii din spectrul autismului s participe
cu randul la o activitate?
Abilitatea de a participa cu randul la o activitate se bazeaza pe acelasi
process care ne permite sa citim cu ajutorul mintii
Pentru a putea participa cu randul la o activitate e nevoie:
Sa constientizam ca cealalta persoana ia parte la joc;
Sa constientizam ca cealalta persoana e parte integranta din jocca jocul nu ar fi posibil fara ea;
Sa apreciezi cand e randul tau si sa astepti cu rabdare cand e
randul celeilalte persoane;
Sa constientizam ce face cealalta persoana- in unele jocuri acest
lucru afecteaza miscarea noastra urmatoare;
Sa incercam sa prevedem ce gandeste cealalta persoana si ce
urmeaza sa faca astfel incat sa putem adapta actiunile noastre
pentru a castiga jocul;
Si, cel mai complicat, sa incercam sa blufam, dublu blufam sau sa
dam in mod deliberat semnale non-verbale false pentru a induce in
eroare celalalt jucator;
Dat fiind ca la baza conditiei autiste se afla lipsa unei anumite
intelegeri sociale, pentru copiii din spectrul autismului, toate formele
de preluare a randului in societate sunt problematice. Activitatile de
joaca structurate, ce au ca scop incurajarea abilitatii de a participa cu
randul la o activitate(de la o varsta cat mai frageda cu putinta), nu
doar ajuta in procesul de invatare, dar totodata abordeaza deficitul
social care se revarsa in atat de multe sfere ale existentei zilnice.
Contientizarea celorlali-activiti practice pentru a ajuta
Inainte ca un copil cu autism sa poata incerca sa inteleaga gandurile,
intentiile si sentimentele celorlalti, mai intai el trebuie sa fie constient de
39

faptul ca ceilalti exista intr-adevar si ca prezenta lor fizica si experienta

lor difera fata de prezenta si experienta sa. Incercati urmatoarele
activitati pentru a incuraja aceasta constientizare:
Cand tineti copilul, ridicati-l la nivelul fetei si aratati inspre
dumneavoastra si apoi inspre el spunandu-I mamica-Jacob;
Cand sunt cateva persoane intr-o incapere, cereti copilului sa arate
inspre o anumita persoana (pe care o numiti dvs.)- ghidati-l si
ajutati-l cu indicia cand e necesar. Puteti merge mai departe cu
jocul,
spunand,
spre
exemplu:
Arata
inspre
picioarele/ploverul/parul lui Sue, etc.
Sa aveti la indemana o oglinda mare pentru ca el (copilul) sa se
uite in ea. Stati unul langa altul si vorbiti despre diferentele dintre
voi: Mamica e inalta iar Cathy e scunda, etc. Incurajati copilul sa
arate inspre parti ale corpului in timp ce se priveste in oglinda,
spre exemplu: Arata inspre picioarele lui CathyArata inspre
picioarele mamei,etc. Aceasta activitate e bine de incercat dupa
baie, caci adesea copiilor le place sa se priveasca in oglinda fara
haine pe ei sau avand parul ud.
Fiti curajosi si lasati copilul sa foloseasca culori faciale pe fata
dumneavoastra (cele tip creion ar fi cele mai potrivite). Stati in fata
oglinzii si indicate copilului sa picteze in rosu nasul mamei, etc.
Uitati-va la rezultat impreuna si apoi vedeti daca si copilul va va
lasa sa-I pictati fata.
Schimbati hainele intre voi- puneti pulverul dumneavoastra pe
copil si lasati-l sa se priveasca in oglinda. Incercati sa va puneti
sosetele lui! Faceti-l sa rada, spunand: Aceste sosete sunt prea
mici!Sosetele astea ma fac sa cad. Oare ale cui sunt aceste
sosete?...Oare Jacob are picioare mici?
Realizati un album cu fotografii cu dumneavoastra cand erati copil
mic sau cu poze ale fratilor/surorilor sale cand erau copii mici si
faceti un album si pentru copil. Uitati-va prin album impreuna si
vorbiti despre cum erati dumneavoastra cand erati bebelus si cum
era el/ea. Uitati-va la hainele si jucariile lui de bebelus si revedeti
inregistrari video vechi daca aveti.
Pe parcursul zilei, cereti copilului sa duca lucruri altor persoane si
ghidati-l fizic daca e necesar, spre exemplu James, du scrisoarea
la tata-folositi multe incurajari/stimulente pe cat simtiti ca e
necesar.
Cereti ajutorul prietenilor sau al fratilor/surorilor si stati asezati in
cerc. Stati in spatele copilului dumneavoastra pentru a-l putea
determina sa ramana asezat. Rostogoliti mingea catre o persoana
din cerc si spuneti numele persoanei catre care rostogoliti mingea.
Apoi, persoana respective rostogoleste mingea catre o alta
persoana al carei nume il rosteste cu voce tare. Cand vine randul
copilului dumneavoastra, incurajati-l sa spuna numele unei
persoane din cerc sau sa arate inspre o persoana pe care o veti
numi dumneavoastra. Incurajati-l s arostogoleasca mingea la
inceput s-ar putea sa trebuiasca sa-I tineti mainile in jurul mingii
sis a-l ajutati efectiv sa rostogoleasca mingea. Pe masura ce
copilul devine tot mai abil in aceasta activitate, incercati sa
mergeti mai departe facand urmatoarele:
Stati in cerc cu alti doi adulti (probabil Mama si Tata), rostogoliti o
minge intre voi trei si cine prinde mingea trebuie sa spuna ceva
despre sine. Incepeti cu descrieri simple, spre exemplu: Eu am
40

par scurt, Eu port un plover rosu, Numele meu este, etc.

Copilul dumneavoastra va vaea nevoie de mult sprijin pentru a
intelege jocul. Puneti unul din adulti sa fie vocea copilului
dumneavoastra, daca e necesar, si atingeti ceea ce descrie el.
Dupa cateva sedinte, incercati sa mariti grupul, aducand
fratii/surorile sau prieteni de familie.
Contientizarea gndurilor celorlali - activiti practice
ajutatoare
Pe parcursul zilei, spuneti copilului despre felul in care anumite
lucruri va fac sa va simtiti. Spre exemplu, daca el sta pe
genunchiul dumneavoastra, spuneti-i: Cand Tommy sta pe
genunchiul mamei, ma face sa ma simt fericita sau daca vremea
e frumoasa, spuneti-i: Imi place soarele-ma face fericita.
Introduceti doar cuvintele fericit si trist la inceput si apoi
adaugati alte emotii de genul ingrijorat sau furios. Nu uitati sa
atribuiti cuvinte pentru a descrie si sentimentele copilului, astfel
incat el sa poata raporta eticheta la sentiment; spre exemplu,
Tom e furiosHai s abatem din picioare impreuna Nu va
concentrati doar pe sentimente puternice, amintiti-va sa-I spuneti
aceste lucruri copilului si atunci cand e calm sau somnoros. El nu
va intelege expresia Calmeaza-te daca nu poate sa-si
aminteasca cum era sentimentul de a fi calm la momentul in care
ati etichetat sentimentul respectiv pentru el. Intelegerea propriilor
emotii face parte integranta din abilitatea sa de a-i intelege pe
ceilalti.
Activitatile urmatoare pot fi facute ca si parte din activitatile de
invatare structurate (a se vedea capitolul 3):
Faceti doua seturi cu desene care sa exprime emotii, prezentate in
capitolul 12 (Sa fim creativi- Arta si mestesug) si incercati un joc
de potrivire. Puneti un set pe masa in fata copilului si ridicati cate
un desen pe rand intrebandu-l Poti gasi sit u unul la fel? Cand
copilul potriveste emotia corect, spuneti-i Bravo, amandoi sunt
tristi. Adaptati-va tonul vocii astfel incat sa se potriveasca
expresiei. Folositi modalitati diferite pentru a cultiva motivatia si
interesul fata de joc- spre exemplu, transformati jocul intr-unul in
care trebuie sa afisati desenele sau aduceti benzi de genul agata
si prinde pentru a face jocul de potrivire sa fie un process definit.
Consultati capitolul 5 pentru idei diferite de a introduce acest tip
de invatare pe masa. In cazul in care copilul intampina greutati in
a recunoaste emotiile din desene, folositi un set de cartonase cu
imagini ale emotiilor(consultati finalul cartii pentru referinte).
Retineti, aceasta e o activitate complexa- e important sa apreciati
cand copilul e pregatit pentru aceasta sarcina. Daca nu e pregatit,
lasati-o departe timp de cateva luni si concentrati-va pe activitati
care sporesc constientizarea celorlalti.
In cazul in care copilul recunoaste emotiile din desene in mod
constant, incercati sa potriviti imaginile unor situatii. Gasiti cateva
scenarii in carti, cum ar fi cineva care cade, cineva care mananca
inghetata, o plimbare prin padure etc. Daca atentia copiluli este
distrasa de carte, atunci faceti o fotocopie a acesteia- ati putea
chiar sa vreti sa stergeti expresia de pe fata (din imagine) ca sa
puteti adauga o expresie a fetei, cu creionul, in timp ce vorbiti.
Asezati imaginea cu scenariul in fata copilului si descrieti simplu si
41

incert ceea ce se petrece in imagine.

Cereti copilului sa
potriveasca unul din desenele cu emotii la ceea ce simte
personajul din imagine. Aratati pe rand catre fiecare desen cu
emotii si etichetati sentimentul exprimat; spre exemplu fericit,
trist, furios, speriat. Incurajati copilul sa arate sau sa eticheteze
sentimentul potrivit. Fiti consecvent cu etichetele; daca alegeti
eticheta speriat lasati eticheta ingrijorat pe mai tarziu, atunci
cand credeti ca el ar putea intelege diferenta subtila dintre cele
doua etichete; in mod similar alegeti furios sau nervos. Pentru
copii mai mari, abili, cereti-le sa deseneze pe fata din imagine.
Intotdeauna fiti atent la orice temeri specifice, neobisnuite pe care
le-ar putea avea copilul atunci cand faceti aceasta sarcina; nu
puteti sa va asteptati ca el sa spuna ca un anumit personaj se
simte fericit atunci cand priveste circul, daca el insusi este ingrozit
de clovni. Evitati sa-i aratati imagini care-l pot face nervos caci
astfel isi va pierde motivatia de a finalize activitatea. Pentru mai
multe activitati similar incercati lucrarea Sa-i invatam pe copii cu
autism sa inteleaga de Patricia Howlin, Simon Baron-Cohen si Julie
Hadwin (consultati finalul cartii pentru detalii).
In cazul in care copilul se descurca bine la aceasta activitate si are
bune abilitati de vorbire, investiti intr-un set de cartonase De ce
/Pentru ca (consultati finalul cartii pentru detalii despre furnizor).
Aceste cartonase sunt perechi si arata un anumit scenariu si
consecintele acestuia; spre exemplu fetita plange pentru ca a
spart o vaza. Folositi cartonasele in activitatile de invatare
structurata (a se vedea capitolul 3 Joaca structurata). Tineti
cartonasul in fata copilului si descrieti ce se petrece in el, spe
exemplu uite, copilul plange; oare de ce plange? Oare o vrea pe
mama lui? Oare si-a stricat jucaria?, apoi ridicati al doilea
cartonas si descrieti adevaratul motiv uite, ii era foame, el
mananca acum. Oare cum se simte?. Cand folositi astfel de
intrebari acordati suficient timp copilului pentru a raspunde si
asteptati-va ca el sa se concentreze doar scurte perioade de timp.
Folositi papusi tip manusa sau jucarii moi pentru a demonstra
sentimente. Papusile tip manusa care fac zgomote au bune calitati
de captare a atentiei si pot fi folosite pentru a exprima emotii prin
zgomotele pe care le fac (zgomote rapide, lente, triste). La mine
acasa avem intotdeauna la indemana o papusa de acest gen.
Uneori fiul nostru o aduce sa ne jucam, dar adesea noi o folosim
pentru a-l readuce inapoi, daca el fuge in sus si in jos. Mai
curand il va asculta pe rechinul Sammy, decat pe noi! Daca el
loveste, musca sau scutura papusa, noi o putem face sa
reactioneze corespunzator. Papusile pot sa animeze o idee intr-un
mod care ii atrage pe toti copii, inclusiv pe cei din spectrul
autismului. In special pentru copiii cu autism, papusile elimina
anxietatea produsa de o interactiune directa cu o alta persoana
si va permit sa relationati cu copilul prin intermediul unei terte
persoane. Alegeti cu grija - papusile care arata ca oamenii ar putea
sa fie putin respingatoare; mai intai incercati cu un animal care
credeti ca il va atrage pe copil.
Pe parcursul zilei, daca copilul cere anumite lucruri, spuneti-i ce
vreti si dvs. Si mamei ii este foame- eu vreau o banana. Spuneti-i
daca exista lucruri care nu va plac- lui i s-ar parea amuzant un
42

raspuns exagerat. Totusi, fiti atenti ca pe parcursul activitatii sa nul invatati sa-i displaca lucrurile care va displac dvs!
Micile nceputuri - joaca pe rnduri cu un adult
In toate capitolelel acestei carti exista multe activitati care au un
element de participare pe randuri. Pe langa acestea, incercati
urmatoarele activitati menite sa incurajeze un copil sa se implice cu
randul intr-o activitate. Lucrati in episoade scurte, folosind multi stimuli
motivanti. Acest nivel de indrumare si interventie poate fi incomod
pentru un copil cu autism care-si concentreaza mare parte din energie
pentru a se rupe. Daca el continua sa opuna rezistenta, incercati o
abordare indirecta- jucati-va cu un frate, un ursulet sau faceti chiar o
inregistrare cu dvs in timp ce va implicati cu randul (a se vedea capitolul
11).
Rostogolirea mingii sau a pietricelelor (pentru copii mai mari) are
un bun potential de activitate-recompensa ce poate fi facuta ca si
exercitiu de preluare a randului. Exista numeroase versiuni
disponibile pe piata. De asemenea, incercati produse cum ar fi
prinde mingea (consultati finalul cartii pentru detalii despre
furnizori). Impartiti mingile intre voi doi (la inceput cate doua
pentru fiecare). Anuntati al cui rand este si incurajati copilul sa isi
astepte randul. Aceasta activitate e buna de incercat cu un frate,
in timp ce dvs ajutati copilul cu autism. Folositi expresiile pe
locurifiti gatastart sau unudoitrei. Whee!. Laudati
copilul pentru ca a asteptat (spunandu-i bravo, ai asteptat) in
loc sa folositi o lauda cu caracter general. Incurajati-l sa fie atent la
al cui e randul si sa se alature spunand pe locurifiti gatastart.
Puteti sa va jucati pe randuri punand piese intr-un puzzle sau sa
puneti forme in cutii cu forme prestabilite, sa taiati forme din
plastelina, etc., adica orice activitate care suscita interesul si
motivatia copilului poate fi transformata intr-un exercitiu de
preluare a randului. Fiti creativi- folositi-va propria participare ca si
modalitate de a introduce o noua ide in joc pe care copilul sa o
imite.
Jucati un joc de genul Eu pot sa vad sau un joc Eu arat inspre,
uitandu-va pe fereastra si spunand cu randul eu pot sa vad
o.pasare etc; sau mai simplu ajutati-va copilul sa arate inspre
ceva
din
gradina
spunand
Tommy
poate
vedea
un
copac.mamica poate vedea un avion.
Cartonasele de genul Realizeaza o scena sunt usor de gasit.
Acestea constau dintr-o scena facuta din carton care se pliaza si
din abtibilduri care se pot refolosi. Alegeti o scena care l-ar putea
atrage in mod special pe copil. Desfasurati scena in fata voastra si
puneti foaia cu abtibildurile alaturi- nu folositi toata foaia, ci doar 6
abtibilduri la inceput (cate 3 pentru fiecare). Alegeti pe rand cate
un abtibild si lipiti-l pe scena. Se poate sa aveti nevoie de un alt
adult care sal ajute pe copil si, astfel, sa puteti face activitatea ca
un exercitiu de preluare a randului (in loc sa faceti o activitate
simpla de creare a unei scene). Anuntati ce veti pune pe scena,
spre exemplu mama pune o ratusca pe lacacum e randul lui
Lucy. Faceti activitatea distractiva si motivanta; faceti
abtibildurile sa faca lucruri care-l vor face pe copil sa rada; sau
faceti un ursulet sa fie a treia persoana care preia randul.
43

Activitatea poate sa-l incurajeze pe copil sa preia randul, dar

amintiti-va ca, in primul rand, este o activitate de joaca.
Pentru un copil caruia i se pare greu si frustrant sa se joace cu
aceste scene cu abtibilduri, incercati sa faceti un joc cu o scena
dvs insiva, adaptandu-l exact la nevoile sau interesele copilului.
Veti avea nevoie de carton tare, material de diverse culori,
foarfeca, lipici si banda dublu adeziva pentru lipit. Alegeti o
scena- puteti alege o scena la mare (dupa o excursie) sau puteti
alege ceva intunecat, cum ar fi un dulap cu rafturi (acesta a
suscitat interesul fiului meu). Acoperiti un carton de dimensiuni A4
cu o bucata de material pentru a face culoarea de fundal- daca
faceti o scena exterioara impartiti pagina in doua, folosind
materiale in doua culori, spre exemplu verde/albastru sau, pentru
mare, galben/albastru. Pentru scena cu dulapul faceti o forma
dreptunghiulara simpla, o usa si puneti benzi de material negru
inchipuind rafturi. Apoi faceti o colectie de 6-8 articole pe care le
puteti pune in dulap in acelasi stil pe randuri. Aceste articole pot fi
cat de simple cu putinta: un ursulet, o minge, o masina, o toba etc.
acoperiti piesele din carton cu un material, desenati forma pe
verso si apoi taiati forma. Puneti bucatile de banda adeziva pe
spatele acestor piese si pe cartonul cu scena, astfe incat piesele sa
fie lipite bine de scena. Puteti sa folositi apoi activitatea in acelasi
fel ca si scenele cu abtibilduri. Puteti merge apoi mai departe si sa
faceti 2 scene identice si jucati un joc tip ecran, asemanator
jocului de ascultare prezentat in capitolul 6. Ridicati un perete
despartitor intre dvs si copil, la mijlocul mesei (a se vedea
ilustratia din capitolul 6) - un al doilea adult va trebui sa sprjine
copilul in urmarea instructiuniilor, spre exemplu Jack, pune
mingea in dulap. Daca copilul poate sa vorbeasca, incercati sa-l
faceti sa va spuna unde sa asezati un articol sau, daca nu
vorbeste, al doilea adult ar putea sa il incurajeze sa arate inspre
articolul pe care il alege si apoi adultul poate spune cu voce tare
instructiunea. Faceti copilul sa inteleaga ca, ceea ce faceti dvs.
respecta instructiunea lui.
Joaca pe rnduri cu semeni sau cu frai i surori
Nu e intotdeauna posibil (sau corect) sa atrageti fratii sau surorile in
toate activitatile alaturi de fratele sau sora lor. Si totusi, cand o activitate
este suficient de simpla si de amuzanta pentru ca un copil cu autism sa
se joace fara a strica distractia celorlalti, atunci aceasta activitate ar
trebui sa fie incurajata. Capitolul 9 Jocuri si activitati fizice are multe
idei ce pot fi adaptate la activitati de preluare a randului cu frati si surori.
Alti copii pot reprezenta un model pe care adultul pur si simplu nu-l
poate reproduce si este vital pentru copii cu autism sa aiba acces la o
joaca normala alaturi de semeni, frati sau surori.
Daca fratii si surorile sunt suficient de mari pentru a li se explica
problema fratelui/ surorii in termeni pe care ei ii pot intelege, atunci datile aceasta informatie. Exista niste carti excelente care abordeaza tocmai
acest subiect (consultati finalul cartii pentru detalii). Preluarea randului
in maniera structurata, fara sa implice activitati fizice, necesita mai mult
efort, dar si mai multa interventie si indrumare din partea unui adult.
Incercati urmatoarele:
Asezati copii in cerc (la inceput veti vrea sa sprijiniti copilul cu
autism, dar pe parcurs indepartati-va putin cate putin, astfel incat
44

el sa se joace independent ca parte din grup). Incurajati copii sa-si

paseze unul altuia o toba, in cerc, in timp ce dvs. cantati (pe
melodia din Podul Londrei se darama):
Paseaza toba in cerc
In cerc,
In cerc,
Paseaza toba in cerc
Pana ajunge laStephen.
Apoi, Stephen bate toba in timp ce ceilalti canta(pe aceeasi
melodie):
Bate toba
Bum, bum, bum
Bum, bum, bum
Bum, bum, bum
Bate toba
Bum, bum, bum
Bum, bum, bum bum, bum.
Desigur, puteti schimba jocul inlocuind instrumentul - incercati
maraccas, instrumente de suflat, clopotei. Pentru a-l face pe copil
sa ramana asezat, dati-i o perna speciala sau un scaun. Puteti
chiar sa creati un desen ajutator pentru a ilustra statul pe jos si
asezati imaginea fie langa copil, fie ridicand-o din cand in cand
pentru a-i reaminti sa stea asezat.
Pe o tema similara, puteti sa pasati o punga in cerc, folosind o
punga cu articole specifice- animalute din plastic, obiecte colorate,
mancare de jucarie. Cand punga ajunge la un copil, acesta scoate
un obiect si spune ce este obiectul respectiv. Pentru un copil care
nu vorbeste puteti sa creati un set de imagini prinse de un carton.
Cand copilul dvs scoate un obiect, el trebuie sa arate inspre
imaginea de pe carton care se potriveste cu obiectul (nu uitati sa
scrieti numele obiectului sub imagine, astfei incat copilul sa poata
crea o asociere intre imagine si cuvinte). Reamintiti celorlalti copii
din joc sa acorde suficient timp copilului dvs si incurajati-i sa nu
spuna raspunsul.
Mijloace auxiliare pentru a ajuta participarea pe rnduri la o
activitate
Lasati copilul/adultul care este la rand sa poarte o palarie sau
banderola- aceasta ii da copilului cu autism un indiciu fizic si vizual
cu privire la randul cui este.
Creati o zona speciala in care copilul trebuie sa ramana-aceasta
poate fi o bucata de covor, o perna speciala sau un scaun.
Folositi un cronometru vizual (consultati finalul cartii pentru
furnizori) sau un simplu cronometru pentru bucatarie (daca pe
copil nu-l deranjeaza clopotelul) astfel incat copilul sa stie cat va
dura activitatea.
Includeti activitatea de preluare a randului in jurnalul sau cu
imagini (folositi referintele vizuale de la finalul cartii) si/ sau folositi
un stimulent (o activitate-recompensa, ceva dulce sau ceva ce-i
suscita un interes special) care sa-l motiveze sa participe.
Cand e posibil, introduceti jucarii, imagini sau idei ce prezinta un
interes special.
45

Participarea pe rnduri la o activitate n viaa de zi cu zi

Incercati sa profitati de momentele potrivite pe parcursul zilei. Incercati
sa introduceti activitati de preluare a randului si de constientizare a
celorlalti prin activitati rutinante, spre exemplu:
Anna vrea sucmama vrea cafea.
Anna sta jos.mama sta jos.
Anna se piaptanamama se piaptana.
In sedintele de invatare structurata implicati-va cu randul in orice
activitate pe care o faceti, spre exemplu potrivire, sortare, lipire.
In cazul in care copilul este implicat intr-o activitate solitara (cum
ar fi invartitul, vocalizele, stivuitul obiectelor, etc.) preluati si dvs
randul spunandu-i acum e randul mamei. Fiti atenti sa nu-i lati
pur si simplu din mana obiectul cu care se joaca- folositi propria
dvs versiune. Copiati actiunea copilului si apoi asteptati ca el s-o
faca din nou. Incercati sa transformati activitatea intr-un exercitiu
de preluare a randului.
Este usor sa va faceti familia sa se invarta in jurul nevoilor unui copil
special, fara a-i arata copilului ca si ceilalti oameni au propriile nevoi,
sentimente, dorinte. Spuneti-i copilului cand dvs sau celorlalti din familie
va e foame, sete, cald, frig, somn, etc. Acest lucru ii va oferi copilului
etichete verbale pentru aceste stari si, totodata, ii va reaminti ca mai
exista si alte sentimente in incapere, nu doar ale sale.
Folositi un limbaj simplu, limitat la cuvintele esentiale si fiti constient ca,
desi atribuiti o eticheta sentimentelor sale, experienta copilului despre
lume e foarte diferita de experienta dvs. Dvs puteti doar sa ghiciti ce se
petrece cu adevarat!

Capitolul 8-Jocuri si activitati fizice

Probleme de integrare senzoriala
Ce ii face pe copiii cu autism sa aiba probleme de echilibru si coordonare, sa fie
hiperactivi sau hipoactivi si sa fie deranjati de anumite miscari si texturi?
Cand fiul meu ne dadea motive de ingrijorare pe la varsta de 18 luni, unele din cele
mai mari dificultati pe care le avea erau echilibrul si coordonarea proasta. Chiar si
dupa diagnosticarea lui la varsta de 2 ani si jumatate, el tot cadea si se lovea de
obiecte cu o frecventa ingrijoratoare. Dupa ce am eliminate problemele fizice cu
soldurile sale, cu picioarele, vederea si auzul, a devenit evident faptul ca problemele
de procesare care faceau parte din autismul sau determinau si neindemanarea
(stangacia) lui anormala. In incercarea de a intelege de ce se intampla acest lucru
si ce activitati ar putea fi de folos, am dat peste cartea Dr. Jean Ayres si teoria
integrarii senzoriale. Problemele de integrare senzoriala pe care le descria aceasta
au fost prima si cea mai de bun-simt explicatie a problemelor fizice si a
comportamentelor ciudate care insoteau simptomele sale autiste.
Toti copiii din spectrul autismului au dificultati de procesare senzoriala intr-o masura
mai mica sau mai mare. Problemele senzoriale mentionate cel mai adesea in aceasta
carte sunt probleme de procesare auditiva; acestea sunt cele pe care parintii le
recunosc cel mai rapid. Copilul lor ar putea sa reactioneze extrem la anumite
zgomote, acoperindu-si urechile sau tipand, sau poate sa tina articole ce fac zgomote
46

foarte aproape de urechi, intr-o maniera neobisnuita. Copiii cu autism pot avea de
asemenea probleme de procesare senzoriala in sferele gustului, mirosului, atingerii si
vederii, ducand la diete rigide, rezistenta la a fi imbratisat sau dragostit,
hipersensibilitatea fata de anumite texturi de imbracaminte, fata de lumina solara
puternica sau culorile prea vii, si la o multime de ale comportamente derutante. Nu
toti copiii prezinta aceste sensibilitati, dar adesea comportamentele problematice pot
fi legate de o problema de procesare senzoriala.
De ce sa includem un astfel de detaliu despre procesarea senzoriala intr-un capitol
despre jocuri si activitati fizice?
O alta forma de procesare senzoriala este mijlocul prin care informatia de la ochii
nostri ii spune creierului unde se afla capul si trupul nostru fizic, in spatial pe care-l
ocupa nu doar ca se afla in pozitie verticala sau intins pe jos, ci si miscarile si
etapele intermediare dintre cele doua pozitii. Aceasta se numeste sistemul
vestibular. Problemele cu procesarea informatiei vestibulare nu sunt la fel de
evidente ca si cele de sensibilitate la sunete, insa toti copiii cu autism pot beneficia
de jucarea unor jocuri si activitati fizice care ii ajuta sa-si exerseze abilitatea creierului
de a procesa acest tip de informatii. Copiii fara autism isi dezvolta in mod firesc
aceasta abilitate, prin joaca fizica energica, joaca ce implica lovire, aruncare,
balansare/echilibrare, salturi, etc.
Copiii cu autism ce au probleme de procesare a informatiei vestibulare pot prezenta
toate sau doar unele din urmatoarele comportamente:

Aversiunea fata de a fi ridicat de la podea sau de a fi inclinat;

Aruncarea capului pe spate, fara nicio ide despre ceea ce s-ar putea afla in
spate;
Probleme in a-si corecta echilibrul si caderile frecvente, lovirea de obiecte;
Probleme in manevrarea printre obiectele de pe podea;
Rigiditatea in timpul jocului-adica nu stie sa-si ajusteze atingerea astfel incat sa
nu fie dureros pentru el;
Hiperactivitatea sau niveluri de activitate neobisnuit de reduse;
Scuturarea/lovirea capului

Lista de mai sus nu este de fel o lista definitiva, exhaustiva.

Terapia de integrare senzoriala este o terapie calificata specifica ce trebuie sa fie
efectuata de catre un profesionist instruit si experimentat. Totusi, in calitate de
parinti, e de ajutor sa stim ce obstacole ii impiedica pe copiii nostril sa
experimenteze sis a exploreze lumea in acelasi fel ca si copiii fara autism, intrucat
adesea acestea (obstacolele) nu sunt intotdeauna evidente. Fiind mereu constienti
si atenti la problemele de procesare senzoriala, putem incerca sa-i convingem pe
copii sa intre in lumea jocului fizic intr-o maniera blanda si sensibila care sa nu le
cauzeze senzatii ce sunt suparatoare fizic si emotional. In acelasi timp, putem
introduce activitatile de joaca ce incurajeaza creierul in dezvoltare sa lucreze mai
eficace pentru a procesa inputul/informatiile senzoriale si informatiile vestibulare.
Activitatile de joaca fizice sunt de aceea vitale pentru dezvoltarea sanatoasa nu
doar a corpului ci si a creierului.
Sa incepem
Ca in cazul tuturor sugestiilor de joaca din aceasta carte, incercati sa gasiti o
modalitate de a-i comunica copilului dvs. ce urmeaza sa se intample si includeti jocuri
47

fizice ca si parte din activitatile de joaca structurata ale copilului dvs.- a se vedea
capitolul 3- Joaca Structurata- pentru sugestii despre cum sa faceti asta. Nu fortati
niciodata copilul sa participle la o activitate fizica care e evident ca nu-i place si nici
sa nu-l incurajati sa faca o activitate care depaseste abilitatile sale fizice. Amintiti-va
ca in joaca dvs. fizica cu copilul, el trebuie sa fie constient ca dumneavoastra sunteti
o parte vitala din activitate- adica, acordati activitatii o atentie comuna; ca activitatea
are nevoie de amandoi sa lucrati impreuna pentru ca ea sa se desfasoare. De aceea,
daca deodata va treziti ca stati alaturi de copil si nu faceti nimic in timp ce el arunca
repetat o minge in perete, atunci inseamna ca jocul si-a pierdut interesul pentru copil!
Daca descoperiti asta, nu va panicati! El are nevoie de mai mult timp pentru a explora
singur activitatea, dar dupa suficienta vreme, incercati sa redirectionati joaca lui
solitara spre o activitate comuna.
Folosirea versurilor (rimelor) asociate cu aceste jocuri va ajuta copilul in urmatorul fel:

Sporeste intelegerea asupra ceea ce faceti cu adevarat;

Ii atrage atentia asupra implicarii dvs.
Il incurajeaza si ii atrage atentia asupra activitatii;
Ajuta la dezvoltarea limbajului prin folosirea acelorasi
versuri ritmice
repetitive, familiar pe care el sa le poata anticipa si imita;
Il ajuta sa judece (sa aprecieze) cand sa arunce/prinda/rostogoleasca, prin
sincronizarea versurilor (rimelor) cu miscarile sale fizice;
Il face constient de propriile miscari fizice si ca poate sa-si temporizeze si sa-si
coordoneze in mod deliberat rimele (versurile) cu miscarile fizice;
Ii creeaza oportunitati pentru ca el sa comunice, construind anticiparea de a
creea o motivatie de a incerca sa comunice in timpul pauzelor pe care i le
lasati. Spre exemplu, de indata ce este familiarizat cu o poezioara, lasati-i o
pauza pentru ca el sa termine poezioara singur si sa anticipeze ce se va
intampla in continuare (adica, o aruncare in aer, ori o saritura sau o gadilare).

Pentru mai multe detalii despre felul in care ritmul si rima sunt utile pentru copiii cu
autism, consultati capitolul 6-Muzica. Amintiti-va sa incurajati fratii sau surorile sa li se
alature oricand e posibil.
In cazul tuturor activitatilor fizice, luati unele precautii de siguranta sensibileindepartati din camera orice neoranduiala sau obstacol peste care ar putea cadea
copilul. Imprastiati permute in apropierea lui sau, si mai bine, investiti intr-o podea
captusita (capitonata) pentru exercitii (in special daca nu va jucati pe o podea
acoperita cu mocheta).
Jocuri cu mingea
Mingea gonflabila de dimensiuni mari acest tip de minge se gaseste frecvent
in magazinele mari de profil. Daca aveti dificultati, incercati la unul din
furnizorii de articole pentru nevoi speciale (detalii la finalul cartii).
Obisnuiti copilul treptat cu atingerea mingii, mai intai prin mangaierea acesteia
si rostogolirea mingii prin camera.
Apoi puneti copilul sa stea pe minge, cu fata la dumneavoastra, in timp ce stati
pe canapea/scaun si sprijiniti mingea intre genunchi (daca mai e vreun adult in
incapere, puneti-l sa tina mingea). Tineti copilul bine de sub brate (in caz ca
mingea se rostogoleste de sub picioarele lui) si saltati-l incet in sus si-n
jos.Ajutati copilul sa anticipeze cand veti incepe sa-l saltati, spunandu-i: pe
48

locurifiti gatastart. Urmariti reactiile copilului s-ar putea sa vrea sa sara

intruna sau s-ar putea sa vrea sa salte o data-de doua ori. Daca este incomod
pentru copil sa se afle fata in fata cu dvs., atunci puneti-l cu spatele la dvs.
Lucrati astfel incat sa-l faceti pe copil sa termine propozitia dvs pe locurifiti
gata. Incercati sa-l saltati folosind rima urmatoare:
Salta Peter, un , doi, trei,
Ca o broasca, il vezi tu oare?
Topa, topa, topa.sareeeee!
In acest moment, ridicati copilul de pe minge, in aer. Incercati sa-l faceti pe
copil sat ermine rima cu un Sareee!
Intindeti copilul pe burta pe minge si dvs. scuturati usor mingea; aceasta il va
ajuta sa-si imbunatateasca echilibrul si poate sa fie adesea o senzatie de
apasare/presiune usoara care le place copiilor cu autism. Tineti minte, daca
el/ea obiecteaza se poate sa nu fie doar din cauza fricii ca va cadea
(presupunerea fireasca);
obiectiunea lui s-ar putea datora dificultatii de
procesare vestibulara care il face sa se simta dezorientat cand nu se mai afla
cu picioarele pe pamant. In acest caz, nu abandonati activitatea de tot, ci
lasati-o deooparte pentru vreo luna si incercati din nou la intervale lunare.
Daca ii place, incercati sa-l incurajati sa se intinda pe minge si sa se balansezeiar dvs. doar sa stabilizati usor mingea. Exploatati potentialul de comunicare al
activitatii, prefacandu-va ca clatinati
mingea si spunand Oare va
cadea?...Da?Asteptati un gest de comunicare care sa indice mai mult inainte
de a reintoarce copilul la minge si activitate.

Jocuri cu mingea mica

Lucrati cu o gama de mingi de diverse texturi (amintiti-va ca modelele prea viu
colorate pot distrage atentia). Incepeti cu o minge moale de dimensiune medie, care
e usor de prins.
Incercati sa stati in partea opusa copilului dvs. sis a rostogoliti mingea spre el.
Daca nu este inca pregatit sa o rostogoleasca din nous pre dvs., puneti un alt
adult sa stea langa el sau in spatele lui, sa-i arate ce sa faca. Daca simtiti ca
nu-i este comod copilului sa stea cu fata spre dvs., atunci stati in rand cu el si
loviti mingea in plinta ca sa ajunga la el. Din nou, folositi oportunitatea de a
spori constientizarea limbajului cantand cantecele rimate sau comentand ceea
ce faceti intr-un limbaj repetitiv foarte simplu. Incercati urmatoarele
poezioare/cantecele, inlocuind numele cu numele copilului dvs., inlocuind
culoarea mingii, etc.:

Aceasta-i o minge, moale si rotunda

Pe jos se rostogoleste, se da de-a dura,
Pana ajunge la .Katy, Trimite-o inapoi de-a dura
Inapoi la Katy, mingea moale si rotunda.
49

Sau
Mami rostogoleste mingea rosie
O loveste de peretele alb
Pe locuri, fiti gata, du-te in mainile lui Kathy
Kathy rostogoleste mingea rosie
O loveste de peretele alb
Pe locuri, fiti gata, du-te in mainile lui mami!

Amintiti-va sa faceti o pauza pentru ca el/ea sa completeze rima.

Daca nu arata niciun interes fata de acest joc, incercati aceeasi activitate dar
folosind o masina de jucarie pe care sa o impingeti unul catre celalalt facand
unele inlocuiri de cuvinte in poezioare/cantecele.
Asezati o cutie mare in mijlocul camerei. Luati fiecare cate o minge si aruncatio pe rand in cutie. Pentru a dezvolta jocul dupa cateva sedinte, reduceti
dimensiunile cutiei si ale mingii. Dupa o vreme, incercati sa eliminati o minge
din joc, astfel incat copilul sa-si astepte randul pentru a arunca.
Aruncam, aruncam, aruncam, un, doi trei
In cutia mare- eu si Jonathon, un, doi, trei,
Mai intai e randul mamei pe locuri, fiti gata, arunca
Acum e Jonathon- pe locuri fiti gataarunca!

Sau
Suntem gata? Sa ne pregatim
Sa aruncam pe rand
Mai intai arunca Jack, si-apoi mama
pe locuri fiti gataarunca!
Alternati dimensiunile si texturile mingilor (incluzand mingi moi care scartaie si
cele care au clopotei sau sunatori in interior). Acest joc poate fi jucat si cu saculeti cu
fasole (sau boabe moi) si cu jucarii moi.
Cercul mare
Un cerc mare din plastic poate sa-i ajute pe copiii cu autism sa inteleaga termeni
spatiali cum ar fi prin, inauntru, in afara, deasupra/peste. Ii poate ajuta si sa
inteleaga cum se incadreaza corpul lor in interiorul unor limite fizice. Incercati
urmatoarele:
50

Sariti pe rand in cerc si in afara cercului pe podea. Ca sa-l ajutati pe copil sa

vada unde se afla cercul pe o mocheta cu model, mai bine il asezati pe un
covor simplu. Saritul cu ambele picioare este o realizare fizica destul de
importanta, asa ca e bines a incurajati orice fel de miscare de la pasit si pana la
aruncarea cu intregul corp in interiorul cercului.
Mami sare, acum sunt inauntru
Stau in picioare in cerc
James sare, acum esteinauntru
Sta in picioare in cerc.

Mami sare, acum sunt in afara

Stau in picioare in afara cercului
James sare, acum estein afara
Sta in picioare in afara cercului

Sarim impreuna, acum noi suntem.inauntru

In interiorul cercului
Sarim impreuna, acum suntem in afara
In afara cercului.
Nu uitati sa accentuati cuvintele Sunt inauntru, etc. si sa faceti pauza
pentru a-i permite copilului sa termine rima cu cuvintele inauntru si in
afara.
Sau
Sari inauntru si bate din palme, 1, 2, 3
Sari in afara si bate din palme, 1, 2,3
Mergi in jurul cercului
Si urmeaza-ma!
Mai tarziu puteti incerca sa adaugati putina varietate cu Topaie inauntrul cercului si
bate din palme, 1,2,3, sau Paseste in interiorul cercului si bate din palme, 1,2,3,
etc.

Terenul pentru joaca cu mingea din casa

Spatiul de joaca moale (gonflabil) din interior poate sa li se para stresant copiilor cu
autism. Prea multe activitati ale altor copii, nivelurile imprevizibile si ridicate de
zgomot si mediile nefamiliare pot insemna ca dvs. ati decis ca acest tip de joaca nu e
51

pe placul copilului dvs., cand de fapt poate fi vorba de o multime de alti factori care il
fac sa se indeparteze. Exista moduri de a crea activitati pentru un mini-spatiu de
joaca acasam intr-un mediu in care copilul poate sa se bucure de beneficiile
dezvoltarii abilitatii sale de coordonare si a echilibrului. S-ar putea sa constatati ca ii
place provocarea unei activitati care nu-i forteaza limbajul sau imaginatia. Daca e
asa, incercati cateva iesiri prestabilite la locuri de joaca moi (gonflabile) in perioade
mai libere ale zilei, cand e mai liniste (puteti suna in prealabil la aceste locuri de
joaca).

Incercati sa umpleti o piscina micuta gonflabila sau o cutie nu foarte adanca cu

bile din plastic (disponbile in pachete de 100/200 buc. la multe magazine de
jucarii). Lasati copilul sa exploreze terenul in ritmul sau la inceput se poate sa
se simta putin slab datorita faptului ca se afla pe o suprafata atat de instabila.
Daca este foarte nesigur, incercati sa faceti ursuletul de jucarie sa se joace mai
intai scufundati-l in bile, ingropati-l, faceti-l sa sara din nou chiar si acesta
este in sine un joc bun! Se poate sa fie de folos sa ingropati
biscuitii/dulciurile/obiectele preferate ale copilului sub aceste bile pentru a
detrmina copilul sa se bage in cutie/piscina. Ca o alternativa, va puteti baga
dvs. in cutie/piscina, lasand copilul sa stea intre picioarele dvs. Puteti sa va
uitati pe o carte sau sa ascultati muzica, daca el inca se mai simte nesigur.
De indata ce se afla pe teren (in cutie, piscina), incercati niste activitati pentru
a-l incuraja sa accepte indrumari de la dvs. si sa se angajeze in interactiuni
unde e posibil (in tot acest timp, el se va obisnui cu senzatia de atingere a
bilelor):

Scufundati o galeata in centrul cutiei/ piscinei (cu gatul deasupra suprafetei

bilelor) si aruncati bile cu randul. Puteti sa incercati sa-l invatati culorile,
alegand cate o culoare pe rand. Puteti folosi aceasta rima (poezioara):
Rosu rosu rosu aceasta e o bila rosie (tinand-o ridicata)
Arunca arunca arunca, 1, 2,3
Bile rosii in galeata, bile rosii in mana mea
Mai intai e randul lui Steven (aratati inspre copil) si apoi e tura mea!

Incercati sa ingropati copilul incet sub bile, bila cu bila numarati cu voce tare
bilele in timp ce le asezati deasupra lui . Indrumati-l sa astepte pana cand
spuneti pe locuri fiti gatastart si apoi poate sa sara dintre bile ca sa va
faca o surpriza. E nevoie de efort concentrat pentru a-l face sa astepte
comanda dvs., asa ca incercati doar cateva bile la inceput si apoi treptat facetil sa astepte cat mai mult.
Experimentati cu atingerea bilelor. Incercati sa-i scoateti sosetele sau sa puneti
manusi unui copil mai mare si apoi puneti-l sa ridice o bila. Aceasta il ajuta sa
faca distinctie intre atingerea diverselor suprafete si felul in care corpul sau
interactioneaza cu acestea. Pe aceeasi tema, ati putea incerca sa inlocuiti toate
bilele cu bile ce au o alta textura; umpleti piscina/cutia cu bucatele de
polistiren (mai intai puneti un cearceaf dedesubt ca sa va ajute la curatat mai
usor), hartie mototolita (o rola de tapet veche e mai buna si mai curate decat
ziarele) sau intindeti o bucata mai mare de material tip blanita in interiorul

52

cutiei/piscinei. Intai incercati cu sosetele puse apoi scoateti-i sosetele pentru a

pune in evidenta contrastul dintre tipurile de atingere.
Cutii mari
Tuturor copiilor le place sa se joace in cutii mari din carton goale, iar aceasta ii include
si pe copiii cu autism. Se poate ca ei sa aiba nevoie de ajutor pentru a-si imagina ca
aceeasi cutie poate fi orice de la un tren pana la o casa sau pana la o barca, dar
atingerea si noutatea pot sa fie destul de tentante. Inainte de a incepe sa taiati /sa
decupati ferestre si usi sau sa desenati roti, lasati copilul mai intai sa se joace cu
respectiva cutie asa cum e ea la inceput. Explorati limitarile dimensiunilor sale,
urmariti daca el se simte temator cand vine vorba sa intre in cutie si incercati sa-i
demonstrate ca aceasta e o activitate amuzanta.
Incercati sa indepartati partea de sus si partea de jos pentru a obtine astfel un
tunel din carton prin care el poate sa se taraie. Progresati si adaugati o alta
cutie din carton in lateral pentru ca el sa se taraie. Umpleti cutia cu pernute si
alte obiecte preferate. Cutiile de toate formele si dimensiunile au un mare
potential pentru jocul de-a baba mija (mijoarca) pentru copii.
Realizarea unei cutii tactile
Agatati fundite prinse pe o ata in partea deschisa a cutiei (aflata cu
deschizatura in lateral) si lasati copilul sa se strecoare printre fundite pentru a
intra in cutie. Ati putea sa puneti si o banda adeziva de tip dezlipeste si apoi
lipeste agatand-o de partea superioara a cutiei si atasati fundita de cealalta
parte a benzii. Puteti apoi sa realizati fasii suplimentare cu diverse obiecte
(imaginea de la pag. 133).
Cateva obiecte pe care le-ati putea incerca sunt:
o Mosorele de ata puse pe un fir
o CD-uri vechi care prind raze de lumina atunci cand se invart
o Margele
o Clopotei
o Cochilii
o Cereale Cheerios sau Whetoos (daca nu cumva copilul tine o dieta fara
gluten)
Scormoniti casa pentru a gasi tot felul de obiecte micute si observati care il
atrag cel mai mult pe copil.
Din motive de siguranta, sa aveti grija la dimensiunea obiectelor pe care le
folositi in cazul copiilor foarte mici sau cei care isi baga obiectele respective
in gura.
Incercati sa captusiti vele 4 parti ale cutiei cu diverse materiale, spre
exemplu flanel (fetru), blana, matase, panza groasa.

Intrebuintari pline de imaginatie pentru cutii

Cand copilul e fericit sa se afle in interiorul si in preajma cutiilor, atunci puteti
sa va jucati in mod imaginativ. Pentru a ajuta putin imaginatia copilului, gasiti
o imagine cu ceea ce vreti sa reprezinte cutia (casa, barca, tren, etc) si puneti53

o aproape, la vedere spunand o barca precum cea din carte. Folositi acelasi
dialog pentru fiecare activitate, spre exemplu:
Thomas e intr-o barca. Iata ca vine un val mare zguduie barca.
Thomas este in tren; uuuu!uuuu! opreste in garaetc
Din nou, folositi cutia ca pe ceva la care copilul dvs. sa se poata raporta autobuz,
masina, magazin, aragaz, avion.
La fel ca in cazul tuturor jocurilor dvs., asigurati-va de intelegerea copilului cu privire
la ceea ce reprezinta cutia; pretinzand ca respectiva cutie este un avion este de
ajutor doar daca el este familiarizat cu acest cuvant-avion- si ceea ce desemneaza.
Acesta este un tip de joca in care modelarea/indrumarea video poate fi foarte utila;
puteti sa va filmati pe dvs. sau un frate al copilului in timp ce se joaca corect si
foloseste limbajul corespunzator intr-un scenariu de joaca foarte simplu. Pentru mai
multe idei cu privire la folosirea inregistrarilor video, consultati capitolul 11
Potentialul Televiziunii.
Jack-in cutie uman /hopa-mitica uman
Jocurile de tip baba mija sunt minunate pentru a incuraja copiii cu autism sa
participe in comun, impreuna. Ascundeti-va cu randul in cutie si iesiti iar, ridicanduva capul.
Incercati urmatoarele poezioare:
(Cand e randul copilului, inlocuiti mamica cu numele copilului)
Unde e mami, unde poate fi?
Se ascunde, unde-o fi?
O astepti? In liniste
Pe locuri, fiti gata, 1,2,..3!

Sau
Cutia mare si intunecata era tacuta si nemiscata
Ce crezi ce e inauntrul ei?
O fi un urs, un caine sau un iepuras?
Nu-I niciunul inauntrul ei
E mami!
Teatru de papusi
Acesta e un nume mare pentru o cutie cu ecran (ca la teatrul de papusi) in care sa va
ascundeti si sa folositi o marioneta-manusa. Incepeti cu un personaj (un animal
familiar) sau folositi forma simpla a unei siluete pe un bat. Bazati-va pe ajutorul unui
al doilea adult pentru a atrage atentia copilului la ceea ce se petrece, punand
intrebari (si formuland si raspunsuri daca e necesar) despre ceea ce poate vedea
54

copilul. Incercati sa puneti in scena ceva ce copilul dvs. a facut recent. S-ar putea sa
le placa si fratilor sau surorilor sa fie implicati in acest joc, punand in scena un teatru
de papusi pentru dvs.
Trambulina
Multi parinti au spus ca trambulina este un echipament esential si ii ajuta sa
prelungeasca viata mobilierului! Poate sa furnizeze senzatii dupa care unii copii par sa
tanjeasca si poate fi folosita ca si echipament de joaca pentru incurajarea
interactiunii. Multi parinti ai unor copii mai mari trec mai departe la trambulina mai
mare de exterior pe care o aseaza in gradina, insa pentru copiii mai mici de 6 ani
trambulina mica de interior cu o bara de sprijinire este foarte buna.
Pentru mai multe idei despre cum sa incurajati interactiunea la jocul cu trambulina
incercati capitolul 9 Joaca in exterior.
Toboganul interior si balansoarul
Unul din cele mai utile echipamente de joaca fizica in interiorul casei este o scandura
din lemn de aproximativ 1,5 m lungime si suficient de lata pentru a putea pasi pe ea.
Am smirgheluit toate marginile pentru a le tesi si am vopsit-o cu personajul preferat al
fiului meu, Winnie the Pooh. Pe partea cealalta am vopsit niste urme de pasi pentru a
vedea unde sa-si puna piciorul. Ati putea face ceva foarte simplu, cum ar fi forme
circulare sau ovale vopsite, in functie de cat timp aveti la dispozitie.
Incercati urmatoarele dar retineti sa supravegheati mereu copilul, chiar sic and poate
sa se joace in mod competent pe grinda.
Mai intai introduceti grinda, asezand-o pe un loc drept si jucand jocul
urmeaza liderul pe lungimea scandurii. Incercati sa puneti la
capatul scandurii ceva ce copilul vrea astfel ca el sa ajunga si sa
apuce obiectul respectiv. Mai tarziu, incercati sa ridicati
scandura/grinda de la pamant, asezand-o pe cuburi din lemn sau pe
caramizi. De indata ce este increzator cu aceasta, puneti un capat al
scandurii pe o canapea ca sa faceti astfel un toboggan- sunt multe
locuri pe sub care sa se tarasca, peste care sa se tarasca si multe
posibilitati sa se dea pe tobogan.
Daca intr-adevar copilul dvs. se bucura de acest tip de activitate si poate primi unele
instructiuni/indrumari, incercati sa creati un circuit pentru el, spre exemplu: peste
grinda, sari in cerc, ridica-l deasupra capului, zece sarituri peste trambulina si o
saritura mare pe o stiva mare de pernute!Amintiti-va sa introduceti fiecare element
mai intai singur, asa cum este, altfel o colectie de provocari ar putea sa-l dea complet
peste cap!
Pernutele
Pernutele de pus pe podea si saculetii cu bile care se turtesc usor (moi) sunt buni
pentru a indeparta povara de pe mobilierul dvs. Acestia pot fi folositi si ca parte din
sedintele de joaca fizica din interior. Incercati urmatoarele:
Cu putina banda adezviva dubla sau de acoperit, lipiti o imagine
simpla mare (taiati-o din reviste sau faceti un desen simplu) pe
fiecare din cele 3 sau 4 pernute. Asezati pernutele in capatul celalalt
al incaperii si jucati un joc de tipul pe locurifiti gatastart! in care
55

copilul trebuie sa va aduca pernutele pe care le cereti (conform

imaginii de pe fiecare pernuta). De indata ce copilul face aceasta cu
usurinta, mai aduceti putina diversitate cerandu-I ceva ce puteti
manca (si copilul va aduce pernuta cu imaginea unui mar pe ea),
sau ceva cu blana (si el adduce pernuta cu imaginea pisicii). Daca
nu vrea sa aduca pernuta, cereti-i sa sara pe respectiva pernuta sau
chiar sau o aduca tinand-o in dinti (in special daca aveti un copil care
tanjeste dupa stimularea orala pe care i-o confera muscatul). Pe
langa imagini, mai puteti incerca litere, numere si cuvinte. Pentru
copiii care incep sa-si dezvolte abilitatile de a scrie si de a citi ,
incercati sa puneti un cuvant diferit pe fiecare pernuta si sa faceti
propozitii simple din trei cuvinte.
Pernutele pot fi folosite si ca pietre pe care sa calce sau pot fi usor de
prins in jocurile care presupun aruncarea lor.
Unii copii cu autism iubesc pur si simplu sa fie loviti (usor) desigur cu
pernute aruncate in ei sau sa fie bagati intr-un sandvis din perne,
apasand usor asupra lor. Din nou, puteti face multe pauze pentru a
crea anticiparea si oportunitatea ca el (copilul) sa comunice.
Popice
Un Set de popice (o dimensiune potrivita, care sa fie usor de pus drepte) sunt
utile pentru exersarea jocului cu randul si a jocurilor de tip pe locuri fiti gata,
start. Incercati sa cantati si o versiune a cantecului 10 sticle verzi (in
romaneste, se potriveste varianta cu 10 elefanti) puneti patru sau cinci
popice in rand si cantati:
Patru popice fericite stau in rand
Patru popice fericite stau in rand
Si daca o popica fericita decide sa plece (luati deoparte o popica de parca ar fugi)
Vor ramane trei popice fericite care stau in rand.
Nu uitati ca popicele pot fi de asemenea folosite pentru alte activitati cu
numere scrieti numerele de la 1 la 3 (pentru inceput) pe foi mari de hartie si
incurajati copilul sa aseze numarul corect de popice de pe fiecare foaie. Ca
recompensa pentru realizarea sarcinii puteti sa lasati copilul sa doboare
popicele.

Alte jucarii utile pentru jocul fizic

Castele saltarete (de sarit)- acestea sunt usor de folosit acasa sau in gradina si
pot fi o activitate satisfacatoare pentru copiii energici.
Set de golf din plastic pentru copii- in idea ca nu este un joc de echipa in sine,
golful poate fi un sport fata de care copiii cu autism ar putea sa-si dezvolte un
anumit interes si la care chiar ar putea excela. Pentru copiii foarte mici un set
simplu este usor de folosit si de inteles. Incercati sa creati o tinta distincta, in
loc sa loveasca fara tinta bila spre exemplu, o cutie mare de carton cu o
gaura taiata in forma de arc pe lateral ar fi ideala.

56

Cercuri mici sau acele discuri ovale goale sunt utile pentru jocul hoopla
( folosind sticle pline cu apa sau nisip pe gatul carora sa arunce acele
cercuri/discuri)
Saculeti cu bobite/broaste - acestea pot fi folosite in jocurile care presupun
randul meu-randul tau, sa fie aruncate in containere sau pot fi folosite pentru
a ajuta la dezvoltarea abilitatilor copilului de a asculta si intelege limbajul, dupa
cum urmeaza:
o Asezati o galeata si o cutie in fata copilului si dati-I un sac cu bobite.
Cereti copilului sa arunce sacul cu bobite in cutie. El trebuie sa asculte
si sa tina minte in care container trebuie sa tinteasca. Incepeti doar cu
doua elemente (cutia si galeata) si un singur sac de bobite. Pe masura
ce incepe sa se priceapa la joc, adaugati mai multi saci cu bobite si inca
un container (o cana mare). Pe masura ce copilul devine tot mai bun la
aceasta sarcina, el ar putea reusi sa asculte o indicatie de genul Arunca
sacul galben in cutia mare (sa aleaga intre mare, mediu si mic).
Intrebati terapeutul de limbaj-logopedul despre alte activitati pe care le
puteti incerca pentru a dezvolta abilitatile receptive de vorbire ale
copilului.
o Baloanele- prindeti-le unele de altele cu bete facute in casa din carton
tare (sau faceti orice forma pe care sa o folositi ca pe un bat, maini,
picioare,etc.). Desenati sau lipiti pe suprafata balonului o imagine la care
copilul sa raspunda (de care sa fie atras) (Poate fi o imagine simpla
precum imaginea unei inghetate sau ceva mai complicat cum ar fi o
macara. Puteti sa incercati cu imaginea unui animalut, a unei masini sau
case). Cautati un balon in forma de elicopter astfel ca balonul trimite o
elice care bazaie prin camera e ceva ce atrage atentia fantastic de
mult! Lasati-le sa pluteasca in aer, faceti o pauza si asteptati ca el sa va
spuna cand sa dati drumul balonului in aer.
o Presul de picioare/pianul cu sunete: consultati referintele de la finalul
cartii pentru a vedea unde gasiti acest tip de jucarii. Este de fapt un pres
care raspunde cu un sunet cand pui piciorul pe urmele de picioare de pe
suprafata sa. Vine ori sub forma de tastatura sau are forme si culori ce
raspund cu sunete. Incercati sa mergeti cu copilul, in timp ce acesta
merge pe picioarele dvs., tinandu-se cu mainile in jurul picioarelor dvs.
Ati putea cere copilului sa stea pe o anumita culoare sis a vedeti daca el
va va cere sa faceti la fel, sau ridicati o forma de picior colorata si
spuneti:Sam sa sara pe aceeasi. Sunetul recompensa de la acest tip de
jucarie poate sa ofere tocmai acea motivatie extra necesara pentru ca el
sa va lase sa-l indrumati, sa-i dati instructiuni.
Corturi si tuneluri si cuburi aceste articole de joaca de construit/de ridicat
sunt usor de gasit, usor de depozitat si au un mare potential pentru jocurile de
genul cucu-bau (uite-ma, nu s!). Capitolul 9 Joaca in exterior- prezinta
multe idei despre cum sa folositi aceste jucarii.

Sper ca acest capitol v-a alimentat cu idei nu doar pentru tipurile de jucarii care ar
putea sa-l atraga pe copilul dvs. dar si cum sa le folositi intr-o maniera pozitiva, cu un
stil de joaca ce incurajeaza interactiunea si atentia; in timp ce copilul se angajeaza in
joaca fizica el are nevoie sa elibereze parte din stress-ul permanent cauzat de faptul
ca e in spectrul autismului.
57

Nota 1: Dr. Jean A. Ayres a fost cea care a initiat teoria integrarii senzoriale, care a
fost insusita si recunoscuta de catre clinicienii din domeniul dezvoltarii copilului si de
terapeutii ocupationali, care introduce exercitii specifice pentru a ajuta copiii sa
integreze incarcatura senzoriala mai eficient. Daca sunteti interest sa aflati mai multe
despre terapia integrarii senzoriale, adresele relevante pot fi regasite la finalul cartii.

Capitolul 12- Sa fim creativi - Arta si Lucru Manual

De ce arta?
Imaginati-va ca nu puteti vorbi, ca traiti intr-o lume ce pare lipsita de sens, cu foarte
putina previzibilitate, o lume in care ceilalti iau toate deciziile in locul tau, incepand cu
ceea ce vei manca si pana la cand vei merge la toaleta. Si acum imaginati-va
satisfactia pe care o resimtiti daca faceti un semn pe o hartie (pentru a face acelasi
semn in mod consecvent daca folositi aceeasi actiune) atunci cand decideti unde
anume pe hartie faceti semnul, cat de mare, ce culoare- imaginati-va cum v-ati simti
sa detineti putin control?
Experienta mea in calitate de facilitator de arta si lucru manual in lucrul cu adulti cu
problem de invatare mi-a sprijinit intotdeauna convingerea ca, in cazul oamenilor cu
dizabilitati fizice sau de limbaj, creativitatea este un canal valoros de exprimare a
sinelui. Nu ma refer la exprimare a sinelui intr-o maniera artistic, ci in sensul ca a
face un semn este un mijloc important de a actiona asupra lumii inconjuratoare cu
un anumit sens, cu un anumit scop. Sa ai control asupra unui instrument si sa lasi o
imagine pe care sa o vada si altii este o actiune primitiva care te face sa te simti
implinit. Sa faci semne pe o hartie poate avea aceeasi calitate de eliberare a tensiunii
ca si alergatul sau chiar tipatul. Incercati si dumneavoastra- data viitoare cand sunteti
foarte furios, luati un stilou/creion si niste hartie si mazgaliti cat de tare si de repede
puteti- apoi asezati-va si vedeti cum va simtiti! Si acum ganditi-va la motivele in plus
pentru care copilul dvs. are de ce sa fie furios. Arta nu inseamna doar imagini
dragute- inseamna procese care au un efect pozitiv asupra starii de bine, fie ca e un
act deliberat de control, o eliberare de tensiune, un efect meditativ profund relaxant,
fie ca e o comunicare a gandurilor in imagini pe care sa le vada lumea.
58

Obstacolele dintre arta si copilul tau

Ca de obicei, sa le furnizezi copiilor cu autism materiale si incurajare adesea nu e
sufficient. Materialele in sine pot constitui o distragere majora a atentiei unii copii
pot fi coplesiti de mirosul, atingeea si vederea unei multitudini de culori diferite. Altii
pot avea porniri sa manance vopseaua sau sa rupa hartia sau sa imprastie vopsea
prin camera. Altii s-ar putea sa se incapataneze sa primeasca indrumari sau pot avea
problem in a tine pensoanele, ceea ce duce la frustrari si accese de furie- suficiente
pentru a face orice parinte sa renunte obosit dupa cateva incercari. Totusi, daca
aceste probleme pot fi depasite, pictatul reprezinta o activitate facuta impreuna,cu un
bogat potential, un timp in care se imbina comunicarea cu invatarea despre culori si
imagini si, de asemenea, poate fi un mod minunat de a se distra!
Captarea atentiei intr-o maniera indirect
Implicarea copilului dvs. in orice activitate artistic necesita un anumit volum de
indrumari prelungite pe care copiii cu autism prefera sa le indeparteze (literalmente,
destul de des!). Initial, in ceea ce-l priveste pe fiul meu, am realizat ca era cel mai
bine sa rezist pornirii de a cere continuu si de a imboldi (indemna) verbal, si mai
degraba sa abordez pictatul in maniera cea mai putin invadatoare fara niciun
anunt. Pur si simplu adunam in liniste materialele (de regula in timp ce fiul meu se
uita la televizor si ii era distrasa atentia). De indata ce se opera filmul video, eu ma
apucam s alucrez, pictand ca si cum as fi facut-o pentru propria mea placere. Treptat
el se apropia de masa si facea cateva semne pe hartia pe care o lasasem pentru el.
Dupa cateva reprize conduse astfel, ocazional el initia singur activitatea aducandu-mi
culorile sau alegand stimulentul cu imagini, daca acesta se afla printer cartonasele
ce-I fusesera date spre a alege. Alteori, daca activitatea era programata ca parte din
agenda zilei in imagini, el era motivate doar de perspectiva unui viitor stimulent (o
activitate preferata sau ceva bun)- dar era important totusi ca devenise motivat!
Aceste reprize erau intr-adevar foarte scurte la inceput, dar in timp el va tolera mai
multe indrumari si isi va mentine concentrarea perioade mai lungi de timp. Aceasta
abordare indirecta e o procedura utila de a introduce orice activitate noua pentru
prima data fara sa produca supra-incarcarea copilului, invadandu-i simturile cu
aceste noi experiente.
Daca inca nu l-ati citit, aruncati o privire la capitolul 2 (Abilitati timpurii de joaca:
Captarea atentiei si impartasirea spatiului). Dvs. va cunoasteti copilul cel mai binepoate ca-i place dj sa picteze si nu are nevoie de incurajari pentru a incepe, dar s-ar
putea sa aveti nevoie de idei pentru a-l mentine pe sarcina respectiva, motivate si
capabil sa accepte un anumit nivel de indrumare. Pe de alta parte, s-ar putea sa aveti
unele probleme in a incepe datorita problemelor senzoriale sau datorita
comportamentului repetitive si rigid. Capitolul 3 (Joaca structurata) analizeaza mai in
profunzime nevoia de structura
si folosirea cartonaselor cu imagini pentru a
comunica activitatile copilului dvs. Daca fiul dvs. este adesea destul de accesibil, veti
vrea probabil sa incepeti cu un stimulent vizual sau puteti alege o introducere
indirecta ne-invadatoare- puteti incepe cu orice simtiti ca ar fi potrivit pt fiul dvs. si nu
va temeti sa abandonati o abordare in favoarea alteia.
Sa incepem

Pregatiti bine camera astfel incat sa va mentineti concentrarea doar asupra

copilului. Lucrati intr-o camera ce poate suferi sa fie varsate unele lichide, dar
protejati podeaua si mobila de fapt, acoperirea tuturor suprafetelor cu
59

cearsafuri impotriva prafului va va ajuta sa minimizati distragerea atentiei de

alte obiecte. Lucrati la departare de televizor si alte jucarii ce i-ar putea
distrage atentia. Sa aveti la indemana un pachet de servetele umede si o rola
de prosoape de bucatarie. Daca fiul dvs. nu vrea un anume sortulet de
protectie, nu-l fortati; mai bine, nu-l imbracati cu hainele lui cele mai bune in
dimineata respectiva. Puteti pune cateva picaturi de detergent de vase in
acuarele/vopsele inainte de a le folosi pentru ca aceasta va va ajuta atunci
cand vreti sa spalati hainele si mobila.
Daca fiul dvs. nu poate rezista tentatiei de a rupe in mod compulsiv ziarele ce
acopera masa, atunci acoperiti suprafetele cu cearsafuri vechi. Chiar mai bine,
gasiti un mod de a-i comunica fiului dvs. ca, dupa sedinta, va putea rupe un
ziar intreg in bucati (deasupra cosului de gunoi!). Daca are greutati in a
intelege acest lucru, desenati doua imagini simple pe un cartonsa desenati un
om din betisoare care picteaza si pe celalalt desenati un om care rupe hartieapoi aratati-I imaginile una dupa alta spunand-I Intai pictam, apoi rupem
hartia. Repetati aceste propozitii de cate ori e necesar. Comportamentul
reconfortant si satisfacator de a rupe hartia poate fi folosit ca recompensa sau
stimulent. Oricat de tentant ar fi sa eradicati acest comportament cu totul, sunt
sanse ca fiul dvs. sa continue aceasta activitate si sa-si satisfaca dorinta de a
rupe hartie rupand in schimb documentele dvs. importante!
Uitati-va la materiale. Ce ar putea distrage atentia fiului dvs.? Daca pune si
scoate capacele tuburilor de vopsea/acuarele sau ale stilourilor in mod repetat,
exista o problema, si atunci cel mai bine ar fi sa puneti vopseaua in farfurii sau
sa-i dati stilourile/pixurile fara capac.
Incepeti sa introduceti una sau doua culori o data nu-l coplesiti cu vreo
alegere!
Daca linsul acuarelelor constituie o problema, faceti o vopsea comestibila din
faina, apa si colorant alimentar. Daca vreti sa descurajati linsul acuarelelor,
astfel incat sa puteti merge mai departe si sa folositi vopsea adevarata,
incercati sa adaugati putin otet!
Folositi coli mari de hartie pe care sa lucrati bucatile din tapet ar fi ideale.
Aratati-i doar cate o bucata de hartie pe rand, ca sa nu fie distras de prea
multe coli.
Daca fiul dvs. are o aversiune pentru atingerea vopselii, oferiti-i un mijloc de a
pune vopseaua pe hartie fara sa o atinga, spre exemplu, prin intemediul unor
bucati de burete care sunt usor de folosit. Lucrati la desensibilizarea lui fata de
aceste material punandu-i la dispozitie vopseluri de baie ce pot fi intinse
(mazgalite) fie pe marginea cazii fie pe faianta (la finalul cartii puteti afla de
unde puteti sa va procurati astfel de vopseluri si creioane de baie). O scandura
dreapta de lemn ce poate fi pusa peste cada este un echipament foarte bun
pentru toate tipurile de joaca. Pentru mai multa siguranta, prindeti niste suporti
in suruburi dedesubt ca sa se potriveasca bine fara a aluneca (nu uitati,
scandura din lemn trebuie sa fie lacuita!)
Puteti face vopsea (acuarele)comestibila pentru pictat cu degetele din orice fel
de produs alimentar care lasa urme incercati coacaze negre (fierte, facute
puree si apoi racite) sau glazura pentru tortul de ciocolata. Puneti-i la dispozitie
o tava si unelte pentru a desena modele in mancare si pentru a lua imprimeuri
din acestea asezand o coala de hartie deasupra. Aceasta e o activitate buna
pentru a-i ajuta pe copii sa tolereze pe mainile lor substantele similare cu
vopseaua.
60

Puneti-i la dispozitie o coala de hartie si in acelasi timp incercati sa desenati

forme simple, linii sau cercuri pentru a vedea daca fiul dvs. va va imita.
Etichetati formele ca si cum ati face-o pentru dumneavoastra lasati-l si pe el
sa vada si continuati sa faceti aceleasi semne la nesfarsit. Rezistati tentatiei
naturale de a oferi multe indrumari verbale, cu exceptia situatiei in care copilul
se simte confortabil sa primeasca instructiuni la cate o sarcina, spre exemplu:
Vopsea pe pensulao fata in forma de cercdoi ochiun naso gurao
fatabine! Daca acest grad de indrumare e prea mult pentru el, incercati
stimulente vizuale si un limbaj minimal, aratati inspre ochii dvs. si apoi la hartie
si spuneti simplu ochi, nas,etc.
Incercati sa copiati actiunile copilului dvs,- facati aceleasi semne ca si el. Daca
foloseste vopseaua in mod necorespunzator (dar nu distructiv), copiati si
aceasta actiune- puneti-va vopsea pe nas, atingeti-va cu peria pe mana,
scuturati hartia. Oricat de tentant ar fi sa-l atrageti in experienta lumii dvs.,
ocazional ati putea sa alunecati dumneavoastra in lumea lui! Castigati-I
increderea aratandu-i ca sunteti constient de experienta lui diferita si nu vreti
intotdeauna sa o opriti sau sa o schimbati. Dupa o vreme, s-ar putea ca el sa
aiba incredere in idea de a copia oricum actiunile dumneavoastra.
Incercati sa cantati un comentariu despre ceea ce faceti, spre exemplu,
Vopseaua rosie de pe pensula mea se-nvarte iar si iar (cantat pe melodia
de la Rotile autobuzului se-nvart iar si iar). Lasati multe pauze pentru ca el
sat ermine cantecul sau sa indice ca vrea mai mult. Fiti atenti sa creati
intotdeauna oportunitati pentru ca el sa comunice.
Reprizele initiale ar trebui sa fie foarte scurte unul sau doua semne si apoi o
activitate recompensa sau ceva dulce. S-ar putea sa vi se para ca v-ati pregatit
prea mult pentru o activitate de doar 30 de secunde insa de indata ce copilul
dvs. realizeaza ca nu va avea o corvoada prea lunga, atunci el va lungi in mod
natural timpul pe care il petrece.
Asezati lucrarea lui intr-un loc vizibil si faceti deseori referire la ea. Nu incercati
sa interpretati o singura atingere cu pensula ca fiind imaginea lui tati!- pur si
simplu repetati , spre exemplu: pictura lui Joshua!- Imi place.
Pe masura ce copilul devine mai familiar si mai relaxat cu reprizele de pictat,
mai aduceti putina varietate astfel incat el sa nu se astepte sa faca aceeasi
linie albastra in fiecare zi. Incercati urmatoarele:
o Schimbati culorile la fiecare repriza (nu doar adaugati altele noi- mai si
eliminate din ele).
o Folositi materialele prin rotatie: creioane groase, colturi de material
moale, creta tamponase pentru vopsea;
o Variati instrumentele stampile, perii, bureti. Aflati ce i se pare mai usor
de manevrat copilului. Incercati si instrumente mai neconventionale,
cum ar fi perii de vopsit, paduri de vopsea si bucati de material inmuiate
in vopsea.
o Incercati diverse combinatii, spre exemplu, vopsea alba/hartie neagra,
vopsea aurie/hartie rosie;
o Experimentati cu culoarea hartiei alb lucios s-ar putea sa reflecte prea
tare si sa deranjeze vederea copilului. Fiti constienti si simtitori fata de
orice dificultate senzoriala pe care ar putea sa o aiba copilului si lucrati
in jurul acesteia.
o Incepeti sa colectionati intr-o cutie materiale din viata de zi cu zi pe care
le puteti recicla si refolosi.

Idei artistice
61

As avea nevoie de o carte intreaga pentru a detalia toate activitatile artistice pe care
le puteti incerca cu copilul dvs., dar acest capitol nu este despre acestea. Acest
capitol este despre gasirea unei cai de a va motiva copilul cu autism si de a-i da
acestuia posibilitatea de a vi se alatura intr-o activitate si, folosind aceasta
experienta, de a-si dezvolta comunicarea si invatarea. Incercati urmatoarele activitati
artistice pentru a va pune imaginatia in miscare si folositi-le cu nivelul de indrumare
si/sau strategiile de motivare care functioneaza cel mai bine in cazul copilului dvs.:
Matrite simple (dispozitivele de imprimare/marcare folosite de decoratori sunt
ideale)- daca fiul dvs. are greutati in a le ridica, lipiti la capatul matritei un
mosor cu ata vechi sau o carcasa goala de la un film foto pentru a-i servi drept
maner, apoi puneti-i la dispozitie o tava cu vopsea si inmuiati matrita in ea. Se
poate sa fie necesar sa va tineti mana deasupra mainii copilului sau sa-l
imbolditi verbal sau, chiar mai bine, doar sa-i atingeti mana ca si imbold.
Imaginile care se imprima pot fi folosite pentru a ajuta la dezvoltarea abilitatii
de a numara, a coordonarii mana/ochi si a clasificarii/etichetarii. Incercati sa
desenati patrate goale pe hartie pentru ca apoi copilul sa incadreze
matrita/imaginea autocolanta in patratele respective. Aceasta activitate e o
provocare pentru abilitatea lui de a lipi incadra matrita corect pe hartie si ajuta
atunci cand vine vorba de numaratul imaginilor. De asemenea, incercati sa
folositi imprimeuri/fotografii vechi cu cartofi, precum si ciuperci, broccoli si
morcovi.
Folositi imprimeurile/timbrele pentru a introduce secvente intregi. Intr-un rand ,
de la stanga la dreapta, imprimati o serie de imagini, spre exemplu, elefant,
masina,elefant, masina, elefant. Ridicati cele doua matrite si cereti copilului sa
aleaga pe care o va folosi in continuare.
Colorati niste apa cu colorant alimentar si incurajati copilul sa sufle cu un pai in
apa.
Demonstrati ce se intampla cand sufli, folosind bolul si paiul
dumneavoastra. De indata ce ati suflat o multime de bule, asezati o bucata de
hartie deasupra pentru a crea un imprimeu foarte satisfacator! Puteti folosi un
pai transparent pentru a va asigura ca intr-adevar copilul sufla in apa si nu
suge apa!
Pentru a incuraja abilitatile de dinainte de invatarea scrisului propriu-zis, create
niste cartonase cu exercitii simple (spre exemplu, unirea a doua puncte cu o
linie dreapta) si acoperiti-le cu o folie transparent. Acestea pot fi folosite ca si
panou de scris (ce se poate sterge usor, pe uscat) si sunt mai putin fragile
decat bucatile de hartie (si totodata ii distrag atentia intr-o masura mai mica!).
Incercati sa faceti perechi ale aceluiasi panou ca sa puteti demonstra ce puteti
face cu ele pe propriul panou. Puteti decide sa investiti intr-un laminator
electric daca copilului dvs. ii place acest tip de activitate. Puteti sa-l folositi si
pentru a lamina cartonase cu stimulente in imagini si chiar orare sau tabele cu
stelute, etc. Adaptati imaginile la interesele specifice ale copilului dvs. Spre
exemplu, lipiti la un capat al cartonului o fotografie a masinii voastre si la
celalalt capat desenati o pompa de benzina- incurajati copilul sa uneasca cele
doua cu o linie. Fiul meu este interest de stechere si prize de electricitate
(supravegheat cu atentie pentru motive lesne de inteles!). El era foarte dornic
sa deseneze linii care sa uneasca stecherul de prize si aceasta a dus la o
discutie simpla despre siguranta si despre interdictia de a atinge prizele.
Exersati recunoasterea emotiilor desenand fete/chipuri diferite pe farfurii din
hartie. Lipiti o lingura din plastic pe verso astfel incat farfuria sa poata fi
ridicata in fata dvs. sau in fata ursuletului de jucarie! Folositi-le in reprizele de
invatare pe masa ( a se vedea capitolul 3). Nu puneti pur si simplu etichete pe
62

imagini si va limitati la asta incercati sa-i dati un exemplu de lucruri ce v-ar

putea face fericit/trist/nervos. Folositi fetele atunci cand cititi din carti. Spre
exemplu, cand cititi Goldilocks (Bucle aurii) si cei trei ursuleti, ati putea sa
tineti ridicate expresiile faciale potrivite; sau, folositi-le atunci cand va jucati,
spre exemplu, pentru a inatri faptul ca ursuletul se simte fericit atunci cand
danseaza. Mai bine, atunci cand copilul dvs. exprima o emotie pe parcursul
zilei, recunoasteti aceasta emotie cu o eticheta, spre exemplu, In regula, stiu
ca acum te simti furios!, etc.
Datorita tendintei copiilor cu autism de a avea problem in vederea imaginilor
ca un intreg, ajutati-va copilul sa inteleaga cum poate o serie de semne sa
reprezinte o imagine aducandu-i obiectul real sa-l poata vedea. Spre exemplu,
daca desenati un ursulet, asezati pe masa un ursulet de jucarie si imbolditi-l pe
el sa aleaga culori.Aratati-i (pe hartia dvs.) cum pot fi desenate capul, corpul si
urechile ursuletului sub forma unor cercuri de diferite dimensiuni iar bratele si
picioarele pot fi linii simple. Daca fiul dvs. pare neinteresat de aceasta
activitate, lasati imaginea pe masa o vreme dupa ce veti fi terminat de
desenat. S-ar putea ca el sa incerce mai tarziu sa faca propriul ursulet.
Folosind un borcan mare de cafea din tabla (cositor) sau un recipient similar cu
capac si baza mare, taiati o bucata de carton care sa se potriveasca pe fundul
recipientului si picurati cateva picaturi de vopsea pe carton. Incurajati copilul sa
adauge 6 pietricele, cate una pe rand, sis a le asculte cum cad in recipient (de
aceea e mai potrivit vasul din table/cositor pentru ca face un zgomot placut).
Folositi de multe ori incurajarea pe locurifiti gatastart. Puneti capacul
recipientului si lasati copilul sa-l scuture cu putere. Apoi, indepartati capacul si
scoateti cartonul- pietricele vor fi raspandit picaturile de vopsea pe tot cartonul
creand un model atractiv, la intamplare. Incercati diferite combinatii de
carton/culoare.
Vara, reprizele creative in aer liber pot face multa mizerie insa sunt extrem de
placute! Desigur, fiti atenti la sensibilitatea copilului la lumina prea puternica,
caldura si sunetele de pe-afara; incercati aceste reprize in aer liber doar cand este
relaxat si se simte confortabil.
Incercati urmatoarele activitati in aer liber:
Stropiti vopsea pe hartie de pe o perie sau un fir. Aceasta activitate poate fi
folosita cu mare efect pentru a spori anticiparea si motivatia de a comunica.
Demonstrati activitatea dvs. insiva de cateva ori. Folositi sunete de
incantare pentru a crea suspans/anticipare inainte de a stropi vopseaua pe
hartie. Uitati-va la copil si asteptati ca el sa comunice ceva in schimb
(contact vizual, un sunet, etc.) inainte de a spune: Da? Hai sa facem din
nou!...Wheee!... Incercati sa faceti copilul constient ca dvs. ati actionat la
cererea lui ca tocmai incercarea lui de a comunica cu dvs. a adus cu sine
aceasta activitate placuta.
Umpleti o sticla de detergent (de vase) cu apa si desenati forme cu jetul de
apa pe pietre uscate sau umpleti sticla cu nisip pentru un efect diferit. Sa
aveti fiecare cate o sticla si copiati mai intai formele pe care le face el. Daca
face un semn la intamplare care seamana putin cu un cerc, acceptati acest
semn ca fiind un cerc si desenati si dvs. un cerc, spunand: Cercul lui
Tommy! Cercul mamei!.
Lipiti o bucata de tapet pe un zid in exterior si inarmati-va copilul cu o
pensula de zugravit si o galeata cu acuarele. Puteti incerca sa plasati doua
63

puncte mari la fiecare capat al hartiei si sa-l incurajati sa le uneasca cu o

linie.

Foarfeca si lipici
Decupatul si lipitul pot fi o activitate foarte satisfacatoare. Daca foarfecile reprezinta
obiecte de joaca prea recompensatoare , puneti-i la dispozitie materiale gata taiate.
Pentru a evita frustrarea cu foarfecile, alegeti foarfeci sigure de buna calitate
de la un magazin de specialitate. Cele ieftine adesea nu taie bine sau se desfac
frustrant pentru dvs., daramite pentru copilul dvs.! Experimentati cu diverse
tipuri de foarfeci (incercati cataloagele cu rechizite scolare de specialitate
uitati-va la finalul cartii pentru detalii). Unele au arcuri pentru a le face sa
functioneze mai usor iar altele sunt concepute pentru utilizatori stangaci.
Incercati s atineti hartia in fata lui cat taie tensiunea ii va inlesni activitatea.
Daca indemanarea copilului e pur si simplu prea nepotrivita, lasati decupatul
pe mai tarziu si incercati din nou peste cateva luni.
Pentru copiii care cu siguranta vor linge lipiciul, asigurati-va ca veti cumpara
lipici sigur. Veti vrea poate sa creati un cartonas fara lins care sa-i
reaminteasca copilului ca nu trebuie sa linga
Introduceti imagini rupte din ziare
despre care credeti ca ar putea sa
starneasca interesele speciale ale copilului.
Cand developati fotografii de familie, incercati sa obtineti un set in plus pe care
sa-l puteti folosi in reprizele de lucru manual. Nu uitati sa luati aparatul foto cu
dvs. de fiecare data cand iesiti, cand mergeti la plimbare, cand petreceti o zi in
oras, la magazine, etc. Copilul dvs. poate re-vizita imaginile si poate incepe sa
puna cap la cap experientele sale in mod retrospectiv.
Incercati sa decupati formele componente pentru a face o figura, spre exemplu,
un cap, un pullover, pantaloni, picioare,maini. Asezati-le impreuna la marginea
ariei de joaca a copilului. Pe cartonul din fata copilului desenati o schita in
creion a figurii astfel incat el sa stie unde sa lipeasca fiecare piesa fara sa fie
necesar sa-l indrumati intr-una. Imbolditi-l (fizic, atingandu-i mana si apoi
forma) atunci cand e necesar, dar incercati sa-i acordati timpul necesar pentru
a face ce are de facut. Cartile cu mostre de tapet sunt foarte utile pentru
decuparea in forme si lipirea acestora. Incercati sa faceti si o forma de casa sau
de masina. Pentru a face activitatea si mai interesanta, puneti-i la dispozitie
ochelari de inot din plastic, blanita pentru par, etc.
Daca durata de concentrare a copilului dvs. este prea scurta, lipiti doar cate un
element pe zi pana cand figura va fi gata la finalul saptamanii.
Imprastiati diferite obiecte in lipici: paste, nasturi, bucatele de metal,
ambalaje din polistiren, bucatele de sticla. Folositi oportunitatea de a exersa
preluarea initiative pe randuri. Faceti activitatea sa fie amuzanta luati mai
intai obiectele, apoi dati-le drumul in recipiente si ascultati apoi sunetul pe
care-l fac acestea in cadere, aduceti-le la viata atunci cand alearga si
topaie in lipici. Captivati atentia copilului!
Lucru manual
Pictatul si libera exprimare sunt legate de procesul de a fi creativ de a te bucura de
atingerea mediului, de actiunile implicate si de a fi in stare sa creezi un semn sau o
64

imagine fara prea multa indrumare. Si lucrul manual inseamna sa te bucuri de proces,
dar inseamna totodata si satisfactia de a avea produse finite, de a fi indrumat,
urmand anumite instructiuni si stiind ce anume tintesti sa creezi inca de la inceputul
procesului. Acest tip de activitate foarte structurata poate fi si atractiva si dificila
pentru copiii cu autism. Sa fii indrumat inlatura nevoia de a gandi intr-o maniera
imaginativa, Aceasta, dublata de rezultatul final tangibil ca si element motivator, face
lucrul manual sa fie o activitate foarte atractiva.
Totusi, nivelul de interactiune cu un adult este ridicat si necesitaca el sa se
concentreze, sa urmeze instructiuni si sa copieze actiuni, toate acestea putand cauza
anxietate si suparare.
Pentru o activitate specifica de lucru manual, incercati sa faceti o serie de stimulente
vizuale care sa prezinte secventa a ce urmeaza sa faceti si aratati-i rezultatul final.
Natura vizuala a secventei in imagini il va ajuta pe copil sa inteleaga si sa gaseasca
sensul activitatii pe care urmeaza sa o faca- de ce exista o anumita ordine in aceasta
secventa- precum si sa anticipeze activitatea. Acest lucru este si mai putin direct
decat o multitudine de indrumari verbale.
Spre exemplu, ati putea sa-i aratati secventa in imagini a construirii unei masti (desen
pag.200).
Iata cateva idei de lucru manual la care v-ar putea ajuta copilul. Doar ca trebuie sa va
asteptati la implicarea copilului in reprize foarte scurte.
Incercati sa faceti un mobil folosind multe fotografii familiare ale prietenilor
si rudelor sau lipiti-le pe un panou pe care sa-l puteti lipi la marginea
patului, sa fie vizibil pentru copil.
Daca ii plac baloanele, lasati-l sa lipeasca o imagine la alegere pe un balon;
sau ar putea sa deseneze o fata si sa lipeasca niste par pe un balon. Dati
un nume imaginii de pe balon si o personalitate astfel incat sa prinda
viata cand va jucati cu el prin camera.
Pentru copiii care mototolesc hartia, demonstrate-le ca hartia mototolita
poate fi intrebuintata ca si pasta de hartie! Lasati copilul sa umple o oala
veche cu hartie rupta si mototolita, adaugati suficienta apa pentru a acoperi
hartia si fierbeti amestecul pe aragaz pana obtineti o pasta de culoare gri
(aproximativ 20 de minute). Adaugati o lingura de lipici PVA si amestecati
bine. Lasati amestecul la racit si apoi lasati copilul sa-si bage mainile in
amestec. Exista o multime de lucruri pe care le puteti face cu pasta:
o Intindeti un strat subtire de vaselina in interiorul unui vas si liniati-l cu
un strat din amestec. Uscati-l in cuptor
(la cea mai mica
temperature) sau intr-un dulap deschis (s-ar putea sa dureze cateva
zile). Acoperiti vasul cu emulsie de vopsea mai intai si apoi decorati-l
cu vopsele pentru copii (vopsea de pictat pe fata) sau lipiti imagini cu
dulciuri (taiate din reviste vechi). Lacuiti vasul si folositi-l ca bol
pentru dulciuri.
o Faceti pietricele din pasta de hartie. Copilului s-ar putea sa-i placa
sa repete realizarea de multe multe bilute. De indata ce s-au uscat,
puteti folosi aceste bilute in jocurile de aruncat cu randul (a se vedea
cap. 8- Jocuri fizice si Activitati).
o Incercati sa lipiti bilutele din pasta de hartie pe o bucata de carton
pentru a forma litere. De indata ce lipiciul s-a uscat, tineti mana
65

copilului si trasati forma literei, imboldindu-l sa spuna litera cu voce

tare.
o Umpleti o cutie de inghetata goala cu un strat subtire de pasta de
hartie si apasati mana copilului in ea pentru a se imprima in pasta.
Apoi lasati pasta sa se usuce.
Faceti cutii pe categorii cu articole taiate din reviste: mancare, case,
oameni, animale, precum si categorii pe culori, spre exemplu, cutia cu
obiecte rosii. Folosind doar o cutie pe rand, scoateti imaginile din ea si
lipiti-le pe o bucata de carton tare impreuna cu copilul sau acoperiti o cutie
de pantofi ce poate fi folosita pentru a depozita jucarii. Etichetati fiecare
obiect pe masura ce-l lipiti. Pentru a va ajuta copilul sa distinga vizual intre
fiecare articol in parte, nu le lipiti la intamplare in genul unui colaj lasati
mult spatiu in jurul fiecarui articol si mai tarziu desenati un chenar negru in
jurul fiecaruia.
Pe parcursul zilei, uitati-va la lucrurile pe care copilul dvs. le gaseste dificil de inteles
sau care l fac sa devina nervos sau frustrat deoarece nu are abilitatile de comunicare
pentru a-si exprima temerile. Ganditi-va la moduri in care puteti rezolva aceste
aspecte ale jocului, incluzand arta si lucrul manual. Spre exemplu, daca urmeaza sa
faceti o calatorie cu trenul, cu avionul sau chiar cu autobuzul, puteti incepe prin a va
uita intr-o carte simpla sau sa create o repriza de joaca imaginative cu jucarii ( a se
vedea cap. 13). Puteti apoi sa incercati sa pictati sau sa faceti un model ati putea
folosi aceasta chiar si cu muzica sau cantand Rotile autobuzului se-nvart
mereuetc. Asociati atingerea acestor lucruru cu distractia si amuzamentul.
Sa fiti creativi implica mai mult decat doar hartie si vopsea fiti dvs. insiva creativi in
interactiunile si jocurile dvs.!

Capitolul 13- Crearea unor secvente de joc imaginativ

Casutele pentru papusi, garniturile de tren de jucarie, figurile miniaturale, seturile cu
animale de la ferma sau de la zoo, cuburi pentru constructii si o multime de alte
jucarii pentru copii sunt concepute pentru a incuraja si stimuli imaginatia. Cand ne
gandim la imaginatie, adesea facem legatura cu o visare cu ochii deschisi in genul
fantastic; putem chiar sa decidem ca lipsa imaginatiei nu e chiar un handicap,
permitand concentrarea realitatii de tip aici si acum.
Totusi, imaginatia este fundamental pentru dezvoltare pentru ca inseamna mai mult
decat a permite copiilor sa se joace cu un anumit tip de jucarie. Pe masura ce copiii
cresc si se dezvolta, imaginatia devine o unealta sociala extrem de utila. Ne permite
sa ne imaginam gandurile si sentimentele celorlalti ca reactie la propriul nostru
comportament. Ne permite sa ne imaginam o iesire sau mai multe posibile iesiri dintro anumita situatie astfel incat sa ne putem adapta comportamentul si ne permite sa
fim empatici si respectuosi fata de ceilalti iar acestea sunt doar beneficii sociale ale
imaginatiei!
Spre exemplu:
Jack isi imagineaza ca ar fi minunat sa se joace cu laptopul tatalui sau in timp ce
acesta este iesit din camera. Isi imagineaza diferite moduri de a-l explora si cat de
66

incitant ar pute fi acest lucru! Apoi isi imagineaza reactia tatalui sau pentru ca Jack a
actionat impotriva vointei sale. Apoi Jack isi imagineaza ce s-ar intampla daca ar
strica laptopul si cat de suparat si furios l-ar face pe tata acest lucru.
Acest curs al imaginatiei ii permite lui Jack sa ia o decizie in cunostinta de cauza de a
nu-si asuma un risc. Folosindu-si imaginatia in acest fel, Jack ar putea vedea in viitor
si si-ar putea imagina o serie de posibile finaluri. Folosirea imaginatiei ne permite
totodata sa ne atingem scopurile, sa ne indeplinim visele si ambitiile- cu siguranta nu
e foarte simplu sa nascocesti povesti frumoase sau sa fii artistic.
O dificultate majora pentru copiii cu autism pare sa fie inabilitatea de a-si imagina.
Desi aceasta e o parte fireasca din joc pentru copiii fara autism, copiii cu autism sunt
adesea pusi in dificultate de acest fel de joaca. Chiar daca copiii cu autism s-ar putea
sa nu se joace niciodata cu o fluenta naturala, exista totusi moduri de a incuraja
abilitatea lor de a-si imagina, ceea ce le va adduce mari beneficii mai tarziu pe
parcursul vietii.
Ce tipuri de jucarii?
Alegerea tipului potrivit de jucarii pentru a introduce acest stil de joaca necesita un
volum considerabil de gandire laterala. Copilul dvs. poate sa manifeste dj interes
fata de masini sau trenulete dar poate se joaca neadecvat cu acestea (le aliniaza,
invarte rotile, le stivuieste, le organizeaza, etc). Este tentant sa folositi aceste jucarii
ca si punct de plecare. Totusi, ar fi mai bine sa amanati pe mai tarziu sa va invatatti
copilul sa se joace cu aceste jucarii in mod corespunzator, atunci cand el va va da
voie sa conduceti/sa dirijati parte din jocul lui. Obiectivul nu este sa inlocuiti o
activitate reconfortanta cu un ace cauzeaza confuzie si mahnire, ci de a introduce o
alta activitate ce poate fi folosita ca punct de pornire pentru a-l ajuta sa se joace in
mod adecvat cu anumite tipuri de jucarii. Atunci cand alegeti jucariile tineti cont de
urmatoarele:

Simplitate
Realism
Familiaritate

Simplitate
Incepeti cu unu sau doua elemente din orice categorie de jucarii ati ales sa
introduceti, spre exemplu, doua-trei animalute din plastic si o cladire de la o ferma de
jucarie sau doua papusi si o masa (o cutie intoarsa cu susul in jos), doua cesti si un
ibric de ceai. Oricat de tentante ar fi seturile intregi de jucarii, toate aceste piese pot
fi prea coplesitoare, derutante si perturbante. De indata ce copilul stapaneste unul
sau doua articole, atunci puteti sa introduceti mai multe.
Realism
Producatorii de jucarii adesea incearca sa sporeasca gradul de atractie al jucariilor
folosind culorii/modele vii, adaugand trasaturi faciale acolo unde nu te-ai astepta sa
le gasesti (spre exemplu, pe masini, pe ceainice) sau dand obiectelor o impresie ca de
desene animate. In cazul copiilor fara autism inclusiv cei care au alte nevoi special,
intr-adevar aceste lucruri sporesc atractia lor- acestea adauga umor si surpriza si
forteaza imaginatia. Pentru copiii cu autism poate fi derutant sa vada un obiect din
viata reala intr-un anumit format si apoi transformat intr-o replica de jucarie cu greu
de recunoscut. Culorile vii si detaliile in exces sporesc incarcatura senzoriala pe care
67

copiii cu autism se straduiesc sa o decodeze dj. Incercati sa alegeti articole realiste

care seamana foarte bine cu ceea ce vor ele sa reprezinte in realitate, cum ar fi
vehicule ce par reale, in loc de vehicule colorate vii cu fete pe ele.
In ultimii ani, producatorii si-au dat seama ca adesea copiii prefera jucariile care
seamana cu obiectele reale pe care le reprezinta si s-a remarcat o crestere a
interesului pentru electrocasnice in miniatura: masini de spalat Hoover, aspiratoare
Dyson, ceainice/prajitoare de paine/filtre de cafea ce seamana cu cele din realitate si
unelte Bosch. Pentru copiii cu autism, acestea ajuta la inchiderea decalajului in ceea
ce priveste saltul imaginar, permitand copilului dvs sa va imite in timp ce faceti o
activitate pe care el o intelege cu un obiect pe care el il recunoaste.
Pe scurt, alegeti jucarii la care copilul dvs. se poate raporta (casele pentru papusi si
mobila pentru acestea sunt o alegere buna, de asemenea). Pe langa articolele pe care
copilul le vede prin casa, puteti gasi si figurine miniaturale pe care copilul le stie de la
televizor.
Familiaritate
Este uimitor cum un copil fara autism poate sa ia o racheta, o nava a piratilor sau un
castel si stie pur si simplu sa se joace cum trebuie cu acestea. Ei pot face aceasta
pentru ca in scurta lor viata au invatat atat direct cat si indirect ce reprezinta aceste
obiecte - punand intrebari, citind povesti si uitandu-se la imagini, copiii pot sa
nascoceasca scenarii ce s-ar putea desfasura in aceste contexte. Copiii cu autism nu
au avantajul unei astfel de invataturi - ei invata prin experienta directa a fiecarei
situatii in context. Explicarea conceptului nu este suficienta, caci imaginatia deficienta
a copilului nu poate sa preia niste cuvinte si sa le transforme in imagini- el are nevoie
de o imagine propriu-zisa.
Datorita acestui fapt, familiaritatea este foarte importanta daca un copil e pe
punctual de a invata o secventa de joc cu un grup de jucarii. De aceea, daca decideti
sa folositi un parc zoo de jucarie, asigurati-va ca faceti asta dup ace copilul s-a
familiarizat cu conceptul de zoo uitandu-se la poze sau mergand intr-o excursie.
Faceti exemplul cat mai simplu si mai concret cu putinta. Ganditi-va la ziua
respective- ce scenarii (oricat de simple ar fi) ati intalnit; poate fi ceva de genul- ati
vazut o pisica ce traverseaza strada sau ati trecut pe langa o cladire. Incercati sa
faceti referire la evenimente atunci cand se petrec, descriind scena la care va uitati
intr-un limbaj simplu, spre ex. pisica merge, sapatorul sapa pe drum. Apoi folositi
aceeasi descriere in timp ce va jucati. Copilul dvs. s-ar putea sa deruleze scena in
mintea lui si sa o raporteze la ceea ce faceti cu jucariile lui. Incercati sa creati un
sentiment de sens pentru el bazand jocul imaginar pe evenimente reale. Amintiti-va
detaliile in special daca sunt neobisnuite sau amuzante. Daca merge in parc, incercati
sa introduceti un teren de joaca de jucarie si figurine de jucarie. Gasiti figurine ce
seamana cu realitatea si denumiti-le, spre ex. Mamica si Thomas, etc. Puneti in scena
ce ati facut in parc- daca Thomas a cazut in parc, lasati si papusa/figurina sa cada.
Mediul Potrivit
In viata de zi cu zi, persoanele fara autism intampina putine dificultati in a filtra
informatiile de care nu au nevoie si de a prelucra doar informatiile necesare pentru
realizarea unei sarcini. Acest lucru ne ajuta sa ne concentram asupra persoanei ce
vorbeste cu noi intr-o camera plina cu oameni ce discuta; inseamna ca putem scrie
sau citi cu televizorul pornit sau cu muzica ce se aude in fundal. Putem sa mergem sis
68

a ne croim drum printer obiecte si totodata sa vorbim si sa ascultam. Noi nu doar

prelucram un volum imens de informatii pe care le preiau simturile noastre, ci avem si
abilitatea de a ignora in mod inconstient o multime de informatii inutile si de a bloca
acele senzatii care ne distrag atentia. Atunci cand stau aici, sunt vag constienta de
zgomotul pe care il face computerul la care scriu, de duritatea scaunului din lemn pe
care sed, de zgomotul traficului de afara si de mirosul de cafea proaspata care vine
de jos; si totusi, niciuna din aceste senzatii nu se poate lua la intrecere cu atentia pe
care o acord ecranului din fata mea- inputul meu vizual. Acum imaginati-va cat de
dificil ar fi sa va concentrate in momnetul in care nu puteti sa reduceti celelalte
influente din mediu. Adesea copiii cu autism sunt distrasi de senzatii de care noi cu
greu am putea fi constienti haine ce provoaca mancarimi, soarele ce strabate prin
perdele, zgomotul frigiderului, luminile fluorescente. Aceste senzatii nu sunt doar
suparatoare si nu reprezinta doar impedimente in calea abilitatii copilului dvs. de a se
concentra; mai mult, acestea pot fi atat de neplacute pentru el incat ii provoaca o
durere reala.
Motivul pentru care am creat o imagine atat de detaliata a dificultatilor de procesare
senzoriala este de a va atrage atentia asupra copilului dvs. in mediul sau de fiecare
data cand incercati o activitate cu el. Incercati sa constientizati lucrurile ce ar putea fi
problematice pentru el, altele decat zgomotul evident al televizorului care merge in
fundal. Faceti o scurta verificare a simturilor- verificati zgomotele ce pot fi reduse,
luminile care s-ar putea sa fie prea puternice sau au licariri/sau creaza modele pe
pereti, verificati sa-I fie confortabile hainele (copiii cu autism isi vor da pur si simplu
jos hainele care ii deranjeaza), asigurati-va ca nu sunt mirosuri puternice (parfum,
cafea, curry-ul de aseara). De indata ce sunteti multumit de mediu, puteti incepe.
Daca v-ar placea sa cititi mai mult despre diferentele senzoriale dintre procesarea
autista si cea ne-autista, inceracti sa cititi Autism si Simtire de Donna Williams.
Sa incepem

Asigurati-va ca locul de joaca nu are obiecte in plus care sa distraga atentiascoateti doar jucariile cu care va veti juca.
Anuntati copilul ca e vremea sa va jucati, spre exemplu, de-a ferma
animalelor folosind o imagine cartonata (cu un desen sau o poza) pe care sa o
aratati copilului inainte de a scoate jucariile. Fac referire la stimulentele cu
imagini pe tot parcursul cartii intrucat acestea sunt niste mijloace incercate
si testate de a comunica atat cu copiii ce vorbesc cat si cu cei care nu vorbesc
referitor la ce urmeaza sa se intample. Aceste stimulente/ajutoare ii dau
copilului timpul de a se pregati mental pentru activitatea respectiva si sa-si
canalizeze atentia inspre aceasta. Exista o multitudine de imagini la finalul
cartii pe care le puteti copia.
Aratati-i copilului o imagine a unei activitati ce poate fi utilizata ca si
recompensa ulterior ( a se vedea cap.4- sugestii pentru recompense si
stimulente) sau folositi un cartonas generic ia o pauza (prezentat in detaliu
in cap. 4).
Definiti o zona specifica pe care sa va jucati- pentru jucariile mai mici incercati
o masa (indepartati fata de masa cu model sau alba lucioasa pentru ca s-ar
putea sa reflecte lumina prea tare)- verde pastel este o culoare potrivita, ce
calmeaza. Puteti folosi un cartonas de dimensiuni mai mari (dimensiunea A2)
cu o linie trasat prin centru pentru a delimita zona dvs de joc si zona copilului
dvs. (din nou evitati cartonul alb lucios).
69

Pentru jucariile mai mari, jucati-va pe podea sau pe o mocheta simpla sau pe
covor (pardoseala laminata este ideala). Daca aveti o mocheta cu model
incercati sa folositi un covoras simplu.
Incepeti cu doua seturi de figurine/animale/masini- unul pentru dvs si unul
pentru copil. Avand propriul set pentru a-i arata cum sa se joace, nu il coplesiti
pe copil cu indicatii si nici nu-i invadati spatiul. Va da oportunitatea de a
introduce idei noi pe care el le poate imita si de a copia si extinde ceea ce face
el. Asta nu inseamna ca trebuie sa cumparati seturi duplicat de jucarii. Seturile
cu ferme pentru copii, mobilierul pentru papusi, cuburile de construit adesea
contin mai multe exemlare din acelasi articol. Incercati sa faceti articole
suplimentare in cate doua exemplare pentru a va sprijini joaca, spre exemplu,
lacul ratustei poate fi o bucata de material sau carton oval albastru, campurile
verzi pot fi patrate iar paturile si caditele pentru papusi pot fi cutii de pantofi.

Construirea textelor/scenariilor
Poate suna putin teatral sa vorbim despre scenarii, dar daca este prima data cand
copilul dvs.invata sa se joace cu anumite jucarii, atunci el va avea nevoie de sprijin:
scenario pe care le se poate baza si care-l vor ajuta sa inteleaga ceea ce face.
Asemanarea este ca el dj construieste texte (verbal si/sau fizic) pentru toate
scenariile din viata reala. Ocazional, fiul nostru va genera o modalitate noua de a
exprima ceva dar el va folosi colectii de cuvinte puse la un loc in aceeasi ordine
(fraze invatate), pe care le-a auzit anterior si le va folosi din nou acolo unde va simti
el ca sunt relevante. Pe masura ce creste, abilitatea lui de a face acest lucru se va
imbunatati si va deveni mai sofisticata. Acumuland texte in acest fel el invata sa
exprime/emita frazele potrivite ca raspuns la anumite situatii atunci cand se produc.
In zilele de inceput ale invatarii jocului, aceleasi fraze erau repetate si aplicate mereu
aceleasi activitati de joaca. Era un lucru lipsit de spontaneitate si de imaginative, dar
a avut rolul sau; a conferit jucariilor sale un sens si i-au dat posibilitatea de a se juca,
fie si intr-o maniera limitata.
Textele initiale ar trebui sa fie scurte si lipsite de echivoc, spre exemplu, Mamica si
Thomas in parc, Thomas in leagan, Priveste un caine!.
Treptat lucrati la adaugarea de noi expresii de indata ce copilul dvs intelege si repeta
textile (daca e un copil care vorbeste).
Sprijiniti textele vizual folosind o bucata mare de carton care spune secventa
din povestea jocului. Folositi desene cu linii, fotografii sau fotocopii din carti,
folosind 3-4 imagini ce spun o poveste foarte simpla, spre exemplu:
-imagini pag. 210
Ursuletul e obosit si casca.
Ursuletul isi imbraca pijamaua.
Ursuletul se spala pe dinti.
Ursuletul merge la culcare.
Noapte buna, ursuletule.
70

Folositi un limbaj foarte simplu la inceput.

Exemplu individual: Jonathan
Jonathan, in varsta de 3 ani, a primit un set de jucarie cu prima ferma ce parea
perfect pentru el; avea dimensiunea potrivita si era usor de manevrat pentru el,
figurinele erau realiste si nu era nimic in el frustrant pentru copil. Problema era ca
mama lui pur si simplu nu reusea sa-l faca sa se uite la setul respectiv. Mama aseza
setul pe podea iar copil fugea, trecand prin el de parca nici nu s-ar fi aflat acolo.
Gandindu-se mai bine, mama si-a dat seama ca de fapt Jonathan nu acordase prea
multa atentie niciuneia din cartile cu animale (desi ii placeau cartile cu imagini cu
tractoare!) Putea sa eticheteze porcul si rata, dar celelalte etichete pareau sa se
piarda iar copilul nu putea decat sa repete ca un ecou ceea ce spunea mama sa.
Mama lui Jonathan a decis sa se uite la ce activitati legate de animale ii placeau fiului
sau. Baiatului ii placea sa stea in carutul sau uitandu-se la rate si la apa atunci cand
mergeau in par casa ca a decis sa ia aparatul foto cu ea in urmatoarea excursie in
parc si in timp ce se aflau acolo ea vorbea despre ceea ce se intampla acolo in
maniera unei povesti foarte simple pe care ea avea sa si-o aminteasca si mai tarziu.
Ei au vizitat parcul din nou de mai multe ori pe parcursul saptamanii si cand au fost
gata fotografiile, mama le-a lipit pe o bucata de carton si a scris fragmentele din
poveste sub aceste imagini. Povestea era astfel: (imagini pag. 211)
Intr-o zi un boboc de rata statea sub un copac. Un baiat dragut arunca niste bucatele
de paine bobocului de rata. Toate celelalte rate s-au repezit sa prinda si ele, dar
baietelul a dat cea mai mare bucata de paine bobocului de rata.
Jonathan prefer fotografiile ratelor reale in locul cartilor sale despre animale de la
ferma si rate. Mama sa i-a construit atunci doua seturi de joaca fiecare constand din:
-

Doua ratusti (din setul cu ferma de jucarie)

O figurina
Un material oval albastru (lacul)
Un copac
Bucatele de hartie mototolita (pentru paine!)

Mama a asezat o fata de masa mare de culoare verde pal peste masa din sufragerie
(ea aflase din trecut ca pe Jonathan il distrageau nodurile din lemn) si a realizat zona
de joaca dupa cum arata ilustratia de mai jos.(pag.212).
Exact in fata lui Jonathan ea a plasat scenariul realizat pe fotografii (pe care ea il
memorase dj!). Alegand cu atentie momentul potrivit pentru joaca, ea a ridicat oun
cartonas pe care era desenata simplu o ratusca pentru a-l anunta pe Jonathan ca e
vremea sa se joace cu ratustile de jucarie. Imediat, Jonathan a alergat in bucatarie
cerand o bautura (tragand-o de brat inspre frigider) - aceasta era una din tacticile
sale obisnuite de a scapa, de a se sustrage. Mama lui s-a folosit de aceasta
oportunitate pentru a ridica un cartonas pe care era desenata o bautura si a aratat
inspre cartonasul cu ratusca, spunandu-I mai intai ne jucam si apoi bei. Apoi mama
s-a asezat la masa si a inceput sa se joace ca si cum ar face-o pentru propria
desfatare, fara a-i mai indica lui Jonathan sa i se alature. Mai intai Jonathan a ignorato dar cand a vazut ca povestea lui familiara realizata pe fotografii se derula pe masa,
acest lucru l-a atras mai aproape. Mama lui a inceput sa spuna aceeasi poveste
folosind ratustile de jucarie. Dupa o vreme, Jonathan i s-a alaturat, a luat setul lui de
ratusti si a inceput sa copieze unele din actiunile mamei sale. In primele dati cand se
71

jucau, Jonathan avea panoul cu povestea in imagini in fata lui. Dupa o vreme, acesta
nu a mai fost necesar. Astfel, ei au descoperit o modalitate de a se juca cu ceva ce
fusese anterior ignorant de Jonathan.
Sa mergem mai departe
Dupa mai multe sedinte in care Jonathan copia actiunile mamei sale, mama a incercat
sa aduca putina varietate, deviind de la scriptul initial sau, daca Jonathan facea o
actiune in mod spontan, mama il imita si atribuia cuvinte respective actiuni spre
exemplu (cand Jonathan rasturna ratustile) ea spunea: Ajutor, am cazut, ne-am
rasturnat!. Lui Jonathan i se parea amuzant si repeta actiunea intr-una. Cand era
relaxat si radea asa, mama simtea ca intr-adevar exista o legatura intre ei si
imparteau spatiul adica se jucau cu adevarat! Daca folositi un personaj anume intr-o
astfel de deviatie de la scripturi )cum ar fi o figurina de jucarie sau un ursulet), tineti-l
la indemana pe parcursul zilei puneti-l in buzunarul de la camasa si apoi, in mod
spontan, includeti-l in interactiunile cu copilul.
Spre exemplu, daca jucati un joc de aratat pe fete, aduceti jucaria si aratati spre
ochii, nasul, gura jucariei. Faceti personajul sa va gadile copilul sau sa sara in poala
copilului. O modalitate buna de a introduce un nou personaj (cum ar fi o jucarie de
plus) este sa o introduceti in buzunarul dumneavoastra (ca si cum v-ar apartine dvs.).
Cand copilul o observa si probabil o scoate din buzunarul dvs., spuneti-i: O, l-ai gasit
pe catelusul cu pete! apoi puneti din nou jucaria in buzunarul dvs.Limitati la doar
cateva minute timpul petrecut de copil cu aceasta noua jucarie acest lucru ii va
spori interesul fata de jucarie si motivatia lui de a o vrea.

Pe scurt

Creati ceva interesant care sa insemne ceva pentru copilul dvs.- hotarati-va
asupra unei experiente impartasite (fie o activitate obisnuita fie ceva ce s-a
intamplat si i-a atras atentia copilului;
Creati mediul potrivit pentru joaca;
Folositi doar 3-4 articole de joaca fiecare;
Creati un panou pentru povestile in imagini folosind fotografii sau desene sub
care scrieti o poveste simpla (script);
De indata ce ati captat atentia copilului dvs, creati cartonase cu imagini
pentru a indica activitatea si recompensa/stimulentul ce vor urma;
Re-creati script-ul pentru panoul cu povestea. Daca copilul se joaca la
intamplare, copiati-l la inceput pana cand incepe sa observe acest lucru si apoi
puteti incepe sa va intoarceti la script. Scopul dvs este sa-l faceti pe el sa va
copieze.
Aduceti putina varietate si vedeti daca copilul va imita. In acelasi timp imitati
orice varietate pe care o adduce copilul si atribuiti cuvinte actiunilor pe care le
face el. Creati un sentiment de joaca impartasita lasandu-l sa vada ca felul in
care se joaca el are un efect direct asupra felului in care va jucati dvs.
Cu ajutorul deviatiilor introduse fata de script puteti incepe sa adaugati mai
multe jucarii (si unele indepartati-le daca e necesar).
Folositi intotdeauna stimulente positive pentru a va incuraja copilul.
Nu uitati ca scripturile pentru joaca pot fi folosite si in groapa cu nisip, spre
exemplu ( ursuletul la mare), la chiuveta, in cada etc..Totusi atmosfera
72

controlata conferita de jocul la masa din interior este cel mai potrivit lucru cu
care sa incepeti pana cand copilul reuseste sa se obisnueasca cu aceasta.
Incercati sa folositi interesele special ale copilului dvs., daca are astfel de
interese- dar fiti atenti sa nu le lasati sa distraga prea mult atentia copilului.
La inceput reprizele de joaca sa fie scurte- 2-3 minute este sufficient de mult.
Calitatea interactiunii copilului cu dvs. este mult mai importanta decat durata
in care ii puteti retine atentia. Fiti rabdator- apreciati cat de pregatit este copilul
sa ataceacest tip de activitate. Daca simtiti ca este peste puterile lui acum,
concentrate-va pe activitati de joaca interactive mai simple, activitati detaliate
in capitolele 6-Muzica si 8- Jocuri si activitati fizice. Intorceti-va la reprizele
de joaca imaginativa cand simtiti ca s-ar putea sa obtineti un raspuns.
Introduceti personaje de joaca pe parcursul zilei fiind spontan si raspunzand la
interactiunile copilului cu dvs. Fiti constient ca limitandu-I accesul la o jucarie
ce pare interesanta si importanta pentru dvs. ii va starni si spori motivatia de a
se juca cu jucaria respectiva.

Mai multe sugestii

Ceaiul/picnicul ursuletilor
O masina care se opreste la o trecere de pietoni pentru a lasa oamenii sa
traverseze (folositi o hartie alba cu dungi negre pentru a reprezenta trecerea
de pietoni);
O papusa care pune gunoi in cos (folositi pahare de plastic pentru cosuri);
Papusa care se pregateste sa mearga la culcare ( se piaptana, isi spala dintii,
se spala);
Figurina din casa cu papusi spala masina de jucarie;
Elefanti/rinoceri/pinguini care se spala la zoo(folositi o farfurie mica cu apa,
fiecare si modele de la zoo din plastic).
Nu pot sa desenez!
Perspectiva de a desena panouri cu povesti si stimulente vizuale s-ar putea sa vi se
para putin inspaimantatoare daca va considerate o persoana lipsita de talent artistic.
Totusi, aveti de fapt nevoie sa realizati desene simple cu oameni din bastonase in
diferite pozitii. Apoi adaugati desene din linii pentru mese, scaune, ca in exemplele de
mai jos (pag.216). Daca puteti sa exersati pentru a realiza cateva desene rudimentare
realizate cu linii, acestea va vor fi foarte utile pentru toate modurile de comunicare cu
copilul- de la agendele (jurnalele) cu imagini pentru a va ajuta cu vorbirea. Daca aveti
intr-adevar probleme mari in a desena , folositi-va de aparatul foto- asezati jucariile in
ordinea indicata de script si faceti o serie de 3-4 fotografii. Un aparat foto la minut
(instant)este o buna investitie. Filmul este relativ scump, insa va va lua probabil o
luna pentru a folosi tot filmul dintr-un aparat normal si a-l developa. Daca aveti un
calculator, puteti sa va luati o camera foto digitala sau sa incercati pachetele ClipArt
pentru o varietate mai mare de imagini.
Probleme
Daca copilul se incapataneaza sa nu se uite la ceea ce se petrece, daramite sa mai
participe la joaca puteti incerca urmatoarele:
Lasati panoul cu povestea afara (lipit de frigider sau de usa) timp de cateva zile
si gasiti cat de multe ocazii sa va uitati la acesta. Daca tot nu-i atrage atentia
copilului, atunci incercati alta poveste.
Folositi-va de trucurile de atragere a atentiei. A se vedea capitolul 2
73

Verificati daca cartonasul cu recompensa este sufficient de motivant- s-ar

putea sa necesite modificari.
Realizati o inregistrare video cu dvs. jucandu-va pentru ca el sa o imite (a se
vedea capitolul 11)
Asigurati-va ca temporizarea este buna si ca el nu este prea obosit, flamand
sau ca nu trebuie sa mearga la toaleta.
Exista vreun interes special pe care il puteti folosi pentru realizarea scriptului?
Incercati sa puneti toate aceste articole in 2 cutii din carton cu capac (cutiile de
pantofi sunt ideale) sau in cutii de cadouri frumoase- cele acoperite cu hartie
holografica sunt atragatoare. Urmariti daca copilul va priveste si va copiaza
atunci cand scoateti articolele den cutii si apoi le puneti inapoi una cate una.
Aceasta activitate il va obisnui sa manevreze articolele sis a va priveasca in
timp ce realizati o sarcina relativ usoara. Apoi puteti folosi acest lucru ca si
punct de pornire.
Pare sa necesite asa mult efort!
Intr-adevar asa este, dar tineti minte ca nu faceti decat sa puneti in opera primele
blocuri de constructie ale jocului imaginativ, dandu-i copilului dvs un set de actiuni
(sau actiuni si cuvinte daca vorbeste) care sunt incarcate de inteles atat pentru el cat
si pentru dvs. In ciuda dizabilitatii sale de comunicare si imaginatie, de la aceste
inceputuri si tentative, scopul este de a-I spori abilitatea de a generaliza- de a
transfera un anumit script la un set diferit de jucarii si de a schimba rezultatele. S-ar
putea ca el sa nu se joace niciodata cu gratia si fluenta unui copil mediu de varsta lui,
insa avand oarece moduri de a se juca, indifferent cat de limitate, inseamna ca:

El se va adapta mai bine la gradinita/in grupul de joaca, intelegand cum sa

relationeze cu jucariile
Nu va fi in totalitate pierdut in casele altor oameni unde sea afla jucarii diferite
disponibile pentru el
Veti avea o modalitate de a arata cum anumite actiuni pot cauza reactii altor
persoane, spre exemplu, daca impingi sau ranesti un alt copil, acesta va
plange si va fi trist
Veti avea un mijloc de a pune in scena si consolida intelegerea sa asupra
evenimentelor ce s-au petrecut in trecut
Veti avea un instrument cu ajutorul caruia il puteti avertiza cu privire la
evenimentele viitoare sau la lucrurile surpriza ce se pot petrece intr-o rutina
normala.

Crearea scenariilor imaginative cu jucarii este una dintre sarcinile de joaca cele mai
solicitante pentru copiii cu autism, insa ca toate activitatile de joaca si invatare, exista
o modalitate de a imparti si aceasta in actiuni simple ce pot fi usor copiate, dezvoltate
si cu care poate relationa usor.

Capitolul 14
Introducerea cartilor si a lecturii
Problemele
Spuneti-i unui copil fara autism hai sa ne uitam la o carte si, cu exceptia situatiei in
care sunt prinsi intr-o activitate care le solicita deja atentia, il veti gasi de indata
cuibarit langa dvs, sorbindu-va fiecare cuvant. Cititul impreuna ofera multe
74

oportunitati de a explora conceptele noi , imaginile si limbajul. Ii aduce copilului

atentia unica, apropierea fizica si siguranta dupa care acesta tanjeste. Pentru copii cu
autism toate acestea reprezinta o problema din urmatoarele motive:

Sa stai jos si sa asculti ceva dintr-o carte inseamna o ruptura din orice
activitate in care este implicat in prezent- chiar daca aceasta este lipsita de
sens, cum ar fi leganarea unei ate sau rasfoitul hartiei. Activitatea preferata a
copilului ii acapareaza intreaga atentie si concentrare intrucat il scoate din
lumea reala pe care o gaseste dureroasa si derutanta. Este probabil o
experienta foarte placuta pe care el trebuie sa o intrerupa.

O carte constituie o sursa potentiala a schimbarii- noi cuvinte pe care trebuie

sa le asculte, noi imagini la care trebuie sa se uite si pe care trebuie sa le
interpreteze- toate acestea fiind o veritabila cauza de anxietate. Toata energia
copilului se canalizeaza pe re-crearea similitudinii; insasi esenta alegerii unei
noi carti echivaleaza cu scufundarea in ceva necunoscut, cu stimularea
simturilor cu noi idei. Acesta este un gand foarte inspaimantator pentru copil.

Majoritatea copiilor cu autism au diverse grade de probleme senzoriale.

Problemele de procesare auditiva pot sa transforme ascultarea vocii dvs in ceva
incomod iar atitudinea de aparare senzoriala a acestor copii poate transforma
apropierea fizica (in special daca aceasta implica sa va puneti bratul in jurul
sau) intr-o experienta la fel de neplacuta.

Citirea si uitatul la carti impreuna este in mare masura o experienta

impartasita. Copilul dvs probabil ca opune rezistenta si nu va permite sa
patrundeti in spatiul lui pentru prea multe astfel de experiente impartasite.

Se poate sa existe factori de interferenta externi cum ar fi zgomotul de fundalnu doar televizorul si radioul, ci si becurile fluorescente, radiatoarele, zgomotul
din traffic, etc. toti acesti factori bombardeaza deja simtul auditiv al copilului si
astfel e dificil sa se concentreze pe vocea dvs.

E necesara multa perseverenta din partea dvs daca aveti de gand sa va incurajati
copilul nu doar sa va permita sa impartiti o carte fizic vorbind, ci sa ii si faca
placer. Totusi, eforturile dvs pot fi rasplatite infinit printr-o activitate ce poate fi
facuta aproape oriunde fara echipamente speciale, o activitate care s-ar putea sa
va faca la fel de multa placere, in special daca fiul dvs se relaxeaza si se
cuibareste pe langa dvs totodata.
S ncepem- s ne uitm la cri mpreun
Adresati-va urmatoarele intrebari si incercati sa apreciati care ar trebui sa fie
punctul dumneavoastra de plecare:

Arata copilul dvs. interes deja (indiferent cat de nepotrivit ar fi) fata de
carti? Poate ii place sa se plimbe cu o carte prin casa, sa alinieze cartile
pe randuri, sa sprrijine cartile de alte obiecte, sa le rasfoiasca? Urmaritiva copilul: vedeti ce face cand alegeti una din cartile lui si va uitati la ea.

Are copilul vreun personaj preferat care apare in carti? Se uita la vreun
program TV sau asculta vre caseta preferata?

75

Are copilul vreo obsesie anume- spre ex. fata de camioane de gunoi, usi,
intrerupatoare, aspiratoare?

Il face ceva sa rada pe copilul dvs.?(gadilatul, bule, baloane, sunete

prostesti?)

Toate cele de mai sus pot fi folosite ca si blocuri/cuburi de construit in modurile

descrise mai jos. Urmatoarele cazuri ilustreaza felul in care observarea copilului si
apoi folosirea unei serii de mici scopuri distinct ar putea sa va ajute sa spargeti
gheata pentru a-l face pe copil sa-i placa o carte.

Exemplu individual: Peter

Lui Peter, in varsta de 3 ani, ii place sa foloseasca cartile la fel ca pe celelalte

jucarii si obiecte le stivuieste in turnuri si le sprijina prin camera. Cand mama
sa incerca sa citeasca vreuna, lui nu-I placea ca ea sa-I strice aranjamentul si
atunci tragea cartea de pe genunchii ei si o arunca pe podea. Mama sa a
incercat sa para entuziasmata, spanandu-I Wow, hai sa citim aceasta carte! Ia
te uita, Peter, vino si uita-te!, dar acest lucru parea sa-I starneasca furia lui
Peter in asa masura incat devenea foarte mohorat iar mama sa inlocuia cartea
si se retragea la o distant sigura.
Mama lui Peter a decis sa reduca treptat numarul de carti pe care el le avea la
dispozitie spre a le stivui in turnuri; ea sustragea una-doua carti noaptea vreme
de cateva nopti (cand Peter se afla in pat si nu putea vedea ce se intampla).
Apoi ea a inceput sa introduca o carte care nu mai fusese folosita la stivuit
inainte (astfel ca Peter nu o asocia imediat cu aceasta cativitate). Ea a facut
acest lucru in felul urmator, timp de 3 zile, in 2 sedinte a cate 20 de minute pe
zi:
1) Se uita la carte, stand la o anumita distant,a in timp ce el isi continua
activitatea
2) Se uita la carte, stand mai aproape de el, in timp ce el manca ceva dulce;
3) Citea cartea incet ca pentru sine in timp ce Peter se plimba prin camera;
4) Il facea pe Peter sa se aseze, mancand ceva dulce, si citea incet din carte.
Mama lui Peter si-a mentinut abordarea cat mai indirect cu putinta. Ea nu i-a
atras atentia la ceea ce facea pana cand nu a simtit ca Peter era pregatit sa
accepte asta. Pe parcursul saptamanii urmatoare, mama lui Peter a putut sa
ridice tonul vocii ei pana la o tonalitate normal si a reusit sa stea tot mai
aproape de Peter (citind in continuare aceeasi carte). Mama lui Peter s-a
asigurat ca temporiza bine sedintele astfel incat sa nu se suprapuna cu
perioadele in care Peter era flamand, oboist sau nervos. Ea s-a asigurat ca
aveau sufficient timp la dispozitie- scotea telefonul din prize si incerca sa
reduca la minim zgomotul de fond. Cartea pe care ea a ales- o era strict pentru
citit si intrucat Peter nu mai avea prea multe carti la indemana, el nu-si mai
batea capul sa le stivuiasca (desi continua sa stivuiasca alte obiecte).
76

Astfel, mama lui Peter a reusit sa creeze o acceptare a cartilor pe baza careia
putea sa lucreze si l-a ajutat pe fiul sau sa asocieze cartile cu intrebuintarea lor
fireasca, corecta.
Exemplu individual: Fay
Lui Fay, in varsta de 5 ani, ii placea sa o priveasca pe mama sa uscandu-si
parul cu uscatorul. De fapt, ii facea placere sa atinga si sa se joace cu parul
oricui, ceea ce era daesea o problema pentru parintii sai. Fay avea unele
activitati de joaca potrivite dar nu-si dezvoltase vreun interes fata de carti.
Mama sa nu o vazuse niciodata uitandu-se la vreo carte si desi Fay era o fire
pasiva si nu obiecta atunci cand mama sa citea cu voce tare, ea totusi continua
sa
nu
manifeste
niciun
interes
in
carti.
Mama lui Fay a hotarat sa foloseasca obsesia lui Fay pentru par pentru a crea o
carte cu imagini la care Fay sa se uite. Ea a adunat imagini cu uscatoare de par
si placi de facut parul, precum si poze cu coafuri din reviste si le-a lipit intr-o
carte. Pe coperta cartii a lipit imaginea unei papusi si i-a aplicat o suvita de par
de papusa (lasand capetele libere, ca Fay sa o poata atinge) si a pus deasupra
si un fel de clapa pentru a suscita interesul. Ea a prezentat cartea spunand:
Oh, uitepar de papusa!. Si ridica clapa. Acum mama lui Fay captase atentia
fetitei si se putea juca cu ea de-a uite-o, nu e timp de 5 minute, folosind
clapa, inainte de a da paginile si de a eticheta fiecare imagine par saten,
par lung. Etc. Acum Fay avea interes fata de o carte si stia sa dea paginile, de
la inceput pana la sfarsit.
Mama lui Fay a folosit o cale specifica de suscitare a interesului pentru a crea
primul bloc/cub de constructie inspre lectura viitoare. Ea a gasit totodata o
cale de eliberare corepsunzatoare pentru dorinta lui Fay de a atinge parul.

Idei
Daca fiul/fiica dvs. are un personaj de televiziune preferat, e minunatputeti gasi de regula multe carti asociate cu acesta. Introduceti cate o
carte pe rand (incepand cu una foarte simpla) si sa nu va fie frica sa
folositi o carte ce e potrivita pentru o varsta mai frageda. Exercitiul
consta in crearea interesului fata de o activitate impartasita de a va uita
la carti impreuna.
Cititi aceeasi carte incet ca pentru sine, la inceput, apoi cresteti treptat
tonul vocii daca fiul/fiica nu pare sa obiecteze la asta. Cititi cartea o
singura data, dar intorceti-va la ea de mai multe ori in aceeasi zi. Daca in
carte sunt versuri, rime, cititi-le cu o voce oarecum cantata si folositi
aceeasi tonalitate si intonatie de fiecare data cand cititi versurile. Daca
folositi o carte simpla, de tip ridica clapa, cititi-o ca si cum ati face-o
pentru propria placere, facand comentarii pe masura ce cititi; spre
exemplu, Ma intreb ce-o fi aici, dedesubt?...E un caine! Continuati chiar
daca simtiti ca fiul/fiica nu este atent (a)-exista sanse ca el/ea sa va
observe.
Faceti o carte cu decupaje interesanta lipiti orice credeti ca nu ar putea
sa reziste sa nu se uite la ea!
77

Daca fiul/fiica manifesta o preferinta pentru anumite texturi, folositi una

din acestea pentru a acoperi cu grija cartea aleasa, spre exemplu,
ambalaj pocnitor (cu bule), folie argintie sau material din blanita.
Stabiliti niste moment regulate pentru lectura, dar nu fiti prea rigidurmati-va copilul.
Cand cititi, faceti acest lucru un pic mai lent decat o faceti de obicei.
Prima carte pe care o cititi trebuie sa fie foarte simpla si scurta. Cautati
ilustratii care nu sunt prea complicate si extra-detaliate. Daca dvs
trebuie sa va uitati foarte intens sa va dati seama despre ce e vorba,
atunci cu siguranta copilul nu-si va da seama niciodata!
E foarte greu sa va implicati copilul la inceput, incercati sa folositi o
recompense astfel incat el sa va tolereze cand cititi cartea (daca la
inceput il deranjeaza) sau recompensati-l pentru ca sta langa dvs cat
cititi o pagina, doua. Spre exemplu, daca copilului ii place sa se gadile,
atunci gadilati-l, consolidand spunand Bine, citim. Incercati sa incepeti
cu o carte despre gadilat- consultati sectiunea de mai jos cu privire la
carti specifice de incercat.

S mergem mai departe- lectura pentru nelegerea sensului

Copiii fara autism invata sa aplice intelesuri la ceea ce citesc cu informatiile minimale
parentale. Impartasirea cartilor si crearea unui interes in lectura se sedimenteaza
inainte de inceperea scolii si constituie o baza sanatoasa pe care scoala isi
construieste edificiul. Exista o modalitate de a impartasi cartile cu copiii care ii
incurajeaza in mod natural si fara prea mult efort sa lege imaginile de cuvinte, sa
inteleaga si sa anticipeze randuri din poveste si, in ansamblu, sa-si insuseasca foarte
multe informatii dintr-o data. Cititorul/parintele de obicei urmareste cuvintele cu
degetul (de la stanga la dreapta) pentru a atrage atentia copilului asupra
semnificatiei scrisului si in acelasi timp vorbeste despre imagini, explicand intelesul
noilor cuvinte si lasand spatii libere spre a fi completate de catre copil. Povestea ar
putea fi legata de ceva din viata copilului, spre exemplu, Iti amintesti cand ti-ai
pierdut ursuletul de plus preferat? sau cititorul ar putea sa-l puna sa prezica sa
urmeaza sa se intample in continuare. Acest mod de a impartasi cartile e un ghid
minunat pentru crearea intelesului cuvintelor pe care le citeste copilul.
Probleme cu cititul pentru inteles
Pentru copiii din spectrul autismului, supra-incarcarea senzoriala si rezistenta fata de
interactiunea directa inseamna ca multe din modurile spontane si obisnuite de a
incuraja cititul pot sa fie derutante, lipsite de sens si chiar suparatoare (daca se simte
bombardat cu intrebari) sau plictisitoare Nu inteleg si de aceeae lipsit de sens
pentru mine. Pe deasupra, mai sunt probleme cu ambiguitatea, interpretarea literal,
dificultati de limbaj si abilitatea de a intelege gandurile, sentimentele si motivatiile
celorlalti.
O alta piedica in calea dezvoltarii abilitatii de a citi la copiii cu autism o constituie,
intr-o prima faza, castigarea accesului pentru a suscita un interes in carti. Folosind
ideile detaliate mai sus in acest capitol, petreceti cat de mult timp trebuie pentru a va
78

incuraja copilul sa se simta confortabil si relaxat atunci cand se uita la o carte in

prezenta dumneavoastra inainte de a incerca sa-i dezvoltati intelegerea continutului.
Daca aveti copilul la stadiul in care va va lasa sa-I cititi o carte foarte simpla, care ii
face placere, daca pare sa va asculte si sa inteleaga povestea, daca are povesti
preferate si ii place sa arate cu degetul pe carte, atunci nu exista niciun motiv pentru
care sa nu incepeti sa dezvoltati intelegerea si abilitatile de citire timpurie. Poate dura
cateva saptamani, luni sau chiar ani de munca grea, dar de indata ce ati gasit o cale
de a castiga atentia si motivatia copilului de a participa la impartasirea privitului unei
carti, atunci aveti cu siguranta un vehicul foarte util de a-l ajuta sa inteleaga tot felul
de experiente.
Nu va lasati tentat sa va lansati in povesti mai lungi si mai complexe doar pentru ca
ati reusit sa atrageti atentia copilului. In loc sa faceti asta, mai bine lucrati treptat la
modelarea unei flexibilitati pentru a va ajuta copilul sa inteleaga povestea pe care o
cititi. Copiii fara autism sunt adesea fericiti sa va lase sa vorbiti despre ceea ce cititi,
sa puneti intrebari, sa opriti sis a reluati povestea ei se adapteaza cu usurinta la
plonjarea/iesirea din text; ei sunt flexibil. Copiilor cu autism le vine greu sa faca acest
lucru ei se asteapta ca un anumit set de cuvinte stabilite sa rasara dintr-o carte
familiara; similitudinea cuvintelor este reconfortanta si previzibila pentru ei. De indata
ce aveti una-doua carti pe care copilul va va asculta citindu-le, trebuie sa testate cat
de multa flexibilitate va va permite. Cititi un rand sau doua si spuneti, spre exemplu:
Unde e nasul ursului? Copilul s-ar putea sa devina agitat ca ati deviat de la text sau
s-ar putea sa incerce sa plece pur si simplu. Fara sa elaborate prea mult, aratati spre
nasul ursului chiar dumneavoastra, spunand Ah, uite nasul si continuati povestea.
Pe parcursul zilei, incercati sa re-aduceti parti din poveste. Spre exemplu, daca
fiul dvs. sta pe varfuri, spuneti: Ia te uita, ca si iepurele din carte. Apoi gasiti
cartea si aratati-I (s-ar putea ca atunci sa vrea sa- i cititi din cartea respectiva).
Gasiti cat mai multe moduri cu putinta de a va face copilul sa inteleaga ca, o
carte nu e doar o colectie de sunete si litere adunate laolalta, ci spune o
poveste. Imaginatia copilului dvs are nevoie de mult ajutor.
Incercati sa lasati cateva carti la indemana copilului (dar totusi fiti constienti ca
s-ar putea sa fie folosite pentru alte scopuri). Daca fiul dvs vorbeste si ii place
sa recite intreaga carte, lasati-l- exersarea sunetelor in acest fel nu poate fi
decat un lucru bun. Dar asigurati-va ca cititi cartea cu el si vorbiti despre ea
pentru a-I spori intelegerea. Nu va entuziasmati prea tare de noul talent al
copilului dumneavoastra. Poate suna impresionant, dar de fapt este inutil daca
nu este sprijinit de intelegere.
De indata ce copilul dumneavoastra e in stare sa recunoasca si sa arate obiecte
din carte, mergeti mai departe, la etichetarea verbal; dar, din nou, introduceti
acest nou lucru incet, urmand ritmul pe care-l impune copilul. La inceput, poate
va trebui sa il ajutati spunand prima litera sau rugandu-l sa completeze cu
ultimul cuvant din propozitie; spre exemplu, Noi stam pe un. . De
asemenea, s-ar putea sa uite etichetele verbale de la o zi la alta, asa ca
intorceti-va mereu la cuvintele pe care credeti ca le stie bine. Sprijiniti aceasta
abilitate pe parcursul intregii zile aratand spre aceleasi etichete, folosind
fotografii, desene ale unor obiecte,etc. Ajutati copilul sa inteleaga ca nu doar
un caine dintr-o anumita carte are eticheta de caine, ci ca acestia, cainii,
apar in diverse forme si culori. Problema copilului dvs. cu generalizarea include
79

si dificultatea In a clasifica. Nu va asteptati ca, doar pentru ca stie eticheta

pentru o imagine, sa eticheteze in mod automat si obiectul real.
Pe masura ce limbajul copilului se dezvolta, puteti sa imparatsiti mai multe
informatii despre carte. Puneti intrebari cum ar fi: Ce face omul? in loc sa
intrebati Ce se intampla aici?.Daca sunteti specifici il ajutati pe copil sa
aleaga cuvintele potrivite. Incercati alegeri simple de genul: Este ursuletul
fericit sau trist? Ii e frig sau cald?. Nu-i puneti prea multe intrebari- de indata
ce copilul va sugereaza ca a raspuns la suficiente intrebari, mergeti cu
povestea mai departe. V-a luat prea mult efort sa ajungeti aici. Fortandu-va
copilul sa lucreze prea mult, riscati ca el sa decida ca cititul unei carti nu mai e
deloc placut si asta ar fi o adevarata tragedie!
Daca fiul dvs.nu vorbeste, atunci unele din aceste sfaturi ar fi nepotrivite. Totusi, sar putea sa vreti sa adaptati sis a experimentati unele idei pentru a dezvolta
abilitatile de receptare a limbajului si interesul in cuvintele scrise.
Treptat, incercati sa-l ajutati sa arate cu degetul inspre partea din carte
despre care l-ati intrebat. Puteti fie sa ii dirijati degetele inspre acel punct si
sa-i duceti efectiv mana intr-acolo sau (daca il deranjeaza) atingeti-I mana
si apoi pagina, consolidand intotdeauna raspunsul dumneavoastra insiva.
Daca fiul dvs/fiica dvs are nevoie de stimulente suplimentare, atunci oferitii-le. Faceti-l sa lucreze pentru recompensele sale! Facand acest lucru, va
asigurati ca el/ea incepe sa inteleaga continutul cartii si limbajul folosit in
aceasta carte.
Veti avea nevoie de material suplimentare pe langa carte pentru a-l ajuta
cu etichetarea. Incepeti cu o eticheta pe rand (presupunand ca va aflati la
nivelul la care aveti dj atentia copilului iar el va permite sa-i dirijati
degetul inspre o imagine si sa o etichetati). Mergeti mai departe la stadiul
in care el singur poate arata cu degetul. De indata ce a aratat cu degetul
inspre un numar semnificativ de obiecte, incercati sa puneti langa carte trei
imagini cu etichete pe care el le cunoaste dj (inclusiv una pentru
imaginea din carte inspre care aratati cu degetul), spre exemplu, o imagine
cu un caine, si spuneti-i Gaseste cainele!. Acum copilul ar trebui sa arate
sau sa va inmaneze imaginea/eticheta cu cainele desenat in eademonstrand astfel ca a invatat sa generalizeze cuvantul de la ilustratia din
carte la alte imagini.
In calitate de parinte al unui copil cu limbaj limitat, probabil aveti bogate
resurse de imagini/fotografii care sa-i ajute sa comunice. Daca nu, atunci
aceste rsurse trebuie sa devina prioritatea numarul 1! Faceti poze cu orice
si oricine, cautati pe computer (CD Rom-uri cu diverse clip-arturi sunt
adesea distribuite gratis cu reviste despre computer) si de asemenea cereti
ajutorul logopedului. Daca aveti un material imprumutat, atunci faceti-i o
poza la biblioteca.Biblioteca insasi este o sursa foarte buna de materiale.
Prietenii si familia s-ar putea sa vrea sa va ajute. Daca nu aveti un
computer, rugati un prieten care are sa descarce vreo 20 de imagini ale
obiectelor din casa.Rugati-o pe bunica sa faca poze cu pisica, prin casa, etc.
Si alti oameni au adesea nevoie sa fiti mai specifici. E important sa retineti
ca aceasta activitate de etichetare trebuie sa fie placuta pentru copil, si nu
munca grea! Incercati doar cateva etichete la o citire, la inceput.
80

Multi copii si adulti cu autism gandesc visual, adica, in loc sa-si

reaminteasca experiente, evenimente, oameni cu ajutorul limbajului
din capul lor, acesti oameni vad imagini detaliate. Daca copilul
raspunde mai bine la imagini/fotografii decat la limbajul, atunci acela
e un ganditor vizual sau o persoana care invata vizual. Incurajanduva copilul sa recunoasca litere si cuvinte, aceasta ii ajuta sa-si
construiasca anumite abilitati de pre-citire si aduce structura
necesara pentru o alta metoda de comunicare (scrisul), pentru a veni
in sprijinul vorbirii sale.
In lecturile zilnice, introduceti legaturi intre text si imagini, dar nu
adaugati mai mult de atat, adica, nu-I cereti copilului sa arate cu
degetul sau nu-i puneti intrebari in timp ce ii cereti sa si arate cu
degetul pe carte. Faceti cate un lucru in fiecare repriza de citit,
intrucat schimbarea canalelor atentiei e ceva dificil pentru copilul
dvs. El asculta dj vocea dvs. si urmareste degetul dvs pe cartemai mult de atat e prea mult pentru copil. Intorceti-va la o carte
simpla cu propozitii formate din 2-3 cuvinte, chiar daca copilului ii
plac in prezent cartile mai lungi. Nu abandonati ultima carte pe care
o citeati, dar dupa ce copilul s-a uitat la cartea lui de lungime
obisnuita, luati din nou cartea mai mica si atrageti-i atentia la
text.Dupa cateva reprize, incercati sa incurajati copilul sa treaca cu
degetul peste cuvinte respective pentru a-si consolida intelegerea
citirii de la stanga la dreapta. De fiecare data spuneti-i: Arata
cuvintele. Daca nu vrea sa faca asta, atingeti-I degetul si folositi
apoi degetul dvs pentru a arata cuvintele respective.
Cereti copilului sa Gaseasca inceputul si sa deschida cartea iar la
final spuneti-i Sfarsitul, cand ajungeti la ultima pagina.
Pe parcursul zilei, aratati inspre semne, texte scrise pe pachete,
ziare,e tc.
Creati o carte cu fotografii ale unor lucruri/oameni/locuri
semnificative din viata copilului dvs si scrieti etichete sub aceste
fotografii. Nu uitati sa includeti in carte obiecte de interes special
pentru copil, care-I plac acestuia. Folositi aceasta ca prima dvs carte
pentru a lega textul de imagini.
Iata cateva exemple:
Alex, mama, tata, Jane, Fudge- cainele, casa, televizorul, parcul, etc.
Dupa vreo saptamana si ceva, treceti prin etichete impreuna cu copilul,
spunandu-i:
Aceasta sunt eu (sau Acesta e Alex daca fiul dvs are probleme cu pronumele)
Aceasta e mamica. Acesta e taticul. Aceasta e sora mea Jane. Acesta e Fudge, cainele.
Aceasta e casa noastra. Acesta e televizorul. Acesta e parcul.
Alternati reprizele acestea cu alte reprize in care dvs. adresati
intrebari despre text dar nu incercati mai multe lucruri deodata.
81

Fiti intotdeauna constienti de cat de multa informatie incearca sa

proceseze copilul dvs si cat dureaza sa treaca de la o sarcina la alta.
Pe parcursul zilei incercati sa consolidate intelegerea copilului dvs cu
privire la concepte cum ar fi: se preface, viseaza, gandeste pe
masura ce acestea se petrec (apar). Spre exemplu, Mami se preface
ca plange/ca e trista, etc, urmat de Acum mami e fericita, doar se
preface ca e trista.

Secvene din poveste i consecine

Pentru a va ajuta copilul sa inteleaga secventele din poveste, incercati sa create
propriile dvs secvente simple de poveste. Incepeti cu 2 pasi, folosind un desen simplu
pe 2 cartonase. Puteti sa fotocopiati o carte de povesti simpla si sa aranjati imaginile
in ordine, spre exemplu:
Imaginea de la pagina 231-232
Folositi secventele cu care stiti ca fiul dvs este obisnuit deja si va intelege. Cand este
pregatiti puteti sa mai adaugati si alte stadia/etape.
Puteti sa cumparati si cartonase cu secvente gata facute ( a se consulta referintele de
la finalul cartii), care pot varia de la secvente simple in doi pasi la mai complicate, in
7-8 secvente.
Nu uitati sa-i cereti logopedului dvs resurse/materiale de genul acesta.
Scopuri
Incercati sa va stabiliti o serie de scopuri marunte inspre care atat dvs cat si copilul
dvs sa puteti lucre pentru a le atinge. E util sa le notati- nu e nevoie sa pierdeti ore
intregi pentru a scrie pagini de jurnal. Un scop de un rand la inceputul fiecarei
saptamani din calendar ar fi suficient. Unele scopuri pe saptamani ar putea sa arate
astfel:
Saptamana 1: Pregatirea si introducerea unei carti cu obiecte preferate.
Saptamana 2: Incurajarea lui Tommy sa petreaca 2 reprize de cate 5 minute in fiecare
zi uitandu-se la carte impreuna cu mine (Nota: Sa am o recompensa la indemana).
Saptamana 3: Obiectivul e sa l fac pe Tommy sa stea langa mine in timp ce eu
vorbesc despre carte.
Saptamana 4: Sa introduc o noua carte, stand la distanata de copil.
Si asa mai departe
Ultimul dumneavoastra scop ar ptea fi ceva de genul:
Saptamana 12: Sa citim o carte complet de la inceput la sfarsit; sa ma asigur ca
Tommy poate sa indice toate obiectele si sa eticheteze 6 din acestea singur.

82

Desigur, acesta poate fi doar un ghid. Fiti realisti. Uitati-va la ce e capabil sa faca
acum copilul dumneavoastra si nu incercati sa ajungeti prea departe, prea curand.
Daca acum copilul dvs nu vorbeste, ar fi o prostie sa va asteptati sa eticheteze
obiecte in 3 luni. Lucrati la indicarea cu degetul, la intelegerea si gasirea unor moduri
ca el sa va comunice ce ar vrea sa citeasca. Pregatiti scopuri doar pentru 2-3
saptamani deoarece planificarea si stabilirea scopurilor pentru 3-4 luni inainte s-ar
putea sa va faca sa va descurajati in fata unei sarcini atat de uriase. In plus, copilul sar putea sa va surprinda si as reusiti sa atingeti scopurile fixate pentru 3 saptamani in
doar 4 zile sau, dimpotriva, s-ar putea ca progresul sau sa fie mai lent decat v-ati
propus. Zece minute pe zi nu par sa fie foarte mult timp, insa, tineti minte ca
desfasurati aceste activitati in paralel cu altele ce au propriile scopuri stabilite.
Incepeti cu cel mai de jos scop/repriza- este usor sa extindeti si totodata, mult mai
putin deprimant decat sa realizati ca ati avut asteptari prea mari.
Observarea, temporizarea, pregtirea
Urmariti reactiile copilului dvs la lumea lui- realitatea lui este foarte diferita de a dvs.
Respectati aceasta si folositi acest aspect pentru a dobandi acces. In ceea ce priveste
cartile trebuie sa va adresati urmatoarele intrebari:

Cum pot sa-l fac pe Charlie sa se uite la o carte in mod adecvat?

Cum pot sa-l fac pe Charlie sa fie interesat de continutul cartii?

Cum pot sa fac mediul ambient cat mai confortabil cu putinta astfel incat
copilul sa-l contemple?

C ear putea sa-l deranjeze pe Charlie referitor la modul in care il abordez

acum?

Cand ar fi momentul potrivit sa-l abordez?

Cand pare sa fie cel mai receptiv/relaxat?

Cum pot sa-I comunic lui Charlie ca e vremea sa citim?- am nevoie de un

simbol/semn/imagine pentru a-l ajuta sa anticipeze lectura

Trebuie sa pregatesc o carte sau o sursa speciala?-una despre care stiu ca s-ar
putea sa-I capteze interesul

Trebuie sa am la indemana o recompensa?daca da , ce fel de recompensa?

(bucatica de ciocolata, jocul cu jucaria preferata, bule, gadilatul etc)? cum ii
comunica ca aceasta recompensa va veni dup ace citim cartea?

Care sunt obiectivele mele?

Cri specifice de ncercat

Multi parinti au indicat cartile gen ridica clapeta ca fiind foarte bune.
Acestea au de regula un limbaj foarte simplu si o recompensasurpriza ce consta in
descoperirea a ceea ce se afla sub clapeta. Puteti incerca:

83

Draga zoo, de Rod Campbell (Londra, Puffin Books, 1985)- sunt multe
carti scrise de acest autor; toate sunt de genul ridica clapeta, au un
limbaj simplu si sunt clar ilustrate, fara prea multe detalii e procesat
pentru copil;
Unde-i Spot? de Eric Hill (Londra, Puffin Books, 1983);
Micul dejun al lui Buttercup, de Ron Maris (Londra, Walker Books);
Masini, vapoare, trenuri si avioane, de Jeff Cummins (New York,
Orchard Books, 1998);
Monstrul gadilatului, de Paul Rodgers (Londra, Walker Books, 1998)
Puteti, de asemenea, sa faceti propriile carti de genul ridica clapeta
folosind fotografii familiare ale rudelor, prietenilor sau obiectelor din
casa. Copilului dvs ii va veni mult mai usor sa se raporteze la o fotografie
propriu-zisa a canapelei pe care sta zilnic, decat sa se raporteze la o
imagine dintr-o carte. Va va lua ceva timp si effort sa faceti aceasta
carte, dar veti gasi multe moduri utile de a folosi o resursa atat de
valoroasa. Spre exemplu, de indata ce copilul a acceptat sa se uite la
carte puteti merge mai departe si sa-i spuneti Charlie, du-te si atinge
veioza /canapeaua /scaunul si asa mai departe. Multi copii cu autism
(inclusiv fiul meu) sunt fascinati de usi. In loc sa folositi clapete simple
puteti sa faceti aceste clapete sub forma usilor- aceasta ar putea sa
sporeasca de 10 ori interesul cartii.
De asemenea incercati carti cu cuvinte ce pot fi rostite cu o voce
cantata, asemeni unui cantecel sau carti ce au multe rime/versuri
simple. Iata cateva exemple:
Pepo de Allan Ahlberg (Londra, Puffin Books, 1983)
Acesta e ursul, de Sarah Hayes si Helen Craig (Londra, Walker Books,
1998)- e o serie de povesti frumos illustrate si foart ritmate- fiul meu le
adora pe toate.
Zece in Pat de Penny Dale (Londra, Walker Books, 1990).
Repetitia e confortabila si ajuta intelegerea. Uitati-va pe carti potrivite
pentru copii mai mici. Autorii stiu ca atat bebelusilor cat si copiilor de pana
la 10 ani le place foarte mult repetitia si exista nenumarate carti in acest
sens. Din nou, uitati de varsta pentru care sunt scrise aceste carti- nu
conteaza ca fiul dumneavoastra de 7 ani se uita la o carte scrisa pentru un
copil de 1 an. Ce e important cu adevarat este ca el sa se uite la cartea
respectiva!
Incercati:
Omida cea flamanda, de Eric Carle (Londra, Puffin Books, 1974)
Ghici cat de mult te iubesc de Sam McBratney si Anita Jeram (Londra,
Walker Books, 1987).
Tickle tickle (gadi-gadi) de Helen Oxenbury (Londra, Walker Books, 1995).
84

Mergem la o vanatoare de ursi de Michael Rosen si Helen Oxenbury

(Londra, Walker Books, 1993).
Nu uitati umorul. Simtul umorului la copilul dumneavoastra este cat se
poate de intact- gasiti-l si apoi croiti-va materialul! Cartile Dr. Seuss sunt
un bun exemplu. Initial aveam impresia ca introducerea unei carti cu un
limbaj care nu parea sa aiba vreun sens nu e o idee tocmai buna in cazul
unui copil care are deja o problema de limbaj/comunicare. Totusi, multi
parinti spun ca pentru un anumit motiv aceste carti sunt adesea foarte
populare (din nou, si pentru fiul meu a fost foarte populara aceasta carte
atunci cand i-a daruit-o ruda). Ce au in comun aceste carti e volumul de
rime fara sens, amuzante, prostesti (probabil pentru un copil cu autism,
aceste carti reflecta non-sensul in care el traieste 24 de ore pe zi!). Oricare
ar fi motivul, aceste carti au o formula care pur si simplu pare sa activeze un
buton!
Incercati:
Cartea piciorului (Londra, Picture Lions,1997)
Domnul Brown poate sa mugeasca (Londra, Picture Lions,1997)
Wocket in buzunarul meu (Londra, Picture Lions,1997)
ABC-ul doctorului Seuss (Londra, Picture Lions,1997)
(Toate sunt disponibile sub forma de carti cartonate)
Incercati de asemenea:
Pisica in palarie (Londra, Picture Lions,1983)
Vuplea cu sosete (Londra, Picture Lions,1980)
Pisica cu palarie-carte cu clapeta (Londra, Picture Lions,1999)
Pe masura ce cresc, copii din spectrul autismului sunt atrasi de realismul
cartilor factual care le solicita prea putin imagiatia sau care se concentreaza
in jurul intereselor lor speciale: electricitate, apa, oameni care sapa,
autobuze. Respectati aceasta atractie ca fiind o madalitate de a aprecia
cartile si nu o descurajati. Eventual aceste carti ar putea fi folosite ca si
recompense pentru ca au citit, sa zicem, o scurta povestioara fictiva. Totusi,
nu fortati nota. Ca de obicei lasati-i pe ei sa conduca.
In fine, se merita sa introduceti o carte ce face parte dintr-o colectie mai
mare. Aceasta va facilita dezvoltarea repertoriului copilului caci ei sunt eja
familiarizati cu formatul cartilor respective si astfel dispare o parte din
anxietatea provocata de noutate. Sunt foarte multe astfel de carti, de
regula asociate cu un personaj specific. Lucrati cu un personaj pe care
copilul dvs il stie deja sau introduceti treptat un alt personaj, daca se poate
mai intai prin intermediul televizorului.
Personaje populare

85

Eu cred ca succesul emisiunii Teletubbies se datoreaza producatorilor care au

acordat intr-adevar atentie modului in care se comporta copii de pana la 10 ani
si la ceea ce le place, adica:

Multa repetitie

Foarte multe rime

Culori vii

Limbaj simplificat

Un format previzibil

Multe din aceste elemente l-au atras si pe fiul meu. Chiar daca sunteti putin
suspiciosi fata de sunetele copilaresti (asa cum am fost si eu) exista moduri in care sa
le folositi- de exemplu, puteti inlocui eh oh cu helloatunci cand cititi. Din nou,
exista un numar urias de materiale ce pot fi folosite. Chiar daca fiul meu avea mai
mult de 5 ani am fost tentata sa incerc Teletubbies, intrucat pana atunci nu mai
gasisem nimic atat de repetitive si cu un limbaj atat de simplu- deci se merita sa
incerc. Alte personaje despre care parintii spun ca au fost appreciate de copii lor cu
autism sunt:

Pompierul Sam

Postasul Pet

Pingu

Locomotiva Thomas

Dl Men (barbate- de asemenea un bun mod de a privi sentimentele si

conceptele abstracte cum ar fi: morocanos, necajit, prostut etc.)

Fiului meu i-au placut foarte mult seriile LetterLand (Lumea Literelor)care a
avut un impact pozitiv asupra viitoarei recunoasteri a literelor si are o multime
de material de asociat.
Pachete caset- carte
Gasiti adesea pachete caseta-carte in majoritatea librariilor, alegeti unul
simplu, cu limbaj si concept familiare copilui dvs (spre exemplu un pachet
despre oala magica de budinca ar insemna mult mai putin pentru un copil cu
autism, decat un pachet despre mersul in parc). Dat fiind faptul ca problema de
imaginatie a copilului dvs este dublata de o tulburare de limbaj, nu e
surprinzator ca acest concept de magicinseamna foarte putin pentru copil.
Aceasta nu inseamna ca povestile fantastice nu trebuie folosite, dar e
important sa alegeti povesti simple. Copilul dvs stie ce este un ursulet sis tie ce
inseamna sa mananci, asa ca picnicul ursuletilor este ceva ce el poate intelege
cu usurinta. Puteti consolida aceasta intelegere , punand in scena un picnic cu
ursuletii lui de jucarie (daca veti folosi mancare adevarata aceasta va conferi
mai mult realism si va servi drept stimulant).
De indata ce ati gasit un pachet caseta-carte potrivit, mai intai
introduceti caseta (indirect)- puneti caseta sa mearga incet, in fundal, in
86

timp ce copilul este deja implicat intr-o activitate care-i place (mananca,
face baie, face o activitate repetitiva). Nu lasati copilul sa vada ca ati pus
aceasta caseta- s-ar putea sa-I provoace anxietate daca isi da seama ca
urmeaza sa se intample ceva. Treptat, obisnuiti copilul cu respectiva
caseta pana cand acesta arata ca asculta/inregistreaza caseta (va dura
exact cat timp are nevoie copilul dvs). Folositi caseta ca si primul cub de
construit pentru introducerea cartii.
Incercati mai intai casete/carti cu rime de gradinita-povestile audio tind
sa fie destul de lungi, cu un limbaj complicat, asa ca asteptati pan ace
copilul dvs are o destul de buna intelegere a limbajului inainte de a folosi
povestile audio. Exista unele casete cu cantece, cu un amestec de
povesti foarte scurte si poezioare.
Incercati:
My Busy Book, de Chris Riddell (Londra: Walker Books, 1998)
Cartea si caseta cu cantece si poezioare pentru gradinita, de C. Hooper
(Londra: Usbourne Publishing Ltd., 1997).
Mai bine de atata ati putea sa va inregistrati pe o caseta in timp ce cititi
din cartile/poezioarele alese cu atentie.

Alfabetizarea timpurie
De ce sa includeti literele intr-o carte despre joaca? Sa inveti sa citesti sis a
scrii nu inseamna neaparat sa stai in clasa sau la masa efectuand in liniste
activitatea. Aceasta invatare poate sa implice alergarea prin gradina pentru a
gasi o litera, aruncarea cuvintelor in cosuri, sa alergi prin parc pentru a forma o
litera invizibila si, in general, poate sa insemne multa distractie, zgomot si
joaca.

Recunoaterea cuvintelor
Recunoasterea cuvintelor este ceva ce copiilor cu autism gasesc a fi destul de
usor-formele literelor sunt constant si previzibile, iar atunci cand sunt puse
laolalta formeaza modele care intotdeauna spun acelasi lucru; c urmat de a
urmat de t inseamna intotdeauna cat (pisica). Eu consider ca aceste cuvinte
scrise pot fi o sursa de confort previzibil intr-o lume in care totul este
imprevizibil.
Mai intai, incercati urmatoarele idei pentru a dezvolta abilitatea copilului de a
cunoaste literele scrise. Nu uitati sa diversificati modul de prezentare al
acestora pentru a-l face pe copil sa constientizeze ca o litera scrisa de mana
inseamna acelasi lucru ca o litera scrisa de tipar.
Pe bucati mari de carton (A4) scrieti cate o litera unica (litere mici) si
raspanditi bucatile de carton prin camera. Jucati un joc de genul pe
locurifiti gatastart, spre exemplu adu-mi litera b! pe locurifiti
gatastart. Nu uitati sa recompensati copilul cu o mica gadileala. Jocul
87

trebuie sa fie scurt (3 sau 4 cereri de aducere a literelor) pentru a

mentine interesul viu. Jocul nu trebuie limitat doar la spatiul interiorputeti merge si afara pentru a mari sfera de alergat. Puteti agata litere
de copaci, sa le ascundeti in gropi de nisip, sa le lipiti de tarusii de prin
gradina, ca si cum ar fi flori. Un al doilea adult ar putea fi de folos fie sa ii
dea instructiuni copilului, fie sa alerge cu el si sa-l ajute sa aleaga. Este
de asemenea un joc potrivit spre a fi jucat de frati, iar copilul cu autism
poate fie sa priveasca, fie sa particip la joc.
Exersati modelarea literelor din plastelina sau din aluat de gatit sau chiar
folosind articolul care il obsedeaza pe copil (daca e posibil) cum ar fi
paturica preferata sau bucati de ata.
Scrieti litere pe pamantul uscat cu ajutorul unei sticle cu capac gaurit.
Faceti litere in nisip- copiilor cu autism li se pare mai interesanta viteza
acestei activitati decat o activitate mai lunga ce presupune mai multa
concentrare. Daca, totusi, copilul dvs petrece mult timp aliniind obiecte
puteti incerca sa stati alaturi de el si sa aliniati propriul set de obiecte
(masinute, piese de domino, pietricele) sub forma de litere.
Faceti imprimeuri de litere cu ajutorul unui cartof- nu trebuie sa ciopliti
litera in cartof; faceti un simplu cerc sau un patrat in cartof si apoi,
folosind acuarele (vopsea) faceti multe urme pentru a forma litera (a se
vedea ilustratia de mai jos). Pentru a va indruma copilul faceti semne pe
hartie ca el sa faca imprimeul sau lucrati mana peste mana,
indrumandu-l cu blandete unde sa faca imprimeul. Pentru mai multe idei
cu privire la activitati cu vopsea/ acuarele, consultati capitolul 12.
In gradina sau in parc, incercati sa jucati jocul urmeaza leader-ul sub
forma unei litere mari; sau mai bine desenati cu creta pe asfalt o litera
mare si alergati in jurul conturului sau. Tot timpul consolidati sunetul
literei respective cantand litera sau spunand-o cu voce tare cand alergati
in jurul ei, folosind sunetul fonetic al acesteia.
De indata ce copilul dvs poate sa recunoasca toate literele alfabetului,
puneti-le unele langa altele pentru a forma cuvinte. Toate ideile de mai sus
pot fi folosite pentru a forma cuvinte intregi. In plus, puteti incerca si
urmatoarele:
Scrieti etichete pentru obiectele din casa si lipiti-le cu banda albastra
prin casa.
Jucati jocuri genul adu-mi cuvantul care inseamna veioza (copilului I
se da mai intai ajutor visual cu privire la obiectul de care este lipita
eticheta). Nu uitati sa folositi incurajarea si recompensele sis a
transformati aceasta activitate intr-o activitate amuzanta.
Incercati sa realizati un curs de asalt spre exemplu, sa se tarasca
printr-un tunel, sa se legene pe o perna, sa sara pe un sac si sa aduca
cuvantul caine (lipit pe cainele de plus). Daca veti lua si dvs parte
la aceasta, va fi mai interesant.

88

Dupa cateva incercari dezlipiti cuvintele de articolele cu care sunt

asociate si incercati sa faceti jocul invers, adica sa-I spuneti copilului
sa lipeasca eticheta pe obiectul corespunzator.
Realizati o cutie postala dintr-o cutie de pantofi si jucati un joc de-a
posta. Desenati imaginea unui cuvant pe dosul unui carton astfel
incat copilul sa poata gasi cuvantul uitandu-se la desen- prea multa
indrumare si sprijin poate sa fie foarte descurajant. Faceti o nota in
mintea dvs referitoare la cuvintele pentru care copilul trebuie sa se
uite mai intai la desene si exersati-le pe acestea mai des.
Daca observati ca inca nu e pregatit sa permita un nivel atat de mare
de indicatii, puneti totusi etichete obiectelor. Dupa cateva zile
incercati sa luati eticheta sis a o puneti undeva in calea copiluluiprobabil copilul o va duce la locul ei corect. Copii cu autism adesea isi
insusesc informatii fara ca parintii lor sa aiba habar de acest lucru.
E important sa folositi potentialul de invatare al activitatilor de interes
special.

Exemplu individual: Lewis

De la o varsta foarte frageda, Lewis a fost complet fascinat de masina de
spalat. Parintii sai s-au folosit cu succes de interesul sau special pentru a-l ajuta
sa se joace, cumparandu-i o masina de spalat de jucarie cu un maner care
invartea cuva in interiorul jucariei. Ei l-au incurajat sa scoata hainele, sa le
impacheteze si sa le calce si, chiar daca aceasta activitate era una foarte
repetitiva, Lewis era implicat, fericit si destul de receptiv, ceea ce reprezenta
un progres fata de uitatul ore in sir la masina de spalat reala. Pe la varsta de 4
ani, Lewis nu arata cine stie ce interes in litere, chiar daca era abil si vorbea
bine. El refuza pur si simplu sa se implice in activitati de genul uitatului in carti
cu alfabetul.
Mama sa a decis sa introduca literele in masina de spalat de jucarie. Ea a luat
cateva batistute pe care a scris litere cu un marker permanent si le-a bagat in
masina de spalat. La inceput, Lewis nu le-a observant, insa mama sa l-a urmarit
jucandu-se si, cand el a apucat batistele pentru a le soate din masina, le-a
intins si a observant literele, mama lui s-a asezat langa el si i-a zis sunetul
fiecarei litere. Dupa cateva zile, Lewis a inceput sa si le aminteasca si apoi
spunea fiecare litera, pe masura ce scotea batistele din masina. A fost usor sa
mearga mai departe. Ei au inceput sa intinda cuvinte formate din 3 litere pe
franghia de rufe de jucarie; s-au jucat si jocuri de genul pe locuri, fiti gata,
start, adica mama sa ii spunea adu-mi litera w, pe locuri, fiti gata, start. In
cateva saptamani Lewis a evoluat astfel ca, de la nicio litera a ajuns sa
recunoasca toate cele 26 de litere cu precizie.

Activiti pentru dezvoltarea nelegerii limbajului

Verbele

89

Sub multe aspecte, verbele sunt painea si cutitul limbajului. Acestea ne spun
ce face cineva/ceva, spre exemplu Teddy sta jos/sare/doarme. Asigurati-va
ca, copilul intelege ce inseamna cuvantul, facand actiunea dvs insiva sau
punand o jucarie sa faca asta- amintiti-va ca marionetele si jucariile
functioneaza ca si terta parte si indeparteaza anxietatea ce rezulta din
abordarile directe. Incurajati-va copilul sa faca actiunea impreuna cu dvs.
folositi cantece si poezioare cu actiuni pentru a veni in sprijinul acestui tip de
invatare. Puteti incerca exercitiile anterioare pentru recunoasterea verbelor, dar
si urmatoarele:
Colectati un cuvant intr-un joc de genul pe locuri, fiti gata, start si
faceti actiunea. Incepeti cu unele foarte simple. Puteti sari pentru a
colecta cuvantul sari sau puteti topai pentru a colecta cuvantul a
topai.

A sta jos

A sari

A merge

A topai

Colectati mai multe imagini simple cu diverse actiuni. Puteti sa le luati

din reviste sau, daca va simtiti viteaz, desenati-le chiar dvs. Consultati
finalul cartii pentru furnizori de cartonase cu imagini. Puteti folosi copii
ale acestor imagini in urmatoarele moduri:
Potriviti cuvinte scrise cu imagini ale actiunii. Din nou incercati sa faceti
aceasta activitate cat mai distractiva- faceti cuvintele si imaginile cat
mai mari cu putinta, efectuati actiunile, folositi multe recompense. Spre
exemplu, daca va jucati afara puneti copilul sa potriveasca un obiect
urmat de folosirea toboganului.
Adjectivele
Jocul de potrivire poate fi adaptat si la adjective. Pe un carton lipiti
diverse material (blanita, smirghel, hartie lanita). Folositi un cuvant
pentru a descrie fiecare material si ramaneti doar la acesta, spre
exemplu, pufos, stralucitor, aspru, moale. Scrieti cuvantul sub fiecare
material. Adunati mai multe articole care au o textura distinct (o jucarie
moale, o lingura, etc) si jucati jocul potrivirii articolului pe carton.
De asemenea, incercati pipairea obiectelor aflate intr-o punga (fata de
perna) si puneti copilul sa descrie cum sunt obiectele la atingere. Pentru
a face aceasta va trebui sa stati langa copil, sa va bagati mainile in
punga impreuna si sa atingeti acelasi obiect. Daca , totusi, copilul nu
tolereaza un astfel de nivel de contact, lasati-l sa scoata articolele
singur, in timp ce dvs le etichetati atat verbal, cat si cu o eticheta scrisa.
Folositi jocul pentru a remarca ce texturi il atrag pe copil si care dintre
acestea sunt respinse. In mod neobisnuit, s-ar putea sa-I placa sa se
atinga cu o piatra sau o lingura pe obraz si sa urasca lanita. Aceste jocuri
va pot ajuta sa va intelegeti copilul mai bine si va pun intr-o pozitie in
care il puteti ajuta.
90

Prepozitii
Toate jocurile ce implica activitati fizice pot fi folosite pentru a consolida
intelegerea prepozitiilor (pe, in, sub, in fata, in spatele, etc). Timp de mai
multe luni fiul meu nu a putut sa recunoasca cum arata sub intr-un
desen ( imagini ale unui ursulet sub masa). Cand l-am luat de mana si
am stat impreuna sub masa, apoi ne-am tarat pe sub un tobogan si apoi
am facut un pod cu picioarele, iar el a trecut pe dedesubt, abia atunci, si
doar in doua zile, el a stapanit conceptul. Dupa aceea am putut sa
mergem mai departe la indicarea imaginilor si in cele din urma la
potrivirea cuvintelor cu imaginile.
Pronumele
Multor copii cu autism li se par grele pronumele si adesea le inverseaza, facand
dificila intelegerea solicitarilor lor. Timp de vreun de un an, fiul meu spunea tu
vrei un biscuite in loc sa spuna eu vreau si devenea frustrat cand I se
raspundea nu, multumesc. Incercati sa va ajutati copilul sa dobandeasca un
sentiment al sinelui folosind multe jocuri in oglinda si vorbind despre ce aveti
sau ce sunteti.
Tineti fiecare cate o oglinda sau stati unul langa altul si uitati-va in
aceeasi oglinda spunand mama are par lung, Janine are par scurt; mami
are ochi albastri, Janine are ochi albastri. Alternati aceste expresii cu
expresii in care folositi pronume eu am ochelari, tu nu ai ochelari.
Folosind biletele adezive, lipiti-le unul pe fata celuilalt. Vedeti daca poate
sa urmeze instructiunile, de genul pune un biletel pe nasul mamei, pune
un biletel pe nasul lui Janine.
Jucati jocuri de genul eu vad.in timp ce va uitati pe fereastra; apoi,
pe rand spuneti eu vad un copaco casa
Folosind cartonase cu imagini pe ambele parti, tineti-le in fata copilului si
spuneti eu vad o minge. Copilul va spune eu vad un caine. Acest tip
de activitate dezvolta si intelegerea faptului ca n vedem toti acelasi
lucru, in acelasi timp, ca avem perspective diferite. Puteti crea cu
usurinta aceasta activitate folosind bucati de carton de dimensiunea
cartonaselor de joc, cu imagini din reviste lipite pe fiecare parte.
Nu uitati ca in capitolele despre folosirea puzzle-urilor (cap. 5) si a muzicii
(cap.6) sunt incluse abilitati, cum ar fi potrivirea, constientizarea diferentei,
ascultarea, jocurile de memorie si de concentrare, rimele, toate fiind abilitati
valoroase de pre-lectura.

n cele din urm

Parintii copiilor cu autism se confrunta cu mari probleme de comportament, de
anxietate si comunicare, in fiecare zi, astfel ca, invatatul sa citeasca poate sa
para un scop nerealist. Poate fi valabil in cazul unor copii si trebuie acordata
atentie activitatilor de joaca impreuna si comunicarii. Totusi, doar pentru ca un
copil sanatos are abilitati de comunicare limitate, cu conditia ca nivelul
limbajului receptiv sa fie destul de bun, atunci intelegerea cuvintelor scrise si,
91

mai important, abilitatea de a comunica pe hartie (pe computer) ar putea fi

cele mai valoroase abilitati pe care le va deprinde vreodata. Internetul a
deschis o intreaga comunitate in cadrul careia oamenii se pot reuni si comunica
intr-o maniera imposibila pana atunci. Exista si unele materiale uimitoare de
auto-exprimare ce apartin unor persoane care sunt efectiv non-verbale. Inca
mai sunt multe de inteles despre conditia persoanelor cu autism. Pe acest
temei, o minte deschisa la abilitatile copilului si nu la dizabilitatile sale
inseamna sa expuneti copilul la cat mai multe oportunitati de invatare in cadrul
vietii de zi cu zi.

Capitolul 15
15.

Probleme, frustrri i accese de furie+ s facem joaca plcut

Rezolvai-v nti propriile frustrri

In calitate de parinti, adesea simtim ca lumea din jurul nostru impartatseste

opinia comuna ca felul de a fi al copiilor nostril este rezultatul relatiilor si
interactiunilor noastre cu ei, ca ei vin pe lume cu un creier gol, programabil, pe
care noi il umplem cu iubire si atentie si cu incurajare pentru a creea
intruchiparea calitatilor pe care le dorim la un copil. Dar lucrurile nu stau astfel
cu toti copiii Desigur, mediul din care ei fac parte are un impact semnificativ
asupra devenirii lor ulterioare (puteti sa intrebati orice adult care a fost abuzat
in copilarie), dar pe langa acest factor, mai este si propria lor biologica unica- o
personalitate sau dispozitie care se reflecta in tot ceea ce fac sau spun acesti
copii.

Pentru un copil cu autism mai exista si un al treilea factor si anume, un set de

parametri pe care natura i-a sadit in creierul lor si care interfereaza cu intreaga
lor experienta de fiinta umana. Chiar daca avem cunostinta ca acesti parametri
sunt cauzati de o problema biologica a creierului (si nu una de natura
fiziologica), invizibilitatea unei astfel de dizabilitati poate provoca mult stress
parintilor, in special in primii ani in care incearca sa-si inteleaga copilul ca pe
un copil cu autism. Ne trezim utiandu-ne la un copil normal din punct de
92

vedere fizic (si adesea foarte atractiv) care se comporta ciudat si nepotrivit intrun spatiu public si vrea sa tipe. Comporta-te normal macar o data! Imi
amintesc ca fiul meu s-a trantit pe podea intr-un magazin si a inceput sa
adulmece podeaua pentru simplul fapt ca a fost intrebat: Cum te cheama?Din
fericire, vanzatoarea a zambit si a zis: Toti copiii sunt putini nebuni la varsta
aceasta! Probabil avea dreptate. Am putut scapa de niste situatii ingrozitoare
pe la varsta de 9-10 ani- tipete, accese de furie. Oricum era mai usor sa iau
copilul in spate, dupa gat si sa-l duc in masina, pe cand avea 3 ani, decat
atunci cand avea 9-10 ani! Nu se poate nega faptul ca un copil cu autism, de
orice varsta, poate ridica nivelul stress-ului din casa lui- cine spune ca nu e asa,
nu e o persoana realista!
Inainte de a putea face fata stress-ului si frustrarilor copilului nostru. Mai intai
trebuie sa rezolvam propriile noastre frustrari si sa constientizam ca exista
unele lucruri pe care nu vom putea sa le facem:

Nu putea tipa sau urla si nici nu putem ademeni autismul sa iasa din
copilul nostru;

Nu putem sa acem copilul sa ni se alature din nou in lumea noastra,

fortandu-l sa fie atent sau solicitandu-I raspunsuri, reactii;

Nu putem sa ne exteriorizam sentimentele de furie sau de durere atunci

cand copilul ignora o jucarie la care eram siguri ca va reactiona sau cand
respinge incercarile noastre de a-l atinge, a-l tine sau a-l alinta.

Nu putem folosi aceleasi strategii comportamentale ca si in cazul unui

copil fara autism time-out (pauza), oprirea activitatilor sociale
(dimpotriva, acestea ar fi percepute ca o recompensa de catre un copil
care incearca sa scape de implicarea in astfel de activitati).

De asemenea, nu putem folosi aceleasi strategii de motivare pentru

comportamentele pozitive sa mergem la cinema, popice, etc
(acestea vor fi percepute de copil ca si pedeapsa).

Nu putem sa ne asteptam ca - desi ne-am straduit ani de zile pentru

recuperarea copilului nostru - acesta sa devina un adult fara autism.
Indiferent cat de bine va functiona, acesta va avea intotdeauna un
creier care lucreaza, gandeste si prelucreaza informatiile in mod diferit.

Nu putem sa ne comparam in permanenta copilul cu alti copii, cu sau

fara autism. Experienta copilului nostru e unica!

Totusi, putem avea un impact pozitiv asupra dezvoltarii creierului sau, putem sa-i
oferim mecanisme pentru a face fata experientei sale, putem sa-i intelegem conditia
pana intr-acolo unde comportamentul sau nu ne mai infurie si nu ne mai umple de
frustrari si, cel mai important, putem sa maximizam potentialul copilului de a invata,
interactiona si experimenta viata! In definitiv, a fi parinte nu inseamna ceea ce
putem noi sa culegem din asta, ci ceea ce putem noi sa dam copiilor nostril! Si daca
e vorba de un copil special, atunci ceea ce avem de oferit trebuie sa satisfaca acele
nevoi speciale.
Cu alte cuvinte, nu putem sa ne lasam toate frustrarile in urma printr-un singur gest
constient de vointa altruista. Ce putem face este sa programam putin timp si pentru
93

noi, pentru relatiile noastre si pentru ceilalti membri ai familiei. Daca aveti nevoie de
ajutor, atunci cereti! Daca aveti nevoie de solidaritate prin intermediul unui grup de
suport, atunci cautati-l! Daca aceasta inseamna sa rezolvati ce e important chiar
acum si sa lasati altele pe anul urmator (sau anii urmatori!), atunci faceti acest lucru!
Indiferent de nivelul de stress sau de frustrare care va incearca, ganditi-va ca acest
nivel e de 10 ori mai mare la copil! Ca si adulti, avem libertatea si maturitatea de a
gasi solutii pentru astfel de stari- copilul insa va are doar pe dumneavoastra!
Reducerea stress-ului n timpul jocului
Esenta acestei carti rezida in cateva strategii/idei simple, practice pe care le puteti
folosi pentru a va ajuta copilul sa se joace si sa interactioneze, cu un nivel minim de
stress. Pe scurt, acestea sunt:
Intelegerea
Respectati experienta unica a copilului dumneavoastra si informati-va cat mai mult cu
putinta despre conditia lui. Incercati sa constientizati modurile in care autismul ii
modeleaza interactiunile, comportamentul si comunicarea. Nu ar trebui sa-i gasim
intotdeauna scuze copilului nostrum, dar suntem datori sa intelegem aceste lucruri.
Un copil care tipa isteric la idea de a purta un alt pulover decat cel pe care l-a purtat
in 2 zile la rand nu este un copil obraznic, el este un copil speriat, ca urmare a
unei conditii care declanseaza un buton de panica de fiecare data cand mediul il
forteaza sa accepte ca lucrurile din jurul sau se schimba in permanenta, dincolo de
puterea sa de control. Incercand sa va dati seama de sensul comportamentului sau,
veti putea sa gasiti modurile cele mai blande pentru a-l modifica. De asemenea,
puteti sa diferentiati si sa tratati diferit frustrarile si anxietatile normale, specifice
copilariei, fata de manifestarile extreme, ciudate si derutante ale autismului. Unele
din cele mai elocvente descrieri ale experientei autismului sunt scrise de adulti si
copii care traiesc ei insisi cu aceasta conditie. Consultati finalul cartii pentru materiale
de lectura utile.

Structura
Oferiti-i copilului un mijloc de a da sens zilelor sale. Oferiti-i un mod de a se pregati
mental pentru ceea ce va urma, stimulandu-l cu ajutorul unor imagini pentru a forma
o agenda (un jurnal) visual. La fel cum structurati intreaga zi, structurati fiecare
activitate in parte, divizand-o in sarcini (A se vedea capitolul 3). Incercati sa realizati
cate un element marunt al fiecarei activitati de joaca pe rand. Folositi nevoia de
rutina a copilului in avantajul dumneavoastra pentru a introduce secvente scurte de
invatare in momente in care copilul se asteapta la acestea.
Interactiunea si comunicarea
Creati cat mai multe oportunitati de interactiune intre dumneavoastra si copil, pe
parcursul zilei. Acordati-va in functie de comportamentul sau si reactionati. Creati
situatii care il vor motiva sa comunice cu dumneavoastra. Faceti toate incercarile de
interactiune si comunicare reusite pentru el. Spre exemplu, daca face contact vizual
sau orice gest/sunet semnificativ, intentionat, atunci raspundeti-i cu Din nou? Da,
bine! O sa ne jucam din nou! Lasati-l sa inteleaga ca de fiecare data comunicarea
94

aduce rezultate. Nu lucrati pur si simplu pe comunicarea verbal; cercetati si alte

moduri de a-i sprijini incercarile de a comunica.Incurajati-va copilul sa-si exprime
nevoile si dorintele, aratandu-i si alegand un stimul visual. Nu incercati doar sa-i cititi
mintea pentru a afla ce vrea si nu-i dati ceea ce vrea pur si simplu; invatati-l ca
poate detine controlul asupra mediului din jurul sau, prin incercarea de a comunica.
Pentru copiii care vorbesc reactionati la tot ceea ce spun acestia. Chiar daca nu
intelegeti, raspundeti: Nu inteleg-poti sa repeti?. Continuati sa folositi stimuli vizuali
pentru a spori gradul de intelegere al copilului si pentru a-l ajuta sa detina controlul
asupra evenimentelor din timpul zilei. Elementele de sprijin vizuale va pot ajuta copii
-care vorbesc si care pun in mod repetat aceeasi intrebare (de regula cu privire la
secventele evenimentelor/jocului)- sa isi faca orare si calendare pe care sa le consulte
dupa atacurile cu intrebari.
Invatarea indirecta
Trebuie sa fiti constienti ca interactiunile directe si confruntarile cu copilul ii pot
provoca acestuia un nivel ridicat de anxietate. Lucrati usor la rezolvarea aversiunii
sale inerente de a impartasi experienta lumii sale cu cineva. Fiti subtili:

Folositi jucarii si papusi-manusa (marionete) ca si terti pentru a vorbi cu copilul.

Uitati-va unul la altul in oglinda si nu fata in fata.

Folositi muzica, comentariile ritmate si cantate

Implicati-va in orice activitate ca si cum ati face-o pentru propria

dumneavoastra placer. Jucati-va in paralel cu copilul si raspundeti la actiunile si
comportamentele sale imitandu-le.

Luati-i o jucarie si nu-i dati voie copilului sa o ia pentru a-i spori motivatia de a
ajunge la ea.

Dezvoltati o serie de tehnici pe care sa le incercati atunci cand copilul rezista

abordarilor directe.

Motivatia
Folositi elemente de motivare sau stimuli pentru a va incuraja copilul sa participe la
secvente scurte de joaca si invatare structurata. Acestea pot fi de orice fel, de la
activitatea preferata (cum ar fi gadilatul), o recompensa de natura sociala (o lauda, o
jucarie preferata,etc), pana la un comportament autist obsesiv sau solitar sau chiar
ceva bun de mancare. Asigurati-va ca el stie exact pentru ce motiv ii veti da
recompensa respectiva- faceti o imagine directa si /sau o legatura directa intre
recompense si activitatea pe care tocmai a realizat-o (spre exemplu, gadilatul), astfel
ca el nu e doar motivat sa incerce sa faca din nou sarcina respective, dar si-o va
aminti totodata ca pe o experienta placuta.
Temporizarea

95

Constientizati momentele in care copilul dumneavoastra e receptiv si momentele in

care vrea sa se retraga. Analizati situatiile/lucrurile care declanseaza stress-ul;
incercati sa identificati acele senzatii pe care el nu le poate comunica si care perturba
interactiunea lui cu dumneavoastra. Urmariti-i reactiile la anumite feluri de mancaruri
(in special, produsele lactate sau cerealele); fiti atenti la modul in care isi exprima
oboseala, foamea sau disconfortul. Planificati activitatile in momentele lui cele mai
bune din zi si fiti pregatiti sa va lasati dusi de curent in mod spontan atunci cand
copilul pare sa fie disponibili pentru dumneavoastra.
Pregatirea
Petreceti putin timp intr-o seara pentru a stabili ordinea generala a zilei urmatoare.
Stabiliti agenda (programul) visual astfel ca el sa stie ce se va intampla din momentul
in care se trezeste. Planificati activitatile astfel incat sa trebuiasca doar sa luati o
cutie cu diverse obiecte, in loc sa trebuiasca sa puneti la punct o oarecare activitate si
totodata sa va urmariti si copilul.
Mediul
Creati un mediu care sa nu-l copleseasca pe copil cu alegeri, zgomote sau culori.
Obiectele de joaca si imprejurimile trebuie sa fie clar definite.
Individualitatea
E important sa va cunoasteti si sa va apreciati copilul pentru ceea ce este el acum si
nu in virtutea unei viziuni a ceea ce ar putea el sa realizeze/sa devina. Stabiliti-va
obiective si deschideti-va mintea inspre toate posibilitatile pe care le-ar putea oferi
potentialul sau, dar in niciun moment nu trebuie sa pierdeti din vedere
individualitatea sa. Adica, modul in care el si doar el face fata experientei unice a
lumii. Incercati sa intelegeti si sa intrati in gandirea copilului- nu-i trasati pur si simplu
o cale normala de invatare. Acordati-va timpul si efortul necesare pentru a gasi si
alte moduri si de a veni in intampinarea copilului la jumatatea drumului.

Creterea copiilor flexibil, pentru copii rigizi

In ciuda numeroaselor diferente de comportament si a numeroaselor pozitii in care se
poate afla copilul in cadrul spectrului autismului, toti copiii cu autism se lupta cu
probleme de explozie si de frustrare. Problemele cu interactiunea sociala, cu
procesarea limbajului, anxietatea si cu nevoia de a pastra similitudinea sunt toate
combinate si aveti impresia ca traiti alaturi de o bomba cu ceas ambulanta. Adesea
se poate nici sa nu observam ca obstructionam parte din rutina sau ca ceva se afla
in locul gresit. Alteori, se poate sa stim foarte bine care e problema, dar am stabilit
ca nu putem intotdeauna sa adaptam comportamentul copilului nostru. De indata ce
stim de ce copilul se comporta intr-un anumit mod, putem incepe sa modificam
propriul nostru comportament, ceea ce inseamna sa revizuim nitel ceea ce asteptam
noi de la copilul nostru.
Cartea Copilul exploziv scrisa de Ross. W. Greene abordeaza acest aspect intr-o
maniera practica si accesibila pentru parinti si reprezinta un bun inceput pentru a
face fata comportamentului exploziv al copiilor de toate varstele.
Nu puteti preveni toate accesele de furie tot timpul, dar puteti fi inventive in crearea
unui mediu care va reduce frecventa acestor accese de furie:
96

Programul (orarul) cu imagini va ajuta copilul sa antivipeze activitatile de joaca

dar totodata va reduce stress-ul cauzat fie de sosirea unor musafiri, fie de ora
de culcare,etc- momente din zi care pot provoca accese de furie. Nu uitati sa
luati cu dumneavoastra un aparat foto de fiecare data cand mergeti sa vizitati
prieteni, sau la doctor, la stomatolog , la oftalmolog, la cumparaturi, etc.
Ulterior puteti folosi aceste fotografii in programul(orarul) vizual al copilului.

Folositi un limbaj verbal cat se poate de simplu. Limitati-va la cuvintele cheie

din propozitie, spre exemplu Magazinele, mai tarziu.

Un cronometru vizual (consultati referintele de la finalul cartii) il va ajuta pe

copil sa vada trecerea efectiva a timpului si poate fi folosit pentru a a-i da o
idee despre cat va dura o anumita activitate.

Atunci cand copilul opune rezistenta unei solicitari si incepe sa mearga intr-o
spirala descedenta, intrebati-va cat e de important pentru dumneavoastra ca el
sa raspunda acelei solicitari chiar atunci, in acel moment. Daca e o chestiune
de siguranta, atunci va trebui sa ramaneti pe pozitie si sa treceti prin
explozie alaturi de copil. Daca nu e o chestiune de siguranta (cum ar fi
solicitarea de a-si strange jucariile) ar fi mai bine sa depasiti momentul pentru
a evita accesul de furie si sa va amanati solicitarea pentru mai tarziu.

Urmariti si fiti atenti la situatii inainte ca acestea sa se produca. Daca in trecut,

un anumit set de actiuni sau circumstante i-au cauzat copilului mahnire sau
accese de furie, incercati sa le evitati pe viitor, inainte ca acestea sa se
produca. Modificati jucariile, indepartati obiectele (ascundeti-le vederii
copilului), fiti inarmat cu obiecte despre care stiti ca il vor impaca sau ii vor
atrage atentia.

Povestiri sociale de Carol Gray sunt o tehnica buna de folosit inainte sau
dupa evenimente pe care copilul nu le intelege sau care ii provoaca stress.
Povestirile sociale constau intr-un set de imagini si cuvinte pe care le puteti
citi copilului sau pe care acesta le poate citi singur. Fiecare dintre aceste
povestiri descrie o situatie sociala sau un concept. Scopul fiecarei povestiri este
de a-i oferi copilului informatii sociale care vor face raspunsurile tipice ale
altora sa fie mai previzibile si/sau mai logice. Adesea, o povestire sociala va
raspunde la intrebari de genul cine, ce, cand, unde si cum.
Subiectele sunt nenumarate, pornind de la aspecte simple cum ar fi purtatul
hainelor pana la chestiuni mai complicate cum are fi cand sa spui
multumesc sau vizita la dentist.

Povestirile sociale sunt clar definite, elaborate in conformitate cu anumite

criterii specifice, pertinente cu trasaturile modului de invatare al copiilor cu
tulburari din spectrul autismului. Spre exemplu, autorii folosesc doar un limbaj
corespunzator nivelului de intelegere al cititorului. Parintii si profesionistii in
domeniu scriu aceste povestioare sociale pentru a oferi informatii despre
concepte si abilitati sociale care sunt problematice. Totusi, e important de
observat ca jumatate din povestirile sociale elaborate pentru un copil individual
ar trebui sa laude acele lucruri (abilitati) pe care copilul le face bine in mod
curent sau ar trebui sa aplaude acele concepte sociale pe care copilul le
intelege. Aceasta situeaza lauda in scris, importanta pentru construirea stimei
de sine a copilului. Pentru mai multe informatii despre povstirile sociale, va
97

rugam sa consultati referintele de la finalul cartii. Ati putea incerca sa va

construiti propriile povestiri sociale folosind fotografiile relevante pentru copilul
dumneavoastra, cum ar fi pozele despre o vizita la bunica. Din nou, folositi un
limbaj adecvat nivelului de intelegere al copilului si alegeti subiecte
problematice pentru a-l ajuta sa le inteleaga si sa le faca fata inainte ca
acestea sa se produca efectiv

Re-evaluarea abilitilor de joac- nevoia de a avea obiective

E usor sa uitam unde ne aflam sub aspectul dezvoltarii copilului. Putem ramane
blocati incercand sa incurajam doar una sau doua activitati sau sa ne impotmolim in
disperare atunci cand copilul nu pare sa faca prea mult progress intr-o anumita sfera.
Nu va concentrati pe un singur aspect. Daca e un copil cu probleme de vorbire, nu va
concentrati doar pe limbaj inainte de a merge mai departe. Cautati si alte moduri de
a-i sprijini comunicarea lucrati pe impartasirea spatiului si pe comportarea
corespunzatoare. Daca aveti putin timp si energie, incercati sa tineti un jurnal sau
macar o inregistrare a tuturor cuvintelor sau actiunilor noi, a celor care i-au provocat
stress si a celor care i-au facut placer. Fiti foarte clar si specific in cele ce scrieti; spre
exemplu, John a sortat corect animalele de jucarie si mancarea de jucarie in 2 cutii
diferite astazi. O data la fiecare 6 saptamani, revizuiti ultima serie de notite si
identificati sferele ce necesita sa fie imbunatatite si abilitatile ce par sa se dezvolte.
Numarati de cate ori ati inregistrat raspunsuri corespunzatoare din partea copiluluicomparati-le cu situatia existenta in urma cu 6 saptamani. Apreciati si intelegeti ca pe
masura ce creste, copilul se dezvolta.
Bucurai-v de copilul dvs
S-ar putea sa simtiti ca e foarte dificil sa stabiliti si sa desfasurati activitati de joaca
foarte structurate sau sa gasiti modalitati indirecte de a depasi rezistenta copilului la
indrumari.
Totusi, ce e mai greu? Sa vedeti copilul ignorandu-va, atat pe dvs cat si jucariile din
jurul sau, angajandu-se intr-o activitate de joaca solitara auto-stimulanta, trecand de
la un atac de frustrare si mahnire la altul? Sau sa dati un sens haosului din jurul sau,
sa aveti satisfactia ca il ajutati in experimentarea lumii prin gasirea unor semnificatii
ale acesteia?

In definitiv, daca putem gasi un spatiu emotional pe care sa-l putem ocupa
impreuna, in acelasi timp, un anumit timp, printr-o serie de schimbari practice ale
modului in care incercam sa ne jucam si sa interactionam, putem astfel sa gasim o
cale de a umple o mare parte din timpul nostru cu el (in special in primii ani speciali),
cu rasete si cu raspunsuri reciproce. Mai presus de toate, joaca inseamna distractie.
Pentru toti copiii, distractia este elementul motivator din spatele jocului si respectiv
din spatele invatarii. Pentru copilul cu autism, s-ar putea sa existe intotdeauna o
calitate diferita a modului in care el se joaca. Distractia sa, amuzamentul s-ar putea
sa nu vina pe caile obisnuite ale imaginatiei si indeplinirii, dar daca el poate sa fie
incurajat sa reziste si sa depaseasca motivatia lui interna de a evita interactiunea si
joaca, atunci ii radati o parte din copilaria pe care conditia lui ameninta sa i-o fure!

98

Capitolul 7

8.

Preluarea iniiativei n joc sau jocul pe rnduri - pag. 109

Teoria minii i a dezvoltrii sociale

Termenul teoria mintii se refera la abilitatea de a intelege sa de a citi cu
mintea gandurile, sentimentele si credintele celorlalti, din ceea ce ne
comunica ei- nu doar prin limbaj ci si prin tonul vocii, expresia fetei, limbajul
corpului, etc.
Mai exista si alte mijloace sociale care contribuie la buna desfasurare a
interactiunilor noastre si-i dau interlocutorului nostru indicii suplimentare cu
privire la ceea ce vrem sa spunem: spunem minciuni albe ca sa nu ranim
sentimentele oamenilor; constientizam spatiul lor social si suntem atenti sa
nu-l violam; facem concesii pentru greseli si neintelegeri in speranta ca si altii
vor face la fel pentru noi. De asemenea, suntem constienti de cat de mult stiu
ceilalti despre fundalul unui anumit subiect de conversatie si mai completam
cu ceea ce credem ca ar mai trebui sa stie acestia pe masura ce inaintam in
discutie. Vorbim cu randul in cadrul conversatiei exprimand si citind indicii
subtile atunci cand vorbitorul a terminat de vorbit si e randul nostru.
Chiar daca am putea reflecta in mod constient asupra felulului in care facem
pe cineva sa se simta prin ceea ce spunem sau facem sau asupra motivului
pentru care anumite persoane s-au purtat intr-un anume mod, foarte multe din
experientele noastre sociale se petrec pur si simplu de parca un mecanism
subconstient ne ghideaza in permanenta creierul sa controleze acest proces
sofisticat si complicat al interactiunii sociale.
In cazul copiilor, aceasta abilitate de comunicare sociala se dezvolta de la o
varsta foarte frageda. Spre exemplu:

Max, un copil de 2 ani, pretinde ca ursuletul lui de jucarie e viu. El o

priveste pe mamica lui implicandu-se in activitate, facand ursuletul sa mearga
si sa vorbeasca si totusi el stie ca ea stie ca ursuletul nu are viata in el cu
adevarat, insa continua sa pretinda acest lucru pentru ca e amuzant.

Jenny, in varsta de 5 ani, care sufera de autism, o vede pe mamica sa

jucand acelasi joc si este confuza. Fetita is ursuletul si-l intinde pe podea in
mod repetat. Uite, Jenny, ursuletul e viu, spune mamica. Jenny (care
vorbeste bine si e foarte abila) raspunde: E doar o jucarie si opreste jocul din
nou. Jenny nu intelege ca mamica vrea sa joace jocul cu ursuletul iar
problemele ei cu gandurile imaginare inseamna ca ea nu stie sigur ca Mama
stie deja ca ursuletul nu are cu adevarat viata in el.
Adesea, se crede despre copiii cu autism ca sufera de o orbire a mintiipentru
ca, desi au suficiente abilitati de vorbire, acestora totusi li se pare dificil sa
inteleaga gandurile, sentimentele si credintele celorlalti.
De ce este greu pentru copiii din spectrul autismului s participe cu
randul la o activitate?
Abilitatea de a participa cu randul la o activitate se bazeaza pe acelasi process
care ne permite sa citim cu ajutorul mintii
Pentru a putea participa cu randul la o activitate e nevoie:

Sa constientizam ca cealalta persoana ia parte la joc;

Sa constientizam ca cealalta persoana e parte integranta din joc-ca jocul

nu ar fi posibil fara ea;
99


Sa apreciezi cand e randul tau si sa astepti cu rabdare cand e randul
celeilalte persoane;

Sa constientizam ce face cealalta persoana- in unele jocuri acest lucru

afecteaza miscarea noastra urmatoare;

Sa incercam sa prevedem ce gandeste cealalta persoana si ce urmeaza

sa faca astfel incat sa putem adapta actiunile noastre pentru a castiga jocul;

Si, cel mai complicat, sa incercam sa blufam, dublu blufam sau sa dam
in mod deliberat semnale non-verbale false pentru a induce in eroare celalalt
jucator;
Dat fiind ca la baza conditiei autiste se afla lipsa unei anumite intelegeri
sociale, pentru copiii din spectrul autismului, toate formele de preluare a
randului in societate sunt problematice. Activitatile de joaca structurate, ce
au ca scop incurajarea abilitatii de a participa cu randul la o activitate(de la o
varsta cat mai frageda cu putinta), nu doar ajuta in procesul de invatare, dar
totodata abordeaza deficitul social care se revarsa in atat de multe sfere ale
existentei zilnice.
Contientizarea celorlali-activiti practice pentru a ajuta
Inainte ca un copil cu autism sa poata incerca sa inteleaga gandurile, intentiile
si sentimentele celorlalti, mai intai el trebuie sa fie constient de faptul ca
ceilalti exista intr-adevar si ca prezenta lor fizica si experienta lor difera fata
de prezenta si experienta sa. Incercati urmatoarele activitati pentru a incuraja
aceasta constientizare:
Cand tineti copilul, ridicati-l la nivelul fetei si aratati inspre
dumneavoastra si apoi inspre el spunandu-I mamica-Jacob;
Cand sunt cateva persoane intr-o incapere, cereti copilului sa arate
inspre o anumita persoana (pe care o numiti dvs.)- ghidati-l si ajutati-l cu
indicia cand e necesar. Puteti merge mai departe cu jocul, spunand, spre
exemplu: Arata inspre picioarele/ploverul/parul lui Sue, etc.
Sa aveti la indemana o oglinda mare pentru ca el (copilul) sa se uite in
ea. Stati unul langa altul si vorbiti despre diferentele dintre voi: Mamica e
inalta iar Cathy e scunda, etc. Incurajati copilul sa arate inspre parti ale
corpului in timp ce se priveste in oglinda, spre exemplu: Arata inspre
picioarele lui CathyArata inspre picioarele mamei,etc. Aceasta activitate e
bine de incercat dupa baie, caci adesea copiilor le place sa se priveasca in
oglinda fara haine pe ei sau avand parul ud.
Fiti curajosi si lasati copilul sa foloseasca culori faciale pe fata
dumneavoastra (cele tip creion ar fi cele mai potrivite). Stati in fata oglinzii si
indicate copilului sa picteze in rosu nasul mamei, etc. Uitati-va la rezultat
impreuna si apoi vedeti daca si copilul va va lasa sa-I pictati fata.
Schimbati hainele intre voi- puneti pulverul dumneavoastra pe copil si
lasati-l sa se priveasca in oglinda. Incercati sa va puneti sosetele lui! Faceti-l sa
rada, spunand: Aceste sosete sunt prea mici!Sosetele astea ma fac sa cad.
Oare ale cui sunt aceste sosete?...Oare Jacob are picioare mici?
Realizati un album cu fotografii cu dumneavoastra cand erati copil mic
sau cu poze ale fratilor/surorilor sale cand erau copii mici si faceti un album si
pentru copil. Uitati-va prin album impreuna si vorbiti despre cum erati
dumneavoastra cand erati bebelus si cum era el/ea. Uitati-va la hainele si
jucariile lui de bebelus si revedeti inregistrari video vechi daca aveti.
Pe parcursul zilei, cereti copilului sa duca lucruri altor persoane si
ghidati-l fizic daca e necesar, spre exemplu James, du scrisoarea la tatafolositi multe incurajari/stimulente pe cat simtiti ca e necesar.
100

Cereti ajutorul prietenilor sau al fratilor/surorilor si stati asezati in cerc.

Stati in spatele copilului dumneavoastra pentru a-l putea determina sa ramana
asezat. Rostogoliti mingea catre o persoana din cerc si spuneti numele
persoanei catre care rostogoliti mingea. Apoi, persoana respective rostogoleste
mingea catre o alta persoana al carei nume il rosteste cu voce tare. Cand vine
randul copilului dumneavoastra, incurajati-l sa spuna numele unei persoane
din cerc sau sa arate inspre o persoana pe care o veti numi dumneavoastra.
Incurajati-l s arostogoleasca mingea la inceput s-ar putea sa trebuiasca sa-I
tineti mainile in jurul mingii sis a-l ajutati efectiv sa rostogoleasca mingea. Pe
masura ce copilul devine tot mai abil in aceasta activitate, incercati sa mergeti
mai departe facand urmatoarele:
Stati in cerc cu alti doi adulti (probabil Mama si Tata), rostogoliti o minge
intre voi trei si cine prinde mingea trebuie sa spuna ceva despre sine. Incepeti
cu descrieri simple, spre exemplu: Eu am par scurt, Eu port un plover rosu,
Numele meu este, etc. Copilul dumneavoastra va vaea nevoie de mult
sprijin pentru a intelege jocul. Puneti unul din adulti sa fie vocea copilului
dumneavoastra, daca e necesar, si atingeti ceea ce descrie el. Dupa cateva
sedinte, incercati sa mariti grupul, aducand fratii/surorile sau prieteni de
familie.
Contientizarea gndurilor celorlali - activiti practice ajutatoare
Pe parcursul zilei, spuneti copilului despre felul in care anumite lucruri va
fac sa va simtiti. Spre exemplu, daca el sta pe genunchiul dumneavoastra,
spuneti-i: Cand Tommy sta pe genunchiul mamei, ma face sa ma simt fericita
sau daca vremea e frumoasa, spuneti-i: Imi place soarele-ma face fericita.
Introduceti doar cuvintele fericit si trist la inceput si apoi adaugati alte
emotii de genul ingrijorat sau furios. Nu uitati sa atribuiti cuvinte pentru a
descrie si sentimentele copilului, astfel incat el sa poata raporta eticheta la
sentiment; spre exemplu, Tom e furiosHai s abatem din picioare
impreuna Nu va concentrati doar pe sentimente puternice, amintiti-va sa-I
spuneti aceste lucruri copilului si atunci cand e calm sau somnoros. El nu va
intelege expresia Calmeaza-te daca nu poate sa-si aminteasca cum era
sentimentul de a fi calm la momentul in care ati etichetat sentimentul
respectiv pentru el. Intelegerea propriilor emotii face parte integranta din
abilitatea sa de a-i intelege pe ceilalti.
Activitatile urmatoare pot fi facute ca si parte din activitatile de invatare
structurate (a se vedea capitolul 3):
Faceti doua seturi cu desene care sa exprime emotii, prezentate in
capitolul 12 (Sa fim creativi- Arta si mestesug) si incercati un joc de potrivire.
Puneti un set pe masa in fata copilului si ridicati cate un desen pe rand
intrebandu-l Poti gasi sit u unul la fel? Cand copilul potriveste emotia corect,
spuneti-i Bravo, amandoi sunt tristi. Adaptati-va tonul vocii astfel incat sa se
potriveasca expresiei. Folositi modalitati diferite pentru a cultiva motivatia si
interesul fata de joc- spre exemplu, transformati jocul intr-unul in care trebuie
sa afisati desenele sau aduceti benzi de genul agata si prinde pentru a face
jocul de potrivire sa fie un process definit. Consultati capitolul 5 pentru idei
diferite de a introduce acest tip de invatare pe masa. In cazul in care copilul
intampina greutati in a recunoaste emotiile din desene, folositi un set de
cartonase cu imagini ale emotiilor(consultati finalul cartii pentru referinte).
Retineti, aceasta e o activitate complexa- e important sa apreciati cand copilul
e pregatit pentru aceasta sarcina. Daca nu e pregatit, lasati-o departe timp de
cateva luni si concentrati-va pe activitati care sporesc constientizarea
celorlalti.
101

In cazul in care copilul recunoaste emotiile din desene in mod constant,

incercati sa potriviti imaginile unor situatii. Gasiti cateva scenarii in carti, cum
ar fi cineva care cade, cineva care mananca inghetata, o plimbare prin padure
etc. Daca atentia copiluli este distrasa de carte, atunci faceti o fotocopie a
acesteia- ati putea chiar sa vreti sa stergeti expresia de pe fata (din imagine)
ca sa puteti adauga o expresie a fetei, cu creionul, in timp ce vorbiti. Asezati
imaginea cu scenariul in fata copilului si descrieti simplu si incert ceea ce se
petrece in imagine. Cereti copilului sa potriveasca unul din desenele cu emotii
la ceea ce simte personajul din imagine. Aratati pe rand catre fiecare desen cu
emotii si etichetati sentimentul exprimat; spre exemplu fericit, trist, furios,
speriat. Incurajati copilul sa arate sau sa eticheteze sentimentul potrivit. Fiti
consecvent cu etichetele; daca alegeti eticheta speriat lasati eticheta
ingrijorat pe mai tarziu, atunci cand credeti ca el ar putea intelege diferenta
subtila dintre cele doua etichete; in mod similar alegeti furios sau nervos.
Pentru copii mai mari, abili, cereti-le sa deseneze pe fata din imagine.
Intotdeauna fiti atent la orice temeri specifice, neobisnuite pe care le-ar putea
avea copilul atunci cand faceti aceasta sarcina; nu puteti sa va asteptati ca el
sa spuna ca un anumit personaj se simte fericit atunci cand priveste circul,
daca el insusi este ingrozit de clovni. Evitati sa-i aratati imagini care-l pot face
nervos caci astfel isi va pierde motivatia de a finalize activitatea. Pentru mai
multe activitati similar incercati lucrarea Sa-i invatam pe copii cu autism sa
inteleaga de Patricia Howlin, Simon Baron-Cohen si Julie Hadwin (consultati
finalul cartii pentru detalii).
In cazul in care copilul se descurca bine la aceasta activitate si are bune
abilitati de vorbire, investiti intr-un set de cartonase De ce /Pentru ca
(consultati finalul cartii pentru detalii despre furnizor). Aceste cartonase sunt
perechi si arata un anumit scenariu si consecintele acestuia; spre exemplu
fetita plange pentru ca a spart o vaza. Folositi cartonasele in activitatile de
invatare structurata (a se vedea capitolul 3 Joaca structurata). Tineti
cartonasul in fata copilului si descrieti ce se petrece in el, spe exemplu uite,
copilul plange; oare de ce plange? Oare o vrea pe mama lui? Oare si-a stricat
jucaria?, apoi ridicati al doilea cartonas si descrieti adevaratul motiv uite, ii
era foame, el mananca acum. Oare cum se simte?. Cand folositi astfel de
intrebari acordati suficient timp copilului pentru a raspunde si asteptati-va ca
el sa se concentreze doar scurte perioade de timp.
Folositi papusi tip manusa sau jucarii moi pentru a demonstra
sentimente. Papusile tip manusa care fac zgomote au bune calitati de captare
a atentiei si pot fi folosite pentru a exprima emotii prin zgomotele pe care le
fac (zgomote rapide, lente, triste). La mine acasa avem intotdeauna la
indemana o papusa de acest gen. Uneori fiul nostru o aduce sa ne jucam, dar
adesea noi o folosim pentru a-l readuce inapoi, daca el fuge in sus si in jos.
Mai curand il va asculta pe rechinul Sammy, decat pe noi! Daca el loveste,
musca sau scutura papusa, noi o putem face sa reactioneze corespunzator.
Papusile pot sa animeze o idee intr-un mod care ii atrage pe toti copii, inclusiv
pe cei din spectrul autismului. In special pentru copiii cu autism, papusile
elimina anxietatea produsa de o interactiune directa cu o alta persoana si va
permit sa relationati cu copilul prin intermediul unei terte persoane. Alegeti cu
grija - papusile care arata ca oamenii ar putea sa fie putin respingatoare; mai
intai incercati cu un animal care credeti ca il va atrage pe copil.
Pe parcursul zilei, daca copilul cere anumite lucruri, spuneti-i ce vreti si
dvs. Si mamei ii este foame- eu vreau o banana. Spuneti-i daca exista lucruri
care nu va plac- lui i s-ar parea amuzant un raspuns exagerat. Totusi, fiti atenti
ca pe parcursul activitatii sa nu-l invatati sa-i displaca lucrurile care va displac
dvs!
102

Micile nceputuri - joaca pe rnduri cu un adult

In toate capitolelel acestei carti exista multe activitati care au un element de
participare pe randuri. Pe langa acestea, incercati urmatoarele activitati
menite sa incurajeze un copil sa se implice cu randul intr-o activitate. Lucrati in
episoade scurte, folosind multi stimuli motivanti. Acest nivel de indrumare si
interventie poate fi incomod pentru un copil cu autism care-si concentreaza
mare parte din energie pentru a se rupe. Daca el continua sa opuna
rezistenta, incercati o abordare indirecta- jucati-va cu un frate, un ursulet sau
faceti chiar o inregistrare cu dvs in timp ce va implicati cu randul (a se vedea
capitolul 11).
Rostogolirea mingii sau a pietricelelor (pentru copii mai mari) are un bun
potential de activitate-recompensa ce poate fi facuta ca si exercitiu de
preluare a randului. Exista numeroase versiuni disponibile pe piata. De
asemenea, incercati produse cum ar fi prinde mingea (consultati finalul cartii
pentru detalii despre furnizori). Impartiti mingile intre voi doi (la inceput cate
doua pentru fiecare). Anuntati al cui rand este si incurajati copilul sa isi
astepte randul. Aceasta activitate e buna de incercat cu un frate, in timp ce
dvs ajutati copilul cu autism. Folositi expresiile pe locurifiti gatastart sau
unudoitrei. Whee!. Laudati copilul pentru ca a asteptat (spunandu-i
bravo, ai asteptat) in loc sa folositi o lauda cu caracter general. Incurajati-l
sa fie atent la al cui e randul si sa se alature spunand pe locurifiti gata
start.
Puteti sa va jucati pe randuri punand piese intr-un puzzle sau sa puneti
forme in cutii cu forme prestabilite, sa taiati forme din plastelina, etc., adica
orice activitate care suscita interesul si motivatia copilului poate fi
transformata intr-un exercitiu de preluare a randului. Fiti creativi- folositi-va
propria participare ca si modalitate de a introduce o noua ide in joc pe care
copilul sa o imite.
Jucati un joc de genul Eu pot sa vad sau un joc Eu arat inspre,
uitandu-va pe fereastra si spunand cu randul eu pot sa vad o.pasare etc;
sau mai simplu ajutati-va copilul sa arate inspre ceva din gradina spunand
Tommy poate vedea un copac.mamica poate vedea un avion.
Cartonasele de genul Realizeaza o scena sunt usor de gasit. Acestea
constau dintr-o scena facuta din carton care se pliaza si din abtibilduri care se
pot refolosi. Alegeti o scena care l-ar putea atrage in mod special pe copil.
Desfasurati scena in fata voastra si puneti foaia cu abtibildurile alaturi- nu
folositi toata foaia, ci doar 6 abtibilduri la inceput (cate 3 pentru fiecare).
Alegeti pe rand cate un abtibild si lipiti-l pe scena. Se poate sa aveti nevoie de
un alt adult care sal ajute pe copil si, astfel, sa puteti face activitatea ca un
exercitiu de preluare a randului (in loc sa faceti o activitate simpla de creare a
unei scene). Anuntati ce veti pune pe scena, spre exemplu mama pune o
ratusca pe lacacum e randul lui Lucy. Faceti activitatea distractiva si
motivanta; faceti abtibildurile sa faca lucruri care-l vor face pe copil sa rada;
sau faceti un ursulet sa fie a treia persoana care preia randul. Activitatea
poate sa-l incurajeze pe copil sa preia randul, dar amintiti-va ca, in primul
rand, este o activitate de joaca.
Pentru un copil caruia i se pare greu si frustrant sa se joace cu aceste
scene cu abtibilduri, incercati sa faceti un joc cu o scena dvs insiva,
adaptandu-l exact la nevoile sau interesele copilului. Veti avea nevoie de
carton tare, material de diverse culori, foarfeca, lipici si banda dublu adeziva
pentru lipit. Alegeti o scena- puteti alege o scena la mare (dupa o excursie)
sau puteti alege ceva intunecat, cum ar fi un dulap cu rafturi (acesta a suscitat
interesul fiului meu). Acoperiti un carton de dimensiuni A4 cu o bucata de
103

material pentru a face culoarea de fundal- daca faceti o scena exterioara

impartiti pagina in doua, folosind materiale in doua culori, spre exemplu
verde/albastru sau, pentru mare, galben/albastru. Pentru scena cu dulapul
faceti o forma dreptunghiulara simpla, o usa si puneti benzi de material negru
inchipuind rafturi. Apoi faceti o colectie de 6-8 articole pe care le puteti pune
in dulap in acelasi stil pe randuri. Aceste articole pot fi cat de simple cu
putinta: un ursulet, o minge, o masina, o toba etc. acoperiti piesele din carton
cu un material, desenati forma pe verso si apoi taiati forma. Puneti bucatile de
banda adeziva pe spatele acestor piese si pe cartonul cu scena, astfe incat
piesele sa fie lipite bine de scena. Puteti sa folositi apoi activitatea in acelasi
fel ca si scenele cu abtibilduri. Puteti merge apoi mai departe si sa faceti 2
scene identice si jucati un joc tip ecran, asemanator jocului de ascultare
prezentat in capitolul 6. Ridicati un perete despartitor intre dvs si copil, la
mijlocul mesei (a se vedea ilustratia din capitolul 6) - un al doilea adult va
trebui sa sprjine copilul in urmarea instructiuniilor, spre exemplu Jack, pune
mingea in dulap. Daca copilul poate sa vorbeasca, incercati sa-l faceti sa va
spuna unde sa asezati un articol sau, daca nu vorbeste, al doilea adult ar
putea sa il incurajeze sa arate inspre articolul pe care il alege si apoi adultul
poate spune cu voce tare instructiunea. Faceti copilul sa inteleaga ca, ceea ce
faceti dvs. respecta instructiunea lui.
Joaca pe rnduri cu semeni sau cu frai i surori
Nu e intotdeauna posibil (sau corect) sa atrageti fratii sau surorile in toate
activitatile alaturi de fratele sau sora lor. Si totusi, cand o activitate este
suficient de simpla si de amuzanta pentru ca un copil cu autism sa se joace
fara a strica distractia celorlalti, atunci aceasta activitate ar trebui sa fie
incurajata. Capitolul 9 Jocuri si activitati fizice are multe idei ce pot fi
adaptate la activitati de preluare a randului cu frati si surori. Alti copii pot
reprezenta un model pe care adultul pur si simplu nu-l poate reproduce si este
vital pentru copii cu autism sa aiba acces la o joaca normala alaturi de
semeni, frati sau surori.
Daca fratii si surorile sunt suficient de mari pentru a li se explica problema
fratelui/ surorii in termeni pe care ei ii pot intelege, atunci dati-le aceasta
informatie. Exista niste carti excelente care abordeaza tocmai acest subiect
(consultati finalul cartii pentru detalii). Preluarea randului in maniera
structurata, fara sa implice activitati fizice, necesita mai mult efort, dar si mai
multa interventie si indrumare din partea unui adult. Incercati urmatoarele:
Asezati copii in cerc (la inceput veti vrea sa sprijiniti copilul cu autism,
dar pe parcurs indepartati-va putin cate putin, astfel incat el sa se joace
independent ca parte din grup). Incurajati copii sa-si paseze unul altuia o toba,
in cerc, in timp ce dvs. cantati (pe melodia din Podul Londrei se darama):
Paseaza toba in cerc
In cerc,
In cerc,
Paseaza toba in cerc
Pana ajunge laStephen.
Apoi, Stephen bate toba in timp ce ceilalti canta(pe aceeasi melodie):
Bate toba
Bum, bum, bum
Bum, bum, bum
Bum, bum, bum
Bate toba
Bum, bum, bum
Bum, bum, bum bum, bum.
104

Desigur, puteti schimba jocul inlocuind instrumentul - incercati maraccas,

instrumente de suflat, clopotei. Pentru a-l face pe copil sa ramana asezat, datii o perna speciala sau un scaun. Puteti chiar sa creati un desen ajutator pentru
a ilustra statul pe jos si asezati imaginea fie langa copil, fie ridicand-o din
cand in cand pentru a-i reaminti sa stea asezat.
Pe o tema similara, puteti sa pasati o punga in cerc, folosind o punga cu
articole specifice- animalute din plastic, obiecte colorate, mancare de jucarie.
Cand punga ajunge la un copil, acesta scoate un obiect si spune ce este
obiectul respectiv. Pentru un copil care nu vorbeste puteti sa creati un set de
imagini prinse de un carton. Cand copilul dvs scoate un obiect, el trebuie sa
arate inspre imaginea de pe carton care se potriveste cu obiectul (nu uitati sa
scrieti numele obiectului sub imagine, astfei incat copilul sa poata crea o
asociere intre imagine si cuvinte). Reamintiti celorlalti copii din joc sa acorde
suficient timp copilului dvs si incurajati-i sa nu spuna raspunsul.
Mijloace auxiliare pentru a ajuta participarea pe rnduri la o
activitate

Lasati copilul/adultul care este la rand sa poarte o palarie sau banderolaaceasta ii da copilului cu autism un indiciu fizic si vizual cu privire la randul cui
este.

Creati o zona speciala in care copilul trebuie sa ramana-aceasta poate fi

o bucata de covor, o perna speciala sau un scaun.

Folositi un cronometru vizual (consultati finalul cartii pentru furnizori)

sau un simplu cronometru pentru bucatarie (daca pe copil nu-l deranjeaza
clopotelul) astfel incat copilul sa stie cat va dura activitatea.

Includeti activitatea de preluare a randului in jurnalul sau cu imagini

(folositi referintele vizuale de la finalul cartii) si/ sau folositi un stimulent (o
activitate-recompensa, ceva dulce sau ceva ce-i suscita un interes special)
care sa-l motiveze sa participe.

Cand e posibil, introduceti jucarii, imagini sau idei ce prezinta un interes

special.
Participarea pe rnduri la o activitate n viaa de zi cu zi
Incercati sa profitati de momentele potrivite pe parcursul zilei. Incercati sa
introduceti activitati de preluare a randului si de constientizare a celorlalti prin
activitati rutinante, spre exemplu:
Anna vrea sucmama vrea cafea.
Anna sta jos.mama sta jos.
Anna se piaptanamama se piaptana.

In sedintele de invatare structurata implicati-va cu randul in orice

activitate pe care o faceti, spre exemplu potrivire, sortare, lipire.

In cazul in care copilul este implicat intr-o activitate solitara (cum ar fi

invartitul, vocalizele, stivuitul obiectelor, etc.) preluati si dvs randul spunandu-i
acum e randul mamei. Fiti atenti sa nu-i lati pur si simplu din mana obiectul
cu care se joaca- folositi propria dvs versiune. Copiati actiunea copilului si apoi
asteptati ca el s-o faca din nou. Incercati sa transformati activitatea intr-un
exercitiu de preluare a randului.
Este usor sa va faceti familia sa se invarta in jurul nevoilor unui copil special,
fara a-i arata copilului ca si ceilalti oameni au propriile nevoi, sentimente,
dorinte. Spuneti-i copilului cand dvs sau celorlalti din familie va e foame, sete,
cald, frig, somn, etc. Acest lucru ii va oferi copilului etichete verbale pentru
105

aceste stari si, totodata, ii va reaminti ca mai exista si alte sentimente in

incapere, nu doar ale sale.
Folositi un limbaj simplu, limitat la cuvintele esentiale si fiti constient ca, desi
atribuiti o eticheta sentimentelor sale, experienta copilului despre lume e
foarte diferita de experienta dvs. Dvs puteti doar sa ghiciti ce se petrece cu
adevarat!

106