Forme de Consiliere

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN
MOLDOVA
DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ
INSTITUTUL DE FORMARE ŞI CERCETARE ÎN CONSILIERE

PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHOTERAPIE
Svetlana Rusnac
Chişinău
2005
Svetlana Rusnac. Consilierea psihologică în grup: forme şi metode
Svetlana RUSNAC
CONSILIEREA PSIHOLOGICĂ
ÎN GRUP
FORME ŞI METODE
Ψ
Chişinău
2005
1
Aspecte teoretice ale consilierii psihologice în grup
CZU 316.6
R94
Monografia “Consiliere psihologică în grup. Forme şi metode” prezintă o

prezentare teoretică sumară a grupului psihologic şi două programe
desfăşurate ale trainingurilor‚ realizate de autor. În întocmirea acestei cărţi
s-a ţinut cont de popularitatea consilierii psihologice în grup şi de utilitatea
recomandărilor teoretice şi practice pentru specialiştii începători în acest
domeniu.
R edact or şt i i nţi fi c:
conferenţiar universitar‚ doctor în psihologie Mihai Şleahtiţchi
R ecenz enţ i :
conferenţiar universitar‚ doctor în pedagogie Grigore Ţapu
doctor în psihologie Tosea Ţurcanu
Recomandată pentru publicare de Senatul ULIM (proces-verbal nr. 4 din 29
decembrie 2004)
Svetlana Rusnac
Consilierea psihologică în grup
Forme şi metode
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Rusnac, Svetlana
Consilierea psihologică în grup. Forme şi metode: [monogr.] /
Svetlana Rusnac; Univ. Liberă Int. Din Moldova. Dep. Psihologie şi
Asistenţă Socială. Inst. De Formare şi Cercetare în Consiliere Psihologică
şi Psihoterapie. – Ch.: ULIM, 2005. – 11 p.
Bibliogr. Selectivă la p. 113
ISBN 9975-934-52-8
250 ex.
316.6
ISBN 9975-934-52-8 © ULIM‚ 2005
2
CUPRINS
PREFAŢĂ.....................................................................................................5
ASPECTE TEORETICE ALE CONSILIERII PSIHOLOGICE ÎN
GRUP............................................................................................................6
Introducere în problematica consilierii psihologice în grup......................6
Factori ai creşterii personale în grupul psihologic...................................11
Scopurile consilierii psihologice în grup..................................................12
Mecanisme şi procese de realizare a scopurilor.......................................15
Personalitatea‚ rolul şi funcţiile psihologului consilier............................18
Etape ale consilierii în grup......................................................................21
Tehnici şi metode ale consilierii în grup..................................................25
Principii teoretice ale consilierii psihologice în grup...............................30
Aspecte etice ale consilierii în grup.........................................................31
TRAINING DE CUNOAŞTERE A IDENTITĂŢII DE GEN...............33
ŞI MODELARE A RELAŢIILOR DINTRE SEXE...............................33
Şedinţa 1. Gender – noţiune şi conţinut...................................................34
Şedinţa 2. Rolul componentelor biologice‚ psihologice şi sociale în
formarea şi menţinerea identităţii de gen.................................................39
Şedinţa 3. Socializarea genurilor – etape‚ factori şi forme......................41
Şedinţa 4. Forme ale identificării şi conţinutul identităţii de gen............43
Şedinţa 5. Implicarea identităţii de gen
în relaţiile sociale şi comunicare..............................................................45
Şedinţa 6. Identitate de gen şi stereotip....................................................47
Şedinţa 7. Identitate de gen şi roluri sociale............................................48
Şedinţa 8. Metode de cercetare a identităţii de gen..................................50
Şedinţa 9. Aspecte aplicate ale psihologiei genurilor..............................51
Şedinţa 10. Totalizarea rezultatelor..........................................................53
ANEXE LA TRAININGUL DE CUNOAŞTERE A IDENTITĂŢII DE
GEN ŞI MODELARE A RELAŢIILOR DINTRE SEXE.....................54
TRAINING DE DEZVOLTARE A ÎNCREDERII ÎN SINE..............69
3
Şedinţa 1. Ce înseamnă încredere în sine?...............................................69
Şedinţa 2. Cine sunt eu?...........................................................................74
Şedinţa 3. Optimist sau pesimist?............................................................77
Şedinţa 4. Lucrul cu scopul......................................................................81
Şedinţa 5. Dezvoltarea capacităţilor de depăşire a barierelor în realizarea
scopurilor..................................................................................................83
Şedinţa 6. Sînt o persoană simpatică........................................................86
Şedinţa 7. Încrederea în sine în situaţiile complicate...............................88
Şedinţa 8. Ne manifestăm deschis dorinţele şi sentimentele...................92
Şedinţa 9. Ce-am învăţat despre mine şi pentru mine (şedinţă de
totalizare)..................................................................................................95
Şedinţa 10. Totalizarea rezultatelor şi finisarea activităţii grupului........98
ANEXE LA TRAININGUL DE DEZVOLTARE A ÎNCREDERII ÎN
SINE..........................................................................................................101
SCURT GLOSAR....................................................................................116
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ..............................................................124
4
PREFAŢĂ
Practica psihologică contemporană cunoaşte un interes deosebit pentru
formele de activitate consultativă în grup. Grupul poate deveni un mediu‚ în
care se rezolvă probleme cu caracter psihoterapeutic sau se dezvoltă
cunoştinţele şi abilităţile sociale. În anumite condiţii grupul poate servi
ambelor scopuri. Priorităţile formelor consultative de grup sunt evidente atât
în plan pragmatic financiar‚ cât şi în crearea unui câmp psihologic oportun
schimbării personale. În plus‚ consilierea psihologică în grup este accesibilă
unui număr mai mare de oameni‚ care-şi pun scopul ameliorării situaţiei
personale şi îmbunătăţirii vieţii.
Pentru un cadru social care este încă insuficient informat şi orientat spre
utilizarea serviciilor psihologice‚ aşa cum se prezintă actualmente ţara
noastră‚ grupul psihologic prezintă şi alte avantaje. În primul
rând‚ adresarea unui specialist în psihologie‚ care mai este considerată de
către majoritatea populaţiei un lux sau o inutilitate‚ în condiţiile noastre se
prezintă mai uzuală‚ atunci când prevede participarea la şedinţe în
grup‚ familiale conştiinţei comune. În cel de-al doilea‚ şedinţele
psihoterapeutice sau de informare-formare în grup sunt acceptate mai lesne
prin lipsa unor asemănări cu cele medicale. Acest lucru este din nou
prioritar în condiţiile‚ când în mentalitatea concetăţeanului nostru domină
reprezentări unilaterale despre sănătate‚ ţinându-se cont doar de aspectele ei
somatice şi neglijându-se cele psihologice şi sociale. Şi în cel de-al treilea
rând‚ consilierea psihologică în grup corespunde caracterului comunitar al
simţului comun‚ dominării unui mod de tratare a existenţei personale de pe
poziţii externaliste. Astfel‚ popularizarea formelor de consiliere în grup
rezolvă mai multe sarcini: de schimbare a reprezentărilor sociale despre
serviciile psihologice‚ îmbunătăţire a calităţii vieţii‚ propagare a unui mod
de trai nou şi oportun în condiţiile schimbărilor esenţiale pe care le cunoaşte
cotidianul actual.
Experienţa vastă în organizarea consilierii psihologice în grup‚ de care
dispune actualmente ştiinţa şi practica psihologică‚ demonstrează
universalitatea acestei forme. Ea poate fi utilizată în instituţiile de
învăţământ şi cele de ocrotire a sănătăţii‚ în organizaţii şi
întreprinderi‚ instituţii corecţionale şi centre specializate. Prezentând o
implicare profesională a psihologului în modelarea unor cunoştinţe şi
capacităţi noi în baza experienţelor personale şi prin analiza celor prezentate
de membrii grupului în şedinţe‚ această formă de consiliere psihologică
5
denotă eficienţă în rezolvarea unui spectru vast de probleme. Astfel‚ se
bucură de popularitate grupele psihologice cu menirea formării capacităţilor
de comunicare şi implicare de modele de conduită eficiente pentru un
anumit câmp profesional şi pentru funcţia pe care o deţin în acesta‚ cele ce
urmăresc scopul dezvoltării competenţelor sociale în relaţiile interpersonale;
pun accent pe afirmarea şi creşterea profesională‚ se orientează spre
implicarea rezervelor în depăşirea unor situaţii de risc psihologic sau pentru
sănătate şi altele.
Diversitatea formelor consilierii în grup şi a scopurilor pe care acestea le
urmăresc este reflectată şi în numeroasele publicaţii din ultimii ani‚ ce
oglindesc mai multe opinii‚ propun experienţe şi chiar programe ale unor
traininguri cu menire concretă. Acestea servesc mai ales psihologului
începător‚ care în practica personală iniţial are nevoie de formare prin
participarea directă la activităţile grupului psihologic‚ consultarea
experienţei descrise în literatură‚ pentru ca mai apoi să-şi elaboreze un stil
propriu de activitate.
Reieşind din popularitatea consilierii psihologice în grup şi eficienţa acestei
forme de implicare profesională în asistenţa problemelor umane‚ în planul
de studii la masterat la specialitatea “Psihologie” a fost prevăzut un curs
special‚ care are menirea iniţierii în domeniu. Cartea dată prezintă un
rezumat al conţinutului teoretic şi două programe desfăşurate ale
trainingurilor‚ realizate în cadrul şedinţelor de laborator. Desigur că într-o
publicaţie de asemenea natură nu pot fi oglindite toate aspectele trainingului
psihologic‚ cititorul căpătând doar posibilitatea orientării în vastitatea de
probleme‚ pe care le oferă acest subiect. Sperăm‚ însă‚ că această carte va
servi orientării în domeniul captivant al consilierii psihologice în grup.
ASPECTE TEORETICE
ALE CONSILIERII PSIHOLOGICE ÎN GRUP
Introducere în problematica consilierii psihologice în grup
Sursele teoretice indică mai multe variante de afirmare a grupului în calitate
de mediu de schimbare psihologică. Renumitul cercetător american Kjell
Rudestam1 implică în preistoria grupului psihoterapeutic experienţele
renumitului Mesmer‚ sau chiar cele pe care le realiza marchizul de
1
Rudestam‚ K. E. Experiential Groups in Theory and Practice. Brooks/Cole Publishing
Company. Monterey (trad. în rus.). Изд-во «Питер», Санкт-Петербург, 2000‚ p. 9-10.
6
Sad‚ aflat în detenţie. Pentru o perioadă mai recentă se vorbeşte despre

utilizarea formelor de grup în tratamentul îmbolnăvirilor organelor
respiratorii de către medicul din Boston Dj. Pratt.
În primele decenii ale secolului XX capătă popularitate psihoterapia unui
pacient în cadrul grupului prin utilizarea metodelor psihanalitice‚ utilizată
de A‚ Adler‚ L. Wender‚ P. Schilder‚ T. Barrow. Tot în această perioadă se
afirmă forma de consiliere în grup‚ propusă de Moreno – psihodrama. Într-o
altă opinie2‚ anume psihodrama lui Moreno‚ care în 1921 creează Teatrul
Spontaneităţii în Viena‚ ajungând la concluzia că tehnicile şi metodele
psihoterapeutice grupale sunt un mod eficient de realizare a catharsis-
ului‚ constituie începutul consilierii psihologice în grup. După cum s-a
afirmat în una din analizele ulterioare‚ “psihodrama a prezentat o cotitură
fermă de la tratamentul persoanei în izolare‚ la cel grupal” 3. Tot lui Moreno
i se atribuie şi utilizarea pentru prima dată a noţiunii “psihoterapie de grup”.
De fapt‚ acest termen a fost utilizat de Moreno într-un alt context‚ definind
metoda prin care persoanele schimbă grupul în funcţie de preferinţele
personale şi aprecierile sociometrice. Moreno fondează prima revistă
profesională‚ în care sunt oglindite problemele consilierii psihologice în
grup.
Training sau T-grupul este o noţiune‚ pusă-n uz de un grup de psihologi
sociali (K. Lewin‚ R. Lippit)‚ pentru a desemna tehnica de învăţare‚ al cărui
obiectiv constă în a dezvolta capacitatea participanţilor de a se înţelege pe
sine înşişi‚ pe ceilalţi‚ efectele comportamentelor lor asupra
celorlalţi‚ procesele de grup‚ de a-şi forma capacităţi de comunicare şi
colaborare. Prezentându-se ca un mijloc de consiliere psihologică şi ca
psihoterapie‚ trainingul contribuie la identificarea structurilor (individuale şi
colective‚ psihice şi sociale) care blochează comunicarea şi cooperarea‚ la
cristalizarea unui mod nou de a înţelege‚ de a acţiona şi de a interacţiona.
Primul T-grup s-a creat spontan (1946)‚ în cadrul unui seminar care punea
în discuţie problemele relaţiilor intragrupale. La şedinţele lui participau
oameni de afaceri şi conducători ai organizaţiilor neguvernamentale.
Discutarea rezultatelor seminarului a scos în evidenţă câteva particularităţi:
posibilitatea dezbaterii în grup a unor opinii contradictorii şi utilizarea feed-
2
Corey‚ G. Theory and Practice of Group Counseling. Brooks/Cole Publishing Company.
Monterey (trad. în rus.). Изд-во «Эксмо», Москва, 2003.
3
Moreno‚ Z. T. Psychodrama/ Comprehensive group psychotherapy‚ Williams &
Wilkins‚ Baltimore‚ 1983‚ p. 158.
7
back-ului în dezvoltarea dinamicii grupului. Astfel‚ formele grupale de
consiliere psihologică s-au îmbogăţit cu o metodă nouă‚ care se bucură
actualmente de popularitate.
În perioada postbelică o influenţă deosebită asupra consilierii psihologice în
grup a exercitat psihoterapia umanistă‚ care a instituit atmosfera de
autoexprimare‚ prielnică modificării şi creşterii personale. Rogers‚ autorul
metodei nedirective în psihoterapie‚ deşi a fondat renumita practică centrată
pe client‚ a utilizat-o mai apoi şi în cadrul grupului psihologic‚ ilustrându-i
eficienţa.
Ulterior consilierea psihologică în grup capătă popularitate‚ orientându-se
spre:
dezvoltarea generală a clientului;
sporirea capacităţii de menţinere a unor relaţii interumane favorabile;
rezolvarea conflictelor interne cu repercusiuni nefavorabile în adaptarea
socială;
ameliorarea atmosferei psihologice în grupul din cadrul organizaţiei şi
întreprinderii.
În anii 60-70 se dezvoltă intensiv practica trainingului social-psihologic‚ un
aport considerabil aducând M. Forverg 4‚ care îl aplică în formarea
conducătorilor întreprinderilor industriale‚ elaborând cinci tipuri de grupuri
psihologice:
cu menirea perfecţionării capacităţilor cognitive şi elaborării unor modele
de comportament eficiente practicii de administrare;
de perfecţionare a trăsăturilor de personalitate;
de creştere personală‚ întrunind persoane încadrate în domenii ce prezintă
un risc psihologic sporit;
orientate spre dezvoltarea capacităţilor de comunicare;
de contribuire la dezvoltarea competenţelor sociale în rezolvarea situaţiilor
dificile în relaţiile interpersonale.
Actualmente s-au afirmat mai multe tradiţii de organizare a consilierii în
grup. Deoarece în cadrul acestei lucrări vor fi analizate îndeosebi practicile
grupului-training‚ numit şi grup psihologic sau social-psihologic‚ ţinem să
menţionăm doar unele particularităţi. În grupul psihologic‚ la fel precum în
cel psihoterapeutic‚ se pune accent pe dezvoltarea personalităţii şi
potenţialul ei creativ. De aici rezultă şi asemănarea tehnicilor şi
4
Apud‚ Евтихов, О. Практика психологического тренинга. Изд-во «Речь», Санкт-
Петербург, 2004, p. 21-22.
8
metodelor‚ utilizate în grupul psihologic‚ cu cele elaborate în cadrul

orientărilor psihoterapeutice de bază:
umanistă‚ gestaltterapeutică‚ psihodramă‚ analitic- tranzacţională‚ cognitiv-
comportamentală.
Însă se manifestă şi un şir de deosebiri‚ mai ales legate de rolul
moderatorului şi componenţa grupului. În grupul psihologic moderatorul
este mai deschis şi mai implicat‚ decât în cel psihoterapeutic‚ iar
participanţii se orientează mai mult spre sporirea competenţelor
personale‚ pe când pacienţii şi clienţii încadraţi în grupuri psihoterapeutice
– spre rezolvarea dificultăţilor intrapersonale. Practica‚ însă‚ demonstrează
că în grupul psihologic frecvent se pot crea situaţii psihoterapeutice‚ iar
participanţii pot realiza conştientizări ale unor probleme în cadrul probelor
interactive.
Care sunt caracteristicile grupului ce contribuie la instituirea unei atmosfere
de dezvoltare şi psihoterapeutice? Analiza ne-o oferă atât teoria
psihoterapeutică‚ cât şi cea psihosocială.
Pentru început‚ vom pune în discuţie fenomenul afilierii – tendinţa general
umană rezultată din trebuinţele de interacţiune socială. Cercetarea acestui
fenomen a demonstrat că în anumite circumstanţe individul uman va fi
predispus spre asociere‚ în altele – spre solitudine. S. Schachter 5 a stabilit că
într-o situaţie necunoscută şi prezentând pericol oamenii vor prefera să se
bucure de susţinere‚ mai mult chiar‚ să se afle în societatea celor care sunt
supuşi la aceleaşi încercări. “Suferinţa nu acceptă orice societate‚ ci doar pe
a celor care suferă la fel”‚ a conchis S. Schachter 6. De fapt‚ motivul afilierii
în asemenea circumstanţe ţine de posibilitatea de a observa conduitele altor
indivizi umani şi a le compara cu propriul comportament‚ pentru a aprecia
situaţia şi modul de reacţionare la factorii necunoscuţi‚ neplăcuţi sau
prezentând pericol. Este vorba de necesitatea de comparare socială pe
seama căreia s-a pus procesul formării imaginii de sine şi rolul “oglinzii
sociale” în acesta.
Dar nu numai posibilitatea de comparare cu altul serveşte afilierii. În
condiţii stresante omul are nevoie de comunicare pentru a-şi reduce starea
de nelinişte. Spre deosebire de rezultatele experimentelor lui S.
5
Schachter‚ S. The Psychology of Affiliation. Stanford University Press‚ Palo Alto‚ 1959.
6
Ibidem‚ p. 24.
9
Schachter‚ în cercetarea realizată de J. M. Rabbie7 subiecţii se afiliau
persoanelor care erau mai puţin neliniştite de perspectiva unei situaţii
neplăcute‚ posibil pentru a căpăta susţinere afectivă şi compasiune.
Aşadar‚ în calitate de imbold al afilierii poate servi şi necesitatea de
reducere a tensiunilor interne‚ provocatoare de nelinişte şi ezitări. Este un
motiv generat de situaţia de stres‚ dar nu unicul‚ deoarece simpla
compasiune nu poate contribui la depăşirea deplină a dificultăţilor.
În calitate de motiv al afilierii serveşte şi necesitatea de informaţie. În
condiţii de clinică pacientul în ajunul unei intervenţii chirurgicale va întreba
de alţi bolnavi despre starea lor şi dificultatea intervenţiei. Se
perpetuează‚ astfel‚ cunoştinţele căpătate în copilărie‚ când orice
incompetenţă provoca adresarea către părinţi‚ adulţi în scopul căpătării unui
sfat sau susţineri. Astfel se realizează atât informarea subiectului‚ fapt care
reduce din tensiunea psihică‚ cât şi satisfacerea trebuinţei de susţinere
afectivă. Adică‚ urmărim aici împletirea câtorva motive ale afilierii: de
cunoaştere‚ de afectivitate‚ acţional.
Îşi rezolvă oare prin afiliere subiectul uman problemele? Contribuie
posibilitatea de comparare socială‚ informare sau comunicare în scopul
reducerii stării de nelinişte la diminuarea tensiunii afective‚ la aprecierea
adecvată a circumstanţelor şi alegerea modului potrivit de comportament?
Adresându-şi aceste întrebări‚ cercetătorii din domeniul psihologiei sociale
au căutat să caute un răspuns‚ examinând teoretic rezultatele investigaţiilor
experimentale. S-a stabilit că:
 prezenţa celor care oferă o anumită susţinere în situaţii de
nelinişte‚ dificultate‚ teamă sau alte stări neplăcute contribuie la
diminuarea stresului;
 sentimentul de ruşine‚ intimidare este suportat mai uşor în solitudine;
 susţinerea socială în mai multe forme – afectivă (în forma sentimentelor
de grijă‚ prietenie‚ dragoste)‚ apreciativă (aprobare sau dezaprobare a
propriilor raţionamente şi conduite)‚ informaţională (livrare de cunoştinţe
cu referinţă la anumite obiecte‚ fenomene‚ persoane etc.) şi instrumentală
(prin intermediul unor acţiuni concrete) – diminuează efectele stresului;
 persoanele care se bucură de susţinere socială sunt mai puţin afectate de
evenimentele stresante;
 persoanele care nu-şi satisfac necesitatea de contacte sociale sunt mai
predispuse spre îmbolnăviri psihosomatice.
7
Rabbie‚ J. M. Differential Preference for Companionship under Threat // Journal of
Abnormal and Social Psychology‚ v. 67‚ 1963.
10
Trebuinţa de afiliere‚ deşi doar parţial conştientizată de individ şi provocând

motive ale asocierii la alt individ sau la grup‚ poate fi satisfăcută adecvat
doar în condiţiile unei totalităţi pozitive a interacţiunii interumane. Această
realitate însuşită de consilier asigură eficienţa activităţilor psihoterapeutice
în grup.
Factori ai creşterii personale în grupul psihologic

După cum s-a afirmat în compartimentul anterior‚ grupul psihologic este un
mediu favorabil pentru rezolvarea problemelor sociale. Însăţi omul este o
fiinţă socială‚ iar viaţa lui este ghidată de motivele afilierii. Se manifestă un
fenomen curios: în viaţa de toate zilele omul se află permanent în
comunitate‚ într-un mediu social‚ dar acesta nu-i satisface trebuinţa de
afiliere. Cotidianul problematic‚ ritmul sporit al evenimentelor
sociale‚ dificultăţile de comunicare cu alţii îi fac pe unii oameni să se simtă
solitari între semeni. Grupul social – colectivul de
muncă‚ familia‚ întrunirile în conformitate cu interesele‚ hobby-urile – la fel
nu poate întotdeauna rezolva adecvat trebuinţele de afiliere‚ implicând şi
alte mecanisme psihosociale: conformismul
intragrupal‚ obedienţa‚ persuasiunea etc. În asemenea condiţii‚ anume
grupul psihologic‚ creat în conformitate cu anumite principii‚ ghidat în
activitate de norme şi reguli speciale‚ orientat spre respectarea drepturilor
fiecărui participant‚ poate deveni un mediu oportun rezolvării unui şir de
dificultăţi şi formării unui mod eficient de organizare a relaţiilor cu altul.
Abilităţile cultivate în cadrul şedinţelor grupului sunt transferate mai apoi în
contextul social‚ ajutându-i omului să-şi organizeze eficient viaţa.
Practica consilierii în grup demonstrează că în cadrul şedinţelor se
manifestă un şir de factori‚ care asigură creşterea personală a participanţilor
şi însuşirea unor abilităţi noi‚ care ulterior pot servi dezvoltării continuă.
Calitatea de membru al grupului. Participarea la dezbaterea colectivă a
unor probleme individuale dezvoltă conştiinţa de caracterul comun al unor
probleme‚ iar susţinerea grupală – de posibilitatea depăşirii lor. În viaţa de
toate zilele aceste cunoştinţe şi abilităţi ajută la rezolvarea situaţiilor
complicate‚ la menţinerea unei stări de spirit favorabile depăşirii şi
înlăturării conflictelor de diversă natură.
Atmosfera de susţinere afectivă. Climatul de încredere‚ ascultarea
comprehensivă‚ interesul sincer faţă de problemele personale a membrilor
grupului şi a moderatorului înlătură tensiunea internă‚ slăbeşte acţiunea
11
mecanismelor de apărare‚ contribuind la schimbarea calitativă a
autoevaluării‚ la dezvoltarea respectului de sine şi a încrederii în potenţele
individuale. Deoarece grupul susţine manifestările sincere‚ are lor o
diminuare a tensiunii afective şi o orientare spre revizuirea problemelor
personale şi reducerea importanţei acestora.
Posibilitatea conexiunii inverse. În grup persoana primeşte prin diverse
canale informaţie despre sine‚ deţine posibilitatea de a contacta permanent
şi intensiv “oglinda socială”‚ iar atmosfera de grup asigură a prelucrare
constructivă a noilor cunoştinţe. Astfel‚ se instituie un mod nou favorabil de
control al metapercepţiilor de sine‚
Tehnicile şi metodele interactive. Metodele interactive se prezintă ca
modele ale unor situaţii reale. Totodată‚ intensitatea procesului este mult
mai mare‚ decât în cotidianul social‚ învăţarea decurgând mai rapid‚ mai
eficient. Modul de implicare a acestor metode motivează selectarea unor
modele personale eficiente de reacţie la stimulii din exterior‚ care mai apoi
devin forme comportamentale utilizate în situaţiile sociale.
Posibilitatea observării. Fiecare participant nu numai că-şi evaluează
posibilităţile personale‚ dar observă alte modele de
comportament‚ reacţii‚ experienţe. Astfel‚ în grup are loc atât
conştientizarea propriilor experienţe‚ cât şi completarea lor cu noi
observaţii‚ cunoştinţe.
Scopurile consilierii psihologice în grup
Consilierea în grup este un mod eficient de activitate în vederea realizării
scopurilor individuale‚ a creşterii personale şi eliberării de confuziile şi
tensiunile interne. Posibilităţile consilierii în grup pot fi relativ rezumate la
patru scopuri‚ din care rezultă tematica cea mai frecventă a şedinţelor: a)
comunicare şi relaţii interpersonale; b) rezolvarea de probleme şi luarea de
decizii; c) ameliorarea stării psihosomatice şi menţinerea unui mod sănătos
de viaţă; d) dezvoltarea identităţii personale şi stabilirea perspectivelor în
conformitate cu oportunitatea.
În grup se reconstituie un segment al vieţii reale sociale‚ scopurile
rezolvându-se prin realizarea comparării cu alţii şi informării despre
modurile în care sunt înlăturate diverse dileme. Atmosfera de
susţinere‚ contactul empatic‚ coeziunea grupală realizează raporturi care
servesc drept “oglindă socială”. Grupul asigură terenul de experimentare a
unor moduri de conduită în diverse situaţii‚ care se transformă în modele ce
pot deservi viaţa în realitatea socială.
12
În calitate de sursă a învăţării sunt întrebuinţate tehnicile analizei proceselor

actuale de grup. Grupul psihologic este pus în condiţii de a acţiona‚ fiind
orientat spre analiza propriilor acţiuni‚ comportamente‚ decizii. În procesul
şedinţelor se instituie moduri noi de comportament individual şi
colectiv‚ noi norme de grup şi forme de interacţiune. Astfel‚ prin moderare
reuşită sunt elaborate valori‚ pe care grupul psihologic le promovează
şedinţă cu şedinţă.
În tratările teoretice ale scopurilor pe care le realizează consilierea în grup
se afirmă că scopurile şi obiectivele generale sunt stabilite în conformitate
cu tematica şedinţelor şi componenţa grupului. Într-un grup psihoterapeutic
scopul principal constă în instituirea unei stări de favorabilitate psihică a
clientului. În grupele de creştere personală se realizează scopul ameliorării
şi dezvoltării afectivităţii participanţilor. Obiectivele dezvoltării
competenţelor interpersonale sunt realizate în T-grup.
Scopurile generale pe care le rezolvă consilierea psihologică în grup sunt
determinate de participanţi şi prezintă‚ în conformitate cu opinia lui Gerald
Corey8:
însuşirea capacităţii de încredere în sine şi în alţii;
realizarea autocunoaşterii şi dezvoltarea sentimentului de unicitate
personală;
conştientizarea asemănării necesităţilor şi problemelor personale cu cele ale
membrilor grupului şi afirmarea sentimentului universalismului
problemelor umane;
perfecţionarea aptitudinilor de autoacceptare‚ autoapreciere şi încredere în
propriile capacităţi‚ formarea unei alte imagini de sine;
descoperirea unor moduri alternative de rezolvare a dilemelor personale şi a
conflictului intern;
dezvoltarea abilităţilor de autoconştientizare‚ a stărilor de autonomie şi
responsabilitate personală de conduitele în raport cu sine şi cu alţii;
învăţarea posibilităţilor alegerii şi a modurilor de decizie raţională;
întocmirea planului de apreciere a propriilor comportamente şi dezvoltarea
capacităţilor de urmare a lui;
adaptarea socială şi perfecţionarea capacităţii de confruntare onestă şi
deschisă a problemelor din cotidian;
cultivarea deprinderilor de tratare comprehensivă şi empatică a necesităţilor
şi trăirilor altuia;
8
Corey‚ G.‚ op. cit.‚ p. 19-20.
13
refuzul de a se conforma aşteptărilor altuia în detrimentul propriilor interese
şi trebuinţe‚ dezvoltarea sentimentului independenţei în decizii şi
comportamente;
descoperirea propriului sistem de valori şi a deciziilor de transformare a lor
în conformitate cu oportunităţile personale.
Cum s-a menţionat anterior‚ este foarte important ca însăşi participanţii să
determine scopurile întrunirilor‚ ajustându-le la aşteptările personale. Chiar
în primele şedinţe moderatorul urmează să realizeze activităţi de diagnostic
al aşteptărilor şi scopurilor individuale‚ stabilind obiectivele grupului în
conformitate cu acestea.
Realizarea scopurilor are loc în instituirea unor reguli ale activităţii şi norme
specifice fiecărui grup. De regulă‚ normele se instituie începând cu prima
şedinţă‚ completându-se pe parcurs şi asigurând dezvoltarea coeziunii
grupale‚ echilibrul psihologic‚ atmosfera de securitate şi încredere.
Deşi grupul psihologic într-o oarecare măsură prezintă o formă a celui
social‚ totuşi cadrul lui normativ este diferit de normativitatea general-
socială. Mai mult ca atât‚ unele reguli şi norme sunt diametral opuse celor
sociale. Dacă în contextul social comentarea comportamentului unei
persoane sau expunerea stărilor afective provocate de anumite acţiuni poate
servi drept pretext al judecării şi inacceptării‚ în grupul psihologic aceste
comportamente sunt susţinute şi gratificate. Astfel‚ în grupele psihologice
se afirmă norme care stimulează mult mai activ apropierea
interpersonală‚ decât în cadrul social.
Cu toate acestea‚ moderatorul are obligaţia de a monitoriza procesul
instituirii normelor grupale‚ pentru a nu accelera sau încetini dinamica
normalizării – a formării contextului normativ. Deşi moderatorul deţine un
rol şi statut deosebit‚ este inacceptabilă presiunea lui în vederea conformării
aşteptărilor participanţilor la obiectivele elaborate prealabil. Iată de ce
scopurile iniţiale pot suporta modificări şi completări pe parcurs‚ servind
obiectivului de bază al consilierii psihologice în grup – creşterii personale şi
dezvoltării abilităţilor sociale a participanţilor. Indiferent de
parametrii‚ tematica‚ componenţa sau menirea grupului‚ acest scop
ghidează activitatea moderatorului şi serveşte drept bază pentru stabilirea
unor obiective particulare. În conformitate cu scopul dat acţionează şi
mecanismele de realizare a obiectivelor grupului.
14
Mecanisme şi procese de realizare a scopurilor

În scopul descrierii acestor mecanisme‚ mai puţin cunoscute de cei care
practică consilierea psihologică în grup‚ vom utiliza opiniile lui Klaus
Vopel9 – psiholog renumit prin elaborările teoretice şi empirice din
domeniu.
Cunoaşterea şi posedarea abilităţilor de identificare a mecanismelor şi
proceselor care au loc în grupul psihologic permite moderatorului o stabilire
oportună a tehnicilor şi metodelor interactive‚ potrivite aşteptărilor
participanţilor şi scopurilor grupale‚ realizarea atmosferei de
coeziune‚ sinceritate şi dezvoltare‚ respectarea regulilor şi drepturilor
clienţilor‚ aprecierea propriilor acţiuni.
Urmărind schema propusă de Klaus Vopel‚ vom descrie aceste mecanisme
şi procese‚ completându-le cu exemple din practica personală.
Identificarea stărilor afective. Cercetătorul citat mai sus menţionează că
majoritatea oamenilor nu sunt capabili să-şi identifice trăirile şi
sentimentele‚ astfel confruntându-se cu dificultăţi de adaptare socială şi
conflicte intrapersonale. În practica consilierii psihologice s-au încetăţenit
ideile‚ expuse de Carl Rogers10 în anii 60 ai secolului XX‚ care afirmă că
perceperea adecvată a realităţii afective este mai importantă decât această
realitate în sine. Concepţia de sine se prezintă ca un produs al trăirilor
experienţiale‚ identificarea şi înţelegerea cărora contribuie la adaptare
psihologică‚ sporire a toleranţei la frustrare‚ diminuarea stărilor de alarmă.
Atmosfera de susţinere a manifestărilor afective‚ instituită în grupul
psihologic‚ contribuie la învăţarea modului de identificare a trăirilor şi
sentimentelor proprii şi ale altuia‚ de respectare şi acceptare a lor. Pentru
realizarea unui climat favorabil acestor manifestări moderatorul recurge la
metode şi tehnici‚ preluate din mai multe psihoterapii‚ cu deosebire dând
prioritate celor rogersiene‚ gestaltterapeutice‚ raţional-emotive. Se prezintă
ca oportune manifestarea empatiei‚ ascultarea activă cu urmărirea paternelor
afective ale participanţilor‚ analiza stărilor şi percepţiei acestora etc.
Spontaneitatea. Există mai multe opinii‚ în cât priveşte rolul capacităţii de
manifestare spontană a trăirilor şi sentimentelor în dezvoltarea
9
Vopel‚ K. W. Handbuch für Gruppenleiter/innen. Zur Theorie und Praxis der
Interaktionsspiele. Iskopress‚ Salzhausen‚ 2000 (trad. în rus.). Изд-во «Генезис», Москва,
2004, p. 50-58.
10
Apud‚ Gladding‚ S. T.‚ op. cit.‚ p. 266-272.
15
personalităţii. În activitatea grupurilor psihologice se pune accent atât pe
exprimarea sentimentelor pozitive de susţinere a altor participanţi‚ cât şi pe
crearea unei atmosfere‚ în car fiecare din participanţi îşi poate manifesta
spontan şi liber trăirile‚ cu deosebire cele cu o intensitate sporită. Klaus
Vopel susţine ideea importanţei acestui mecanism‚ cu toate că menţionează
şi alte două mecanisme‚ care pot contribui la dezvoltarea personală a
participanţilor: conştientizarea şi înţelegerea propriilor trăiri şi sentimente –
componente cognitive ale manifestării spontane.
În conformitate cu orientarea psihoterapeutică‚ împărtăşită de moderatorul
trainingului‚ pot fi utilizate diverse metode de stimulare a manifestării
trăirilor şi sentimentelor‚ regulile grupului psihologic prevăzând asemenea
momente în cadrul şedinţelor. În diverse surse sunt ilustrate exerciţii şi
tehnici‚ care prezintă moduri de exprimare a atitudinilor faţă de activitatea
grupului şi a participanţilor la training‚ faţă de propria
implicare‚ schimbările ce intervin etc. În planurile detaliate ale
şedinţelor‚ desfăşurate în alte compartimente ale acestei lucrări‚ sunt
descrise exerciţii de asemenea natură‚ având menire diversă: de consolidare
a coeziunii grupului şi de diagnostic al proceselor grupale curente‚ de
identificare a unor capacităţi şi stări‚ de apreciere a participării personale şi
de feed-back etc.
Trăirea sentimentului de asemănare şi apropiere cu alţi membri ai
grupului. Sentimentul de apartenenţă la grup‚ de afiliere prezintă o
experienţă afectivă pozitivă‚ care frecvent nu este satisfăcut în cotidian. Prin
dezvoltarea coeziunii grupului‚ instituirea şi menţinerea unor reguli şi
norme grupale pozitive are loc implicarea acestui mecanism în activităţile
de schimbare‚ de perfecţionare a abilităţilor în conformitate cu scopurile
şedinţelor. Similaritatea situaţiilor dificile şi a poziţiilor contribuie la
dezvoltarea acestui sentiment. Prin observarea comportamentelor altor
participanţi chiar participanţii mai puţin activi parcurg procesul schimbării
personale.
Sinceritatea. În calitate de proces şi mecanism al schimbărilor individuale
şi grupale‚ sinceritatea se prezintă ca un instrument eficient şi apreciat
pozitiv de către participanţi. Totodată‚ sinceritatea manifestărilor şi
exprimării este‚ de regulă‚ unul din scopurile trainingului psihologic. În
primul rând‚ deoarece fiecare participant ce-şi doreşte o schimbare pozitivă‚
intenţionează să capete susţinerea celorlalţi membri ai grupului şi să-şi
observe comportamentul în “oglinda” socială pe care aceştia o pot oferi. În
cel de-al doilea‚ comunicarea sinceră şi constructivă facilitează procesul
16
cunoaşterii de sine. În cel de-al treilea‚ sinceritatea este o condiţie a

consolidării grupului.
Totuşi‚ cu toate că acest mecanism prezintă importanţă‚ utilizarea lui
precoce‚ în condiţiile când grupul nu este pregătit de susţinerea afectivă a
membrilor‚ poate cauza prejudicii‚ deveni sursă a conflictelor latente şi
chiar manifeste. Moderatorul urmează să respecte şi drepturile
participanţilor‚ oferindu-le condiţii de sinceritate‚ dar fără a insista în
manifestarea acesteia.
Aceleaşi prescripţii trebuie să fie cunoscute bine de moderator şi în
utilizarea feed-back-ului. Conexiunea inversă se prezintă oportună în cazul
când participanţii acceptă opiniile sincere ale altor membri ai grupului. Cu
toate că exprimarea sinceră este frustrantă atât pentru cei care recurg la
ea‚ cât şi pentru cei ce devin obiectul acesteia‚ în condiţiile coeziunii
grupului şi a instituirii unei atmosfere constructive acest procedeu are un rol
pozitiv.
Utilizarea posibilităţilor informative. De regulă‚ trainingul‚ grupul
psihologic sau psihoterapeutic se prezintă nu numai ca un mediu de
formare‚ dar şi ca o posibilitate de informare. Astfel‚ în cadrul şedinţelor
are loc atât cunoaşterea esenţei relaţiilor interpersonale‚ cât şi dezvoltarea
abilităţilor de menţinere a unor raporturi pozitive constructive cu alţii;
informarea şi formarea unor comportamente favorabile; dezvoltarea
cunoştinţelor şi a capacităţilor de reacţionare adecvată emoţională la
evenimentele vieţii. Mecanismul dezvoltării cognitive se prezintă ca un mod
de sporire a eficienţei consilierii în grup. În scopul utilizării eficiente a
acestuia‚ moderatorul urmează să ţină cont de scopurile individuale şi
colective ale participanţilor.
Ajutorul reciproc. Implicarea acestui mecanism este mutual avantajoasă:
acordarea de ajutor dezvoltă noi abilităţi sociale şi contribuie la afirmarea
unei alte autoaprecieri‚ primirea lui – la satisfacerea trebuinţei de afiliere
socială.
Posibilitatea experimentării. Elementul experienţial oferă posibilitatea
dezvoltării unor conduite noi‚ care ulterior vor fi utilizate de participanţi în
viaţa socială.
Comportamentul empatic al moderatorului. Despre anumite calităţi ale
consilierului‚ care acţionează în calitate de mecanism al realizării scopurilor
trainingului sau grupului psihoterapeutic‚ se vorbeşte în compartimentul
următor. În contextul dat menţionăm rolul de susţinere a manifestărilor şi
17
schimbărilor pozitive‚ care este important pentru participanţi‚ încurajându-i
şi stimulându-le activitatea.
Personalitatea‚ rolul şi funcţiile psihologului consilier
Deşi consilierea psihologică în grup la o primă analiză pare a oferi iniţiativă
participanţilor‚ formarea consilierilor se prezintă ca o activitate importantă.
Astfel‚ în mai multe surse sunt analizate abilităţile şi cunoştinţele de care
are nevoie un consultant care practică forme grupale 11. Printre acestea
prezintă importanţă capacitatea de ascultare activă‚ de contact
empatic‚ utilizarea posibilităţilor facilitării sociale în grup‚ aprecierea
activităţii fiecărui membru‚ stabilirea conexiunii inverse‚ dirijarea
proceselor la diverse etape etc. Aceste aptitudini urmează să fie modelate la
viitorii consilieri în cadrul pregătirii universitare şi speciale‚ prin însuşirea
cunoştinţelor teoretice şi a tehnicilor şi metodelor practice.
Abilităţi şi
Conţinut Scopuri şi rezultate
metode
Ascultare activă Manifestare a atenţiei în Instituirea unei
comunicare fără judecăţi şi atmosfere de
aprecieri. încredere‚ sinceritate şi
capacitate de
autoanaliză.
Reformulare Repetarea celor spuse de Determinarea corectă a
client în scopul atenţionării conţinutului
sau a înţelegerii mai comunicării‚ susţinere şi
adecvate a sensului înţelegere.
comunicării.
Explicare Accentuare a celor mai Împărtăşirea trăirilor
importante clientului‚ depăşirea
momente‚ contact afectiv şi stărilor de confuzie
raţional. afectivă.
Rezumare Analiza sumară a Asigurarea direcţionării
rezultatelor şedinţei. şi integrităţii activităţii.
Chestionare Întrebări deschise‚ orientate Impulsionarea situaţiei
spre răspunsuri concrete. de discuţie‚ stimularea
11
Corey‚ G.‚ op. cit.‚ p. 67-71; Gladding‚ S. T. Counseling a Comprehensive Profession (trad.
în rus.). Изд-во «Питер», Санкт-Петербург, 2002‚ p. 424-426; Nolan‚ E. J. Leadership
Interventions for Promoting Personal Mastery // Journal for Specialists in Group
Work‚ 1978‚ 3 (3)‚ 1978‚ p. 132-138.
18
autocunoaşterii.
Interpretare Propunerea explicării Orientarea spre
acţiunilor‚ trăirilor‚ raţiona autocunoaştere şi
mentelor. înţelegere de sine.
Comparare şi Propunerea de a analiza Stabilirea situaţiilor de
confruntare acţiunile‚ trăirile‚ raţionam autocunoaştere‚ de
entele în scopul depistării analiză a conflictelor
dezacordurilor. interne‚ de utilizare a
potenţelor individuale.
Reflectare Împărtăşirea sentimentelor Instituirea atmosferei de
şi trăirilor clientului. încredere şi susţinere
reciprocă.
Susţinere Asigurarea susţinerii Situaţie de încredere şi
reciproce în grup. stimulare a sincerităţii.
Empatie Identificarea prin acceptare. Încredere în
consilier‚ stimulare a
autocunoaşterii.
Facilitare Comunicare directă şi Rezolvarea trebuinţei de
deschisă în cadrul afiliere‚ comunicare
şedinţelor‚ responsabilitate eficientă‚ comportament
personală de procesele care e orientate spre
au loc în grup. realizarea scopurilor
personale.
Iniţiativă Asigurarea participării Amplificarea ritmului şi
active şi a propunerii consistenţei acţiunilor de
temelor discuţiilor de către grup.
participanţi.
Planificare a Determinarea scopurilor Intensificarea spiritului
scopurilor grupului şi a celor participativ‚ a scopurilor
individuale. individuale şi de grup.
Apreciere Evaluarea curentă a Consolidarea tendinţelor
acţiunilor individuale şi a de autocunoaştere şi
dinamicii grupului. aprecierea dinamicii
grupului.
Conexiune Reacţii sincere la acţiunile Dezvoltarea capacităţilor
inversă membrilor grupului. de autocunoaştere.
Propunere Prezentarea Ajutor în dezvoltarea
informaţiilor‚ ideilor şi formelor alternative de
19
raţionamentelor cu referinţă autocunoaştere şi de
la reacţiile comportament.
comportamentale.
Protecţie Înlăturarea condiţiei Prevenirea riscurilor,
stresante şi a atmosferei de sporirea încrederii şi a
risc psihologic. coeziunii de grup.
Autoprezentare Reacţii la evenimentele Realizarea raporturilor
care decurg “aici şi acum” intragrupale‚ instituirea
în grup. atmosferei de încredere
mutuală şi a modurilor
autoprezentării în cadrul
grupului.
Modelare Conduite acceptate de Prezentarea unor modele
membrii grupului. de acţiune‚ ajutor
clienţilor în realizarea
potenţialului individual.
Acord Asigurarea conexiunii Instituirea relaţiilor
dintre activitatea şi favorabile între membrii
scopurile fiecărui client şi grupului‚ amplificarea
cele ale grupului. atmosferei de încredere
şi sinceritate.
Consolidare şi Curmarea acţiunilor lipsite Realizarea protecţiei şi
blocare de productivitate şi a securităţii intragrupale.
conduitelor distructive.
Finalizare Pregătirea fazei terminale a Integrarea cunoştinţelor
şedinţei şi a trainingului în şi deprinderilor în
întregime. practica cotidiană.
Pregătirea consilierilor psihologi pentru activităţi psihoterapeutice şi
traininguri în grup se realizează în cadrul unor cursuri şi activităţi practice
planificate în planurile universitare. Totodată‚ pe parcursul studiilor la
facultăţile de psihologie studenţii participă la traininguri şi alte activităţi de
grup. Cunoştinţele şi abilităţile‚ de rând cu propriile potenţe şi
capacităţi‚ permit determinarea formei de consiliere potrivită psihologului-
moderator.
Etape ale consilierii în grup

Prima etapă – afirmarea orientării generale a grupului
20
Tehnicile şi exerciţiile‚ utilizate la primele şedinţe ale grupului

psihologic‚ au drept scop instituirea unei atmosfere de încredere reciprocă şi
colaborare. Scopul este determinat de particularităţile primei etape‚ de
funcţiile consultantului şi ale membrilor grupului.
Particularităţile primei etape a trainingului
1. Participanţii sunt predispuşi să cunoască atmosfera generală‚ să facă
cunoştinţă cu ceilalţi membri ai grupului‚ să afle scopurile training-ului‚ să-
şi formeze o strategie aparte în raport cu activitatea în cadrul grupului.
2. Are loc instituirea unor norme grupale‚ dar până la moment participanţii
se află în aşteptare – nu se manifestă activ‚ evită riscul de a se implica prea
mult în activităţi‚ controlează dacă grupul asigură confidenţialitate.
3. Problema principală constă în formarea unei atmosfere de încredere
mutuală.
4. Încă nu s-au desemnat liderii din cadrul grupului‚ de aceea moderatorul
este nevoit să-şi asume mai multe funcţii şi iniţiativă.
5. Se formează primele deprinderi de lucru în grup‚ se consolidează
grupul‚ sunt însuşite principiile activităţii: stima faţă de
ceilalţi‚ acceptarea‚ grija‚ responsabilitatea‚ empatia – adică toate părţile
componente ale încrederii mutuale. Apar primele manifestări de coeziune.
Funcţiile membrilor grupului şi posibilitatea unor dificultăţi
1. Participare activă la consolidarea grupului şi instituirea atmosferei de
respect şi încredere reciprocă.
2. Învăţarea modurilor de exprimare a gândurilor‚ sentimentelor‚ mai ales
cu referinţă la procesele de grup.
3. Însuşirea capacităţilor de exprimare adecvată a tuturor trăirilor.
4. Deschiderea şi sinceritatea în raport cu membrii grupului.
5. Participarea la procesul de instituire a normelor grupului.
6. Stabilirea scopurilor personale în raport cu participarea la şedinţele
trainingului.
7. Stabilirea raportului dintre scopurile personale şi cele grupale.
8. Însuşirea modurilor de menţinere a interacţiunilor în cadrul grupului.
21
Dificultăţi. Pasivitate‚ lipsă de interes. Neîncredere. Reprezentări greşite
despre participarea personală la activităţile realizate în grup. Tendinţe de a
oferi altuia sfaturi‚ consultaţii‚ de a aprecia şi a interpreta comportamentele
membrilor grupului.
Funcţiile moderatorului
1. Promovarea principiilor şi modurilor de participare la activităţile
realizate în cadrul grupului‚ a orientării spre productivitate şi rezultate
înalte.
2. Formularea regulilor şi normelor grupale.
3. Demonstrarea unui comportament de susţinere‚ aprobare.
4. Ascultarea activă pe parcursul şedinţelor.
5. Asumarea responsabilităţii de calitatea şi cursul proceselor grupale.
6. Acordarea ajutorului în determinarea scopurilor individuale şi de grup.
7. Structurarea timpului‚ selectarea reuşită a tehnicilor şi exerciţiilor.
8. Susţinerea eforturilor de integrare în grup‚ de dezvoltare a atmosferei de
încredere şi colaborare‚ de sinceritate şi de respect reciproc între membrii
grupului.
9. Promovarea unor modele ale relaţiilor şi comunicării interpersonale
eficiente.
10. Acceptarea doleanţelor şi solicitărilor grupului.
A doua etapă – de cunoaştere reciprocă‚ cu manifestarea unor
confruntări şi conflicte
Deoarece pe parcursul primei etape participanţii s-au cunoscut în linii
generale‚ au stabilit obiectivele trainingului‚ s-au pătruns de atmosfera de
securitate pe care o oferă grupul psihologic‚ fiecare începe din ce în ce mai
mult să-şi conştientizeze scopurile personale. Astfel‚ se instituie relaţii
critice‚ uneori chiar marcate de agresivitate faţă de moderator şi ceilalţi
participanţi.
Particularităţile etapei a doua
1. Încă nu sunt pe deplin conştientizate scopurile individuale‚ astfel
prezentându-se ca fiind confuze şi obiectivele grupale.
2. Se încearcă o definire a liderilor grupului.
3. Nu s-a instituit o structură certă a rolurilor şi statusurilor membrilor
grupului.
4. Primele schimbări provoacă nerăbdare şi dorinţă de a intensifica
tempoul activităţilor‚ pentru a căpăta succese evidente.
5. Se încearcă încadrarea în cadrul solicitărilor regulilor grupale‚ fiecare
încălcare provocând proteste.
22
Funcţiile membrilor grupului şi posibilitatea unor dificultăţi

1. Intensificarea criticii altor participanţi‚ uneori de pe poziţii lipsite de
constructivism.
2. Stabilirea statutului şi rolului personal în grup de către fiecare
participant.
3. Aprobarea unor modele personale de comportament în cadrul şedinţelor.
4. Insistarea în ajustarea scopurilor grupale la cele personale‚ individuale.
5. Nerăbdare în efectuarea tehnicilor‚ exerciţiilor‚ exprimarea nedumeririi
cu referinţă la conţinutul şi oportunitatea lor.
6. Căutarea partenerilor şi încercarea de grupare cu cineva.
Dificultăţi. Confruntare‚ uneori chiar de pe poziţii agresive. Rivalitate.
Critică neîntemeiată. Tendinţe de a nega oportunitatea unui sau altul
exerciţiu‚ de a pune în discuţie personalitatea participanţilor.
1. Control asupra respectării regulilor grupale.
2. Implicarea participanţilor în activităţi de ajustare a scopurilor
individuale la cele grupale.
3. Susţinere şi aprobare a participării constructive.
4. Tact şi empatie în raport cu fiecare participant.
5. Delegarea unor responsabilităţii de calitatea şi cursul proceselor grupale
persoanelor‚ care se afirmă ca lideri.
7. Utilizarea tehnicilor‚ metodelor‚ jocurilor‚ care implică subgrupuri şi
formarea echipelor cu componenţă flexibilă.
8. Realizarea unor tehnici şi metode de dezvoltare a capacităţilor de
ascultare comprehensivă‚ de comportamente tolerante‚ non-violente.
9. Promovarea discutării colective a rezultatelor şedinţelor şi a planului
acestora.
A treia etapă – de acord şi colaborare‚ dezvoltare personală
În condiţiile elaborării unor orientări comune‚ a dezvoltării sentimentului de
apartenenţă la grup şi încrederii în confidenţialitatea participanţilor în grup
se instituie atmosfera de sinceritate‚ ajutor reciproc şi dezvoltare.
Particularităţile etapei
1. Participanţii împărtăşesc sentimentul de apartenenţă la grup.
2. Fiecare participant este încrezut în atmosfera de
confidenţialitate‚ respect mutual.
3. Membrii grupului dau dovadă de sinceritate.
4. Sunt respectate interesele fiecărui participant.
23
5. Se instituie norme şi valori grupale.
6. Trebuinţele personale sunt integrate în structura doleanţelor grupului
Funcţiile membrilor grupului
1. Înlăturarea sentimentului de concurenţă şi înlocuirea acestuia cu cel de
respect mutual.
2. Intensificarea colaborării.
3. Elaborarea normelor şi valorilor grupului.
4. Respectarea unor standarde comportamentale‚ stabilite prin acordul tacit
al participanţilor.
5. Stabilirea certă a structurii statusurilor‚ rolurilor şi funcţiilor
participanţilor.
6. Susţinerea reciprocă în creşterea personală.
Dificultăţi. Uneori armonia în relaţii poate fi falsă‚ de fapt manifestându-se
chiar pasivitate din partea unor participanţi. Activităţile pot provoca reacţii
formale‚ lipsite de rezultate. Nu se reuşeşte echilibrarea armonioasă a
autonomiei‚ libertăţii şi normativităţii‚ astfel diminuându-se creativitatea
personală şi grupală.
1. Stimularea participării active.
2. Aprofundarea în conţinutul proceselor‚ modificarea tehnicilor în
conformitate cu oportunitatea.
3. Susţinerea şi aprobarea participării constructive.
4. Reevaluarea scopurilor la un alt nivel al dezvoltării grupului.
5. Orientarea spre cele mai constructive opinii şi modele de conduită în
cadrul grupului.
7. Delegarea unor funcţii grupului sau unor participanţi.
8. Evitarea organizării tehnocrate a şedinţelor.
9. Accent pe creativitatea membrilor grupului‚ pe implicarea lor personală‚
activă.
A patra etapă – faza terminală
Obiectivul central al grupului psihologic s-a epuizat. Şedinţele devin din ce
în ce mai lipsite de constructivitate. Dar conştientizarea finalului poate
provoca anumite stări afective negative – unii participanţi nu-şi doresc
despărţirea de grup.
Particularităţile etapei
1. Discuţiile în grup depăşesc cadrul scopurilor şi obiectivului central.
24
2. Se dă dovadă de interes faţă de anumite aspecte ale vieţii participanţilor‚

moderatorului‚ care nu ţin de conţinutul activităţilor.
3. Participanţii tot mai frecvent pomenesc de realizările pe care le au în
afara grupului psihologic.
4. Analiza scopurilor personale denotă o realizare a lor.
Funcţiile membrilor grupului
1. Încercarea unui sentiment de saturaţie‚ de rând cu lipsa dorinţei de a
înceta activitatea grupului psihologic.
2. Conştientizarea unor capacităţi sociale noi.
Dificultăţi. Se poate manifesta un sentiment dificil de despărţire‚ lipsa
dorinţei de a curma activităţile în cadrul grupului psihologic. În condiţiile
când faza terminală nu este realizată‚ confruntaţi cu experienţa reală
participanţii vor ignora experienţele asimilate în timpul activităţilor grupului
psihologic.
1. Promovarea unor metode de evaluare‚ sistematizare şi conştientizare a
experienţelor sociale noi.
2. Organizarea unor activităţi de transferare a experienţelor asimilate în
cadrul şedinţelor în contextul social al participanţilor.
3. Totalizarea şi aprecierea rezultatelor trainingului.
Tehnici şi metode ale consilierii în grup

Metode şi proceduri de diagnostic. Pot fi utilizate în diverse scopuri:
selectarea participanţilor‚ realizarea unei informări despre calitatea
schimbării‚ efectuarea feed-back-ului‚ controlul eficienţei
procedurilor‚ evaluarea calităţii coeziunii grupale etc. În acest scop sunt
utilizate diverse metode şi tehnici recomandate de autorii diferitor
terapii‚ cum ar fi analiza tranzacţională‚ sau grupajul de
exerciţii‚ recomandate în vederea cercetării situaţiei grupale de Klaus W.
Vopel12.
Exerciţii de psihogimnastică13. Pot fi implicate în realizarea diferitor
scopuri: de elaborare a unor modele de comportament; de dezvoltare a
12
Vopel‚ K. W. Materialien für Gruppenleiter (trad. în rusă). Изд-во “Генезис”, М., 2001.
13
Психогимнастика в тренинге. Под ред. Н. Ю. Хрящевой. Изд-во «Речь», Санкт-
Петербург, 2001.
25
abilităţilor cognitive‚ afective‚ volitive‚ acţionale etc.; de conştientizare a
unor situaţii‚ schimbări‚ dorinţe; de diminuare a situaţiei de tensiune
emoţională. Se recomandă utilizarea lor în debutul şedinţelor, dar la fel de
utile se dovedesc a fi şi pe parcurs, oferind dinamică activităţilor. În
anumite situaţii pot servi diminuării stărilor de tensiune, produse de
discutarea în grup a unor situaţii dificile. Deşi sunt deosebit de acceptate în
şedinţele cu participarea copiilor şi tinerilor, practica demonstrează interesul
viu pe care-l manifestă adulţii pentru această categorie de metode.
Jocul de rol14. În linii mari‚ metoda dată constă în jucarea unor roluri de
către participanţi. Prin intermediul acestei metode pot fi atinse mai multe
scopuri: înlăturarea mecanismelor de apărare şi depăşirea rezistenţelor;
conştientizarea unor experienţe şi cunoştinţe personale ignorate; exprimarea
afectivă liberă‚ autentică; exersarea unor modele de comportament;
transferul unor comportamente din cadrul grupului psihologic în situaţia
socială reală etc. O formă specifică a jocului de rol este drama
psihologică‚ care presupune derularea jocului într-o formă mai
complexă‚ realizată după modelul unei situaţii reale.
Debriefing. Mod de conştientizare prin analiză a noilor cunoştinţe şi
abilităţi prin intermediul discuţiilor în grup‚ instituirea atitudinilor faţă de
acestea. Prin realizarea acestei metode se urmăresc scopurile: “ieşirii” din
rol sau situaţie; analizei rezultatelor; comparării realizărilor; dezvoltării
capacităţilor de autoanaliză şi autoobservare; înlăturării stărilor afective
puternice; pregătirii de activităţile ulterioare etc.
Brain-storming. Metoda dată stimulează discuţia în grup a unor situaţii mai
dificile. Funcţia de bază – generarea unor idei noi. În condiţiile respectării
stricte a regulilor sunt notate toate ideile‚ care mai apoi sunt
discutate‚ grupate în conformitate cu particularităţile contextului‚ selectate
cele mai oportune. Regulile brain-storming-ului: Non-evaluare‚ non-
apreciere‚ non-critică‚ egalitate‚ autonomie în exprimarea ideilor‚ asociaţii
libere‚ înscrierea tuturor ideilor.
Desenul. Prin desen participanţii proiectează anumite
stări‚ dorinţe‚ cogniţii‚ probleme etc. Poate fi utilizat în mai multe forme: în
cadrul unor exerciţii ca probă suplimentară; tematic; individual sau în grup
etc. Discutarea desenelor urmăreşte un anumit scop
formativ‚ diagnostic‚ psihoterapeutic sau de altă natură.
14
Ments‚ v. M. The Effective use of Role-play (trad. în rusă). Изд-во “Питер”, Санкт-
Петербург, 2001.
26
Tehnici de relaxare. Se folosesc în scopul rezolvării unor probleme‚ legate

de afectivitate‚ atenţie‚ trăire a experienţelor trecute sau elaborare a altor
noi etc. Prezentăm una dintre metodele tradiţionale de relaxare.
- Metoda pe care o vom folosi în continuare va demonstra procedeul
relaxării‚ învăţându-vă să-l utilizaţi în scopul liniştirii‚ restabilirii
echilibrului emoţional. Luaţi o poziţie cât mai comodă‚ ascultaţi muzica şi
îndepliniţi toate indicaţiile pe care le auziţi.
- Simţiţi muşchii antebraţului drept. Strângeţi mâna în pumn. Simţiţi
încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum eliberaţi
tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de mult antebraţul. Simţiţi
căldura relaxării şi calmul care vă învăluie. Muşchii devin
calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a muşchilor. (Se repetă cu
antebraţul stâng)
- Simţiţi muşchii braţului drept. Lipiţi-l puternic de corp. Simţiţi încordarea‚
fiecare muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum eliberaţi tensiunea
musculară. Relaxaţi cât se poate de mult braţul. Simţiţi căldura relaxării şi
calmul care vă învăluie. Muşchii devin calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi
această stare a muşchilor. (Se repetă cu braţul stâng)
- Simţiţi muşchii umărului drept. Apăsaţi puternic cu cotul în braţul
scaunului (fotoliului). Simţiţi încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea
musculară. Iar acum eliberaţi tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de
mult umărul. Simţiţi căldura relaxării şi calmul care vă învăluie. Muşchii
devin calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a muşchilor. (Se repetă cu
umărul stâng)
(Fiecare parte a exerciţiului se repetă de trei ori).
- Simţiţi muşchii frunţii. Ridicaţi cât mai sus sprâncenele. Simţiţi
tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de mult fruntea. Simţiţi căldura
relaxării şi calmul care vă învăluie. Muşchii devin calzi‚ grei‚ relaxaţi.
Menţineţi această stare a muşchilor.
- Simţiţi muşchii obrajilor. Strângeţi nasul de parcă aţi fi supărat. Priviţi cu
încordare. Simţiţi încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea musculară. Iar
acum eliberaţi tensiunea musculară. Relaxaţii cât se poate de mult obrajii.
Simţiţi căldura relaxării şi calmul care vă învăluie. Muşchii devin
calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a muşchilor.
27
- Simţiţi muşchii maxilarelor. Trageţi colţurile buzelor în părţi‚ strângeţi
dinţii. Simţiţi încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum
eliberaţi tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de mult muşchii. Simţiţi
- Simţiţi muşchii gâtului. Întindeţi gâtul înainte‚ totodată împiedicând
această întindere prin încordarea muşchilor din spatele lui. Simţiţi
tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de mult muşchii gâtului. Simţiţi
- Simţiţi muşchii spatelui în regiunea omoplaţilor. Apropiaţi cât se poate de
mult omoplaţii în partea de sus‚ apoi de mijloc‚ jos. Simţiţi
tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de mult spatele. Simţiţi căldura
relaxării şi calmul care vă învăluie. Muşchii devin calzi‚ grei‚ relaxaţi.
Menţineţi această stare a muşchilor.
- Simţiţi muşchii spatelui în partea de jos. Încordaţi-i prin îndreptarea
spatelui şi arcuirea internă a coloanei vertebrale. Simţiţi încordarea‚ fiecare
muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum eliberaţi tensiunea musculară.
Relaxaţi cât se poate de mult muşchii spatelui. Simţiţi căldura relaxării şi
calmul care vă învăluie. Muşchii devin calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi
această stare a muşchilor.
- Simţiţi muşchii pieptului. Ridicaţi şi strângeţi umerii spre piept. Simţiţi
tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de mult muşchii pieptului. Simţiţi
- Simţiţi muşchii burţii. Încordaţi-i cât se poate de mult‚ de parcă v-aţi
pregăti să primiţi o lovitură. Simţiţi încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea
musculară. Iar acum eliberaţi tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de
mult burta. Simţiţi căldura relaxării şi calmul care vă învăluie. Muşchii
devin calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a muşchilor.
- Simţiţi muşchii coapsei drepte. Încordaţi-i cât se poate de mult de parcă i-
aţi trage în sus. Simţiţi încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea musculară. Iar
28
acum eliberaţi tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de mult muşchii

coapsei. Simţiţi căldura relaxării şi calmul care vă învăluie. Muşchii devin
calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a muşchilor. (Se repetă cu
coapsa stângă).
- Simţiţi muşchii pulpei drepte. Ridicaţi piciorul în vârful degetelor şi
strângeţi degetul mare de la picior. Simţiţi încordarea‚ fiecare
muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum eliberaţi tensiunea musculară.
Relaxaţi cât se poate de mult muşchii. Simţiţi căldura relaxării şi calmul
care vă învăluie. Muşchii devin calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare
a muşchilor. (Se repetă cu piciorul stâng).
- Simţiţi muşchii tălpii. Îndoiţi talpa în interior‚ strângând degetele de la
picior. Simţiţi încordarea‚ fiecare muşchi‚ tensiunea musculară. Iar acum
eliberaţi tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de mult talpa. Simţiţi
calzi‚ grei‚ relaxaţi. Menţineţi această stare a muşchilor. (Se repetă cu talpa
stângă)
- Corpul este greu‚ cald‚ relaxat. Respiraţi ritmic. Inspiraţi adânc pe nas‚ cât
mai adânc. Expiraţi puternic pe gură. Efectuaţi această inspiraţie-expiraţie
de zece ori. Menţineţi respiraţia‚ ascultaţi muzica şi lăsaţi corpul să se
odihnească (2 min.).
- Voi efectua o numărătoare inversă. Cu fiece număr corpul va deveni mai
uşor‚ mai viguros‚ mai energic. Cinci – simţiţi înviorare în muşchii
tălpilor‚ a pulpei şi a coapselor. Patru - se umplu de energie muşchii burţii şi
a pieptului. Trei - muşchii umerilor‚ a spatelui devin uşori‚ viguroşi‚ plini
de energie. Doi – mâinile devin uşoare‚ puternice‚ energice. Unu – muşchii
feţei devin uşori‚ aruncând urmele relaxării. Ridicaţi-vă în
picioare‚ scuturaţi de pe corp urmele relaxării‚ simţiţi corpul întreg
odihnit‚ plin de putere‚ energic.
Unele exerciţii de relaxare preced alte tehnici sau se utilizează cu scopul
realizării activităţilor de diversă natură.
Tema pentru acasă. Are menirea consolidării cunoştinţelor şi
abilităţilor‚ căpătate în timpul şedinţelor. În condiţiile trainingului de
formare-informare poate conţine lectura unor texte. De regulă‚ se stabileşte
în conformitate cu orientarea psihoterapeutică‚ utilizată în proiectarea
trainingului în calitate de bază metodologică.
29
Principii teoretice ale consilierii psihologice în grup
Orientarea umanistă. Se bazează pe principiul unicităţii experienţei
individului uman şi a capacităţii lui de rezolvare a problemelor
personale‚ de creştere personală şi autoactualizare. Particularitatea esenţială
– utilizarea metodelor nedirective‚ care stimulează activismul şi autonomia
participanţilor. Instituirea unei atmosfere de încredere
mutuală‚ sinceritate‚ securitate provoacă stări afective pozitive‚ creează
condiţii de manifestare autentică a stărilor afective şi cunoaştere profundă
de sine. Grupele de întâlnire se conduc de metodologia umanistă‚ în cadrul
şedinţelor elaborând moduri de comportament şi reacţii afective‚ care sunt
mai apoi transpuse în experienţa socială reală.
Orientarea gestaltterapeutică. La fel precum orientarea umanistă se
orientează spre analiza stărilor afective‚ prin cunoaşterea mai profundă a
propriilor necesităţi conducând spre autoorganizare şi formare a unor
modele finisate ale percepţiei stimulilor şi experienţelor. În cadrul analizelor
totul se centrează pe trăirile “aici şi acum”. Prin amplificarea câmpului de
conştientizare‚ participanţii se autocunosc‚ îşi actualizează experienţele‚ îşi
asumă responsabilităţi personale de procesul perfecţionării sinelui.
Psihodrama. Participanţii se implică în jucarea rolurilor şi modelarea
situaţiilor ce prezintă importanţă în viaţa lor. Se realizează modificarea
atitudinilor şi directivelor la diverse nivele: cognitiv – prin
sugestie‚ convingere şi acceptare; afectiv – prin trăirea‚ actualizarea unor
stări; comportamental – elaborarea unor conduite noi‚ renunţarea la
stereotipul comportamental nepotrivit.
Analiza tranzacţională. Tehnicile şi metodele conduc succesiv de la
identificarea stărilor eului şi a modurilor de interacţiune cu alţii‚ spre
analiza jocurilor şi scenariilor. Sunt scoase în evidenţă modelele distructive‚
non-OK‚ fiind înlocuite cu paterne şi moduri de implicare în cadrul
relaţional de pe poziţie OK – favorabilă‚ de integrare armonioasă şi
instituire a unor stări interne pozitive.
Orientarea behavioristă sau cognitiv-comportamentală. Se manifestă în
trainingurile de dezvoltare a capacităţilor vitale. Experienţele sunt analizate
şi modificate prin învăţarea unor modele noi‚ favorabile. Modelarea unei
reacţii noi în cadrul jocului de rol sau al exerciţiului este susţinută şi
aprobată de grup‚ iar în calitate de temă pentru acasă se propune exersarea
abilităţilor învăţate în training într-o situaţie socială reală.
30
Aspecte etice ale consilierii în grup

Activitatea de consiliere în grup se conduce de principii etice.
Acordul şi informarea participanţilor.
În etapa formării grupului‚ participanţii sunt informaţi despre:
 scopurile‚ caracteristicile generale ale grupului‚ metodele şi formele
utilizate în cadrul şedinţelor;
 posibilităţile grupului de a satisface scopurile individuale ale
participantului;
 calificarea profesională şi experienţa psihologului-consultant‚ a
moderatorului;
 problemele financiare şi durata şedinţelor;
 posibilitatea unui risc psihologic;
 responsabilităţile‚ drepturile şi obligaţiile clientului şi consilierului;
 condiţiile de încălcare a confidenţialităţii.
În cadrul şedinţelor participanţii sunt informaţi despre:
 reguli‚ drepturi‚ obligaţii‚ scopuri ale grupului;
 realizarea unor înregistrări video- sau audio-‚ cercetări‚ observaţii etc.;
 modurile de realizare a intervenţiei psihoterapeutice sau formativ-
informative‚ posibilitatea unor consilieri individuale‚ ajutorul acordat în
transferarea cunoştinţelor şi capacităţilor căpătate în cadrul grupului
psihologic în viaţa reală;
 respectarea confidenţialităţii.
Principiul confidenţialităţii presupune menţinerea informaţiei în cadrul
grupului. Acest principiu asigură încrederea participanţilor şi atmosfera de
sinceritate. Acordul cu referinţă la menţinerea confidenţialităţii se capătă în
cadrul unei discuţii colective‚ devenind o normă a activităţii grupului.
Principiul respectării scopurilor grupului psihologic solicită respectarea
programului‚ construit în conformitate cu obiectivele trainingului.
Un principiu important solicită aplicarea unor tehnici şi metode maximal
de constructive. Moderatorul urmează să se manifeste cât mai adecvat
funcţiilor sale‚ să insiste asupra respectării regulilor şi normelor grupale‚ să
curme orice acţiuni distructive sau conducând spre umilirea persoanei.
Relaţiile personale dintre consultant şi client. În conformitate cu
solicitările codurilor deontologice ale asociaţiilor psihoterapeuţilor şi
consilierilor-psihologi‚ sunt interzise raporturile intime sau apropiate dintre
31
consultant şi client. Respectarea acestui principiu exclude orice gen de
exploatare sau supunere a conduitelor părţilor dorinţelor altuia.
Respectarea particularităţilor culturale (etnice‚ naţionale‚ confesionale
etc.) ale comportamentului clienţilor. Consilierul‚ moderatorul trebuie să
întreprindă eforturi‚ pentru ca valorile‚ normele şi modelele
comportamentului propriu‚ determinate de apartenenţa sa la o anumită
cultură‚ să nu influenţeze asupra atmosferei grupale. El trebuie să ţină cont
de specificul culturii membrilor grupului psihologic‚ să denote respect în
raport cu normele şi valorile pe care aceştia le împărtăşesc.
Principiul competenţei profesionale. Consilierea psihologică în
grup‚ conducerea trainingului presupune pregătire profesională teoretică şi
empirică. Această pregătire include asimilarea cunoştinţelor teoretico-
conceptuale‚ participarea în calitate de membru la şedinţe‚ realizarea
psihoterapiei cu un specialist în domeniu‚ activitatea sub supervizarea unui
profesionist în domeniu.
32
TRAINING DE CUNOAŞTERE A IDENTITĂŢII DE GEN

ŞI MODELARE A RELAŢIILOR DINTRE SEXE15
Obiective:
a). de cunoştinţe:
prezentarea conceptual-metodologică a problemelor‚ caracteristicilor
genului şi a modului în care identitatea de gen asigură menţinerea
relaţiilor sociale eficiente;
încadrarea în sistemul de cunoştinţe a informaţiei cu privire la identificarea
sexuală şi de gen;
examinarea particularităţilor şi factorilor socializării de gen;
analiza relaţiilor între sexe‚ a influenţei stereotipului asupra organizării
comunicării dintre bărbaţi şi femei;
identificarea aspectelor practice ale cunoştinţelor despre genuri şi identitate
de gen;
b) de capacităţi:
promovarea unei poziţii de viaţă constructive prin identificarea propriilor
calităţi şi abilităţi şi punerea lor în uz;
dezvoltarea capacităţilor de comunicare şi relaţionare socială armonioasă;
modelarea unui comportament favorabil comunicării cu reprezentanţii
sexului opus;
formarea aptitudinilor de autoanaliză şi autoperfecţionare;
c). de atitudini:
 consolidarea abilităţilor de autoanaliză şi orientare spre autoperfecţionare;
 aprecierea capacităţii de utilizare a cunoştinţelor în diverse medii şi în
soluţionarea diferitor probleme.
Planul general al şedinţelor:
etapa I - preliminară: exerciţii de prezentare‚ de instaurare a atmosferei de
colaborare‚ cu caracter de cheek-in16‚ de psihogimnastică‚ de diagnostic al
stării curente a participanţilor sau de altă natură‚ efectuate în conformitate
cu necesitatea de a crea o atmosferă de lucru în grup;
15
Trainingul a fost elaborat şi utilizat în colaborare cu lectorul ULIM Vasile Jardan .
16
Este vorba de tehnica‚ folosită în debutul şedinţelor training pentru a trece în revistă
realizările membrilor grupului în perioada dintre întruniri. Are menirea de constituire a unei
atmosfere favorabile pentru activităţile ulterioare‚ recapitulării celor asimilate sau formate
anterior‚ evaluării progreselor personale‚ consolidării coeziunii grupale etc.
33
etapa II - introducere în tema şedinţei: exerciţii de prezentare a tematicii
puse-n discuţie la şedinţă;
etapa III – prezentarea şi dezbaterea problemei;
etapa IV – debriefing: consolidarea cunoştinţelor şi informaţiei‚ căpătate pe
parcursul şedinţei;
etapa V: temă pentru acasă.
Şedinţele sunt structurate în conformitate cu obiectivele pe care le urmăreşte
trainingul şi cu concepţia generală despre organizarea activităţii în grupul
psihologic. Se ţine cont de menirea dublă a trainingului – informativă şi
formativă. Elementul informativ este prezent în fiecare etapă a
şedinţei‚ asigurându-se o parcurgere a tematicii cu implicarea cunoştinţelor
şi abilităţilor. Sarcinile formative se realizează în cadrul şedinţelor şi prin
intermediul realizării temelor în afara lor.
Şedinţa 1. Gender – noţiune şi conţinut

Scopurile şedinţei:
cunoaşterea reciprocă a participanţilor‚ realizarea activităţilor de dezvoltare
a coeziunii grupului;
concretizarea intereselor şi scopurilor fiecărui participant şi ale grupului;
instituirea unei atmosfere favorabile lucrului în grup prin confirmarea unor
reguli ale participării;
informarea preliminară asupra noţiunilor “sex” şi “gen”.
Etapa I. Exerciţiul “Facem cunoştinţă”. Participanţii sunt aşezaţi în cerc.
Li se propune să se prezinte‚ mai apoi să-şi aleagă un nume pe care ar dori
să-l poarte în training‚ să se caracterizeze doar printr-un cuvânt‚ pe care-l
consideră mai potrivit – un adjectiv‚ să povestească ceva despre
sine‚ despre intenţiile pe care le-a urmat venind la training.
Exerciţiul “Identitatea mea de gen”. Moderatorul menţionează că în
caracterizările pe care le-au oferit participanţii nu s-au făcut referinţe la
anumite particularităţi biologice‚ dar la cele psihologice şi sociale‚ ultimele
întâlnindu-se chiar mai frecvent. Se realizează o analiză a adjectivelor pe
care le-au relatat participanţii‚ vorbind de sine. Participanţilor li se propune
să ofere o autocaracteristică‚ constituită pe principiul apartenenţei la un
anumit gen.
După prezentare se efectuează o analiză a caracteristicilor. Sunt relevate
aspecte particulare şi generale‚ se menţionează că se dă prioritate calităţilor
34
social-psihologice. Se ajunge la concluzia că în relaţiile sociale şi

comunicarea cu alţii perceperea asemănărilor şi diferenţelor se realizează
prin intermediul unor trăsături social-determinate‚ iar diferenţierea
“feminin” şi “masculin” are la bază mai puţin particularităţile biologice şi
mai mult – cele sociale şi psihologice.
Exerciţiul “Scopurile grupului”. Moderatorul le propune participanţilor să
se întrunească în perechi şi să elaboreze scopurile‚ pe care le urmăresc prin
participarea la training. Pentru facilitatea activităţii poate fi folosită tabelul
1 din anexe. După aceasta perechile se întrunesc câte două şi în discuţie
elaborează scopuri comune. În continuare grupele se întrunesc din nou –
câte două-trei‚ formând 2 echipe. În echipe sunt din nou discutate şi
întocmite scopurile comune. Fiecare echipă expune scopurile sale‚ ele sunt
puse în discuţie‚ concretizându-se cum corespund temei alese‚ cum se
potrivesc intereselor fiecărui participant‚ în ce măsură va contribui
urmărirea acestora la rezolvarea obiectivelor pe care şi le-a propus fiecare în
răspunsurile la chestionarul din tabelul 1.
Exerciţiul “Regulile grupului”. Grupul se împarte în trei-cinci echipe‚ în
care timp de cinci minute sunt continuate un şir fraze: cred că în acest grup
noi vom realiza…‚ cred că nu vom…‚ cred că vom folosi util
timpul‚ dacă…‚ cred că vom pierde timpul‚ dacă…‚ consider că în
asemenea grupuri… După ce în grup sunt completate frazele (timp – 5 min.)
‚ foile se transmit pe cerc‚ astfel ca fiecare să poată citi ce s-a scris şi să
completeze cu ceva nou. Procedura se repetă‚ până la întoarcerea foilor la
start. Apoi foile sunt expuse‚ citite şi puse în discuţie.
Moderatorul propune un şir de reguli‚ care urmează să se respecte în cadrul
şedinţelor (anexa 1). Grupul discută regulile propuse‚ elaborează
altele‚ folosind materialele rezultate din proba expusă mai sus. În final se
constituie normele grupului. Normele sunt notate pe o coală mare şi expuse
până la sfârşitul şedinţelor.
Etapa II. Exerciţiul “Forţele contradictorii”. Moderatorul vorbeşte despre
tendinţa universală spre echilibru:
fiziologic‚ psihologic‚ social‚ menţionând că echilibrul consemnează starea
de normă‚ sănătate. După aceasta propune participanţilor să numească
cuvinte cu sens antonimic‚ opus‚ să găsească dihotomii. În discuţie se
ajunge la concluzia că în dihotomie o parte nu poate exista fără cealaltă.
35
Sunt căutate cuvinte care desemnează stări‚ situaţii‚ fenomene de centru
între cele anterior menţionate.
După introducere crupul se împarte în 4-5 subgrupe printr-o tehnică specială
(numărarea de la 1 la 5) şi fiecare subgrup primeşte câte 2 fişe (anexa 2) în
care sunt expuse două tipuri de dihotomii: cu caracter filozofic şi utilizate în
caracterizarea femeilor şi bărbaţilor. În subgrupuri participanţii completează
fişa 1 – găsesc cuvântul‚ care poate prezenta o variantă medie a
stării‚ fenomenului‚ procesului prezentat prin dihotomii. Fiecare echipă
prezintă rezultatele activităţii sale.
În continuare sunt analizate adjectivele din fişă. Are lor o împărţire a
calităţilor‚ expuse în dihotomii‚ în cele care‚ după părerea
participanţilor‚ caracterizează femininul şi masculinul.
Moderatorul expune concepţia filozofică tradiţionalistă‚ prin care
dihotomiile din coloana 1 (A) şi cele din a 2-a (non-A) sunt tratate prin
analogie ca relaţia bărbat-femeie‚ masculin-feminin. Termenul prim – A –
este prezentat ca determinant‚ superior‚ pozitiv; termenul non-A – ca
determinat‚ inferior‚ negativ. Prin polarizarea strictă a acestor dihotomii se
ajunge la o abordare maniheistă17 – polarizată‚ dihotomică‚ divizând totul în
bine şi rău‚ acceptabil şi inacceptabil‚ producătoare de stări conflictuale
interne şi contradicţii sociale. Este solicitată opinia participanţilor asupra
noţiunilor care mediază cele două cuvinte‚ plasate în context dihotomic. Se
ajunge la concluzia că tratarea realităţii în noţiuni dihotomice conferă
sensuri negative‚ deranjante‚ tensionante.
Mai apoi participanţii analizează dihotomiile‚ propuse în următoarea fişă.
Propun‚ la fel precum în activitate precedentă‚ noţiuni care mediază
cuvintele situate la extreme polare. Rezultatele activităţii sunt din nou
analizate în grup‚ ajungându-se la concluzia că trăsăturile elaborate sunt mai
potrivite unui comportament‚ deoarece asigură o mai bună adaptabilitate.
Etapa III. Moderatorul explică noţiunile “sex” şi “gen”. Prezintă cele patru
nivele de organizare sexuală a omului: genetic‚ gonadic‚ morfologic şi
cerebral. Explică care este rolul factorului social în identificarea sexuală a
omului. Menţionează genera unor diferenţe şi asemănări între
comportamentul feminin şi masculin. Sunt puse în discuţie momentele-
17
Maniheismul – religie întemeiată de Mani în secolul III‚ care considera că lumea e guvernată
de două principii: al binelui şi răului (Breban‚ V. Dicţionar general al limbii române.
Bucureşti‚ 1992).
36
cheie ale prezentării: conţinutul noţiunilor “sex” şi “gen”‚ asemănările şi

deosebirile profilului psihologic şi social masculin şi feminin.
Model al textului prezentat de moderaor. Conceptul “gender –
gen”‚ împrumutat din ştiinţele lingvistice‚ a fost utilizat în scopul
diferenţierii celor două identităţi care-i caracterizează pe indivizii umani ca
reprezentanţi ai unui sex: biologică (particularităţi morfo-fiziologice) şi
socială (reprezentări cu referinţă la menirea femeii şi bărbatului).
Astfel‚ categoriile care deservesc cercetările identificării de gen se referă
mai mult la cunoştinţele stereotipizate despre rolurile pe care le îndeplinesc
femeile şi bărbaţii‚ normele căror se supune comportamentul lor‚ iar de aici
şi instituirea unor paterne care influenţează structurile interne
psihologice‚ modelând anumite atitudini şi comportamente. Se consideră că
identitatea de gen se prezintă ca un model al relaţiilor sociale dintre femei şi
bărbaţi‚ care nu numai caracterizează comunicarea interpersonală şi
raporturile în familie‚ dar determină interacţiunile la nivel de comunitate în
institutele ei de bază: organizare ierarhico-statutară în
clase‚ organizaţii‚domenii profesionale. Modelul acestor relaţii se prezintă
ca o construcţie volitiv-umană‚ iar pentru funcţionarea lui este nevoie de
diferenţe dintre femei şi bărbaţi. Astfel‚ are loc reproducerea socială a
conştiinţei de gen la nivel de conştiinţă individuală‚ menţinută de structura
socială organizată în conformitate cu existenţa obiectivă a celor două sexe.
Se constată‚ astfel‚ că însăşi structura socială conţine în sine diferenţele de
gen şi‚ totodată‚ un sistem de raporturi bazate pe dominare‚ pe de o parte‚ şi
supunere‚ pe de alta‚ pe care indivizii le interiorizează prin acţiunile lor
îndreptăţind aşteptările comunităţii. Astfel‚ în majoritatea culturilor femeia
şi bărbatul nu numai că sunt percepuţi‚ dar şi apreciaţi în mod
diferit‚ evaluările punându-se pe seama particularităţilor de gen şi a poziţiei
social-statutare. Astfel apartenenţa la un anumit gen s-a transformat într-un
mod de structurare socială‚ de organizare a comunicării la nivel
interpersonal‚ de divizare a rolurilor şi statusurilor‚ iar de aici şi a
muncii‚ încadrării‚ bunurilor‚ operându-se cu categorii stereotipizate care
duc la instituirea unor comportamente standard.
Concepţia biologistă‚ ignorând noţiunea “identitate de gen”‚ pune accent pe
componenta biologic-sexuală care este formată iniţial în ontogeneză şi
determină calităţile masculine sau feminine. În conformitate cu această
tratare diferenţele determinate de apartenenţa la un anumit sex au un
caracter natural‚ firesc, înnăscut. Datele biologice demonstrează că între
37
bărbat şi femeie există diferenţe clare, atât în ce priveşte caracterele
anatomice şi genitale, cât şi în privinţa cromozomilor şi mecanismelor
hormonale. Procesul de diferenţiere a organismului uman în ontogeneză
depinde de multitudinea de factori condiţionali care se manifestă începând
cu perioada embrionară.
Conform studiilor biogenetice‚ mecanismul iniţial de diferenţiere este
biosexual şi se prezintă în însăşi predispoziţia genetică. Această
predispoziţie determină apariţia genului gonadic (în greacă gone – spermă)
– a glandelor sexuale embrionare. Din punct de vedere al diferitor ipoteze
sau teorii genetice, cercetătorul englez J. Hamerton” a emis următorul
model cu privire la mecanismele de diferenţiere a sexelor la om: pe
cromozomul X funcţional se află gene structurale, care determină
dezvoltarea ovarului sau a testiculelor. La bărbat pe cromozomul Y se află
gene reglatoare care comandă activitatea genei structurale masculinizante de
pe cromozomul X, blocând, totodată‚ activitatea genei structurale
feminizante. La femei pe cromozomul X nonfuncţional se află gene
reglatoare, care comandă activitatea genei structurante feminizantă şi o
blochează pe cea masculinizantă. Dereglarea acestor mecanisme genetice ar
putea explica, cred unii biologi şi geneticieni, homosexualitatea şi
lesbianismul.
Contribuţiei cromozomilor la diferenţierea de sexe i se adaugă cea a
hormonilor – substanţe chimice secretate de glandele endocrine, care pot
stimula sau inhiba procesele vitale. Dacă în primele douăsprezece săptămâni
de viaţă fetusul este nediferenţiat din punct de vedere sexual, contribuţia
principală la facilitarea acestei diferenţieri aparţine hormonilor sexuali –
estrogenului şi progesteronului – secretaţi de ovarele feminine,
testosteronului şi androgenului – secretaţi de testiculele masculine. Anume
conturarea ovarelor şi testicolelor către cea de a 4-8 săptămână determină
genul gametic (în greacă gamete-gametes – soţie‚ soţ). Spre sfârşitul celei
de a treia luni se produce hormonul masculin testosteron‚ astfel conturându-
se genul hormonal. Fetusul masculin stimulat de substanţele hormonale
corespunzătoare începe el însuşi să producă testosteron, care inhibă
dezvoltarea caracterelor feminine. În condiţia absenţei testosteronului este
simulată dezvoltarea acestui caracter. În ultimă instanţă, hormonii determină
diferenţierea canalelor nervoase ale unor secţiuni ale creierului care
reglează diferenţierea sexuală şi‚ în consecinţă‚ comportamentul.
38
Etapa IV. Fiecare participant îşi expune opinia asupra

activităţilor‚ realizate în cadrul primei şedinţe. Spune ce a aflat nou‚ cum va
utiliza aceste cunoştinţe.
Exerciţiul “Cercurile magice”. Participanţii se împart în două
echipe‚ fiecare formând câte un cerc – interior şi exterior. Participanţii din
cercul interior se întorc la 180˚‚ pomenindu-se faţă-n faţă cu cineva.
Cercurile se mişcă în dreapta‚ fiecare participant spunând câte un
compliment celui cu care se întâlneşte. După definitivarea exerciţiului se
discută asupra stării pe care o simt fiecare din participant.
Etapa V. În calitate de temă pentru acasă participanţii urmează să
întocmească un eseu cu tema “Genul – un construct social sau un imperativ
biologic?”. Se propune un plan-model al eseului‚ cu toate că fiecare este
liber să-şi ordoneze povestirea cum doreşte:
 rolul determinării sexuale a comportamentului;
 educaţie şi comportament;
 modelele comportamentului de gen asimilate în familie;
 rolul instituţiilor preşcolare şi şcolare în formarea comportamentului de
gen;
 influenţa mas-mediei în formarea comportamentului de gen;
 rolul culturii în formarea modelelor de comportament masculin şi feminin.
Şedinţa 2. Rolul componentelor biologice‚ psihologice şi sociale

în formarea şi menţinerea identităţii de gen
dezvoltarea coeziunii grupului;
implicarea fiecărui participant în activităţile grupale;
formarea cunoştinţelor despre rolul componentelor biologice‚ psihologice şi
sociale în formarea şi menţinerea identităţii de gen.
Etapa I. Exerciţiul “Ce am adus astăzi la training”. Moderatorul le
propune participanţilor să-şi imagineze că se află în faţa a două uşi. După o
uşă (din mâna dreaptă) se află tot ce i-a adus bucurie în perioada dintre
şedinţe. După cea din mâna stângă – ce l-a amărât. Participantul urmează să
deschidă pe rând uşile şi să povestească ce se află acolo.
Mai apoi însărcinarea se schimbă: după o uşă se află o oglindă în care te
poţi vedea aşa cum eşti (exteriorul); după alta – una magică care arată
39
interiorul. Participanţii spun ce văd în prima şi a doua oglindă. Moderatorul
le propune să treacă prin oglinda magică‚ unde se pot realiza toate visurile.
Fiecare participant relatează cum se simte în acea lume‚ cum l-au întâlnit
oamenii care locuiesc în lumea visurilor realizate‚ cum se comportă ei‚ ce ar
dori să înveţe de la aceştia. După ce se întorc din lumea magică sunt
întrebaţi ce au adus cu ei în viaţa lor din cele “de după oglindă”.
Exerciţiul “Asemănări şi deosebiri”. Participanţilor li se propune să se
grupeze în conformitate cu anumite asemănări: statură‚ culoarea
părului‚ haină‚ capacităţi comunicative. După fiecare întrunire în subgrupuri
are loc autoprezentarea şi justificarea alegerii anume a acestui grup. Mai
apoi grupul se autoprezintă‚ relatând prin ce se aseamănă cei din care s-a
constituit. În următoarea probă gruparea are loc în conformitate cu
deosebirile: fiecare trebuie să adere la cei‚ pe care-i consideră că se
deosebesc mai mult de el. La fel urmează o justificare a alegerii. Totodată
se face şi o prezentare a asemănărilor.
Etapa II. Exerciţiul “Aprecierea emisferei dominante” (anexa 3). După
realizarea calculelor se menţionează că emisferele sunt specializate în
anumite activităţi. Emisfera stângă coordonează activitatea verbală‚ cea
dreaptă – orientarea în spaţiu. Se cunoaşte că femeile au prioritate în prima
activitate‚ pe când bărbaţii – în cea de a doua. Sunt calculate rezultatele. Se
constată asupra rolului factorului biologic în determinarea unor capacităţi şi
respectiv activităţi‚ considerate feminine şi masculine. Fiecare participant
analizează modul său de implicare în activitate şi raportul observat dintre
stilul de lucru şi dominarea unei emisfere. Sunt stabilite în comun anumite
reguli de organizare a programului de activitate pentru persoanele cu
dominarea emisferei drepte sau stângi.
Etapa III. Sunt prezentate şi discutate eseurile “Genul – un construct social
sau un imperativ biologic?”. Moderatorul expune informaţia cu referinţă la
anumite deosebiri constituţional-biologice dintre bărbaţi şi femei:
talia‚ organizarea scheletului‚ proporţiile corpului etc. Sunt relatate şi
diferenţele fiziologice‚ psihofiziologice: forţa‚ organizarea dinamico-
motrică‚ activitatea senzorială‚ verbal-logică‚ afectivitatea etc. În discuţie
este clarificat rolul acestor particularităţi în comportament‚ activitate. Se
menţionează rolul determinant al factorilor culturali‚ educaţionali. Pentru
organizarea discuţiei se propun mai multe subiecte: raportul dintre noţiunile
“gen” şi “sex”; influenţa diferenţelor determinate biologic asupra
40
comportamentului social al bărbaţilor şi femeilor; influenţa factorilor

sociali‚ a educaţiei asupra calităţilor psihofiziologice.
Etapa IV. Exerciţiul ”Cât de satisfăcut sunt de participarea mea la
activităţile‚ realizate în cadrul training-ului”. Moderatorul pune o carte în
centru şi le propune participanţilor să se apropie de aceasta în măsura‚ în
care sunt mulţumişi de cele realizate în cadrul şedinţei. După aceasta fiecare
participant argumentează‚ de ce a ales anume poziţia dată‚ ce i-a reuşit şi ce
nu‚ ce a aflat nou‚ cum va utiliza aceste cunoştinţe.
Etapa V. În calitate de temă pentru acasă participanţii urmează să
întocmească câte o povestire “Cum am învăţat să fiu aşa – femeie (bărbat)”.
Şedinţa 3. Socializarea genurilor – etape‚ factori şi forme

informarea participanţilor despre socializarea genurilor şi a institutelor
socializării: familia‚ mas-media‚ grădiniţa‚ şcoala etc.;
analiza procesului propriei socializări de către participanţi;
învăţarea modului utilizării metodei “Jocul de rol” în analiza rolului‚ asumat
în relaţii interpersonale.
Etapa I. Exerciţiul “Detectivul”. Moderatorul le propune participanţilor să
desene câte 5 obiecte‚ pe care le-au folosit în perioada care s-a scurs de la
ultima şedinţă. După aceasta desenele sunt înmânate altor membri ai
grupului‚ care încearcă să povestească cu ce s-a ocupat timp de o săptămână
autorul desenului şi să ghicească cine e acesta. În final fiecare participant
apreciază cât de bun a fost “detectivul”‚ dacă a stabilit corect cine este
autorul desenului şi cu ce s-a ocupat el. Totodată relatează ce s-a întâmplat
curios pe parcursul săptămânii‚ care din cunoştinţele asimilate la training i-
au fost de folos.
Exerciţiul “Portretul”. Participanţilor li se propune să execute
portretul‚ care poate fi şi stilizat‚ alegoric‚ al unui membru al grupului‚ pe
care-l cunosc mai puţin. Portretele sunt prezentate de autori şi înmânate
celor reprezentaţi în acestea. Membrii grupului îşi expun opinia asupra
descrierii făcute‚ menţionează cele mai reuşite caracterizări şi completează
cu informaţie nouă.
Etapa II. Lectura eseului‚ întocmit acasă - “Cum am învăţat să fiu aşa –
femeie (bărbat)”. Discuţie după următorul plan:
41
debutul procesului socializării genurilor;
influenţa părinţilor în procesul socializării;
socializarea genurilor în familia patriarhală;
socializarea genurilor în familia contemporană;
influenţa literaturii în socializarea genurilor;
rolul mas-media în socializarea genurilor;
valorile determinate de apartenenţa sexuală cultivate în grădiniţă‚ şcoală
Etapa III. Joc de rol “Femeia şi bărbatul – relaţii în diverse timpuri”.
Participanţii se împart în patru echipe. Fiecare din ele primeşte însărcinarea
de a înscena un fragment din viaţa femeii şi bărbatului (la alegere – din
familie‚ la serviciu‚ în stradă‚ comunicare între prieteni etc.)‚ care ar
reprezenta o relaţie cu caracter tradiţional-patriarhal care provoacă
nemulţumire‚ o relaţie tradiţional-patriarhală care provoacă plăcere‚ un
raport contemporan-egalitar care provoacă nemulţumire şi altul – plăcere.
Echipa alcătuieşte scenariul‚ împarte rolurile‚ repetă şi prezintă sceneta
grupului. După prezentare sunt discutate scenele‚ fiecare îşi expune opinia
asupra comportamentelor jucate. Se discută şi condiţiile care au putut forma
asemenea comportamente.
Etapa IV. Exerciţiul ”Scrisoare către moderator”. Moderatorul
menţionează că pe parcursul a trei şedinţe a aflat unele lucruri despre
participanţi: ce scopuri urmăresc ei prin frecventarea trainingului‚ ce le
place şi ce nu‚ ce şi-ar mai dori‚ cum se simte fiecare în grup. Însă ar dori să
ştie şi mai mult. Propune participanţilor să întocmească câte o scrisoare‚ în
care îşi vor expune opiniile asupra activităţilor şi‚ dacă doresc‚ ceva despre
sine personal‚ care pare a nu fi cunoscut la moment de către moderator.
După aceasta răvaşele sunt date citirii.
Etapa V. În calitate de temă pentru acasă participanţilor li se propune să
alcătuiască “Autobiografia genului meu” după următorul plan: vârsta la care
a înţeles că este fetiţă/băieţel; cu cine se juca la vârsta de 5-7 ani;
jucăriile‚ jocurile‚ poveştile preferate; hainele pe care prefera să îmbrace; ce
i se spune în copilărie‚ despre cum trebuie să se comporte un băiat/o fetiţă;
comportamentul profesorilor în şcoală cu fetiţele şi băieţii; raporturile cu
părinţii – tata şi mama – la diverse vârste: preşcolară‚ şcolară
mică‚ adolescenţă‚ acum; calităţile pe care le preţuieşte mai mult la bărbaţi
şi femei; calităţile personale pe care le preţuieşte mai mult.
42
Şedinţa 4. Forme ale identificării şi conţinutul identităţii de gen

dezvăluirea celor trei tipuri de identitate de gen –
masculină‚ feminină‚ androgină;
analiza propriei identităţi şi a modului de utilizarea a calităţilor pe care le
oferă aceasta în viaţa socială;
dezvoltarea unei atitudini de toleranţă faţă de propria identitate şi identitatea
de gen a altuia;
prezentarea metodei focus-grup.
Etapa I. Exerciţiul “Ghici cine e?”. Participanţilor li se propune să noteze
pe fişe câte 5 propoziţii în care descriu ce li s-a întâmplat în săptămâna care
s-a scurs de la şedinţa precedentă. Mai apoi fişele anonime sunt date altor
membri ai grupului‚ care încearcă să ghicească‚ cine e autorul. În continuare
autorii povestesc despre sine‚ despre succesele care le-au realizat.
Joc energizant “Mulţumesc – poftim”. Moderatorul spune că se pregăteşte
să plece într-o călătorie în jungla africană. El îl va lua cu sine pe cel‚ care va
merita. Mai apoi menţionează că va lua cu sine neapărat din obiecte o
cameră de luat vederi. Transmite celui de lângă sine un creion-
ştafetă‚ spunând “Poftim”‚ şi-l întreabă ce va lua cu sine. Când creionul
ajunge din nou la moderator‚ el spune “Mulţumesc”. Participanţii urmează
să ghicească după care principiu alege moderatorul condrumeţii. Principiul
constă în demonstrarea politeţii la transmiterea şi luarea ştafetei prin
cuvintele “mulţumesc – poftim”. În Africa sunt luaţi cei‚ care procedează la
fel. Ştafeta este transmisă pe cerc‚ până când toţi participanţii înţeleg acest
principiu. Apoi se discută despre comunicarea politicoasă şi rolul acesteia în
legarea unor amiciţii.
Etapa II. Sunt citite autobiografiile de gen. După aceasta ele sunt discutate.
Fiecare îşi expune opinia asupra momentelor cruciale în formarea identităţii
de gen. În continuare moderatorul împarte participanţilor material
informativ – fişe pe care sunt date explicaţiile noţiunilor gen; identificare
socială‚ identificare sexuală‚ identificare de gen‚ identitate de gen;
identitate feminină‚ masculină‚ androgină‚ nediferenţiată; stereotip de gen;
rol de gen‚ priorităţi de gen. Participanţii sunt împărţiţi în patru echipe în
conformitate cu conţinutul autobiografiei de gen‚ propunându-se să
analizeze textele întocmite‚ alcătuind o schemă a identificării de gen:
masculină‚ feminină‚ androgină‚ nediferenţiată. În acest scop sunt folosite
43
noţiunile‚ prin săgeţi ilustrându-se consecvenţa formării identităţii sociale şi
a subidentităţilor de sex şi gen în cadrul acesteia. Fiecare etapă este ilustrată
cu factorii care au determinat-o: jucării‚ jocuri‚ haină‚ educaţie‚ comunicare
etc. În final este executată schema identităţii: calităţi psihologice şi roluri
sociale‚ comportamente‚ mod de relaţionare cu alţii‚ dificultăţi şi succese
etc. Schemele sunt prezentate de echipe şi discutate în cadrul grupului.
Etapa III. Moderatorul completează cele expuse în cadrul discuţiilor şi
analizelor‚ specificând etapele formării identităţii sexuale şi de gen‚ făcând
o generalizare cu referinţă la factorii care se implică în procesul
identificării‚ arătând la importanţa unei atitudini tolerante faţă de propria
identitate şi identitate altuia. Este expusă teoria identităţii androgine şi
explicat rolul schemelor de gen în comportamentul indivizilor umani.
Metoda focus-grup. Moderatorul explică în ce constă metoda dată şi
propune alegerea unui grup din 2-3 persoane care o vor aplica în calitate de
cercetători‚ 2-3 – de observatori‚ realizând totodată şi fixarea
rezultatelor‚ ceilalţi implicându-se în rol de respondenţi. Respondenţii se
împart în două echipe: una împărtăşeşte viziuni tradiţionaliste‚ alta –
contemporane. Tema discuţiei – Cum se comportă un adevărat bărbat / o
adevărată femeie? Grupul de cercetători şi observatori pregătesc lista
subiectelor puse în discuţie. Discuţia începe de la întrebările deschise: ce
calităţi se presupune a poseda o femeie adevărată / un bărbat adevărat? Este
nevoie astăzi de bărbaţi adevăraţi – de femei adevărate? Se trece la întrebări
mai concrete: care sunt calităţile‚ pe care un adevărat bărbat / o femeie
adevărată trebuie să le demonstreze în familie‚ la serviciu‚ în relaţiile de
prietenie? Pe parcurs sunt adresate întrebări suplimentare: este oare casnica
o femeie adevărată? Trebuie oare un bărbat adevărat să asigure pe deplin
existenţa materială a familiei? O femeie adevărată urmează să deţină un
serviciu cu program scurt? Un bărbat adevărat trebuie să se ocupe de
educaţia copiilor? Poate o adevărată femeie să conducă într-un colectiv‚ în
care majoritate subalternilor sunt bărbaţi? etc. Sunt ascultate toate opiniile.
Prelucrarea rezultatelor este lăsată pentru grupul de observatori în calitate
de temă pentru acasă. Rezultatele sunt înscrise în fişe speciale‚ care reflectă
diversitatea de opinii.
În finalul acestei etape are loc o recapitulare a informaţiei puse în discuţie:
conţinutul noţiunilor “identitate de gen” şi “identitate sexuală”; tipurile
identităţii de gen; conţinutul identităţii masculine‚ feminine‚ androgine.
44
Etapa IV. Exerciţiul “Rezultate pozitive”. Participanţii primesc câte o

fişă‚ pe care este notat numele său şi numele unui alt participant.
Moderatorul povesteşte despre capacitatea omului de a observa
comportamentul celor din jur. În anumite condiţii sunt observate doar unele
calităţi. Însă pentru o participare eficientă la şedinţele grupului este nevoie
să ne cunoaştem şi calităţile pozitive şi defectele‚ care ne încurcă să ne
încadrăm mai activ şi să realizăm schimbările dorite. Participanţilor li se
propune să noteze pentru sine şi celălalt câte trei calităţi şi defecte. Mai apoi
fiecare pe rând citeşte caracteristicile oferite celuilalt‚ după care
participantul pus în discuţie citeşte ce şi-a notat el despre sine. Se discută
asupra conţinutului exerciţiului: momentele pe care le-am observat şi care
îmi ajută sau îmi fac dificilă participarea la şedinţe; relatările colegilor şi
cum acestea îmi vor ajuta‚ concluzii generale.
Discutarea rezultatelor şedinţei.
Etapa V. Elaborarea unui plan al realizării metodei focus-grup cu tema
“Relaţia de dragoste la tinerii contemporani”. Propuneri pentru rolul de
observatori şi cercetători. Întocmirea subiectelor discuţiei şi a întrebărilor
suplimentare. Modul de prelucrare a rezultatelor. Prezentarea totalizării şi
concluziilor metodei.
Şedinţa 5. Implicarea identităţii de gen

în relaţiile sociale şi comunicare
analiza diferenţelor în organizarea comunicării de către femei şi bărbaţi;
analiza propriului stil de comunicare;
dezvoltarea aptitudinilor de comunicare;
consolidarea cunoştinţelor despre utilizarea metodei focus-grup.
Etapa I. Exerciţiul “Lanţul urărilor”. Participanţii‚ aşezaţi în cerc‚ se prind
de mâini. Moderatorul începe printr-o strângere de mână transmiterea unei
urări de bine‚ expuse în gând‚ celui de alături‚ care continuă acţiunea‚ după
ce “strângerea de mână” ajunge la moderator‚ acesta adună în pumn toate
urările de bine şi‚ adăugând încă una‚ le transmite din nou pe cerc. După
definitivarea exerciţiului fiecare spune ce urare a expus.
Etapa II. Exerciţiul “Recunoaşte starea emotivă”. Grupul se împarte în 4
subgrupuri. În echipe sunt alese personaje din clipurile publicitare care
exprimă în comportamentul lor stări de
45
teamă‚ surpriză‚ furie‚ dorinţă‚ autoritate‚ supunere. Este modelat
clipul‚ dar fără de cuvinte. Echipele prezintă pe rând scenele‚ ceilalţi
încearcă să ghicească care este sexul personajului‚ ce stare exprimă
acesta‚ din ce clip e preluat fragmentul.
Exerciţiul “Camera de luat vederi”. Participanţii se împart în perechi. Pe
rând ei îşi povestesc unul altuia un epizod curios din viaţa lor. Cel care
ascultă înregistrează comportamentul verbal‚ nonverbal şi paraverbal‚ mai
apoi îi relatează despre acesta partenerului. În continuare rezultatele
observaţiilor sunt discutate în grup‚ încercând să se scoată în evidenţă
conduite feminine şi masculine în timpul comunicării.
Lucru în echipă – analiza materialului informativ “Comportamentul feminin
şi masculin în timpul comunicării” (anexa 4). După analiza în
echipă‚ materialul este discutat în grup: ce am aflat nou despre modul cum
comunică un bărbat/o femeie; ce am ştiut; ce momente mi-am explicat; ce
îmi va fi de folos.
Realizarea metodei focus-grup cu tema “Relaţia de dragoste la tinerii
contemporani”. Participanţii se schimbă cu rolurile: cei care în şedinţa
precedentă au fost moderatori şi observatori‚ devin respondenţi. Grupul
moderatorilor şi observatorilor în baza temei pentru acasă întocmesc planul
activităţii‚ apoi aplică metoda. După aceasta prelucrează şi prezintă
rezultatele. Grupul precedent prezintă rezultatele discuţiei din şedinţa
anterioară. Rezultatele sunt puse în discuţie.
Etapa III. Moderatorul totalizează rezultatele şedinţei‚ clarifică anumite
momente‚ face o recapitulare a cunoştinţelor: calităţile care contribuie la o
comunicare eficientă‚ manifestarea toleranţei în comunicare cu altul‚ rolul
verbalului‚ paraverbalului şi nonverbalului în comunicare.
Etapa IV. Exerciţiul “Schimbarea anturajului”. Moderatorul propune
participanţilor să-şi imagineze că s-au întors acasă şi discută cu membrii
familiei despre gândurile noi pe care le are după şedinţa de astăzi‚ utilitatea
exerciţiilor‚ dorinţele care mai rămân nerealizate. Mai apoi fiecare
participant povesteşte conţinutul discuţiei imaginare. Fiecare vorbeşte
despre conţinutul activităţilor realizate în cadrul şedinţei‚ utilitatea
lor‚ anumite momente pozitive sau negative pentru grup şi pentru sine. Se
expun propuneri pentru următoarele şedinţe. Sunt discutate rolul şi utilitatea
şedinţelor pentru viaţa de fiecare zi a participanţilor.
46
Etapa V. În calitate de temă pentru acasă se propune întocmirea unei liste a

calităţilor personale “Cum sunt eu femeia / bărbatul – cum aş dori ă fiu”.
Şedinţa 6. Identitate de gen şi stereotip

prezentarea noţiunii “stereotip de gen” şi analiza influenţelor pe care le
exercită acesta;
identificarea modului de formare a gândirii stereotipizate;
analiza raportului dintre stereotip şi prejudecată‚ discriminare.
Etapa I. Exerciţiul “Prezentarea necunoscutului”. Participanţii se împart în
perechi‚ după principiul – îl aleg pe cel‚ pe care-l cunosc mai puţin. Se
formează şi perechi tânăr-tânără. Unul se aşează pe scaun‚ celălalt stă în
spatele lui‚ îi pune o mână pe umăr şi vorbeşte din numele lui‚ aceea ce
consideră că prezintă primul. Primul repetă caracteristica‚ corectând-o când
este nevoie. Apoi se schimbă cu rolurile. Prezentăm unele exemple ale
discuţiilor:
El: Sunt foarte vorbăreaţă.
Ea: Sunt comunicativ
El: Aş vrea să mă căsătoresc şi să am copii.
Ea: Iubesc copiii.
El: Îmi place să corespund modei.
Ea: Prefer să mă îmbrac cu gust.
Sau:
Ea: Nu-mi place când cineva nu-mi acceptă opinia.
El: Consider că oricare opinie trebuie să fie argumentată.
Ea: Sunt rezervat‚ tăcut.
El: Nu-mi place să vorbesc când nu sunt ascultat.
Ea: privesc de sus le femei.
El: Sunt cam timid şi leg dificil o relaţie cu o femeie.
După terminarea exerciţiului sunt discutate rezultatele: manifestarea unor
stereotipuri în condiţiile când e nevoie să vorbeşti de ceva necunoscut sau
puţin cunoscut.
Exerciţiul “Locuitorii oraşului Stereotip”. Moderatorul expune un subiect
despre oraşul Stereotip‚ dominat de tradiţii şi obiceiuri rigide. “Cei care le
încalcă sunt expulzaţi din oraş. De exemplu‚ când locuitorii oraşului aug
bătaia ceasului de pe turnul central‚ ei trebuie neapărat să se salute cu cel
47
puţin trei oameni‚ strângându-le mâna. Dacă nu reuşesc să facă acest lucru
în timpul cât bate ceasul‚ sunt expulzaţi. Imaginaţi-vă că locuiţi în oraş. Eu
voi imita ceasul”. Încetul cu încetul din joc sunt excluşi aproape toţi
participanţii. Nu e neapărat să rămână doar doi‚ pentru a întrerupe jocul.
După terminarea exerciţiului are lor discutarea lui: dificultatea respectării
unor tradiţii stereotipe inutile.
Etapa II. Prezentarea şi analiza temei pentru acasă – descrierea “Cum sunt
eu femeia / bărbatul – cum aş dori ă fiu”. Întocmirea unui portret comun al
bărbatului femeii real şi dorit. Analiza portretului. Identificarea
stereotipelor.
Etapa III. Prezentarea temei “Stereotipul de gen”. Recapitulare: stereotip
de gen; stereotipul despre calităţile psihice‚ sociale‚ somatice ale bărbaţilor
şi femeilor; despre activităţile profesionale bărbăteşti şi feminine; despre
obligaţiile familiale; despre rolurile sociale; modul de difuzare a
stereotipului – gândirea cotidiană‚ mijloacele de informare mas-
media‚ educaţia.
Etapa IV. Discuţie “Ce câştigăm din înlocuirea gândirii şi
comportamentului stereotipizate cu un mod constructiv de apreciere a
oamenilor şi evenimentelor?”. Sunt analizate influenţele pe care le are
trainingul asupra comportamentului cotidian al participanţilor. Se propun
activităţi de îmbunătăţire a conţinutului şedinţelor.
Etapa V. Analiza rolurilor sociale personale. Întocmirea unei liste a
rolurilor sociale personale.
Şedinţa 7. Identitate de gen şi roluri sociale

prezentarea noţiunii “rol de gen” şi analiza influenţelor pe care le exercită
acesta;
analiza procesului de formare a rolurilor de gen;
stabilirea momentelor pozitive şi negative în respectarea prescripţiilor
rolurilor de gen.
Etapa I. Exerciţiul “Mărturisire în dragoste”. Pe scaun se aşează un
participant. În spatele lui‚ pe alt scaun‚ este aşezat un alt participant‚ de sex
opus. Primul nu cunoaşte‚ cine se află în spatele lui. El trebuie să-i facă o
mărturisire în dragoste. În final are loc analiza sentimentelor‚ trăite pe
parcursul acestei mărturisiri.
48
Etapa II. Participanţii constituie patru echipe‚ citesc şi analizează listele

rolurilor sociale‚ întocmite acasă. Discuţia tratează următoarele chestiuni:
influenţa pe care o exercită rolurile sociale asupra cunoaşterii drepturilor de
a profesa în anumite domenii‚ de a participa la conducerea statului‚ de a
căpăta anumite înlesniri în perioada îngrijirii unui copil etc. Analiza în grup
a materialului informativ (anexa 5) – raportul dintre stereotip şi rol de gen.
Etapa III. Prezentarea temei: roluri sociale – roluri de gen; aspecte
obiective şi subiective ale rolurilor sociale; conflictul de rol – intrapersonal
şi interpersonal; roluri formale şi informale; roluri active şi latente;
prescripţiile de rol; rol de gen şi stereotip; roluri şi diferenţierea genurilor.
Exerciţiul “Roluri şi stereotipuri de gen”. În grupuri este întocmit un tabel
(anexa 6)‚ în care sunt nominalizate anumite roluri de gen şi stereotipuri
sociale care le menţin. După realizarea însărcinării‚ rezultatele activităţii în
echipe sunt discutate în grup: cum se completează rolurile de gen feminine
şi masculine (de exemplu: supusă – Don Juan); cum rolul de gen poate
determina un conflict intern sau extern; ce facilitări condiţionează rolul de
gen.
Analiza rolurilor de gen personale (folosind materialul elaborat acasă): ce
roluri au fost nominalizate; care din ele se prezintă ca un mod de rezolvare
mai eficientă şi care sunt provocatoare de dificultăţi; cum s-au cristalizat
aceste roluri; ce indicaţii parentale au determinat asumarea lor.
În calitate de consolidare a materialului se propune analiza afirmaţiilor:
stereotipul de gen este transmis omului prin socializare şi stă la baza
învăţării rolului de gen;
rolul de gen prezintă modele rigide de comportament‚ un mod de
conformare la prescripţiile sociale‚ determinat de convingerile şi valorile
introiectate pe parcursul socializării de gen;
posedarea unor roluri de gen contradictorii se prezintă drept condiţie a
conflictului intrapsihic;
contrapunerea unui model neconvenţional rolului de gen prescris de
societate poate genera un conflict interpersonal;
rolurile de gen pot deveni cauză a stagnării personale şi discriminării
sexelor în societate.
Etapa IV. Discuţie “Rolurile de gen – cum îmi ajută şi cum îmi creează
dificultăţi în adaptarea social-psihologică?”. Sunt puse în discuţie şi
rezultatele şedinţei.
49
Etapa V. Eseu “Statutul femeii şi al bărbatului în societatea
moldovenească”.
Şedinţa 8. Metode de cercetare a identităţii de gen

informare despre aplicarea unor metode de cercetare a identităţii de gen:
Bem Sex-Role Inventory; chestionare; “20 de eu”; testul Lyri;
dezvoltarea competenţelor profesionale de psihodiagnostic în cercetarea
genurilor.
Etapa I. Exerciţiul “Capacităţi perceptive”. Participanţii se împart în
perechi şi se examinează în tăcere timp de 2 min.‚ apoi se întorc cu spatele
unul la altul şi răspund la un şir de întrebări. Care-i culoarea ochilor
partenerului? Care e forma sprâncenelor? Are aluniţe pe faţă? Dacă
da‚ atunci unde? De ce formă e faţa? Care-i culoarea părului? Are părul
scurt sau lung? Cum e coafat (de la stânga la dreapta‚ de la dreapta la
stânga‚ peste cap‚ cu cărare în mijloc)?
Se controlează corectitudinea răspunsurilor. Se schimbă partenerii şi se
repetă acelaşi joc‚ răspunzând la alte întrebări. Care-i culoarea hainei? Dar a
încălţămintei? A nasturilor? Dar forma nasturilor? Are careva podoabe (pe
degete‚ la gât etc.)? Haina e costum sau asortată? Perechile din nou
controlează cât de corecţi au fost. Apoi se propune examinarea tuturor
participanţilor timp de 5 minute. În faţă este invitat un reprezentant. El se
aşează cu spatele la participanţi. I se povesteşte despre un
participant‚ urmând ca cel din faţă să determine cine este acesta. Jocul se
poate repeta cu câteva persoane.
Discuţie despre capacităţile senzoriale ale femeilor şi bărbaţilor. Analiza
informaţiei (anexa 7). Necesitatea psihodiagnosticului particularităţilor de
gen. Analiza temei realizate acasă.
Etapa II şi III. Informare despre aplicarea unor metode de cercetare a
identităţii de gen: Bem Sex-Role Inventory; chestionare; “20 de eu”; testul
Lyri. Autodiagnostic. Aplicarea unor metode şi calcularea rezultatelor.
Etapa IV. Discuţie despre activităţile realizate în cadrul şedinţei.
Etapa V. Analiză utilizării cunoştinţelor despre gen în doverse domenii ale
vieţii sociale.
Şedinţa 9. Aspecte aplicate ale psihologiei genurilor

50
prezentarea domeniilor‚ unde pot fi utilizate cunoştinţele şi abilităţile

practice despre genuri;
identificarea calităţilor de care are nevoie un psiholog‚ pentru a lucra cu
genurile.
Etapa I. Exerciţiul “Călătorie Interplanetară”. Participanţii se împart în trei
echipe. Fiecare echipă urmează să descrie călătoria efectuată pe una din
planete: Planeta Feminină‚ Masculină şi Non-Gender‚ folosind următorul
plan: natura‚ condiţiile climaterice‚ geografia; relaţiile social-politice şi
social-economice; asigurarea materială a locuitorilor; relaţiile
interpersonale; caracteristica psihologică a locuitorilor; ocupaţiile şi
profesiile populare. Fiecare echipă trebuie să aducă cu sine şi să descrie un
obiect care aparţine şi caracterizează mai bine cultura locuitorilor. Are loc
prezentarea şi discutarea prezentărilor.
Etapa II. Analiză a ariei de utilizare a cunoştinţelor despre gen – în viaţa
personală‚ în domeniul profesional (prezentarea temei realizate acasă).
Exerciţiul “Stiluri de conducere şi identitate de gen”. Sunt prezentate
stilurile de conducere – autoritar‚ laissez-faire‚ democratic‚ propunându-se
întocmirea unor liste ale calităţilor pe care le posedă liderul de asemenea
tip. Apoi se analizează identitatea de gen a liderului.
Textul moderatorului. Într-un studiu realizat de R. Lippitt şi R. K. White 18
s-a insistat asupra depistării stilurilor de conducere şi a rolului acestora în
dinamica grupului. Cercetătorii au identificat trei stiluri de conducere.
Liderul autoritar. Primeşte toate deciziile privind organizarea şi activitatea
grupului‚ nu-şi expune făţiş criteriile de apreciere şi judecată pentru
evaluarea activităţii indivizilor şi a grupului‚ se ţine departe de participarea
la activităţile grupului‚ cu excepţia momentelor când face demonstraţii.
Liderul democratic. Deciziile de ordin general sunt supuse în măsura
posibilităţilor dezbaterii şi aprobării grupului cu participarea liderului. Cel
din urmă veghează asupra evidenţierii perspectivelor activităţilor şi
clarificării etapelor succesive în realizarea lor. Sugerează mai multe
variante‚ propunând grupului să o aleagă pe cea mai potrivită. Se încadrează
în activităţi‚ lăsând divizarea responsabilităţilor pe seama grupului. Îşi
împărtăşeşte criteriile de apreciere şi judecăţile asupra activităţilor
indivizilor şi grupurilor‚ stăruind asupra obiectivităţii lor.
18
Lippit‚ R.‚ White‚ R. Studiu experimental privind activitatea de conducere şi viaţa în grup //
Dinamica grupurilor. Coord. Pierre De isscher‚ Adrian Neculau‚ Polirom‚ Iaşi‚ 2001‚ p. 105-
115.
51
Liderul laissaiz-faire. Are un rol pasiv în participarea sa socială şi dă totală
libertate grupului în luarea deciziilor cu referinţă la activitate şi organizare.
Menţionează materialele şi instrumentele aflate la dispoziţie şi faptul că va
oferi sfat şi sprijin când va fi nevoie. Nu dă dovadă de iniţiative şi face
minimum de sugestii. Nu evaluează: nici negativ‚ nici pozitiv. Se raportează
prietenos la membrii grupului. Iată cum au ilustrat autorii citaţi mai sus
comportamentele acestor trei tipuri de lideri.
Prin analiză s-au depistat tipuri diferite de comportament. Imaginea de
“lider mediu” întruneşte tendinţele spre “ordine”‚ “ordine care întrerup
activitatea”‚ “critici neconstructive”. Asemenea comportament mai frecvent
sunt demonstrate de liderul autoritar‚ dar nu şi de cel democratic şi laissaiz-
faire. Trei tipuri de comportament – “sprijin şi sugestii”‚ “comunicare de
informaţii”‚ “stimularea iniţiativei personale” – sunt mai des utilizate de
către liderul democratic‚ cel laissaiz-faire întrecându-l doar la cantitatea de
informaţie livrată la solicitare. Categoria “stimularea iniţiativei
personale”‚ de rând cu “solicitarea opiniei grupului”‚ “acceptarea
judecăţilor membrilor grupului drept criteriu”‚ “înregistrarea opiniilor” este
împărtăşită‚ la fel‚ mai mult de către liderul democratic. Categoria de
comportamente “complimente şi aprecieri” ţine de liderul cu calităţi
laissaiz-faire. Vesel şi ferm este mai frecvent liderul democratic‚ care
demonstrează‚ totodată‚ un comportament realist.
Participanţii discută‚ identificând trăsăturile pe care le posedă şi care le pot
ajuta în organizarea comportamentului de lider.
Etapa III. Moderatorul prezintă domeniile‚ unde pot fi aplicate cunoştinţele
despre genuri: în organizaţie şi întreprindere; în orientarea profesională; în
sport‚ instituţiile educative; consilierea psihologică a persoanelor cu
probleme de identificare şi adaptare socială etc.
Exerciţiul “Ce am învăţat”. Membrii grupului continue frazele: am
învăţat… am aflat… mi-am confirmat presupunerile… am descoperit… am
fost uimit de… îmi place că… am fost decepţionat… cel mai important
lucru pentru mine a fost… După ce fiecare citeşte cele scrise‚ sunt
generalizate momentele mai frecvent întâlnite.
Etapa IV. Exerciţiul “Telegrama”. Se propune întocmirea textului unei
telegrame din 10 cuvinte‚ în care se comunică unei persoane apropiate
despre training. Telegramele sunt citite de autori.
Exerciţiul “Vrăjitorul grupului”. În faţa participanţilor este aranjat un
scaun. Moderatorul spune că pe acest scaun e aşezat un vrăjitor. Dar
52
vrăjitorii pot fi buni şi răi. Acest vrăjitor a ţinut sub control toate şedinţele.
Cum arată el? Cum priveşte‚ cum stă‚ ce gândeşte acum? Participanţii pe
rând se aşează pe scaunul vrăjitorului‚ şi povestesc ce crede el despre grup.
Etapa V. Executarea desenului unei cupe.
Şedinţa 10. Totalizarea rezultatelor

pregătirea participanţilor de despărţire;
totalizarea rezultatelor training-ului.
Se realizează câteva exerciţii‚ cu menirea pregătirii membrilor grupului de
despărţire: ”Cu ce am venit – cu ce plecăm de aici” – în trei echipe‚ cu
pregătirea şi prezentarea unui subiect; “Ce am învăţat singur‚ ce am învăţat
de la alţi membri ai grupului‚ ce am învăţat de la moderator”; “Urări
membrilor grupului” – prin notarea lor pe foi de hârtie‚ prinse pe spatele
fiecăruia. Sunt demonstrate cupele‚ executate acasă‚ descrise.
Participanţilor li se comunică că aceste cupe le sunt înmânate lor‚ pentru
rezultatele pe care le-au obţinut prin participarea la training. Ei înregistrează
în scris‚ pentru ce le sunt înmânate cupele şi citesc solemn dedicaţia.
În final se realizează evaluarea trainingului (anexa 8). Evaluările sunt citite
şi comentate. Sunt comparate evaluările cu chestionarele‚ completate în
debutul trainingului (tabelul 1).
53
ANEXE LA TRAININGUL DE CUNOAŞTERE A
IDENTITĂŢII DE GEN ŞI MODELARE A RELAŢIILOR DINTRE
SEXE
Tabelul 1
Chestionar cu referinţă la programul trainingului
Ce doresc‚ ce intenţionez? Ce aştept de la moderator?

De ce am Ce Cum poate Ce calităţi, Ce n-aş
venit la abilităţi aş trainingul abilităţi ar dori să se
training? dori să contribui la urma să producă?
capăt? schimbarea demonstreze?
mea?
54
Anexa 1
Regulile training-ului:
îmi expun propriile opinii‚ sugestii‚ gânduri‚ folosind

pronumele “eu”‚ nu “noi” sau “toţi”;
nu recurg la generalizări şi fraze-clişeu‚ îmi exprim opinia
concret;
spun ce-mi încurcă să particip la activităţile‚ prevăzute de
programul training-ului;
nu folosesc adresări la persoana a treia‚ mă adresez direct
colegilor;
nu discut în şoaptă‚ “la urechea” vecinului‚ îmi exprim opinia
în public;
nu întreb “de ce?”‚ dar “ce?”‚ “unde?”‚ “când?”;
pot spune întotdeauna “nu” şi “nu ştiu”;
sunt sincer şi firesc;
tot ce aud aici‚ tot ce spun aici constituie un obiect al
confidenţialităţii – nu transform într-o cauză a discuţiilor în
afara grupului.
55
Anexa 2
Materiale pentru exerciţiul “Forţele contradictorii” (şedinţa 1)
Fişa 1. Dihotomii filozofice

sacru profan
cosmos haos
invariant schimbător
etern muritor
spirit materie
cultură natură
minte corp
intelect sensibilitate
raţiune instinct
adevăr eroare
autonom dependent
bine rău
scop mijloc
puternic slab
public privat
Fişa 2. Dihotomia masculinitate - feminitate

Trăsături‚ considerate Mediana Trăsături‚ considerate
feminine masculine
Capabilă de a ceda Autoritar
Dependentă Independent
Timidă Curajos
Firavă‚ graţioasă Atletic‚ viril
Afectuoasă Agresiv
Supusă Dominant
Slabă Puternic
Blândă Sever
Sursă de ajutor moral Sursă de asigurare materială
Are voce blândă Are voce dură
Intuitivă Raţional
56
Anexa 3
Materiale pentru exerciţiul “Aprecierea emisferei dominante”
Însărcinarea Aprecierea
1. Împleteşte degetele mâinilor Dacă de asupra se pomeneşte degetul
mare de la mâna dreaptă – domină
emisfera stângă‚ şi invers.
2. Printr-o gaură într-o coală de Creionul pare că se deplasează la
hârtie priveşte la un creion‚ pe închiderea ochiului drept – domină
care-l ţii în faţa ta. Închide pe emisfera stângă‚ şi invers.
rând ochiul drept şi stâng.
3. I-a poziţia “lui Napoleon” Pe antebraţ de asupra se află mâna
dreaptă – domină emisfera stângă.
4. Imită aplauzele La bătaia din palme de asupra e mâna
dreaptă – emisfera stângă.
5. Desenează cu mâna dreaptă şi Calitatea desenului executat cu mâna
cu cea stângă un triunghi şi un dreaptă e mai bună – domină emisfera
pătrat. stângă.
6. Timp de 10 sec. aranjează în Dacă ai aranjat mai multe beţe cu mâna
şir beţe de chibrituri cu mâna dreaptă – domină emisfera stângă‚ cu
dreaptă‚ apoi cu stânga. stânga – dreaptă.
7. Desenează un cerc‚ la Dacă săgeata arată direcţia după acele
sfârşitul liniei încheindu-l cu o ceasornicului – domină emisfera
săgeată. stângă‚ împotrivă – dreaptă.
8. Pune picior peste picior. De asupra e piciorul drept – domină
emisfera stângă‚ şi invers.
9. Învârte-te pe loc la 90 grade. După acele ceasornicului – stângă.
10. Închide repede un ochi Cu care ochi ai clipit‚ acea emisferă
domină.
Calculare: se stabileşte diferenţa dintre suma alegerilor emisferei stângi şi
drepte‚ rezultatul se împarte la 10. Indicii arată următoarele: 1 – 0‚8 –
dominare completă a emisferei stângi; de la 0‚3 până la 0‚7 – dominare
incompletă a emisferei stângi; de la 0‚3 până la –0‚8 – dominare incompletă
a emisferei drepte; de la –0‚8 până la –1 – dominare completă a emisferei
drepte.
57
Anexa 4
Material informativ pentru şedinţa 5 – comportamentul feminin şi

masculin în timpul comunicării
Nr. Comportament feminin Comportament masculin

1. Femeile utilizează mai puţine Bărbaţii utilizează mai multe
gesturi decât bărbaţii şi le gesturi decât femeile. Ei nu
folosesc discriminatoriu (mai utilizează diferit gesturile în
puţine când interacţionează cu funcţie de sexul interlocutorilor
femei‚ mai multe – cu bărbaţi)
2. Femeile ocupă mai puţin Bărbaţii ocupă mai mult spaţiu
spaţiu
3. Femeile au tendinţa să îşi Bărbaţii îşi sprijină arareori
sprijine mâinile pe braţele mâinile pe braţele fotoliului
fotoliului
4. Femeile utilizează mai puţine Bărbaţii utilizează mai multe
mişcări cu o singură mână sau mişcări cu o singură mână şi
mişcări ale braţelor (Shuter) mişcări ale braţelor
5. Femeile se joacă cu părul sau Bărbaţii folosesc gesturi mai
haina‚ îşi pun mâinile în poală ample şi ostentatorii
şi îşi lovesc uşor mâinile mai (demonstrative)‚ îşi întind
des decât bărbaţii (Peterson) mâinile‚ îşi trosnesc
încheieturile
6. Femeile întreabă pentru Bărbaţii întreabă pentru a căpăta
aprobare (Pease) un sfat
7. Femeile verbalizează mult mai Bărbaţii preferă fraze
uşor‚ folosind fraze mai scurte‚ convingătoare (îşi
complexe exprimă dragostea fără de
cuvinte‚ dăruind un
buchet‚ alegând o ilustrată‚ care
are deja un text scris‚ la care
adaogă ceva scurt sau chiar lasă
textul iniţial)
8. Femeile au tendinţa de a se Bărbatul “depune în arhivă”
întoarce mereu la conţinutul informaţia de pe parcursul
informativ asimilat recent‚ din zilei‚ preferând să se odihnească
această cauză către sfârşitul şi să uite despre toate
58
zilei ar prefera să discute cu evenimentele‚ petrecând seara

cineva despre evenimentele de în faţa televizorului sau cu
pe parcurs cartea
9. Femeile mai frecvent decât Bărbaţii preferă în timpul liber
bărbaţii discută despre să discute despre ocupaţii
evenimentele de la serviciu în predilecte:
afara serviciului (mai ales sport‚ pescuit‚ muzică etc.
despre raporturile cu alţii)
10. Pentru a uita de Bărbatul pur şi simplu uită
probleme‚ femeia preferă să le pentru un timp de problemele
discute. Atunci când la sale. El se întoarce rar la
sfârşitul zilei povesteşte acestea‚ şi doar atunci‚ când are
despre problemele sale nu nevoie de ajutor
aşteaptă un sfat‚ ci ascultare
11. Estrogenul (hormonul Testosteronul (hormonul
feminin) este o cauză a unei masculin) influenţează negativ
pronunţări mai bune şi a pronunţarea şi este cauză a
calmului (în perioada pre- agresivităţii şi agitaţiei de care
ciclului menstrual‚ când dau dovadă bărbaţii în timpul
nivelul testosteronului la comunicării
femei se măreşte‚ ele vor fi
mai agitate şi vor avea o
pronunţare mai proastă)
12. Pentru femei telefonul este un Pentru băraţi telefonul este un
mod de a contacta cunoscuţii mod de transmitere a
şi prietenii pentru o discuţie de informaţiei
suflet
13. În timpul liber femeile discută În timpul liber bărbaţii discută
cu prietenele despre lumea lor cu prietenii despre lumea
personală intereselor lor
14. Femeia are nevoie să fie Bărbatul preferă să cugete de
ascultată‚ atunci când are o unul singur asupra dificultăţilor‚
dificultate sau problemă problemelor şi se adresează
cuiva doar în scopul de a căpăta
un sfat
15. Femeia gândeşte “în voce” Bărbatul gândeşte “în sine”
16. Dacă femeia are nevoie de Bărbatul nu va nominaliza
timp pentru a-şi rezolva careva problemele şi va indica doar
59
probleme‚ ea va numi faptul că are nevoie de careva
problemele şi va spune de cât timp pentru a le rezolva
timp are nevoie
17. Atunci când femeia este Bărbatul numeşte repede şi cert
întrebată de cât timp are ora când va fi liber
nevoie‚ ea se confruntă cu o
stare de confuzie – trebuie să
calculeze
18. Femeile consideră că Bărbatul consideră că expunerea
expunerea verbală a trăirilor şi verbală a trăirilor şi problemelor
problemelor este un mod de este un mod de a cere ajutor
manifestare a atitudinilor
prietenoase
19. Femeia poate utiliza pe Bărbatul – de la 2000 la 4000
parcursul zilei de la 600 – la
8000 de cuvinte
20. Femeile întrerup mai frecvent Întreruperea partenerului de
partenerul: au nevoie de a-şi către bărbat este mult mai rară:
expune gândul doar în cazul manifestării
agresivităţii sau în relaţii de
concurenţă
21. Femeia are intonaţie şi getică Intonaţia şi gestica bărbatului
mult mai expresivă este mai săracă‚ de aceea el
utilizează cuvinte mai complexe
22. Femeia poate utiliza cuvintele Bărbatul foloseşte cuvintele
în calitate de manifestare a doar în sens de livrare de
afecţiunii sale (dacă o femeie informaţie
vă acordă mai mult
timp‚ discutând cu Dvs.
‚ înseamnă că vă
simpatizează‚ dacă tace – nu
vă place)
23. Femeia preferă să-şi expună Bărbatul vorbeşte direct‚ pe
dorinţele‚ sentimentele‚ trăiril înţelese
e indirect‚ să fie înţeleasă din
“jumătate de cuvânt”
24. Femeia preferă să-şi expună Bărbatul nu înţelege asemenea
rugămintea în formă indirectă stil‚ rugămintea în acest caz este
60
– “Ai putea să-mi ajuţi să receptată sau ca o impunere a

scutur covorul?”. Bărbatul mai voinţei‚ manipulare (adică‚ eşti
frecvent va aştepta o întrebare tu capabil de asemenea
directă: “Îmi ajuţi să scutur activitate‚ fapt care-l va face să
covorul?” răspundă “da”‚ dar să simtă o
iritare – “De ce mă
întreabă‚ sigur că pot”)‚ sau ca o
încercare a capacităţilor lui
25. Femeia este emotivă în Bărbatul este raţional în discuţii
discuţii
26. Femeia ascultă mai atent şi Bărbatul pare a nu asculta atent‚
faţa ei exprimă mai clar frecvent el evită să-şi privească
sentimentele partenerul în ochi‚ faţa nu
exprimă atât de clar trăirile sale
27. Femeia foloseşte foarte Bărbatul are un repertoriu de
expresiv interjecţiile‚ uneori interjecţii mai mic şi le foloseşte
fără de cuvinte o poţi înţelege mai puţin expresiv
(încercaţi să pronunţaţi O!‚ M-
da!‚ O-ho! etc.)
28. Femeia este întotdeauna Bărbatul preferă să cunoască din
pregătită să asculte timp despre conţinutul unei
discuţii‚ sau‚ cel puţin‚ despre
faptul că va fi nevoit să o poarte
29. Dacă vocea femeii devine mai Dacă vocea bărbatului devine
subţire şi mai melodioasă‚ ea mai profundă şi mai joasă – el
începe un joc sentimental începe un joc sentimental
Câte ceva despre gen şi comunicare

Gesturile şi postura‚ mimica şi distanţele interpersonale
însoţesc‚ explică‚ condensează sau comentează comunicarea interumană. S-
a calculat că doar mimica feţii modulează 250.000 de expresii‚ mâna
generează 5000 de gesturi verbalizate.
Gestul este o practică socială‚ o moştenire culturală‚ dar şi un revelator al
identităţii individului şi comunităţii. El este determinat şi reglat de variabile
sociologice (vârstă‚ sex‚ etnie‚ statut social)‚ religie şi chiar timp‚ prezintă o
componentă însemnată a capitalului simbolic al omului‚ exprimă
61
apartenenţa socială‚ identitatea de grup (comportamentele permise de normă
şi etichetă şi cele interzise de tabuuri).
Prin mimetism tacit sau rituri explicite bărbaţii se virilizează iar femeile se
feminizează. Bărbatul respectă codul‚ care cere ca să se impună printr-o
postură autoritară‚ milităroasă (Drepţi!)‚ privire directă; femeile – codul
supunerii‚ al docilităţii‚ subordonării (a ocupa cât mai puţin spaţiu‚ a zâmbi
mai mult‚ a nu întrerupe‚ a se lăsa întreruptă).
Anumite gesturi structurează clar diferenţele feminine – masculine: surâsul
sau capul înclinat – identitatea feminină; capul sus‚ corpul drept – cea
masculină.
Simbolic “destinate” discreţiei şi resemnării‚ femeile dau dovadă de
“intuiţie” pentru a prevedea i satisface dorinţele “dominanţilor”‚ de aici şi
sensibilitatea lor non- şi paraverbală‚ capacitatea de a descrie în detaliu
toate calităţile fizice şi psihice ale apropiaţilor. Bărbaţii vor vorbi mai mult
în stereotipe‚ mai inexact.
Unele gesturi sau mimice vorbesc direct despre calitatea comunicării:
contactul vizual indică interesul‚ simpatia (bărbaţii mai rar contactează
vizual‚ deoarece în timp ce discută ceva cugetă asupra conţinuturilor)‚ dar şi
mânia‚ ameninţarea‚ dominaţia. Indivizii dominanţi vor contacta mai mult
timp partenerul de discuţie. Dar femeile au mai multe contacte vizuale decât
bărbaţii‚ deoarece par a adopta patternul discuţiilor masculine. Pentru femei
contactul vizual este important‚ bărbaţii nu sunt jenaţi de lipsa lui
Pentru femei zâmbetul este mai frecvent‚ având o semnificaţie
interpersonală‚ facilitând intervenţiile‚ dialogul. Dar bărbaţii nu întotdeauna
pot citi semnificaţia zâmbetului: este acesta un semnal al
confortului‚ fericirii‚ sentimentului de valoare socială şi personală‚ sau al
tensiunii nervoase‚ emoţiei. Bărbaţii zâmbesc doar atunci când cu adevărat
se simt bine‚ femeile – mult mai frecvent‚ uneori pentru a camufla
adevărata stare.
Gesturile femeilor sunt mai afiliative‚ mai distincte decât cele masculine;
cele masculine exprimă
solidaritate‚ competiţie‚ agresivitate‚ dominaţie‚ iniţiativă.
Câteva reguli de comunicare între genuri
Sfaturi pentru femei Sfaturi pentru bărbaţi

Băraţii nu-şi pot exprima la fel de Femeile vor vorbi n numele Dvs.
62
bine ca Dvs. sentimentele în ‚ nu vă supăraţi‚ ele intenţionează

formă verbală‚ acceptaţi doar să vă ajute
exprimările de altă natură
Bărbaţii la fiecare din Femeile când vă vorbesc de o
“plângerile” Dvs. încearcă să vă problemă a lor nu au nevoie de
dea sfaturi. Ei cred că anume de sfaturi‚ ci doar de ascultare
aceasta aveţi nevoie
Dacă bărbatul este tăcut şi Dacă femeia vă vorbeşte – are
îngândurat – înseamnă că are nevoie să fia ascultată
nevoie de linişte şi calm‚ pentru
a-şi rezolva o problemă
Bărbatul spune mult mai greu că Femeia poate spune cât de mult vă
vă iubeşte‚ el încearcă să iubeşte – ea are nevoie să-i
demonstreze acest lucru confirmaţi că simţiţi acelaşi lucru
Vorbiţi simplu cu bărbatul‚ în Femeia este mai nesigură‚ dar mai
şedinţe nu expuneţi argumente şi inventivă‚ ascultaţi-o atent: în cele
propuneri diferite‚ ci doar ce va spune pot fi găsite o
concluzii şi o singură propunere sumedenie de soluţii fericite
Bărbatul nu poate vorbi şi asculta Femeia poate vorbi şi asculta în
în acelaşi timp‚ oferiţi-i timp acelaşi timp‚ insistaţi să vă ofere şi
pentru una şi pentru ala Dvs. timp pentru a vorbi
Dacă un bărbat vă vorbeşte Dacă o femeie vă vorbeşte
puţin‚ aceasta încă nu înseamnă mult‚ aceasta înseamnă că-i plăceţi.
că nu-i plăceţi Dacă tace – aşteptaţi evenimente
neplăcute
Bărbatul nu înţelege Femeia frecvent poate vorbi despre
aluziile‚ vorbiţi-i în direct despre ceva metaforic‚ încercaţi să prindeţi
dorinţele şi sentimentele Dvs. adevăratul sens
Pentru ca un bărbat să vă Acceptaţi propunerea femeii de a
asculte‚ comunicaţi-i din timp discuta‚ înseamnă că ea are nevoie
tema discuţiei şi când doriţi să o mult de acest lucru
întreţineţi
Mimica bărbaţilor este mai puţin Mimica femeii este foarte
expresivă. Mai bine ascultaţi-i expresivă‚ dar ascultaţi-i şi vocea
vocea (tonalitatea)
63
Anexa 5
Raportul dintre stereotip şi rol de gen – material informativ pentru

şedinţa 7
Stereotipuri
asociate femeilor asociate bărbaţilor
Trăsături
Conştiente de sentimentele Activi
celorlalţi Iau repede decizii
Emoţionale Competitivi
Săritoare la nevoie Se simt superiori
Blânde Independenţi
Bune Nu renunţă uşor
Înţelegătoare Au încredere în sine
Calde Rezistă mai bine la stres
Roluri
Pregătesc masa Responsabilitate financiară
Fac cumpărături Capul familiei
Spală Câştigă bani
Receptive la modă Responsabili de reparaţia casei
Au grijă de copii Au iniţiativă în relaţiile sexuale
Fac menajul Amatori de televizor şi ziare
Caracteristici fizice
Frumoase Atletici
Drăguţe Masivi
Cochete Cu umeri largi
Graţioase Robuşti
Sexi Puternici fizic
Cu voce blândă Duri
Abilităţi cognitive
Artistice Analitici
Expresive Exacţi
Creative Buni la abstracţii
Imaginative Buni la cifre
Intuitive Buni la rezolvarea problemelor
Perceptive Abilităţi matematice
Cu gust
64
Anexa 6
Raportul dintre stereotipul şi rolul de gen
Câmpul de acţiune Stereotip de gen Rol de gen

Căsătoria este o normă Soţ‚ soţie
Familie‚ relaţii în socială
cuplu Femeia trebuie să nască Mamă
şi să educe copiii
Bărbatul este Şef
conducător mai
Activitate
bun‚ decât femeia
profesională
Femeia trebuie să fie Veşnică subalternă
supusă
Calităţi psihologice Femeia trebuie să fie Supusă‚ tolerantă
fidelă soţului
Bărbatul este mai liber Don Juan
în relaţiile sexuale
Stereotipurile de gen se prezintă ca sisteme de credinţe şi opinii în legătură

cu caracteristicile femeilor şi bărbaţilor: ale feminităţii şi masculinităţii. Ele
au caracter descriptiv şi prescriptiv‚ influenţând percepţia celuilalt şi
impunând anumite norme şi reguli.
65
Anexa 7
Capacităţile senzorial- Capacităţile senzorial-perceptive

perceptive feminine masculine
Ochiul feminin numără mai multe Văzul masculin frecvent este numit
celule conice în retină. Lui i se “de tunel” – el fixează ţinta ce se
deschide un orizont de cel puţin află mai departe‚ dar nu capacităţi
45º în fiece parte a capului (în de văz periferic la fel precum ale
total - 180º) femeii.
Femeia poate observa multe cu Bărbatul nu vede “cu coada
coada ochiului. ochiului”‚ ci doar direct
Femeia admiră formele Bărbaţii preferă formele geometrice
complexe‚
Femeile observă mai bine şi reţin Bărbaţii fixează mai bine mărimile‚
în memorie mai multe detalii distanţele‚ formele
Femeia aude mai bine Bărbatul determină mai bine din ce
direcţie vine sunetul
Femeile percep bine oamenii Bărbaţii – lucrurile
Femeile văd în ansamblu. Bărbaţii văd “în mozaică”
Femeia preferă privirea în ochi. Bărbatul evită acest lucru.
Femeia preferă să i se facă Bărbatul spune despre ceva concret‚
complimente‚ numindu-se fără a detalia
calităţile
66
Anexa 8
FIŞĂ DE EVALUARE
a activităţilor în cadrul training-ului ”Identitate gender şi comunicare
între genuri” de către participantul
________________________________________________________
(prenume‚ nume‚ instituţie)
1. Evaluează eficienţa activităţilor
Şedinţa Suficient Bine Foarte bine Altceva
1 şedinţă
A 2 şedinţă
A 3 şedinţă
A 4 şedinţă
A 5 şedinţă
A 6 şedinţă
A 7 şedinţă
A 8 şedinţă
A 9 şedinţă
A 10 şedinţă
2. Apreciază cum ţi-a reuşit să încadrezi în cadrul cunoştinţelor şi

abilităţilor tale următoarele:
Cunoştinţe şi abilităţi Am aflat Am aflat şi Am transformat în
am înţeles abilităţi
3. Noţiune de gender
4. Deosebiri/asemănări
dintre identitatea de
gen şi sexuală
5. Rolul componentelor
biologice în formarea
identităţii de gen
6. Rolul componentelor
sociale în formarea
identităţii de gen
7. Socializarea
genurilor
8. Rolul educaţiei în
familie în
socializarea genurilor
67
9. Rolul mas-media în
socializarea genurilor
10. Identitate de gen
11. Stereotip de gen
12. Roluri de gen
13. Raportul dintre
stereotipul şi rolul de
gen
14. Comunicarea între
reprezentanţii
diferitor sexe
15. Metode de
cercetare a identităţii
de gen
16. Domenii de
aplicare a
cunoştinţelor despre
identitate de gen
17. Altceva
3. Specifică‚ în ce scopuri şi cum ai putea utiliza cunoştinţele căpătate:

Scopuri Suficient Bine Foarte bine Altele
În viaţa de toate zilele
În calitate de cunoştinţe
teoretice
În calitate de practică de
consiliere şi psihoterapie
Altceva
4. Propuneri‚ completări‚ alte aprecieri

_______________________________________________________________
_____________________________________________________________________
68
TRAINING DE DEZVOLTARE A ÎNCREDERII ÎN SINE

Obiective:
a). de cunoştinţe:
prezentarea noţiunii “încredere în sine” şi a componentelor ei: capacităţi de
autoprezentare‚ autoapreciere adecvată‚ optimism;
cunoaşterea motivaţiei personale în relaţiile sociale şi orientarea ei pozitivă;
cunoaşterea componentelor creativităţii şi a rolului atitudinilor creative în
depăşirea situaţiilor incerte
asimilarea modurilor de identificare a scopurilor şi de stabilire a traseelor de
realizare a acestora;
b) de capacităţi:
dezvoltarea capacităţilor de colaborare şi coeziune grupală;
antrenarea capacităţilor de comunicare şi relaţionare socială armonioasă;
stabilirea modului de determinare a priorităţilor în realizarea scopurilor;
identificarea barierelor în realizarea scopurilor şi orientarea spre înlăturarea
lor;
dezvoltarea creativităţii sociale;
definirea modurilor eficiente de manifestare a propriilor dorinţe şi
sentimente în relaţie cu alţii;
c). de atitudini:
 formarea abilităţilor de autoanaliză şi orientare spre autoperfecţionare;
 aprecierea capacităţii de utilizare a cunoştinţelor în diverse medii şi în
soluţionarea diferitor probleme;
 instituirea unor modele de comunicare sinceră armonioasă.
Şedinţa 1. Ce înseamnă încredere în sine?

cunoaşterea reciprocă a participanţilor‚ dezvoltarea coeziunii grupului;
concretizarea intereselor şi scopurilor fiecărui participant şi ale grupului;
instituirea unei atmosfere favorabile lucrului în grup prin confirmarea unor
reguli ale participării;
informarea asupra noţiunii “încredere în sine”.
Exerciţiul “Autoprezentare”. Toţi participanţii comunică despre sine:
prenumele‚ locul de muncă (sau învăţătură)‚ două trăsături‚ care-l
caracterizează mai mult. După prezentare participanţii îşi pot adresa
întrebări.
69
Exerciţiul “Portretul unui necunoscut”
! Cuvântul moderatorlui. Aş dori ca să vă simţiţi mai liber în timpul

activităţilor. Dar pentru aceasta e nevoie ca să vă cunoaşteţi mai bine.
Deşi vă cunoaşteţi unul pe altul‚ totuşi aveţi careva rezerve‚ considerând că
nu toţi din participanţi vă sunt suficient de apropiaţi. Priviţi-i pe participanţii
la şedinţa de astăzi‚ încercând să răspundeţi la o întrebare: care din ei vă
este mai puţi cunoscut? (1 min.). Iar acum încercaţi timp de 10 minute să-i
executaţi portretul‚ folosind culorile care redau mai mult stările pe care le
suportaţi în raport cu această persoană. Portretul poate ţine direct de
imaginea omului‚ sau reprezenta careva trăiri ale Dvs. în raport cu acesta.
Calităţile artistice ale lui nu contează. În timpul executării portretului nu
discutaţi cu vecinii (10 min.).
Iar acum semnaţi portretul‚ puneţi data de astăzi şi înmânaţi-l celui pe care
l-aţi reprezentat.
Discuţia în grup asupra portretelor
Ce sentimente încercaţi de la faptul‚ că n-aţi primit nici un portret?
Ce sentimente încercaţi de la faptul că aţi primit portrete executate de
membrii grupului?
Cum credeţi‚ care este mesajul pe care a dorit să vi-l transmită autorul
portretului?
Care de fapt a fost mesajul pe care l-aţi transmis celui‚ al cărui portret l-aşi
executat?
Ce aţi dori să ne comunicaţi despre Dvs.‚ pentru ca grupul să vă cunoască
mai bine?
Ce aţi aflat nou despre autorul portretului Dvs.?
Discuţia în grup asupra conţinutului exerciţiului
Ce aţi aflat nou despre membrii grupului?
A sporit încrederea în ei?
Ce schimbări au survenit în atmosfera generală?
Exerciţiul “Dorinţele prietenului”.
! Cuvântul moderatorlui. Pentru a participa la acest exerciţiu e nevoie

să vă divizaţi în perechi. Alegeţi-vă în calitate de partener pe unul din
membrii grupului care‚ după părerea Dvs. vă cunoaşte mai bine. Încercaţi ca
în pereche să se pomenească persoane care se cunosc mai bine. Aşezaţi-vă
unul lângă altul. Încercaţi să vă concentraţi asupra identificării scopurilor şi
sensului participării Dvs. nemijlocite la acest training. Notaţi-le (3 min.). Iar
acum închideţi ochii. Imaginaţi-vă că discutaţi cu persoana pe care a-şi ales-
70
o‚ deoarece consideraţi că vă cunoaşte mai bine. Ea vă spune că este

interesată de participarea Dvs. la acest training‚ că în cadrul lui veţi
cunoaşte ceva nou‚ vă veţi forma anumite abilităţi şi deprinderi. Vă vorbeşte
despre beneficiile personale pe care le veţi avea de la această
participare‚ despre creşterea Dvs. profesională. Selectaţi două dintre
sfaturile prietenului (cele care vi se par mai importante) şi notaţi-le.
Citiţi pe rând două scopuri ale participării Dvs. la acest training‚ pe care le-
aţi identificat personal‚ şi două pe care vi le-a sugerat prietenul.
Cât de mult se aseamănă aşteptările prietenilor şi dorinţele mele personale?
Cine dintre membrii grupului are aceleaşi aşteptări‚ precum ale mele?
Cât de apropiate sau diverse sunt aşteptările grupului?
Cât de mult corespund aşteptările mele scopurilor training-ului?
Exerciţiul “Regulile grupului”.
Fiecare participant primeşte câte o fişă‚ pe care este notat începutul unei
fraze: În comunicare aş doric să se manifeste…‚ În comunicare nu aş doric
să se manifeste…‚ Vom utiliza cu succes timpul‚ dacă…‚ Vom pierde în
zădar timpul‚ dacă…‚ Vom realiza cu succes obiectivele
trainingului‚ dacă…‚ Nu vom realiza obiectivele trainingului‚ dacă…‚ Vom
căpăta succese în dezvoltarea personală‚ dacă…‚ Nu ne vom dezvolta
personal‚ dacă…‚ Aş dori ca…‚ Nu aş dori ca… Fiecare participant
completează fraza‚ apoi transmite fişa celui de alături. Pe cerc fişele se
deplasează‚ până ajung la primul autor.
! Cuvântul moderatorlui. În grupul psihologic reuşita depinde de

respectarea unor reguli. Prin tradiţie s-au constituit anumite reguli
generale‚ dar fiecare grup este în drept să-şi elaboreze în plus anumite
norme‚ care vor contribui la eficienţa activităţii. Citiţi regulile propuse
(anexa 1)‚ grupaţi-vă în perechi‚ în conformitate cu conţinutul frazelor (una
de afirmare şi alta – de negare a unor norme)‚ identificaţi propunerile
grupului care corespund regulilor din anexă şi completaţi normele activităţii
în grup cu altele noi (10 min.).
Ce reguli‚ din cele propuse‚ au fost confirmate prin aşteptările
participanţilor?
Ce reguli noi au fost propuse?
Ce va câştiga grupul‚ din respectarea acestor reguli?
71
Exerciţiul “Pomi şi fructe”
! Cuvântul moderatorlui. Pe parcursul exerciţiilor anterioare v-aţi

cunoscut mai mult. Dar urmează să ne cunoaştem reciproc şi calităţile
de care dispunem‚ deoarece în cadrul şedinţelor vom fi implicaţi în activităţi
colective‚ care vor solicita o unire armonioasă a aptitudinilor tuturor
membrilor grupului. Următorul exerciţiu are menirea de a aprofunda
cunoaşterea de altul. (Se propune un exerciţiu cu utilizarea imaginaţiei
active. Participanţii se aşează cât mai comod‚ închid ochii. Moderatorul
vorbeşte‚ acompaniat de un fragment muzical).
- În Orient se spune că oamenii se cunosc nu întâmplător. Există câteva
cauze‚ care ne fac să întâlnim anume oamenii de care avem nevoie‚ să-i
cunoaştem pe cei‚ care ne vor deveni prieteni apropiaţi‚ parteneri de viaţă.
Una din acestea constă în faptul că-i întâlnim pe cei‚ care aidoma unor pomi
într-o livadă formează împreună cu noi un ansamblu‚ prin care ne
completăm reciproc‚ ne susţinem unul pe altul‚ învăţăm unul de la altul. Să
facem o călătorie prin această livadă fermecată.
Aşadar‚ ne aflăm într-o livadă. Pomi arătoşi‚ cu coroane doldora de rod se
înşiruie‚ fiecare din ei reprezentând un om‚ pe care-l cunoaştem bine‚ cu
care ne simţim bine‚ de care avem nevoie. Priviţi‚ chiar în faţa Dvs. e un
măr‚ cu fructe aromate şi mustoase‚ cu o coroană rotundă‚ bine
aranjată‚ îngrijită de grădinar. Alături un vişin‚ doldora de rod‚ fructele lui
sunt aidoma unor cercei eleganţi cu rubine. Dar cât de plăcută e atingerea
tulpinii cireşului – lucioasă‚ caldă‚ mângâietoare. Deşi e o livadă de pomi
fructiferi‚ chiar în centru s-a postat un stejar arătos. Probabil l-au plantat
aici ca să menţină cu rădăcinile-i puternice solul‚ sau poate pentru a aranja
în umbra lui banca‚ pe care odihneşte grădinarul. Plimbaţi-vă prin
livadă‚ admiraţi pomii‚ pe care-i consideraţi prieteni‚ încercaţi să înţelegeţi
prin ce vă atrag‚ ce vă oferă. Iar acum căutaţi pomul care vă simbolizează.
Apropiaţi-vă de acesta‚ admiraţi-l‚ discutaţi cu el. Puteţi discuta cât vă
doreşte inima…
Când discuţia va lua sfârşit‚ reveniţi în sală. Încercaţi să desenaţi pomul
care vă simbolizează. Notaţi pe desen câteva caracteristici ale lui. Pe o altă
foaie înscrieţi pomii şi copacii pe care i-aţi văzut în grădina vieţii voastre.
Ce sentimente v-a trezit priveliştea lor? Notaţi câteva calităţi ale pomilor
din această grădină.
Povestiţi despre pomul vieţii Dvs.
72
Ce pomi aţi mai întâlnit în grădina vieţii Dvs.?

Ce pomi din grupul nostru se aseamănă cu cei din grădina vieţii Dvs.?
Aranjaţi o livadă din pomii pe care i-aţi desenat. Lângă ce pom al Dvs. se va
simţi mai bine?
Notaţi alături de pomul Dvs. pe o fişă:
denumirea‚ specia‚ calităţile‚ particularităţile înfloririi‚ fructele‚ seminţele.
Cum se simte pomul Dvs. în grădina pe care am sădit-o împreună cu ceilalţi
participanţi la training?
Introducere în tematica trainingului
! Cuvântul moderatorlui. Moderatorul explică noţiunile de neîncredere

şi încredere în sine. Analiza se desfăşoară în trei blocuri: încrederea în
cadrul relaţiilor interpersonale‚ la nivelul proceselor de cunoaştere‚ în
manifestările afective.
Primul bloc. Se discută asupra situaţiilor concrete:
Când ai manifestat neîncredere‚ astfel nu ai legat o relaţie de prietenie‚ nu
şi-ai exprimat o opinie‚ pe care o considerai importantă‚ nu ai realizat un
lucru semnificativ pentru tine?
Ce te-a făcut să fii neîncrezut?
! Cuvântul moderatorlui. În discuţie aţi comunicat despre diverse

moduri de manifestare a neîncrederii în relaţiile interpersonale. Sursele
neîncrederii pot fi diferite. Vom nominaliza doar câteva. În primul
rând‚ mulţi oameni dau dovadă de anxietate‚ sau chiar de stări fobice‚ sub
forma unei frici de a fi respins‚ neînţeles‚ luat în derâdere. Aceste stări
provin din timiditate. Persoanele timide nu-şi valorizează pe deplin
posibilităţile şi aptitudinile‚ dispun de o autoapreciere scăzută‚ fapt care
duce la diminuarea sentimentului de stimă şi respect faţă de sine.
Astfel‚ ajungem la a doua cauză – autoaprecierea inadecvat scăzută.
Crezând că nu poţi prezenta interes pentru alţii‚ că nu vei reuşi să spui ceva
valoros‚ că nu vei izbuti să-şi expui pe înţeles gândul opinia‚ de fapt dai
dovadă de neîncredere în sine‚ fapt care te face retras‚ rezervat‚ neatractiv.
O altă cauză – gândurile iraţionale de felul “Trebuie să fim
modeşti”‚ “Relaţiile apropiate prezintă un risc psihologic sporit”‚ “Nu
există adevărată prietenie (dragoste)” sau altele - ne conduc spre solitudine
neîndreptăţită. Poate servi drept cauză şi incapacitatea de manifestare
sinceră a stărilor afective în comunicare.
73
Al doilea bloc. Se ajunge la concluzia‚ că anumite cogniţii pot genera
neîncredere în sine. Se discută pe marginea situaţiilor‚ analizate anterior.
Ce gândeşti în momentul când dai dovadă de neîncredere în a-ţi exprima
opinia‚ a face cunoştinţă cu cineva? Care din cunoştinţele date se prezintă
ca scheme importante în acţiunile tale? De unde le-ai învăţat?
Al treilea bloc. Se analizează rolul stărilor afective în manifestarea
încrederii sau neîncrederii în diverse situaţii.
Cum te simţi‚ când ai nevoie de a fi mai hotărât‚ pentru a-ţi exprima opinia‚
a-ţi apăra decizia?
Ce te ajută şi ce nu?
Se concluzionează asupra discuţiei‚ grupul fiind informat că la şedinţele
ulterioare aceste momente vor fi supuse unei analize mai detaliate.
Fiecare participant îşi expune opinia asupra activităţilor‚ realizate în cadrul
primei şedinţe. Spune ce a aflat nou‚ cum va utiliza aceste cunoştinţe.
Temă pentru acasă
Analiza unei situaţii în care persoana a dat dovadă de încredere în sine: ce
gândea‚ ce simţea‚ cum proceda?
Şedinţa 2. Cine sunt eu?

dezvoltarea capacităţilor de autoprezentare;
stabilirea modului de autoapreciere;
dezvoltarea atmosferei de colaborare şi coeziune grupală;
informarea asupra noţiunilor “autoapreciere” şi “autoprezentare”.
Exerciţiul “Suflul comun”.
! Cuvântul moderatorlui. În şedinţa de astăzi urmează să dezvoltăm în

continuare capacitatea de încredere în sine. Dar pentru aceasta e nevoie
de o atmosferă deosebită‚ în care se poate manifesta oricare încercare de
demonstrare a încrederii. Vă propun să vă luaţi de mâini şi pe rând să
transmiteţi cu mâna stângă mesajul în formă de strângere de mână celui de
alături. Primul impuls îl transmite (este numit unul din participanţi). Odată
cu impulsul numiţi‚ ce transmiteţi celui de alături. (După ce “strângerea de
mână” ajunge la cel care a lansat-o‚ începe cel de alături‚ la fel transmiţând
un mesaj. Astfel procedează toţi participanţii). A doua parte a exerciţiului
presupune dezvoltarea capacităţii de a simţi partenerul. Începem de la (este
numit unul din participanţi)‚ care urmăreşte respiraţia vecinului din
74
stânga‚ încercând să intre în acelaşi ritm. Mai apoi vecinul lui din dreapta se
implică… până la ultimul participant.
Ce aţi simţit în timpul executării exerciţiului?
Cât de mult au corespuns mesajele dispoziţiei voastre?
Cum va reuşit să intraţi în ritmul “suflului comun”?
Exerciţiul “Mutul şi orbul”
! Cuvântul moderatorlui. Oricare ar fi dificultăţile cu care ne

confruntăm‚ atunci când alături ai un om care te înţelege şi te susţine
ele par mai puţin dificile. Acum urmează să vă împărţiţi în perechi. Unul
din voi va juca rolul “orbului” (îi vor fi legaţi ochii)‚ altul – al “mutului”
(nu trebuie să pronunţe nimic). Aşa veţi călători prin încăpere‚ la întâlnire
cu o altă pereche “orbul” trebuie să-i recunoască şi să le pronunţe
prenumele. “Mutul” îl conduce‚ iar la recunoaştere aprobă sau dezaprobă
prin strângerea mânii sau atingeri. (După 7 min. participanţii îşi schimbă
rolul).
Cum v-aţi simţit alături de partenerul Dvs.?
Cum aţi simţit susţinerea lui?
Ce sentimente va provocat exerciţiul?
Exerciţiul “Cine sunt eu‚ cum sunt eu”
! Cuvântul moderatorlui. Fiecare din noi este convins că se cunoaşte

într-o măsură sau alta. Vă propun să notaţi pe foi câte 10 răspunsuri la
întrebările “Cine sunt eu? Cum sunt eu?” (Timpul – 5 minute).
După expirarea timpului fiecare participant citeşte cele notate. Discuţia se
axează asupra celor mai abstracte noţiuni‚ de felul “Sunt o stea”‚ “Sunt
precum un râu” etc. Participantului care a recurs la asemenea atribute i se
propune să povestească despre situaţiile când se simte şi se comportă aşa.
Ce aţi aflat nou despre sine?
Care din caracteristicile voastre sunt prezente mai frecvent (se manifestă
mai rar) în comportamentul şi starea Dvs.?
Exerciţiul “Ce cred oamenii despre mine”
! Cuvântul moderatorlui. Noi frecvent insistăm în a cunoaşte‚ ce cred

cei din jur despre persoana noastră. În acest exerciţiu veţi afla aceasta.
75
În conformitate cu alegerea voastră personală‚ puteţi participa la acest
exerciţiu.
Cel care doreşte‚ este invitat în centru. Moderatorul îl prezintă cu o
frază‚ prin care afirmă o calitate pozitivă (Priviţi la această domnişoară
simpatică. Priviţi-l pe tânărul acesta viguros). După care participantul iese
după uşă‚ iar grupul timp de 3 minute alcătuieşte portretul-
descriere‚ alcătuit din 10 atribute. După uşă participantul întocmeşte la fel
un portret‚ în care încearcă să stabilească cum va fi caracterizat. Când este
invitat‚ citeşte aceea‚ ce crede că i-a fost atribuit de grup. Grupul aprobă
calităţile care corespund descrierii colective‚ mai apoi i se citesc celelalte
calităţi şi îi este înmânată foaia cu anumite urări. La exerciţiu pot participa
toţi membrii grupului.
Ce aţi aflat nou despre sine?
Cum v-aţi simţit în timpul când grupul va oferit o caracteristică?
Cum vă apreciază cei din jur?
Cum vă apreciaţi personal?
Prezentarea temei efectuate acasă
Fiecare dintre participanţi povesteşte despre o situaţia în care a dat dovadă
de încredere în sine: ce gândea‚ ce simţea‚ cum proceda.
Desfăşurarea tematicii trainingului
! Cuvântul moderatorlui. O cheie potrivită descoperirii potenţialului

propriu‚ deci şi dezvoltării încrederii în sine ca posedând un anumit
potenţial‚ este autoaprecierea acestui potenţial. Există autoaprecieri de
diversă natură. Cei care se dezapreciază manifestă neîncredere‚ ezită în faţa
celor mai neînsemnate dificultăţi. Cei care se supraapreciază se pot
confrunta cu eşecul‚ deoarece nu şi-au probat propriile potenţe la
dificultatea sarcinii‚ astfel în viitor vor fi extrem de prudenţi şi‚ într-o
oarecare măsură‚ neîncrezuţi în sine.
Astăzi aţi încercat să vă schiţaţi portretul‚ răspunzând la întrebările “Cine
sunt eu‚ cum sunt eu?”. Analizaţi calităţile pe care le-aşi notat şi completaţi-
le cu răspunsuri la altă întrebare: de ce sunt aşa? De exemplu‚ sunt
deştept‚ deoarece din copilărie am fost orientat de părinţi spre lectura
literaturii serioase; sunt puternic‚ deoarece practic sportul. (10 min.).
Analizaţi cele scrise şi divizaţi-le în trei categorii: depinde de mine (litera E)
‚ de alţii (A) şi de soartă (S). Calculaţi rezultatele.
76
Când predomină litera E sunteţi cu adevărat stăpân pe viaţa voastră. Dar

cugetaţi asupra acestui lucru‚ prea poate insistaţi să controlaţi abuziv cursul
evenimentelor. Iar dacă de voi depind doar eşecurile‚ apoi e clar că vă
dezapreciaţi.
Dacă predomină litera A‚ contaţi prea mult pe aprecierile celor din jur‚ iar
când S – vă simţiţi dirijat de careva forţe externe.
Să încercăm un test‚ care vă va face mai clară situaţia (anexa 2).
(Sunt analizate rezultatele celor două probe).
! Cuvântul moderatorlui. După ce Dumnezeu a creat Universul şi

Pământul‚ Natura‚ Flora‚ Fauna şi Omul‚ a creat Adevărul. Dar
Dumnezeu a spus că omul nu poate căpăta adevărul fără de efort‚ de aceea a
decis să-l ascundă‚ pentru ca omul să-l caute‚ să muncească pentru a-l
căpăta. Mult timp a căutat un loc mai sigur pentru a-l ascunde: la fundul
oceanului‚ în vârful celui mai înalt munte‚ pe cea mai îndepărtată planetă…
Apoi a decis să ascundă Adevărul în inima omului. Omul îl caută peste tot –
pe pământ şi în cosmos‚ în ape şi munţi‚ fără a intui că-şi poartă cu sine
Adevărul.
Feed-Back
Fiecare participant spune ce a aflat‚ ce a învăţat în cadrul şedinţei‚ ceilalţi îi
oferă aplauze.
Temă pentru acasă
Observaţii asupra propriului comportament în situaţia de luare a unei
decizii: identificarea atitudinilor faţă de perspective – optimiste sau
pesimiste.
Şedinţa 3. Optimist sau pesimist?

instituirea unei atitudini pozitive faţă de evenimentele de viaţă;
exersarea unui model de comportament optimist;
aprecierea stărilor de spirit – optimistă şi pesimistă.
Exerciţiul “Vă comunic o taină personală”.
! Cuvântul moderatorlui. Fiecare din noi are careva secrete. Vom

începe şedinţa de astăzi cu comunicarea lor în taină. Primul va spune la
ureche vecinului taina sa‚ începând cu cuvintele “Vă comunic o taină
personală…”‚ după care taina va fi comunicată la ureche în şoaptă pe cerc
77
fiecărui‚ începând cu “Unuia din noi…”. (Taina poate fi de felul‚ “îmi place
să mănânc noaptea”‚ “întârzii aproape întotdeauna la întâlniri” etc. Pe rând
toţi participanţii comunică câte o “taină”.).
Ce secrete aţi aflat?
Sunteţi capabili să nu le spuneţi nimănui?
Să spunem toţi în cor: ”Cunoaştem multe secrete‚ dar nu le vom spune
nimănui!”.
Exerciţiul “Mă recunoaşteţi?”
! Cuvântul moderatorlui. Cred că aţi avut vreodată o întâlnire cu o

persoană‚ pe care n-o cunoşteaţi şi care a oferit o descriere la telefon.
În exerciţiul ce urmează veţi întocmi o caracteristică sumară‚ care va
cuprinde cinci particularităţi distincte legate de
gesticulaţie‚ mimică‚ mers‚ voce‚ deprinderi‚ după care urmează să fiţi
identificaţi (notele sunt transmise altor persoane‚ care ghicesc cine e
autorul).
Cum vă apreciaţi atenţia?
Cât de mult va bucurat depistarea Dvs.? (pentru cei care au fost lesne
identificaţi)
Ce sentimente aţi încercat când n-aţi fost corect identificat? (pentru cei care
n-au fost determinaţi corect)
Exerciţiul “Numele meu”
! Cuvântul moderatorlui.. Numele pe care-l purtăm ne caracterizează.

De exemplu‚ prenumele meu este Svetlana. Dacă voi utiliza toate
literele din care este acesta alcătuit‚ aş putea să-mi fac o caracterizare
scurtă. Sunt Svetlana‚ acesta e numele meu‚ de aceea ştiu că viaţa-mi este
asigurată de calităţile pe care acesta mi le oferă:
S – Sinceră
V – Veselă
E – Entuziastă
T – Tandră
L – Liberă
A – Atentă
N – Nostimă
A – Ambiţioasă.
78
Încercaţi să vă faceţi o caracterizare succintă de sine‚ utilizând literele

conţinute în prenumele pe care-l purtaţi (3 min.). Acum citiţi ceea ce aţi
scris.
Numele oferă şi capacitatea de a vă dezvolta. De exemplu‚ acum eu sunt
Svetlana Sinceră‚ dar aş dori să devin şi Svetlana Severă‚ sunt Veselă‚ dar
mi-aş dori să devin mai Vitează‚ sunt Entuziastă‚ dar mi-aş dori mai mult
Elan‚ sunt Tandră‚ dar îmi doresc mai multă Forţă Tinerească etc. Notaţi ce
doriţi să dezvoltaţi în personalitatea Dvs. (3 min.). Citiţi.
Dacă ţin cont de preocupările mele actuale‚ aş putea spune că sunt Svetlana
Moderatoare‚ dar îmi doresc să devin Svetlana Creatoare. Dar ce vă doriţi
Dvs.? Notaţi (3 min.). Citiţi.
Ce sentimente aţi trăit în timpul jocului cu numele?
Ce va pus pe gânduri‚ ce idei v-au apărut?
Ce aţi aflat nou despre membrii grupului în timpul realizării acestui
exerciţiu?
Discutarea temei realizate acasă
Ce vă reuşeşte mai bine: luarea unei atitudini optimiste sau pesimiste?
Ce vă ajută să menţineţi optimismul?
Pe ce calităţi personale contaţi în realizarea deciziilor luate?
Exerciţiul “Transformarea problemelor în scopuri”
! Cuvântul moderatorlui.. Fiecare din noi se confruntă cu anumite

probleme. Unele pot fi acceptate şi nu merită eforturi pentru a fi
rezolvate. Altele ne deranjează mult‚ de aceea am dori să le găsim o
rezolvare. Multe din problemele noastre pot fi rezolvate‚ dacă sunt
transformate în scopuri. Să încercăm această activitate.
Gândiţi-vă la o problemă‚ pe care doriţi să o rezolvaţi cel mai mult.
Întocmiţi o listă a dificultăţilor‚ legate de această problemă‚ pe care aţi dori
să le înlăturaşi cât mai curând. Pentru a le depista pe cele mai
importante‚ încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări:
- Ce vreau cu adevărat să realizez‚ să posed sau să fac?
- Ce-mi aduce plăcere în această activitate?
- În ce domenii am nevoie de perfecţionare a abilităţilor‚ pentru a face
faţă acestei probleme?
- Ce mă preocupă mult în ultimul timp?
- Ce-mi provoacă mai multe dificultăţi în ultimul timp?
79
- Ce-mi provoacă mai multe griji în ultimul timp?
- Ce-mi aduce satisfacţie?
- Ce mă întristează?
- Ce aş dori să schimb în atitudinea mea faţă de sine?
- Ce aş dori să schimb în comportamentul meu?
- Ce-mi i-a mai mult timp actualmente?
- Ce-mi este dificil să fac?
- Ce mă oboseşte mai mult?
- Cum aş putea să-mi programez mai bine timpul?
- Cum aş putea să organizez mai bine activitatea mea?
- De ce resurse am nevoie?
Analizând răspunsurile la întrebări‚ descrieţi problema pe care aţi dori să o
rezolvaţi cât mai repede. Încercaţi să oferiţi o descriere cât mai obiectivă (5
min.).
Formulaţi câteva scopuri‚ care vă orientează spre rezolvarea acestei
probleme. Ce ar putea contribui la înlăturarea ei‚ sau cel puţin la diminuare?
(10 min.)
1. Care este acum atitudinea Dvs. faţă de problema în cauză?
2. Prin ce se deosebeşte atitudinea Dvs. de trăirile de până la analiza pe
care aţi făcut-o?
3. Cum poate fi numită acum problema Dvs.?
4. Vă doriţi la fel de mult ca aceasta să nu fi existat?
5. Ce vă oferă rezolvarea problemei date?
Dezvoltarea tematicii trainingului
! Cuvântul moderatorlui. Anterior am văzut că privind la problemă ca

la un scop‚ găsim mai lesne rezolvarea. Tratarea dată poate fi numită
optimistă. Atitudinile optimiste presupun o tratare pozitivă a evenimentelor
de viaţă. Atitudinile pesimiste – viziuni şi gânduri negative. Atitudinile
pozitive (dragostea‚ curajul‚ insistenţa) contribuie la eliberarea şi orientarea
spre scop a energiei. Atitudinile negative (frica‚ timiditatea‚ invidia‚ dubiul)
transformă dorinţele în visuri irealizabile. Atitudinile optimiste îl transformă
pe om în cauză a succesului‚ cele pesimiste – în consecinţă a
circumstanţelor. Dacă am compara dorinţele noastre cu o
corabie‚ atitudinile ar fi aidoma unei cârme. De calitatea cârmei depinde
cursul corabiei. În exerciţiul ce urmează vom proba modul de instituire a
unei atitudini optimiste. Pentru aceasta actualizaţi una din dorinţele voastre‚
notaţi-i conţinutul‚ după care pronunţaţi un şir de fraze.
80
Eu pot!
Eu vreau!
Eu sunt capabil să realizez!
Decizia îmi aparţine!
Sunt un învingător!
Frazele sunt repetate de câteva ori‚ precum o rugăciune.
Ce s-a schimbat în atitudinea faţă de realizarea problemei?
Dacă nu va reuşit pentru început‚ repetaţi de mai multe ori
frazele‚ zâmbiţi‚ orientaţi-vă din nou spre o rezolvare pozitivă. Folosiţi
aceste fraze atunci‚ când vă confruntaţi cu o dificultate‚ cu necesitatea
rezolvării unei situaţii dificile.
Feed-back
Participanţii pe rând se aşează pe un scaun‚ amplasat în centru‚ ceilalţi
oferindu-i câte un cadou pentru activitatea în cadrul şedinţei. Cadoul trebuie
să fie imaterial (un zâmbet‚ o stea de pe cer‚ o plajă cu nisip cald etc.). La
înmânarea cadoului se nominalizează meritele.
Temă pentru acasă
Realizaţi un lucru‚ pe care îl aveţi de mai mult timp în planuri‚ dar nu vă
hotărâţi să începeţi. Analizaţi-l în conformitate cu metoda transformării
problemelor în scopuri. Folosiţi în realizare anumite tactici (vezi anexa 3).
Şedinţa 4. Lucrul cu scopul

dezvoltarea capacităţilor de stabilire a priorităţilor în realizarea scopurilor;
cunoaşterea motivaţiei personale şi orientarea pozitivă a acesteia.
Exerciţiul “Anotimpuri”.
! Cuvântul moderatorlui. (Pentru o derulare mai optimală a procesului

imaginativ‚ se recomandă realizarea exerciţiului pe un fundal muzical).
În natură totul e în armonie. Iată de ce am putea învăţa de la natură‚ cum să
realizăm o stare de armonie a lucrurilor. În natură‚ la fel precum în viaţa
omului‚ au loc diferite schimbări. Schimbările din viaţa noastră ne pot
bucura‚ dar şi întrista. Dar natura prin schimbare menţine starea de armonie.
Să urmărim cum se schimbă anotimpurile. Toamna – strânsul
roadelor‚ căderea frunzelor‚ plecarea păsărilor. Iarna – viscol şi vijelie.
Primăvara – renaştere. Vara – vegetaţie şi creşterea rodului. Aceasta
81
deoarece tot ce se petrece asigură o continuitate (povestirea despre mugure).
Dacă dorim să adunăm rodul eforturilor noastre‚ trebuie să ne bucurăm de
posibilitatea unui început. Acest gând trebuie să vă ghideze în realizarea
exerciţiului (5 min.).
Pe o coală de hârtie notaţi în ordine câteva analize ale evenimentelor‚ care
au loc acum în viaţa Dvs. profesională: ce se termină‚ dispare‚ se
finalizează‚ lăsând doar o amintire? ce se ascunde în mugurele‚ rămas după
activitatea pe care aţi realizat-o? ce dă primele frunze? ce e în floare? Ce
roade adunaţi? (7 – 10 min.)
Alegeţi din lista alcătuită două puncte‚ care vă par mai importante. Daţi-le o
scurtă explicaţie (10 min.).
Ce aţi ales?
Care este istoria acestui ciclu al activităţii Dvs. profesionale?
Ce facilitează şi ce încurcă realizarea?
Poate această activitate să constituie un scop important al vieţii Dvs.?
Ce vă orientează spre realizarea acestui scop?
Cum va fi viaţa Dvs.‚ dacă acest scop se va realiza?
Care din scopurile puse-n discuţie de membrii grupului vă sunt apropiate?
Ce aţi conştientizat pe parcursul realizării exerciţiului?
Analiza temei‚ efectuate acasă.
Povestire despre realizarea lucrului planificat de mai mult timp.
! Exerciţiul “Harta viitorului”. Cuvântul moderatorlui. Vom desena

acum o hartă. Aceasta va fi Harta Viitorului. Însemnaţi pe hartă
locul‚ unde vă aflaţi acum. Mai apoi notaţi locul unde aţi dori să vă aflaţi în
viitor şi distanţa în ani care vă desparte de acest punct din harta voastră.
Începeţi să notaţi calea spre viitor. Ea trece peste râuri şi munţi‚ prin
localităţi populate intens şi prin deşert. Notaţi denumirile fiecărui obiect din
harta voastră. Identificaţi locurile mai puţin accesibile‚ pe care le veţi
parcurge mai dificil. După ce veţi definitiva harta‚ stabiliţi ce mijloace de
transport pot fi folosite în deplasarea spre scop. Ce va alimenta transportul
ales? Cu cine veţi merge alături pe unele porţiuni‚ cine vă va ajuta să vă
deplasaţi în cele mai dificile locuri? Cum se aranjează calea voastră – cu
multe cotituri şi staţionări‚ sau confruntând locurile periculoase şi urmând-o
cu insistenţă? (20 min.)
Discuţia în grup asupra conţinutului exerciţiului (răspunsurile la
întrebări sunt notate din timp şi prezentate în formă de relatare)
82
Identificaţi cele mai importante locuri din hartă.

Ce scopuri intermediare urmează a fi realizate‚ până a ajunge în punctul
final?
Există sau nu o legătură (un drum) între punctele cardinale de pe hartă?
Unde urmează să vă confruntaţi cu pericole?
Unde vă veţi alimenta şi de ce aveţi nevoie pentru a vă restabili forţele?
Ce sentimente încercaţi‚ privind la harta întocmită?
! Cuvântul moderatorlui. Planificarea activităţii presupune un proces

complex de determinare a acţiunilor în vederea realizării scopurilor.
Planificarea începe de la întocmirea sarcinilor şi stabilirea termenilor. Ea
prevede realizarea următoarelor proceduri: stabilirea obiectivelor strategice
şi operative (direcţia generală); stabilirea strategiei dezvoltării (cum să fie
realizată mişcarea spre scop?); întocmirea planului pe termen lung cu
indicarea concretă a tuturor etapelor (în ce consecutivitate se realizează
scopul?); planificarea acţiunilor pe perioade scurte (semestru‚ lună) (cum se
realizează concret sarcinile dictate de obiectivele generale?); stabilirea unor
forme operative de control al realizării planului (cum se controlează
realizarea sarcinilor?).
Analizaţi materialele‚ prezentate în anexa 4 şi planificaţi în detaliu una din
acţiunile Dvs.‚ oglindite în Harta Viitorului (10 min.). Fiecare participant
prezintă planul său. Planurile sunt discutate în grup.
Feed-back. Participanţii pe rând se aşează pe un scaun‚ amplasat în centru
(”scaunul fierbinte”)‚ unde îşi expun timp de un minut toate observaţiile şi
urările în adresa trainingului.
Temă pentru acasă. Cauzele cele mai frecvente ale eşecurilor personale.
Şedinţa 5. Dezvoltarea capacităţilor de depăşire a barierelor în

realizarea scopurilor
dezvoltarea capacităţilor de stabilire a barierelor în realizarea scopurilor;
înlăturarea mecanismelor de apărare şi a rezistenţelor.
Exerciţiul “În barul fermecat”.
! Cuvântul moderatorlui. Imaginaţi-vă că v-aţi pomenit într-un bar

fermecat‚ unde puteţi servi un ceai‚ o cafea‚ un suc‚ care o să vă ofere
83
energia necesară pentru participarea activă la şedinţă. Cine doreşte să
devină primul client?
(Clientul este aşezat pe un scaun cu spatele la grup. Moderatorul citeşte
meniul‚ care include dulciuri – biscuiţi‚ prăjitură‚ napolitane‚ ciocolată etc.
Clientul alege ceva din meniu. Membrul grupului care îndeplineşte rolul
“comenzii” se apropie şi îi pune o mână pe umăr. Clientul urmează să
ghicească cine s-a apropiat. Pentru aceasta el adresează întrebări: cum este
ambalată ciocolata‚ unde e produsă‚ care sunt calităţile ei etc. Întrebările se
adresează‚ până nu este ghicit numele participantului care joacă rolul
gustării).
Analiza temei‚ efectuate acasă.
Povestire despre cele mai frecvente cauze ale insuccesului.
Exerciţiul “Consultantul”
! Cuvântul moderatorlui. Ascultarea atentă poate să-i ajute
interlocutorului la depistarea soluţiilor‚ pe care de fapt le deţine‚ dar refuză
să le utilizeze. Asemenea ascultare se numeşte ascultare activă. Pentru a o
realiza e nevoie de respectarea unor reguli (anexa 5). Citiţi regulile.
(Mai apoi participanţii se împart în perechi‚ unul asumându-şi rolul de
consultant. Participanţii se aşează unul în faţa altuia şi pe rând (timp de 5
min. fiecare) povestesc despre dificultăţile cu care se confruntă în realizarea
scopurilor. Povestirea este ascultată atent‚ fără a se face interpretări şi
evaluări. După aceasta moderatorul le propune participanţilor să noteze
opinia lor cu referinţă la conţinutul problemei interlocutorului. Observaţiile
şi propunerile sunt expuse într-o scrisoare‚ care este înmânată
interlocutorului. Scrisorile sunt citite şi discutate în grup).
Dezvoltarea cunoaşterii cauzelor şi a modurilor de înlăturare a
neîncrederii în sine
! Cuvântul moderatorlui. În anii 40 ai secolului XX psihologul şi

psihoterapeutul A. Salter a cercetat cauzele neîncrederii în sine. De la
bun început el a presupus anumite condiţii fiziologice‚ care condiţionează
neîncrederea: folosind noţiunile introduse în ştiinţa psihologică de I. Pavlov
“excitare – inhibare a proceselor nervoase”‚ Salter a considerat că cauzele
neîncrederii se conţin în predominarea celor din urmă procese. Persoanele
neîncrezute nu posedă capacitatea de manifestare spontană a sentimentelor
şi trăirilor‚ subapreciindu-şi posibilităţile şi confruntându-se cu dificultăţi în
comunicare. Persoana sănătoasă a fost numită de Salter
84
“excitatorică”‚ atribuindui-se capacităţi de manifestare afectivă autentică şi

spontană.
Salter a propus în caracterizarea persoanei sănătoase şase parametri:
vorbire emotivă: sinceritate‚ spontaneitate‚ lipsă de jenă în manifestarea
autentică a sentimentelor şi trăirilor;
expresivitate şi congruenţă a comportamentului non-verbal: manifestări
ale stărilor în gestică‚ mimică‚ pantomimică;
capacitate de a confrunta şi ataca opinia sau acţiunea inacceptabilă:
relatarea sinceră a propriilor dorinţe şi păreri;
utilizarea pronumelui “eu” în vorbire: capacitatea de expunere sinceră a
propriilor opinii‚ curaj în exprimarea dorinţelor personale;
acceptarea aprobărilor‚ laudelor din partea altuia şi renunţarea la
observaţii critice neîndreptăţite: capacitatea de a primi complimente cu
zâmbet firesc‚ recunoscând că le merită‚ de a spune sincer ce nu-i place şi
ce aprobă;
improvizarea în comunicare: libertate în exprimare.
Exerciţiul “Mulţumesc‚ eu ştiu acest lucru”.
Fiecare participant pe rând este aşezat pe un scaun în faţa grupului. I se fac
complimente‚ la care el urmează să răspundă cu zâmbet şi cu fraza
“Mulţumesc. Eu ştiu acest lucru”.
Cum v-aţi simţit în timpul exerciţiului?
Ce complimente v-au plăcut mai mult?
Care complimente au corespuns întru totul opiniei Dvs.?
Ce complimente n-aţi acceptat?
Feed-back
Participanţilor li se propune să se amplaseze în raport cu uşa în măsura în
care sunt satisfăcuţi de activităţile realizate la şedinţă. Cei care se simt
mulţumiţi – mai aproape de uşă‚ cei nemulţumiţi – mai departe. Fiecare
argumentează locul ales.
Temă pentru acasă. În faţa oglinzii‚ timp de 5 minute‚ privind la sine
repetaţi fraza: “Îmi place chipul meu”.
Şedinţa 6. Sînt o persoană simpatică

dezvoltarea capacităţilor de autoprezentare pozitivă;
85
identificarea şi valorificarea posibilităţilor de stabilire a contactelor
interpersonale.
Exerciţiul “Ghici cine e”.
! Cuvântul moderatorlui. Pe parcursul primelor cinci şedinţe aşi izbutit

să vă cunoaşteţi reciproc. Să controlăm‚ cât de mult vă cunoaşteţi unul
pe altul.
(Jumătate din participanţi se leagă pe ochi. Cealaltă jumătate se aşează în
faţă şi le oferă mâinile pentru examinare. Urmează identificarea partenerului
după mâini).
Exerciţiul “Dugheana cu minuni”
! Cuvântul moderatorlui. (Pentru o derulare mai optimală a procesului

imaginativ‚ se recomandă utilizarea unui fragment muzical). Se propun
câteva acţiuni de relaxare. După aceasta urmează povestirea despre o
dugheană fermecată‚ în care poţi procura orice-ţi doreşti. Moderatorul îşi
asumă rolul de vânzător. Fiecare participant îţi alege realizarea unei dorinţe‚
dar cumpărarea poate fi făcută doar în schimbul a ceva (realizarea unui
efort‚ renunţarea la ceva).
În finalul exerciţiului fiecare participant povesteşte despre trăirile sale şi
intenţia de a-şi realiza dorinţa pe care a procurat-o din “dugheana
fermecată”. Are loc o negociere a dorinţei cu moderatorul. Moderatorul şi
participantul îşi notează dorinţa şi preţul propus pentru realizarea acesteia.
Fiecare participant urmează să controleze‚ cum achită preţul şi devine
“stăpân” al dorinţei sale.
Exerciţiul “Sunt foarte bun”. Participanţii se împart în perechi. Fiecare
urmează să povestească despre sine timp de 2 minute doar lucruri foarte
bune. După exerciţiu se relatează ce s-a aflat nou despre parteneri.
Exerciţiul “Pot face bine acest lucru”
Fiecare participant povesteşte timp de 60 sec. despre un lucru pe care-l
poate face foarte bine. Rezultatele se discută.
! Cuvântul moderatorlui. Abilitatea de prezentare pozitivă‚ de creare a

unei impresii favorabile este o condiţie a încrederii în sine. Persoanele
date sunt simpatice‚ interesante‚ întâlnirea cu ele produce plăcere. Există
câteva condiţii‚ respectarea cărora creează o impresie bună a celor din jur
despre tine: posedarea unor atitudini optimiste faţă de sine‚ de alţii şi de
viaţă în general; capacitatea de autoprezentare pozitivă; promovarea activă a
86
propriilor opinii‚ ţinându-se cont de solicitările interlocutorului. Exerciţiile

propuse în continuare vor consolida unele abilităţi‚ formate la şedinţele
anterioare‚ şi vor contribui la instituirea deprinderilor noi.
Exerciţiul “Ce place oamenilor”
Fiecare participant timp de 3 minute îndeplineşte în scris proba. Mai apoi
participanţii se întrunesc câte doi şi întocmesc o listă comună. Echipele se
întrunesc în aşa mod‚ ca în final să se constituie două. Cele două echipe
prezintă pe rând cele întocmite‚ care se înscriu pe o foaie mare.
Exerciţiul “Capacitatea de a convinge o persoană”
Se desfăşoară în forma jocului de rol. Fiecare participant îşi aminteşte un
caz‚ în care are nevoie de mai multă putere de convingere pentru a izbuti să
realizeze ceva. Sunt selectate cele mai curioase cazuri şi este improvizat un
joc de rol cu participarea a două persoane. Jocul se poate repeta după alt
scenariu şi cu alţi participanţi. Rezultatele fiecărui joc sunt puse în discuţie.
Cum v-aţi simţit în timpul exerciţiului (pentru ambii jucători)?
Ce metode de a câştiga simpatia au fost utilizate (grupul‚ apoi jucătorii pe
rând)?
Care din ele au fost mai eficiente (grupul‚ apoi jucătorii pe rând)?
Care n-au atins rezultatul scontat (grupul‚ apoi jucătorii pe rând)?
Exerciţiul “Capacitatea de a convinge grupul”
Doritorii trebuie să facă o propunere grupului‚ folosind formele de câştigare
a simpatiei. După ce au evoluat toţi doritorii‚ se discută rezultatele.
Ce propuneri sunt acceptate
Ce metode de a câştiga simpatia au fost utilizate (grupul‚ apoi participanţii
implicaţi)?
Care din ele au fost mai eficiente (grupul‚ apoi participanţii implicaţi)?
Care n-au atins rezultatul scontat (grupul‚ apoi participanţii implicaţi)?
Feed-back
Analiza activităţilor şi a rezultatelor şedinţei.
Temă pentru acasă
Utilizarea metodelor de a câştiga simpatia în cotidian. Notarea rezultatelor:
schimbări pozitive în capacitatea de a comunica.
87
Şedinţa 7. Încrederea în sine în situaţiile complicate
dezvoltarea capacităţilor de orientare în situaţii complicate prin implicarea
spiritului creativ;
identificarea propriilor capacităţi creative.
Exerciţiul “Şapte pălării ale gândirii”.
! Cuvântul moderatorlui. Imaginaţi-vă că odată cu îmbrăcarea unei

pălării de o anumită culoare căpătaţi posibilitatea de a gândi în alt mod:
pălăria albă vă învaţă să gândiţi prin intermediul cifrelor‚ faptelor‚ fără
emoţii‚ logic şi concis;
pălăria neagră – să vedeţi toate părţile negative ale situaţiei‚ să apreciaţi
riscurile;
pălăria galbenă – să descoperiţi potenţialul pozitiv‚ plusurile situaţiei;
pălăria roşie – să vedeţi evenimentul în culori vii‚ trăindu-l intensiv;
pălăria verde – să depistaţi o soluţie originală‚ nouă;
pălăria albastră – să găsiţi sensul în faptele Dvs.‚ să generalizaţi
experienţele‚ să analizaţi problema în contextul evenimentelor curente.
Grupul se împarte în şase echipe‚ care urmează să realizeze
însărcinări‚ îmbrăcând pe rând pălării de diferite culori. Însărcinări:
1) relatarea de pe diferite poziţii a unei poveşti foarte cunoscute: “Scufiţa
Roşie”‚ “Capra cu trei iezi”‚ “Gogoaşa” etc.;
2) reţeta salatei cu roşii‚ castraveţi‚ ceapă şi ardei;
3) publicitatea îngheţatei cu ciocolată “Eskimo”.
Ce aţi învăţat în cursul acestui exerciţiu?
Ce “pălărie” îmbrăcaţi de obicei când vă confruntaţi cu o situaţie
complicată?
Ce pălărie v-ar plăcea să îmbrăcaţi într-o asemenea situaţie?
Încercaţi să schimbaţi “pălăria”. Ce se schimbă în modul Dvs. De a gândi‚ a
reacţiona afectiv‚ a acţiona?
Activităţi de realizare a tematicii grupului
! Cuvântul moderatorlui. Ideea aparţine cercetătorului De Bono‚ care

considera că dezvoltarea gândirii creative ţine de:
crearea unor condiţii ce implică rezolvarea de probleme;
dezvoltarea capacităţii de renunţare la ideile standardizate;
evoluarea aptitudinii de depistare a mai multor aspecte ale unei şi aceleiaşi
situaţii;
88
învăţarea modului de a “uni contradicţiile” şi a folosi această uniune în

rezolvarea problemei.
Implicarea creativităţii în depăşirea unor situaţii complicate poate depista
forţe ascunse‚ necunoscute‚ astfel manifestându-se capacităţi noi şi
încredere în posibilitatea rezolvării.
Exerciţiul “Capacităţi şi soluţii”
! Cuvântul moderatorlui. Pregătiţi câte o coală de hârtie. Eu o să vă

spun o poveste‚ iar pe parcurs va urma să realizaţi câteva însărcinări.
Trăia odată ca nici odată un Meşter Faur – Mâini de aur‚ care era foarte
respectat pentru munca sa. Avea el trei feciori‚ pe care i-a învăţat toate
secretele meseriei. Feciorii pe zi ce trecea deveneau tot mai iscusiţi‚ încât
meşterului îi creştea inima de bucurie. Dar îl tocea gândul că măiestria lor ar
trebuie să-şi găsească o întrebuinţare cât mai demnă. De aceea a hotărât că
feciorii ar trebui să-şi găsească o slujbă la palatul împăratului‚ pentru a-l
ajuta să cârmuiască cât mai înţelept ţara. Când feciorii au crescut mari şi
aveau unui 20‚ altul 18 iar cel de-al treilea 16 ani‚ i-a chemat meşterul la sie
şi le-a povestit despre intenţia sa. Apoi le-a pus haine de schimb şi hrană în
desagă şi i-a trimis la împărat.
Mult au mers flăcăii prin câmpii şi păduri‚ peste munţi şi ape şi au ajuns la
palatul imperial. Împăratul i-a primit în sala tronului‚ i-a privit cu
îngăduinţă‚ deoarece îl cunoştea bine pe meşterul vestit în toată ţara şi i-a
întrebat de ce au venit. Ei i-au răspuns că sunt în căutare de o slujbă. Şi
atunci împăratul le-a propus să îndeplinească câte 7 porunci‚ pentru a vedea
de ce sunt în stare. I-a trimis pe toţi în case diferite‚ pentru ca fiecare din ei
să demonstreze ce poate fără ajutorul fraţilor şi s-a pus pe gânduri‚ ce ar
putea să le poruncească.
1. Prima poruncă. În livada din preajma caselor în care locuiau se afla câte o
un trunchi uscat. Trebuie ca acesta să înfrunzească şi să înflorească
(participanţii trebuie să scrie ce ar face ei – 3 min.).
Primul frate a udat şi a îngrijit buturuga‚ până aceea a înverzit şi a înflorit.
Al doilea a inventat un dispozitiv‚ care la anumit timp uda şi risipea
îngrăşăminte – buturuga a înverzit.
Al treilea a altoit la rădăcina copacului câteva culturi‚ care au înverzit şi au
înflorit.
89
2. La curte a fost inventat un soi nou de ridiche‚ care are rădăcina foarte
mare. Cum poate fi scoasă? (participanţii trebuie să scrie ce ar face ei – 3
min.).
Primul frate – a săpat-o de jur împrejur cu atenţie.
Al doilea – a legat-o şi a prins funiile de câţiva cai‚ i-a mânat şi au scos-o.
Al treilea – a făcut câteva adâncituri la rădăcină şi a turnat acolo apă‚ solul
s-a înmuiat şi ridichea a fost scoasă fără mare greutate.
3. Furtuna a distrus un ambar şi a amestecat grâul‚ porumbul şi mazărea
Primul frate a ales bob cu bob.
Al doilea a confecţionat trei site cu diametrul diferit al găurilor şi a cernut
boabele.
Al treilea a confecţionat o maşină sofisticată de separare.
4. Tunsoarea a trei turme de oi cu lână de aur‚ dar foarte nărăvaşe. Dacă se
mânuia neglijent foarfecele, lâna creştea mai încet şi era mai puţin calitativă
Primul le-a îmblânzit.
Al doilea a inventat un aparat-capcană‚ care prindea oaia de picioare şi o
imobiliza‚ astfel putând fi tunsă.
Al treilea – un preparat‚ conţinând vitamine‚ dar de la care cădea lâna şi
creştea alta şi mai lungă, şi mai calitativă.
5. Trandafiri care se întind pe pământ şi au fost acoperiţi de buruiene
Primul i-a prăşit cu grijă.
Al doilea a folosit un foarfece care tăia din rădăcină buruienele.
Al treilea a acoperit buruienele cu un strat de substanţe care le
înăbuşeau‚ transformându-se mai apoi în îngrăşăminte pentru trandafiri.
6. Trei grajduri foarte murdare (participanţii trebuie să scrie ce ar face ei – 3
min.).
Primul le-a curăţat.
Al doilea a îndreptat jeturi puternice de apă‚ care au curăţat gunoiul.
Al treilea a ridicat pereţii‚ a turnat de asupra gunoiului sol‚ apoi beton şi a
pus grajdul pe un fundament nou.
7. Hoţii care fură merele de aur (participanţii trebuie să scrie ce ar face ei –
3 min.).
Primul le-a păzit.
Al doilea a organizat paza.
Al treilea a inventat o sperietoare automată‚ care a îngrozit hoţii.
90
Împăratul i-a primit pe toţi la slujbă: pe primul l-a numit educator al

prinţului (entuziasm)‚ pe a-l doilea – consilier personal (raţionalizare)‚ pe al
treilea – inventatorul principal al ţării (inventivitate).
Se calculează pentru fiecare calitate punctele adunate şi se transformă în
procente.
Care este modul Dvs. de orientare în situaţiile complicate?
Ce “pălărie” vă ajută să depăşiţi situaţiile dificile?
Care din fraţi vă este mai simpatic?
Cu ce vă asemănaţi cu fratele ce vă este mai simpatic?
Povestiţi despre rezolvarea unei situaţii complicate. Ce v-a ajutat să o
depăşiţi – entuziasmul‚ raţiunea sau creativitatea?
Povestire despre realizarea temei‚ propuse în şedinţa anterioară pentru
acasă.
Exerciţiul “Clipele cunoaşterii”
! Cuvântul moderatorlui. Omul are capacitatea de a învăţa toată viaţa.

Frecvent noi învăţăm lucruri noi‚ chiar fără a ne da seama de aceasta.
Uneori cunoştinţele vin din propriile experienţe neobişnuite‚ alteori – din
observarea comportamentelor altor persoane.
Pe o coală de hârtie notaşi o situaţia reală complicată‚ prin care treceţi
actualmente. Povestiţi-o grupului. Transmiteţi notele pe cerc‚ pentru ca
fiecare să vă ofere câte o experienţă personală în rezolvarea unor situaţii de
asemenea fel (15 min.). Citiţi sfaturile‚ oferite de membrii grupului.
Elaboraţi-vă propria rezolvare (10 min.).
Ce sentimente aţi încercat în timpul exerciţiului?
Ce v-a ajutat să elaboraţi soluţia?
Care din experienţele propuse de alţi membri ai grupului sunt cunoscute şi
de Dvs.?
Care din experienţele propuse de alţi membri ai grupului sunt noi pentru
Dvs.?
Cum aţi folosit în elaborarea soluţiilor experienţele cunoscute şi cele noi?
Feed-back. Exerciţiul “Arată-l cu degetul”
Toţi participanţii ridică o mână în sus şi la comanda moderatorului arată la
cel‚ pe care-l consideră corespunzător enunţului. De exemplu: arată-l pe cel
91
mai activ în şedinţa de astăzi; arată-l pe cel mai vesel; pe cel mai inactiv; pe
cel care v-a ajutat astăzi; pe cel mai optimist; pe cel mai pesimist; pe cel
mai inventiv etc.
Se oferă timp pentru a observa reacţia membrilor grupului în raport cu sine.
Se discută rezultatele şedinţei.
Temă pentru acasă.
Utilizarea soluţiei de rezolvare a unei situaţii complicate‚ elaborate la
training‚ în cotidian.
Şedinţa 8. Ne manifestăm deschis dorinţele şi sentimentele

dezvoltarea abilităţilor de autoanaliză şi identificare a dificultăţilor de
interacţiune cu alţii;
definirea modurilor eficiente de manifestare a propriilor dorinţe şi
sentimente în relaţie cu alţii.
Exerciţiul “Ce doresc să-ţi comunic?”.
! Cuvântul moderatorlui. În anumite situaţii ne confruntăm cu

necesitatea de a comunica ceva partenerului‚ fără prea multe cuvinte.
Prin exerciţiul ce urmează vom încerca să facem acest lucru‚ folosind un
mod‚ oarecum diferit‚ de a spune ceva despre simpatiile noastre unui
membru al grupului.
Participanţii se selectează în perechi după principiul: cui aş dori să-i
comunic‚ că-mi este simpatic. Unul din participanţi iese din sală‚ cel de-al
doilea timp de cinci minute modelează din membrii grupului o
sculptură‚ prin care doreşte să-i comunice partenerului starea sa
afectivă‚ apoi comunică tuturor care este intenţia sa. Participantul al
doilea este invitat în sală şi încearcă să stabilească ce i-a fost comunicat
prin “mesajul sculptural”. Mai apoi‚ în prezenţa grupului‚ prin utilizarea
aceluiaşi material‚ creează un răspuns la mesaj.
Ce aţi simţit în timpul executării procedurilor?
Cum s-a schimbat starea Dvs. de spirit pe parcursul exerciţiului?
Cum a-ţi putea să-i mai comunicaţi unei persoane despre simpatia Dvs.‚ fără
a utiliza mesajele verbale?
Încercaţi să faceţi acest lucru‚ alegându-vă drept partener pe unul din
membrii grupului.
92
Povestire despre realizarea temei‚ propuse în şedinţa anterioară pentru

acasă.
Exerciţiul “Ce-mi limitează acţiunile în relaţiile interpersonale?”.
! Cuvântul moderatorlui. De faptul‚ cât de adecvat ne exprimăm

dorinţele şi emoţiile‚ ţinând cont‚ pe de altă parte‚ de interesele
partenerului‚ depinde în mare măsură calitatea relaţiei interpersonale. În
literatura psihologică se întâlnesc un şir de analize ale modului de
manifestare a stărilor afective în cadrul unei relaţii şi propuneri de
modelare a unui stil eficient‚ constructiv. Să le analizăm (anexa 6).
În grupuri sunt citite şi analizate modurile de manifestare
neconstructivă‚ ineficientă a dorinţelor şi stărilor afective. Sunt elaborate
şi prezentate moduri constructive.
Exerciţiul “Prietena”
! Cuvântul moderatorlui. O bună cunoscută de a Dvs. vă cere ajutorul‚

în rezolvarea problemei angajării în serviciu. Deoarece în organizaţia
în care lucraţi apare un loc vacant‚ sarcinile căruia sunt pe măsura
competenţei cunoscute Dvs.‚ îi propuneţi şefului o întâlnire‚ în cadrul care
va examina cererea prietenei. Conducătorul organizaţiei numeşte o oră
potrivită‚ care este discutată cu prietena. Căpătând accepţiunea
ambilor‚ aşteptaţi ziua şi ora. Dar prietena nu vine la audienţă. Seara îi
telefonaţi…
- Ce-i veţi spune? Elaboraţi două variante ale discuţiei – eficientă şi
ineficientă. Prezentaţi variantele grupului.
Cum v-aţi simţit în timpul prezentării variantei de comunicare eficientă?
Cum v-aţi simţit în timpul prezentării variantei de comunicare ineficientă?
Care sunt cele mai potrivite moduri de manifestare a propriilor dorinţe şi
stări afective‚ în asemenea situaţii?
Elaboraţi un model colectiv (participanţii se împart în trei-patru
grupe‚ elaborează şi prezintă varianta grupului).
Povestiţi despre rezolvarea unei situaţii complicate. Ce v-a ajutat să o
depăşiţi – entuziasmul‚ raţiunea sau creativitatea?
Exerciţiul “Identificăm şi înlăturăm dificultăţile de comunicare”
! Cuvântul moderatorlui. În anexa 7 sunt prezentate câteva situaţii‚ în

care urmează să identificaţi un model eficient de manifestare a stărilor
93
afective‚ dorinţelor personale. Completaţi fiecare situaţie‚ mai apoi
comparaţi-le cu cele propuse în partea a doua a anexei (15 min.). Identificaţi
în partea a doua a anexei modurile de expunere a dorinţelor şi
sentimentelor.
Care sunt modurile eficiente de comunicare a dorinţelor personale?
Ce reacţii din partea interlocutorului provoacă comunicarea sinceră a
dorinţelor şi sentimentelor personale?
Ce experienţe de comunicare sinceră aţi avut în ultimul timp?
Cum vă ajutat comunicare sinceră în relaţiile interpersonale?
Realizarea tematicii trainingului
! Cuvântul moderatorlui. În diverse situaţii modurile de comunicare

sinceră pot fi diferite. Este foarte important să ţinem cont de starea
interlocutorului‚ de atitudine lui faţă de problema Dvs.‚ de calitatea relaţiei
cu acesta. Folosind regulile şi schema expusă în anexa 8‚ formulaţi un mod
de comunicare a dorinţelor şi sentimentelor personale.
Situaţii
1. Aveţi neplăceri la serviciu cu şeful‚ care vă impune rezolvarea unor
probleme ce nu ţin de competenţele şi obligaţiile Dvs. Acasă soţul nu vă
înţelege‚ considerând că în ultimul timp ţineţi mai mult în atenţie
problemele serviciului‚ decât chestiunile familiale…
2. Soţul vine obosit de la serviciu şi vă aminteşte că aţi promis să-i ajutaţi
în întocmirea unui raport‚ dar nu v-aţi ţinut de cuvânt‚ din care cauză a fost
avertizat de şef. Îi spuneţi că n-aţi găsit timp să-l ajutaţi‚ deoarece v-a
preocupat nota negativă pe care a primit-o fiica la matematici…
3. După angajare la serviciu treburile casei nu vă mai reuşesc ca pe
timpuri. Soţul vă face observaţie‚ că uitaţi mereu să-i apretaţi şi călcaţi
cămaşa…
4. În cercul prietenilor soţul (soţia) Dvs. face glume pe seama unei gafe‚ pe
care aţi admis-o recent şi care nu vă este deloc plăcută…
5. Un prieten al familiei vine la voi‚ pentru a se plânge pe soţia sa‚ care în
ultimul timp nu se ocupă de loc de problemele şcolare ale copiilor. Îl
ascultaţi în doi…
Care din modurile de comunicare sinceră vă sunt bine cunoscute?
Ce aţi aflat nou pe parcursul exerciţiului?
94
Ce greşeli aţi învăţat să evitaţi?

Feed-back. Exerciţiul “Alter Ego”
Participanţii vorbesc din numele altuia‚ ce au simţit‚ ce au învăţat la
şedinţă‚ ce dorinţe au pe viitor. Mai apoi îşi expun părerea‚ cât de mult sunt
înţeleşi de membrii grupului.
Temă pentru acasă
Utilizarea comunicării sincere în cotidian. Notarea rezultatelor.
Şedinţa 9. Ce-am învăţat despre mine şi pentru mine (şedinţă de

totalizare)
verificarea rezultatelor trainingului;
stabilirea unor moduri de dezvoltare a abilităţilor‚ cultivate în training;
identificarea unor “locuri slabe” şi modelarea unor moduri independente de
înlăturare a lor.
Exerciţiul “Spirit de echipă”.
Moderatorul dă pe rând însărcinări‚ pe care urmează să le îndeplinească un
număr anumit de participanţi (să se ridice 6 participanţi‚ să-şi astupe ochii
2‚ să aplaude 4‚ să zâmbească 7 etc.). Participanţii urmează să îndeplinească
însărcinarea‚ înţelegându-se între sine fără de cuvinte.
Exerciţiul “Ascunzătoarea”.
Moderatorul aşterne pe duşumele 2 ziare. La comanda “Ploaie” toţi
participanţii urmează “să se pomenească în ascunzătoare”.
Participanţii povestesc despre realizarea temei pentru acasă.
Exerciţii de aprofundare în tematica trainingului
! Cuvântul moderatorlui. Timp de mai multe şedinţe am încercat să ne

dezvoltăm competenţe şi abilităţi‚ care ne-ar ajuta să ne manifestăm
mai încrezuţi în diverse situaţii de viaţă. Astăzi vom totaliza rezultatele
activităţii noastre. Pentru început să controlăm rezultatele întrunirilor
noastre‚ îndeplinind un test (anexa 9).
Este realizat testul şi calculate rezultatele. Fiecare îşi expune opiniile.
Nivelul încrederii în sine vă determină anumite acţiuni. Ele sunt ilustrate
chiar în situaţiile‚ din care este constituit testul.
95
Ce solicitări şi probleme de viaţă sunt prezente în fiecare din aceste situaţii?
Cum se manifestă în rezolvarea lor autoaprecierea‚ determinarea
capacităţilor personale?
Ce vă vorbesc prietenii‚ apropiaţii despre capacitatea de a face faţă
situaţiilor‚ prezentate în test?
Exerciţiul “Povestea şanselor realizate”
! Cuvântul moderatorlui. În unele din poveştile copilăriei noastre eroii

suportă mult timp dificultăţile vieţii‚ pentru ca în final să câştige. Aşa
se întâmplă în “Cenuşăreasa”‚ “Bobocelul urât”‚ “fata babei şi fata
moşneagului”. Ce le-a ajutat eroilor să-şi realizeze visul? Încercaţi să
povestiţi istoria lor‚ transformând eroii neîncrezuţi‚ timizi în încrezuţi şi
insistenţi.
Echipa se împarte în trei grupe‚ fiecare primind câte o poveste. În grup este
elaborată o altă variantă. Variantele sunt prezentate şi puse în discuţie.
Cum s-a schimbat povestea?
În ce postură eroul poveştii vă este mai simpatic?
Ce i-a ajutat Cenuşăresei să ajungă regină‚ Bobocelului urât – lebădă‚ fetei
moşneagului - fericită?
Ce învăţăminte vă oferă aceste poveşti?
Formulaţi câte un motto al vieţii‚ inspirându-vă din poveştile discutate.
Exerciţiul “Maşina timpului”
! Cuvântul moderatorlui. Imaginaţi-vă că v-aţi pomenit într-o maşină a

timpului. În faţa voastră pe un panou se află mai multe butoane.
Apăsaţi butonul pe care e scris “Mâine”. Unde vă aflaţi? Cine e alături de
voi? În ce relaţii se află aceşti oameni cu Dvs.? Cum arătaţi? Ce faceţi?
Cum vă simţiţi? Apăsaţi butonul pe care e scris “Peste un an”. Unde vă
aflaţi? Cine e alături de voi? În ce relaţii se află aceşti oameni cu Dvs.?
Cum arătaţi? Ce faceţi? Cum vă simţiţi? Apăsaţi butonul pe care e scris
“Peste 5 ani”. Unde vă aflaţi? Cine e alături de voi? În ce relaţii se află
aceşti oameni cu Dvs.? Cum arătaţi? Ce faceţi? Cum vă simţiţi? Apăsaţi
butonul pe care e scris “Peste 10 ani”. Unde vă aflaţi? Cine e alături de voi?
În ce relaţii se află aceşti oameni cu Dvs.? Cum arătaţi? Ce faceţi? Cum vă
simţiţi? Apăsaţi butonul pe care doriţi. Unde vă aflaţi? Cine e alături de
voi? În ce relaţii se află aceşti oameni cu Dvs.? Cum arătaţi? Ce faceţi?
Cum vă simţiţi?
Este discutat exerciţiul.
96
Exerciţiul “Dicţionarul”
! Cuvântul moderatorlui. Un şir de cuvinte din limba română implică

sensul persoanei noastre. Vom citi aceste cuvinte şi explicaţiile pe care
le oferă dicţionarele de psihologie (anexa 10).
Grupul se împarte în echipe‚ care citesc şi discută asupra noţiunilor.
Care din sensurile propuse v-au oferit anumite înţelegeri a fenomenului
încrederii în sine?
De ce capacităţi este nevoie‚ pentru a dezvolta şi menţine încrederea în
sine?
Ce experienţe de comunicare sinceră aţi avut în ultimul timp?
Cum vă ajutat comunicare sinceră în relaţiile interpersonale?
Discuţieşi exerciţii în conformitate cu tematica trainingului
! Cuvântul moderatorlui. În diverse situaţii modurile de comunicare

sinceră pot fi diferite. Este foarte important să ţinem cont de starea
interlocutorului‚ de atitudine lui faţă de problema Dvs.‚ de calitatea relaţiei
cu acesta. Folosind regulile şi schema expusă în anexa 8‚ formulaţi un mod
de comunicare a dorinţelor şi sentimentelor personale.
Situaţii
1. Aveţi neplăceri la serviciu cu şeful‚ care vă impune rezolvarea unor
probleme ce nu ţin de competenţele şi obligaţiile Dvs. Acasă soţul nu vă
înţelege‚ considerând că în ultimul timp ţineţi mai mult în atenţie
problemele serviciului‚ decât chestiunile familiale…
2. Soţul vine obosit de la serviciu şi vă aminteşte că aţi promis să-i ajutaţi
în întocmirea unui raport‚ dar nu v-aţi ţinut de cuvânt‚ din care cauză a fost
avertizat de şef. Îi spuneţi că n-aţi găsit timp să-l ajutaţi‚ deoarece v-a
preocupat nota negativă pe care a primit-o fiica la matematici…
3. După angajare la serviciu treburile casei nu vă mai reuşesc ca pe
timpuri. Soţul vă face observaţie‚ că uitaţi mereu să-i apretaţi şi călcaţi
cămaşa…
4. În cercul prietenilor soţul (soţia) Dvs. face glume pe seama unei gafe‚ pe
care aţi admis-o recent şi care nu vă este deloc plăcută…
5. Un prieten al familiei vine la voi‚ pentru a se plânge pe soţia sa‚ care în
ultimul timp nu se ocupă de loc de problemele şcolare ale copiilor. Îl
ascultaţi în doi…
97
Care din modurile de comunicare sinceră vă sunt bine cunoscute?
Ce aţi aflat nou pe parcursul exerciţiului?
Ce greşeli aţi învăţat să evitaţi?
Feed-back. Exerciţiul “Alter Ego”
Participanţii vorbesc din numele altuia‚ ce au simţit‚ ce au învăţat la
şedinţă‚ ce dorinţe au pe viitor. Mai apoi îşi expun părerea‚ cât de mult sunt
înţeleşi de membrii grupului. Se discută rezultatele şedinţei.
Temă pentru acasă
Utilizarea comunicării sincere în cotidian. Notarea rezultatelor.
Şedinţa 10. Totalizarea rezultatelor şi finisarea activităţii

grupului
totalizarea rezultatelor trainingului;
stabilirea unor însărcinări‚ prin care s-ar perpetua experienţa căpătată în
grupul psihologic în condiţiile sociale reale.
Exerciţiul “Ce am învăţat în grup?”.
! Cuvântul moderatorlui. Notaţi începuturile a câtorva fraze şi

terminaţi-le cum vă doriţi:
- Am învăţat…
- Am aflat că…
- Mi-am confirmat opiniile…
- Am descoperit…
- Am fost uimit…
- Îmi place…
- Am fost decepţionat…
- Cel mai important lucru pentru mine a fost…
După completarea şi citirea frazelor se discută asupra dorinţelor de
dezvoltare a fiecărui participant.
Exerciţiul “Telegrama”
! Cuvântul moderatorlui. Întocmiţi o telegramă din 12 cuvinte‚ pe care

o adresaţi unui prieten‚ în care-i povestiţi ce aţi făcut timp de patru
zile: ce aţi aflat‚ ce aţi învăţat‚ ce v-a plăcut‚ ce n-aţi înţeles‚ ce a fost
important pentru Dvs.‚ ce veţi face în continuare?
98
Telegramele sunt citite şi discutate.

Exerciţiul “Ce aş dori să realizez?”.
! Cuvântul moderatorlui. În finalul activităţii grupului vă propun să

apreciaţi‚ cum veţi dezvolta în continuare‚ abilităţile căpătate la
şedinţele trainingului. Divizaţi pagina în două părţi. În prima notaţi pentru
început lucrurile pe care nu le faceţi‚ dar intenţionaţi să le realizaţi în viitor;
mai apoi – cele pe care le-aţi probat‚ iar în viitor le veţi realiza mai activ. În
partea a doua a paginii: sus – ce faceţi fără prea mare plăcere şi intenţionaţi
să renunţaţi să mai realizaţi în viitor‚ jos – la ce aţi renunţat de acum.
Alegeţi câte o activitate din cele două coloane‚ care prezintă o semnificaţie
personală mai importantă. Analizaţi şi încercaţi să definiţi‚ ce vă va ajuta să
vă realizaţi dorinţa‚ ce vă poate încurca.
Cât de dificil (sau uşor) a fost realizat acest exerciţiu?
Ce tip de activităţi domină?
Cum primesc decizii în situaţiile sociale reale?
Cu cine le discut?
Cine mă poate ajuta la realizarea celor proiectate pentru viitor?
Ce mă poate ajuta la realizarea celor proiectate pentru viitor?
Exerciţiul “Floarea soarelui”
! Cuvântul moderatorlui. Aşezaţi-vă în cerc‚ închideţi ochii şi amintiţi-

vă:
- cum aţi venit în grup;
- pe cine-l cunoşteaţi mai puţin;
- cum v-aţi simţit la prima şedinţă;
- când aţi simţit‚ că vă doriţi mult să veniţi la şedinţe (2 min.).
Acum deschideţi ochii‚ ridicaţi-vă şi apropiaşi-vă cât mai mult unul de altul.
Puneţi mâinile pe umerii vecinilor. Imaginaţi-vă că sunteţi o floare a
soarelui‚ legănată de vânt. Legănaţi-vă spre dreapta‚ apoi spre stânga.
Închideţi ochii şi continuaţi să vă legănaţi (1 min.). Mai apoi deschideţi
ochii‚ dar continuaţi să vă simţiţi o floare‚ legănată de vânt. Priviţi pe rând
în ochii fiecărui membru al grupului‚ încercând să-i prindeţi şi privirea lui
(2 min.).
Închideţi din nou ochii. Luaţi mâinile de pe umerii vecinilor. Floarea
soarelui s-a copt‚ fiecare din voi se desprinde de pălăria ei‚ aidoma unor
seminţe. Cu ochii închişi faceţi câte un pas în urmă şi întoarceţi-vă la 180
99
grade. Simţiţi vântul‚ care vă desprinde şi vă poartă. Sunteţi o seminţă
aparte‚ purtând în sine energia unei creşteri noi. Energia care vă trece prin
tot corpul. Repetaţi cuvintele: “Sunt plin de forţe vitale‚ sunt energic‚ sunt
gata de creştere personală‚ de dezvoltare” (2 min.). Deschideţi ochii.
Programul grupului nostru s-a terminat‚ dar nu s-a terminat dezvoltarea
Dvs. personală.
În cadrul şedinţei finale pot fi efectuate şi alte exerciţii‚ care vor permite
discutarea rezultatelor trainingului – cunoştinţele şi abilităţile
achiziţionate‚ vor crea o atmosferă favorabilă a despărţirii. De
exemplu‚ participanţii se pot împărţi în echipe şi întocmi textul “Imnului
omului încrezut în forţele proprii” sau scenariul unui spectacol “Păşesc cu
încredere prin viaţă – dificultăţile nu mă sperie‚ dar mă învaţă!”.
100
ANEXE LA TRAININGUL DE DEZVOLTARE A ÎNCREDERII ÎN

SINE
Anexa 1
Îmi expun propriile opinii‚ sugestii‚ gânduri‚

folosind pronumele “eu”‚ nu “noi” sau “toţi”
Sunt personal responsabil‚ îmi expun propriile opinii.
Am curaj să exprim chiar opinii‚ care vin în
contradicţie cu cele general acceptate‚ dar după ce le
chibzuiesc bine şi sunt convins că pot fi argumentate şi
ilustrate cu diverse exemple concrete
Nu folosesc adresări la persoana a treia‚

mă adresez direct colegilor
Dacă în prezenţa cuiva se foloseşte un pronume la persoana a
treia‚ se creează impresia de a-l neglija‚ a-l face să se afle în
afara discuţiilor. Pentru a fi corect în raporturile cu alţi
membri ai T-grup-ului‚ folosesc adresările directe.
Spun ce-mi încurcă să particip la activităţile‚

prevăzute de programul training-ului
Dacă nu sunt predispus să particip la discuţie din
anumite considerente‚ spun sincer ce mă face să rămân
pasiv. Chiar rămânând pasiv‚ în condiţiile când voi
înţelege cauzele inactivităţii mele voi fi parţial
încadrat în lucrul pe care-l realizează membrii
grupului.
Nu întreb “de ce?”‚ dar “ce?”‚ “unde?”‚ “când?”

Întrebările “ce?”‚ “unde?”‚ “când?” se referă la
fapte‚ evenimente reale‚ propuneri etc. Ele las mai puţine şanse
interpretărilor‚ evaluărilor şi aprecierilor subiective‚ stimulează
discuţia‚ exprimarea liberă. Întrebarea “de ce?” exprimă dorinţa de
a căpăta o explicaţie‚ denotă o oarecare notă de superioritate‚ de
evaluare‚ creează o stare de confuzie a interlocutorului.
101
Nu discut în şoaptă‚ “la urechea” vecinului‚
îmi exprim opinia în public
Discuţiile în afara grupului încurcă procesului de dezvoltare a
coeziunii de grup‚ deoarece‚ în primul rând‚ îi lasă pe cei care
practică în afara proceselor grupale‚ în cel de-al doilea‚ îi
intimidează pe ceilalţi participanţi‚ care pot crede că sunt puşi
în discuţie‚ nu sunt luaţi în serios sau altceva.
Sunt sincer şi firesc

Contactele cu oamenii se realizează mai lesne atunci‚ când dai
dovadă de manifestări sincere: vorbeşti ce crezi‚ denoţi sentimentele
pe care le ai‚ faci cum consideri că e mai potrivit.
Totodată‚ adevăratele relaţii bazate pe simpatie şi respect mutual
presupun cunoaşterea reală a partenerului.
Tot ce aud aici‚ tot ce spun aici constituie un obiect

al confidenţialităţii – nu transform într-un obiect
al discuţiilor în afara grupului
Fiecare participant va fi mai încrezut şi mai activ‚ dacă va întâlni
o atmosferă de confidenţialitate‚ de respect şi încredere mutuală.
Discuţiile şi evenimentele din cadrul şedinţelor training nu trebuie
să se transforme într-un obiect de disputare în alte grupuri‚ pot fi
promovate doar rezultatele activităţii comune –
cunoştinţe‚ informaţii‚ deprinderi.
Mă strădui să mă ţin de principiul “aici şi acum”‚ să menţin

sentimentul realităţii
Ţin cont de ceea ce se petrece‚ pot participa activ la discuţii‚ ţin în atenţie
cele spuse de alţi participanţi şi pot contribui personal la dezvoltarea ideii
colective. Aceasta conduce la instituirea unei atmosfere de lucru‚ de
elaborare colectivă a deciziilor şi soluţiilor şi la coeziunea de grup.
102
Anexa 2
Testul “Cât de mult vă cunoaşteţi”
1. Povestiţi despre problemele sau neplăcerile personale:
a) nu‚ oricum nu-mi ajută cu nimic – 3 puncte;
b) da‚ dacă am un interlocutor potrivit – 1 punct;
c) nu‚ câteodată îmi este chiar mie dificil să cuget asupra celor întâmplate
– 0 puncte.
2. Cât de puternic retrăiţi în cazul unor evenimente neplăcute:
a) întotdeauna şi puternic – 4 puncte;
b) depinde de circumstanţe – 0 puncte;
c) pur şi simplu le trăiesc‚ deoarece ştiu că mai devreme sau mai târziu
totul se va clarifica – 2 puncte.
3. Dacă nu consumaţi alcool‚ treceţi la următoarea întrebare‚ dacă
da‚ apoi din cauza:
a) s-mi “înec în vin amarul” – 5 puncte;
b) să mai uit de neplăceri – 3 puncte;
c) din plăcere – 1 puncte.
4. Ce faceţi în cazul‚ când cineva va tratat cu nedreptate‚ va insultat
puternic:
a) îmi permit realizarea unei dorinţe‚ pe care o aveam de mai mult timp –
0 puncte;
b) merg la un prieten bun – 2 puncte;
c) rămân acasă şi-mi trăiesc în solitudine neplăcerile – 4 puncte.
5. Când te supără un om foarte apropiat:
a) mă închid în sine – 3 puncte;
b) cer explicaţii – 0 puncte;
c) povestesc despre aceasta cuiva‚ care-i gata să mă asculte – 1 puncte.
6. Când sunt fericit:
a) uit de neplăceri – 1 puncte;
b) mă tem că aceste clipe vor zbura prea repede – 3 puncte;
c) nu uit că mai există şi clipe grele – 5 puncte.
103
7. Ce credeţi despre psihoterapeuţi:
a) n-aş dori să fiu pacientul cuiva – 4 puncte;
b) ei ar putea să le ajute multor oameni – 2 puncte;
c) omul îşi poate rezolva şi singur problemele – 3 puncte.
8. După părerea Dvs.‚ soarta:
a) mă persecută – 5 puncte;
b) e nemiloasă uneori – 2 puncte;
c) e bună cu mine – 1 puncte.
9. Ce gândiţi după ce vă certaţi cu partenerul‚ când vă trece supărarea:
a) despre lucrurile plăcute‚ trăite în comun în trecut – 1 puncte;
b) despre o răzbunare tainică – 2 puncte;
c) la toate‚ pe câte le suport din cauza acestui om – 3 puncte.
7-15 puncte. Vă împăcaţi uşor cu neplăcerile personale‚ deoarece deţineţi
capacitatea de a le aprecia. Nu vă place să vă autocompătimiţi. Deţineţi un
echilibru afectiv de invidiat!
16-26 puncte. Uneori blestemaţi soarta. Totuşi găsiţi alinarea în discuţii cu
oamenii. După aceasta vă simţiţi mai bine (mai ales dacă aţi fost ascultat cu
atenţie şi compasiune). Ar fi mai bine‚ dacă aţi învăţa să vă
autocontrolaţi‚ cât mai rar utilizând ascultarea şi sfatul
prietenilor‚ apropiaţilor‚ psihoterapeutului.
27-36 puncte. Nu posedaţi arta dominării neplăcerilor. Poate din această
cauză ele vă atacă atât de frecvent. Preferaţi să vă izolaţi‚ să vă
autocompătimiţi. Prea poate e nevoie de alte metode. Mobilizaţi-vă
potenţele! Posedaţi foarte multe calităţi care ar putea să vă ajute în
rezolvarea problemelor şi înlăturarea situaţiilor dificile.
104
Anexa 3
Principii ale atitudinii optimiste
alegeţi momentul potrivit (când aveţi de bună seamă o stare de spirit
optimistă);
trataţi acţiunile pe care urmează să le faceţi ca pe un joc‚ simţindu-vă
liber‚ degajat‚ puţin interesat în rezultate;
conduceţi-vă de principiul “domino” (piesele de domino‚ amplasate în
picioare una lângă alta‚ cad una după alta la atingerea uşoară a primei):
începeţi cu un detaliu simplu‚ care vă reuşeşte‚ de exemplu‚ cu faptul că
zâmbiţi înainte de a face ceva – zâmbetul poate deveni un semnal al
instituirii stării de optimism şi încredere în sine;
îmbrăcaţi fracul – alegeţi haina care vă place mai mult‚ în care vă simţiţi
mai bine şi care vă oferă o stare de bine şi încredere‚ aranjaţi-vă
părul‚ pentru doamne – nu este în plus un machiaj decent;
daţi-i un şut neîncrederii: Nu-şi place ce fac? Ei bine‚ după părerea ta ar
trebui să stau să aştept. Cât se poate aştepta? Aşa trece timpul‚ iar eu
rămân doar cu dorinţa. Dacă nu-şi place ce fac‚ n-ai decât să nu mergi cu
mine. Ne-am înţeles‚ rămâi acasă‚ eu am de rezolvat probleme mult mai
importante‚ decât să te ascult pe tine;
la şedinţa următoare neapărat povestiţi-ne cum va reuşit să fiţi optimist.
105
Anexa 4
ETAPELE PLANIFICĂRII
I. Stabilirea obiectivelor
Obiectivul se prezintă ca un rezultat presupus al activităţii. De aceea cu cât
mai concret este formulat obiectivul‚ scopul‚ cu atât mai reală se prezintă
realizarea rezultatului. Formularea obiectivului include caracterizarea
indicilor generali‚ a parametrilor activităţii ce urmează a fi realizată şi a
perspectivelor.
II. Elaborarea strategiei şi tacticilor realizării obiectivelor
La această etapă are loc alcătuirea variantelor de realizare a obiectivelor. În
acest scop sunt analizate: resursele reale şi cele scontate; condiţiile
economice reale şi de conjunctură; acţiunile persoanelor din anturaj‚ care
pot influenţa asupra realizării scopurilor; nivelul de pregătire personală:
cunoştinţe şi abilităţi.
Din toate variantele este selectat cel care răspunde următoarelor solicitări:
este asigurat într-o măsură mare de resursele interne; se prezintă ca real şi
poate fi realizat în termenii stabiliţi; are un nivel scăzut al riscurilor – nu
produce pierderi care ar putea să împiedice realizarea.
III. Elaborarea planului strategic pe termen lung
Planul strategic se întocmeşte pentru un termen de 3-5 ani. El trebuie să
conţină următoarele date: obiectivele strategice importante‚ orientate în
conformitate cu caracterul scopului (conţin şi rezultatele preconizate);
sarcinile principale şi etapele de realizare a lor; perspectivele realizării
obiectivelor intermediare‚ beneficii (fundamentarea motivaţiei); resursele
interne ţi externe‚ rezultatele anterioare pe care se fundamentează
elaborarea unor noi obiective; variante ale strategiilor în condiţii de
manifestare a unor circumstanţe defavorabile; perioadele de revizuire şi
corectare a momentelor strategice.
IV. Elaborarea planurilor curent
Planul curent prevede activităţi pentru un an (un semestru)‚ reieşite din
planul strategic. În mod operativ pot fi planificate activităţile pentru o lună.
Termenii restrânşi (o săptămână) sunt prevăzuţi în planurile întocmite în
perioade de maximă tensiune şi responsabilitate.
Planificarea curentă trebuie să ţină cont de următoarele:
însărcinările de bază se realizează în termenii propuşi;
importă rezultatul‚ nu referinţele la careva circumstanţe nefavorabile.
V. Evaluarea realizării scopului – se realizează o apreciere‚ un
pronostic al rezultatelor.
106
Anexa 5
Reguli ale ascultării active
Priveşte-ţi interlocutorul
Contactul vizual este un element important al comunicării. Dacă priviţi în
ochi interlocutorul‚ îi demonstraţi interesul faţă de ce vă vorbeşte.
Reacţionează la cele spuse
Pentru a demonstra că-şi asculţi interlocutorul aprobă cele spuse cu
mişcarea capului‚ cu cuvinte de felul “da”‚ ”te înţeleg”‚ “înţeleg ce vreai să-
mi spui”. Aprobarea nu trebuie să întreacă măsura – ea urmează să fie
expusă în momentele oportune.
Nu-l întrerupe şi nu continua fraza‚ începută de interlocutor
Chiar dacă vă pare că deţineţi informaţia de care are nevoie
interlocutorul‚ nu-l întrerupeţi‚ oferiţi-i posibilitatea să-şi expună până la
sfârşit gândul.
Adresaţi întrebări‚ doar pentru a clarifica momentele
neînţelese‚ confuze
Dacă nu înţelegeţi ceva‚ întrebaţi. Întrebarea poate fi de tipul “Dacă am
înţeles corect…”‚ “Spui că?..”‚ “Nu ai putea repeta gândul expus anterior?
Nu l-am înţeles”.
Observă şi remarcă stările afective
Frazele de felul ”Înţeleg starea ta (sentimentele pe care le suporţi)”‚ “Văd
cât îţi este greu să-mi vorbeşti despre aceasta” ilustrează atitudinea de
înţelegere şi compasiune. Aceste fraze‚ de fapt‚ par a parafraza sentimentele
şi trăirile clientului.
Repetă‚ parafrazând
În momentele când interlocutorul are nevoie de susţinere activă‚ repetă cele
spuse: “Am înţeles că…”‚ “Spuneai că…”‚ “După cum mi-ai spus
anterior…”. Parafrazările indică la o ascultare atentă şi înţelegere.
107
Anexa 6
“Bariere în comunicare”19
Aprecieri şi etichetări negative
Întotdeauna întârzii!
Nu vorbi prostii!
N-ai dreptate niciodată!
Insişti mereu să-mi impui opinia ta!
Analizaţi‚ cât de corecte pot fi aceste aprecieri. Ce reacţii pot provoca? Cu
ce aprecieri pot fi înlocuite‚ pentru a expune corect starea personală‚ dar
fără a-l insulta pe interlocutor?
Sfaturi şi consultaţii
Ţine cont de sfatul meu – aceasta n-o să te ducă la bine!
Nu-ţi recomand să-mi faci lucruri de asemenea fel!
Poate gândeşti mai bine‚ înainte de a-mi vorbi în aşa mod?
După părerea mea‚ n-are rost să te superi în asemenea condiţii!
Analizaţi‚ cât de utile sunt aceste sfaturi. Ce reacţii pot provoca? Cum poţi
să-i vorbeşti partenerului despre starea ta‚ pentru a fi înţeles corect?
Întrebări la care este dificil sau chiar imposibil răspunsul
Cât mai ai de gând să mă superi?
De ce ai îndrăznit să-mi spui acest lucru?
Intenţionezi să întârzii întotdeauna la lecţii?
La ce gândeşti acum?
Şi cine crezi că eşti tu‚ după toate cele întâmplate?
Analizaţi‚ ce răspunsuri sunt aşteptate la asemenea întrebări. Ce reacţii pot
provoca aceste întrebări? Cum va răspunde partenerul? Cum pot fi expuse
stările neplăcute‚ pentru ca partenerul să le înţeleagă şi să le aprecieze
adecvat?
Ordine şi indicaţii
Închide gura!
Nu mai plânge atât!
Pleacă imediat!
Spune chiar acum‚ ce ai de gând!
Răspunde-mi la întrebare chiar acum!
19
Sunt folosite analizele‚ prezentate în literatura psihologică. Apud‚ Ромек, В. Тренинг
уверенности в межличностных отношениях. Изд-во «Речь», Санкт-Петербург, 2003, p.
101-107.
108
Povestiţi despre stările Dvs.‚ când vi se ordonă în aşa mod. Ce reacţii

provoacă asemenea ordine? Ce a-ţi dori să faceţi în aşa situaţie? Cum se
poate solicita ceva‚ fără a trezi refuzul şi protestul partenerului?
Argumente false
Întotdeauna ai ţinut să-mi provoci durere!
Niciodată nu m-ai înţeles!
Cu tine e imposibil să discuţi serios!
Nu ţii niciodată cont de stările oamenilor!
N-ai capul tău‚ de bazezi pe sfaturile prietenilor!
Ţii numai la părerea mamei tale?
Cât de rezonabile sunt aceste argumente? Ce reacţii provoacă ele? Cum se
poate argumenta în alt mod?
Generalizări
Nu m-ai iubit niciodată!
Numai eu port grija cumpărăturilor!
N-am de la tine nici o bucurie!
Niciodată nu mă asculţi!
În fiecare zi trebuie să spăl din urma ta!
Ce răspunsuri şi reacţii provoacă asemenea generalizări? Care este modul
constructiv de expunere a unei nemulţumiri?
Ironie‚ batjocură
Fireşte‚ aşa ajutor nici nu poate fi refuzat!
Cine poate fi mei deştept‚ decât tine?!
Ai şi tu pofte?
Nici nu mă descurcam‚ fără de sfaturile tale înţelepte!
Dacă crezi că eşti chiar atât de deştept‚ fără de tine se pierde toată lumea!
Ce răspunsuri şi reacţii provoacă asemenea generalizări? Cum personal
reacţionaţi în asemenea situaţii?
109
Anexa 7
Situaţie Replică
1. După jumătate de an un prieten‚ care nu v-a telefonat şi nu v-
a întâlnit în acest răstimp‚ vă invită la o întâlnire‚ pentru a vă
întoarce o carte împrumutată mai demult. Timp de jumătate de
oră serviţi o cafea‚ prietenul spune bancuri. La întrebarea: “Mi-
ai adus cartea?”‚ răspunde că a uitat…
2. Mama deretică‚ iar fiul de 14 ani face glume pe seama
aspiratorului‚ din când în când apăsând întrerupătorul‚ luându-l
de la mama şi spunându-i că seamănă cu un elefant…
3. Sora mai mică‚ de 14 ani‚ se întoarce de la discotecă la orele
2.00‚ deşi a promis că va veni la 22.00...
4. Soţia a avut la serviciu unele lucruri importante‚ care au
reţinut-o‚ de aceea la cine n-a izbutit să pregătească
ceva‚ propunându-i soţului să servească împreună cartofii‚ care
au rămas de la cina de ieri în frigider. Soţul mănâncă şi face
glume pe seama importanţei soţiei la serviciu şi neglijenţei de
care ea dă dovadă în treburile casnice…
Analiză Replică
… M-a bucurat foarte mult sunetul tău. Credeam că avem de
discutat‚ deoarece nu ne-am mai văzut de şase luni. Fireşte că
bancurile au fost interesante. Te rog să-mi aduci cartea la
serviciu‚ deoarece îşi este în drum. Dacă nu mă găseşti‚ o poţi
transmite prin colegii de birou.
… Astăzi am avut o zi grea şi mă simt destul de obosită. Aş dori
să termin mai repede dereticatul‚ pentru ca să discutăm în doi.
Dacă ai putea să mă ajuţi‚ sau cel puţin să nu-mi încurci‚ am
avea de câştigat ambii.
… Am retrăit mult‚ crezând că şi s-a întâmplat ceva. Aşteptam
cu nerăbdare sunetul telefonului‚ ca să te întâlnesc la staţie. E foarte
bine că te văr întreagă şi nevătămată‚ dar te rog pe viitor să mă
telefonezi‚ dacă te reţii.
… Îmi place foarte mult serviciul‚ deşi uneori nu pot face faţă
treburilor casnice‚ după cum mi-aş fi dorit din cauza unor
chestiuni profesionale. Mi-ar plăcea foarte mult să fiu înţeleasă
şi ajutată în cazurile excepţionale.
110
Anexa 8
Reguli ale comunicării sincere
1. Nu recurgeţi la voalări şi tăcere. Vorbiţi sincer despre dorinţele şi
sentimentele Dvs.
2. Dacă problema care vă deranjează este mai mare decât a
partenerului‚ comunicaţi-i sincer despre dorinţele şi starea Dvs. Ignoraţi
barierele care apar în comunicare din cauza neînţelegerii‚ de care dă dovadă
partenerul.
3. Dacă problema care-l deranjează pe partenerul Dvs. este mai
mare‚ decât cele provocate de aceasta în relaţiile cu el‚ oferiţii posibilitatea
să vă comunice sincer despre dorinţele şi starea sa. Înlăturaţi barierele pe
care le creează partenerul în comunicare.
4. Dacă problema ţine de relaţii Dvs. cu partenerul‚ vorbiţi-i sincer despre
despre dorinţele personale şi starea suportată.
5. Dacă problema este formală şi nu poate fi rezolvată în cadrul relaţiilor
cu partenerul‚ povestiţi-i despre dificultăţile cu care vă confruntaţi.
Problema este mai Problema este mai puţin

importantă decât importantă‚ decât
repercusiunile care le repercusiunile care le
are în relaţiile cu are în relaţiile cu
partenerul partenerul
Problema ţine Vorbeşte sincer despre Oferă-i partenerului
de relaţiile cu dorinţele şi sentimentele posibilitatea de a vorbi
partenerul tale sincer despre dorinţele şi
stările sale‚ povestindu-i
la fel de sincer ce simţiţi
Problema nu Povesteşte-i ce te Povesteşte-i ce te
ţine de relaţiile preocupă‚ spunând că vei preocupă‚ expune
cu partenerul încerca să găseşti soluţia. dorinţele‚ sentimentele.
Solicită ajutor.
111
Anexa 9
Cât sunt de încrezut
Citiţi situaţia şi alegeţi varianta care vi se potriveşte mai mult.
1. Aţi aflat că unul din prietenii Dvs. va vorbit de rău:
a)căutaţi ocazia să vă explicaţi în doi lucrurile întâmplate;
b)nu mai comunicaţi cu el şi nu doriţi să-l întâlniţi.
2. Intraţi în troleibuz‚ autobuz‚ maxi-taxi‚ fiind îmbrâncit brutal:
a)protestaţi cu voce tare;
b)încercaţi în tăcere să vă faceţi loc;
f)aşteptaţi până intră toţi doritorii‚ poate mai rămâne loc şi pentru Dvs.
3. Interlocutorul apără cu zel o opinie contrarie părerii Dvs. bine
argumentată:
b)îl ascultaţi în tăcere‚ oricum n-o să-l convingeţi;
e)insistaţi în opinia Dvs.‚ încercând să-l convingeţi.
4. Aşi întârziat la o adunare‚ întâlnire‚ serată‚ locul Dvs. fiind deja
ocupat‚ rămânând doar unul în faţă. Dvs.:
b)staţi în uşă‚ fiind jenat de întârziere;
e)ocupaţi locul liber;
f)căutaţi cu ochii un loc liber mai mult timp‚ după care vă aşezaţi în faţă.
5. Sunteţi frecvent utilizaţi în scopuri personale de cei din mediul
Dvs.?
e)nu;
f)da.
6. Vă este dificil să intraţi în discuţie cu o persoană necunoscută?
e)nu;
f)da.
7. Aţi procurat un lucru‚ care se dovedeşte a avea un defect. Vă este
uşor să mergeţi la magazin pentru a-l schimba sau întoarce?
b)nu;
c)da.
8. Puteţi spune că alţi oameni sunt mai încrezuţi decât Dvs.?
e)nu;
112
f)da.
9. Vă este solicitat un serviciu‚ care vă poate provoca neplăceri. Vă
este uşor să refuzaţi?
b)nu;
c)da.
10. Aveţi posibilitatea să discutaţi cu o persoană renumită. Veţi rata
şansa?
e)nu;
f)da.
11. Aveţi nevoie să telefonaţi la o instanţă foarte respectabilă‚ pentru a
clarifica ceva:
b)evitaţi‚ căutând explicaţii;
c)telefonaţi fără întârziere;
f)telefonaţi‚ după ce planificaţi bine discuţia.
12. Aşi primit o notă joasă nemeritată:
b)retrăiţi fără a protesta;
d)îl convingeţi pe profesor că nu are dreptate.
13. Nu înţelegeţi explicaţia:
b)treceţi cu tăcerea acest lucru‚ pentru a nu fi considerat prost;
c)adresaţi calm întrebări după ce profesorul a explicat‚ pentru a clarifica
situaţia;
d)vă reţineţi în auditoriu cu profesorul la recreaţie şi îl întrebaţi.
14. Nişte oameni‚ care stau pe rândul din faţa Dvs. în
cinematograf‚ discută în voce tare în timpul derulării filmului:
b)răbdaţi un timp‚ mai apoi îi întrerupeţi cu voce tare şi iritată;
c)îi rugaţi calm şi încet să tacă;
f)răbdaţi în tăcere.
15. Cineva vrea să procure ceva din magazin‚ ignorând “coada”:
b)nu vă manifestaţi supărarea pe care o suportaţi;
e)îi faceţi o observaţie pe o tonalitate dură.
16. Vă este dificil să intraţi în discuţie cu o persoană se sex diferit‚ care
vă place foarte mult?
113
b)foarte‚ nu ştiu de la ce să încep şi ce să discut;
c)nu;
d)încep cu greu‚ mai apoi nu am careva dificultăţi.
17. Aveţi capacitatea de a vă târgui?
a)da;
b)nu.
18. Sunteţi emoţionat când prezentaţi un raport oral (un referat)?
b)da;
e)nu.
19. Sunteţi lăudat în public pentru un lucru bine făcut:
b)nu găsiţi cuvinte pentru a spune ceva;
e)mulţumiţi;
f)sunteţi foarte intimidat şi mulţumiţi în şoaptă.
20. În condiţiile unei pregătiri bune preferaţi un examen:
a)oral;
b)în scris;
c)nu importă‚ oricum nu are influenţă asupra notei.
Calculul rezultatelor: calculaţi: a – 3 puncte; b – 0; c – 5; d – 2; e – 4; f –

1. Dacă a-ţi acumulat:
- mai puţin de 12 puncte – neîncredere mare în sine;
- 12-32 – încredere mică în sine;
- 33-60 – încredere mediu manifestată;
- 61-72 – încredere înaltă în sine;
- mai mult de 72 puncte – încredere foarte mare‚ uneori chiar vehemenţă.
114
Anexa 10
Spicuiri din dicţionare
Autoapreciere. Mod de actualizare a propriilor potenţe‚ capacităţi‚ abilităţi.
Autocontrol. Posibilitatea persoanei de a-şi controla şi regla
comportamentul‚ propriile acţiuni‚ posibilităţi‚ aptitudini‚ opinii‚ direcţii de
viaţă‚ decizii‚ roluri şi statute sociale. Este un mod de măsură a adaptării
sociale.
Autocunoaştere. Formă a observării de sine. Este influenţată de
subiectivitate‚ care mai frecvent este superficială şi binevoitoare. Evaluarea
adecvată de sine permite stabilirea unui raport armonios între imaginea reală
şi cea ideală de sine‚ iar în rezultat – instituirea confortului intern psihologic
şi dezvoltarea capacităţilor sociale în funcţie de propriile caracteristici şi
abilităţi.
Autodezvăluire. Capacitatea de a te face transparent pentru cei din jur.
Autonomie. Libertate personală şi capacitate de deliberare neinfluenţată. O
trăsătură a conştiinţei de sine.
115
SCURT GLOSAR
al termenilor speciali
Afiliere. Formă a trebuinţei sociale de a face parte dintr-un grup‚ care
devine teren al afirmării personalităţii şi socialităţii acesteia‚ al
independenţei şi autoafirmării‚ mediu securizant.
Analiză Tranzacţională (AT). Se prezintă ca o formă de psihoterapie prin
intermediul metodelor interactive. În grupul de AT se rezolvă scopul
modificării modului de gândire‚ trăire şi comportament al clientului. AT
presupune aspecte cognitive‚ informative‚ consilierul sau psihoterapeutul
explicând noţiunile de bază ale teoriei. Alte funcţii ale moderatorului:
crearea unei atmosfere favorabile descoperirii de sine şi a strategiilor
comportamentale şi schimbărilor favorabile‚ impulsionarea experimentării
cu formele noi de comportament‚ susţinerea modificărilor pozitive.
Şedinţele parcurg câteva etape: constituirea contactului
psihoterapeutic‚ analiza scenariilor‚ jocurilor şi asumarea responsabilităţilor
de propriul comportament‚ sentimente şi raţionamente‚ modificarea
cognitivă‚ afectivă şi acţională.
Ascultare activă. Se prezintă ca un mod de a asculta atent şi cu interes.
Presupune: contact vizual‚ reacţii de aprobare‚ perefrazări‚ întrebări cu
referinţă la momentele expuse incomplet sau neinteligibil‚ ori pentru a
concretiza anumite raţionamente‚ obervare a trăirilor şi
sentimentelor‚ menţionare a acestora în anumite momente.
Brain-storming. Tehnică sau metodă de antrenament şi de incitare a
creativităţii în grup. A fost descrisă iniţial de A. Osborn‚ pentru ca ulterior
să fie dezvoltată şi îmbunătăţită. Contribuie la exprimarea liberă‚ fără de
cenzură şi restricţii a tuturor ideilor cu privire la problema pusă în discuţie.
Tehnica dată prevede trei etape: pregătirea grupului (deblocarea psihică)
‚ antrenamentul ideilor şi selecţia lor. Se utilizează în cele mai diverse
probleme‚ contribuind la explicarea unor probleme‚ situaţii dificile şi la
elaborarea de decizii.
Coeziunea grupului. Se prezintă ca o condiţie importantă în realizarea
schimbărilor pozitive‚ stimulând sinceritatea‚ activismul‚ poziţia
constrictivă a participanţilor. Este asigurată de realizarea corectă a
activităţilor în conformitate cu regulile şi normele grupului‚ scopurile
individuale şi grupale‚ satisfacerea intereselor particulare ale participanţilor‚
relaţiile pozitive‚ motivarea schimbărilor‚ comportamentul profesionist al
moderatorului.
116
Confidenţialitate. Presupune menţinerea informaţiei despre şedinţele

grupului‚ membrii lui şi evenimentele care au loc în training în cadrul
restrâns al grupului psihologic. Constituie una din regulile principale ale
activităţii de consiliere în grup. Asigură atmosfera de sinceritate şi coeziune
grupală.
Congruenţă comunicativă. Similaritatea comunicării verbale‚ neverbale şi
paraverbale‚ raportul direct al informaţiei cu
valorile‚ convingerile‚ credinţele personale ale emiţătorului.
Consiliere psihologică. Utilizarea principiilor sănătăţii
psihologice‚ creşterii personale‚ a strategiilor‚ metodelor şi tehnicilor
speciale în scopul realizării stării de confort intern‚ dezvoltare a
personalităţii şi adaptare eficientă la contextul social a persoanei. Se
centrează pe înlăturarea problemelor situaţionale şi realizarea unui mod nou
de reacţionare la evenimentele vieţii. Însă consilierea psihologică poate fi
utilizată şi în alte domenii‚ în particular în rezolvarea unor dificultăţi de
natură intrapersonală.
Debriefing. Mod de totalizare a rezultatelor unei activităţi sau a şedinţei.
Are scopul raţionalizării evenimentelor şi transformării cunoştinţelor noi în
practică cotidiană‚ ieşirii din rolul asumat în training‚ înlăturării stărilor
afective dificile‚ pregătirii de următoarea activitate etc.
Dinamica grupului. Caracteristică a proceselor intra- şi
intergrupale‚ reflectând calitatea grupului de entitate funcţională‚ mobilă.
Fenomenele care se petrec în grupul psihologic se completează şi se
generează reciproc. Astfel‚ coeziunea grupală are ca premisă consensul şi
conformismul‚ care sunt o continuare a influenţei‚ imitaţiei‚ sugestiei
interpersonale‚ normalizării‚ dependente‚ la rândul lor‚de
autoritate‚ prestigiu‚ popularitate‚ ce vin din funcţiile exercitate de liderul
grupului şi calitatea lor. În virtutea mecanismelor care acţionează în grup –
al comunicării‚ interacţiunii‚ influenţei‚ imitaţiei etc. – grupul influenţează
profund psihologia individuală‚ oferindu-le o anumită direcţie‚ intensitate şi
eficienţă a schimbărilor. Astfel‚ influenţând asupra grupului se poate
monitoriza schimbarea personalităţii membrilor lui la nivel de
afectivitate‚ informare‚ comportamente‚ atitudini.
Empatie. Modalitate de cunoaştere şi înţelegere a altuia. Fiind numită şi
intuiţie participativă‚ empatia este o formă de comunicare afectivă‚ de
transpunere sentimentală şi identificare cu alte persoane‚ cu tensiunea pe
care acestea o trăiesc‚ un fel de simbioză mentală.
117
Faza terminală. Se organizează la ultima şedinţă‚ având menirea
consolidării cunoştinţelor şi deprinderilor noi‚ aprecierii
rezultatelor‚ facilitării despărţirii‚ transferului abilităţilor din training în
viaţa reală.
Feed-back. Conexiune inversă în cadrul şedinţelor grupului psihologic. Se
utilizează în cadrul discuţiei şi interpretării unor situaţii cu pondere pentru
procesul de consiliere sau psihoterapie‚ dar şi în discutarea rezultatelor unor
activităţi‚ şedinţe.
Gestaltterapia. Psihoterapia creată de F. Perls a fost iniţial orientată la
activitatea cu un client‚ devenind mai apoi una dintre cele mai eficiente
psihoterapii de grup. Scopul central – actualizarea şi perceperea adecvată a
sinelui. În asemenea condiţii persoana îşi descoperă resursele interne‚ le
implică în rezolvarea problemelor şi în schimbarea personală. În grup se
rezolvă scopuri individuale şi grupale. Scopurile individuale: integrarea
polarităţilor‚ amplificarea câmpului cunoaşterii‚ a hotarului contractului;
cele de grup – arta rezolvării conflictelor interne şi interpersonale‚ a
susţinerii altuia‚ dezvoltarea sentimentului comunităţii‚ utilizarea resurselor
personale şi grupale. Gestaltterapia contemporană oferă posibilităţi de
consiliere în problema carierei profesionale şi conducerii organizaţionale‚ a
relaţiilor părinţilor şi copiilor‚ a sporirii competenţelor sociale etc.
Grup psihanalitic. Scopul psihoterapiei analitice de grup constă în
restructurarea caracterului şi personalităţii clientului prin transferul
conflictului inconştient în conştiinţă şi analiza acestuia. În grup sunt
utilizate tehnicile psihanlitice de bază: asociaţiile libere‚ transferul şi
contrtransferul‚ analiza viselor etc. Unul dintre autorii psihanalizei de
grup‚ Wolf‚ utiliza metoda creării unui anturaj‚ aidoma celui din familia
reală a clientului‚ în care se instituia atmosfera relaţiilor cu figurile
parentale importante şi era găsită cheia simbolică la rezolvarea problemelor.
Metoda dată a fost numită de Mullan şi Rosenbaum regresiv-reconstructivă.
De fapt‚ în grupele psihanalitice activitatea se centrează pe persoane
concrete‚ în afara atenţiei fiind lăsate procesele grupale.
Grup psihologic. Întrunire a persoanelor în scopul conştientizării
experienţelor distructive şi înlocuirii acestora cu modele cognitive‚ afective
şi comportamentale personal eficiente.
Interpretare. Tehnică psihoterapeutică‚ utilizată iniţial în psihanaliză în
scopul analizei asociaţiilor libere‚ a viselor‚ mecanismelor de
apărare‚ stărilor provocate de transfer. Este folosită în psihoterapiile şi
consilierea psihologică directive. Prin interpretare este explicat
118
comportamentul‚ gândurile şi trăirile clientului‚ care conduce spre

integrarea cunoştinţelor noi şi insight. Pentru o sporire a eficienţei
interpretărilor se recomandă respectarea a câteva reguli:
este interpretat materialul care‚ deşi nu a fost conştientizat încă de client‚ îi
este apropiat‚ înţeles şi accesibil;
interpretarea se face de la prima persoană – prin utilizarea pronumelui “eu”‚
în formă de ipoteză;
până a se trece la interpretări este necesară explicarea mecanismelor
apărării‚ a rezistenţelor.
Istorioarele şi metaforele. Tehnică care contribuie la formarea unui
context pozitiv al schimbărilor‚ reflectă valorile promovate de
moderator‚ instituie principii şi modele pozitive‚ constructive‚ înlătură
starea de tensiune intragrupală. Sunt prezentate fără de comentarii‚ lăsând
explicaţia pe seama conştiinţei individuale.
Joc de rol. Într-o formă simplă‚ jocul de rol se prezintă ca prezentarea unei
situaţii în care este implicat personal jucătorul sau o altă persoană. Se
solicită înscenarea comportamentului dorit sau aşteptat‚ care mai apoi
devine obiect al discutării şi modificării. Concepţia dată a căpătat pe parcurs
mai multe dezvoltări în cât priveşte
complexitatea‚ realitatea‚ durata‚ numărul jucătorilor‚ scopul utilizării. Cele
trei componente ale jocului de rol se prezintă în următorul mod:
jucătorul poate fi real sau imaginar‚ interpret al propriei situaţii sau
nu‚ personaj din cadrul sau din afara grupului psihologie;
situaţia poate fi reală‚ cunoscută‚ prezentată în detalii‚ episodică sau
imaginară‚ complexă‚ nouă‚ puţin descrisă‚ având durată în timp;
învăţarea are loc prin implicarea şi participarea directă‚ cât şi prin simpla
observaţie‚ la nivel de cunoştinţe‚ deprinderi‚ abilităţi şi modificare a
atitudinilor‚ aprecierilor.
Metode interactive. Intervenţia structurată‚ planificată‚ “aici şi acum” a
moderatorului în activitatea grupului‚ care orientează grupul spre realizarea
unui anumit scop.
Moderator de grup. Specialistul în domeniul consilierii psihologice în
grup. Realizează câteva funcţii: de organizare‚ de conducere a activităţilor
grupului‚ de analiză şi expertizare‚ de mediere. Îşi organizează activitatea în
conformitate cu pregătirea profesională şi principiile deontologice.
119
Oglindă socială. Reflectarea propriei imagini în raţionamentele‚ emoţiile şi
comportamentele celor din jur. Pentru perfecţionarea capacităţii de
consultare a “oglinzii sociale”‚ în training pot fi utilizate “ferestrele Johari”.
Eu
Alţii
Cunoscut de Ego Necunoscut de Ego
Cunoscut de Alter Zonă deschisă (1) Zonă oarbă (2)
Necunoscut de Alter Zonă ascunsă (3) Zonă necunoscută (4)
Trainingul urmează să amplifice zona deschisă prin diminuarea celor oarbă‚
necunoscută şi ascunsă. Deschiderea personală diminuează aria zonei
ascunse‚ iar feed-back-ul – a celei necunoscute şi oarbe. Activitatea corect
organizată contribuie la cunoaşterea Eului Real din contul percepţiei
sociale‚ de sine şi a metapercepţiilor.
Psihodramă. Tehnică psihoterapeutică de grup‚ elaborată de J. L. Moreno.
Reprezintă o formă de utilizare a jocului dramatic în grupele cu probleme.
Jocul de rol demorsează tensiunile‚ dezvoltă spontaneitatea‚ cunoaşterea de
sine‚ formarea unor abilităţi noi. Psihodrama solicită respectarea a cinci
aspecte esenţiale: platoul care poate să sugereze teatrul‚ mobilierul
necesar‚ instruirea protagonistului şi implicarea moderatorului în rol de
regizor‚ implicarea unui psihoterapeut auxiliar‚ prezenţa publicului. Mai
târziu Moreno prevede includerea unui personaj suplimentar – Eul
auxiliar‚ care este interpretat de un membru al grupului şi prezintă
persoane‚ lucruri‚ fenomene etc.‚ importante pentru viaţa protagonistului
rolului de bază. Din psihodrama lui Moreno provine metoda shering: un şir
de afirmaţii non-evaluative despre sine sau alţii. Alte metode‚ utilizate în
psihodramă: autoprezentare‚ schimbarea rolurilor‚ dublarea (eul intern)
‚ monologul‚ tehnica oglinzii‚ magazinul magic‚ proiectarea
viitorului‚ repetarea.
Psihogimnastică. Un sistem de tehnici şi metode‚ organizate în mod
activ‚ cu participarea tuturor membrilor grupului‚ având menirea
autoprezentării‚ activizării‚ schimbării ritmului şedinţei‚ exersării unor
comportamente noi etc. Pot fi orientate la dezvoltarea unor procese
psihice‚ precum atenţia‚ gândire‚ memoria‚ dar şi în scopul perfecţionării
abilităţilor social-comunicative. Pun accent mai mult pe formele neverbale
de exprimare.
Psihoterapie. Practica intervenţiei specialistului psiholog‚ centrată pe
probleme grave intrapersonale şi conflicte. În literatura de specialitate
psihoterapia este definită ca fiind caracterizată de câteva particularităţi
120
distincte: este orientată mai mult spre trecut; pune accent pe înţelegere‚ nu
pe schimbare; implică psihoterapeutul în rol de expert; se realizează într-o
perioadă de durată. În condiţiile contemporane psihoterapia cunoaşte
diverse modificări‚ care se răsfrâng atât asupra duratei‚ cât şi asupra
tehnicilor şi metodelor utilizate în cadrul şedinţelor. Aceste schimbări duc la
înlăturarea unor diferenţe nesemnificative în organizarea şi realizarea
psihoterapiei şi consilierii psihologice.
Psihoterapia umanistă în grup. Metoda nedirectivă rogersiană a fost
propusă de către autorul ei şi pentru şedinţe în grup. Grupul de orientare
umanistă prezintă un mediu de susţinere empatică‚ în care are loc
descoperirea şi punerea în uz a resurselor interne ale autocunoaşterii şi
creşterii personale. Psihoterapeutul umanist posedă trei calităţi‚ care
facilitează această schimbare: sinceritate sau congruenţă‚ atitudine
necondiţionat pozitivă‚ empatie. În cadrul metodelor şi tehnicilor pe care el
le utilizează în grup se înscriu ascultarea
activă‚ reflexia‚ explicarea‚ repetarea‚ reformularea‚ împărtăşirea
experienţelor personale‚ prezentarea rezultatelor. În condiţiile
contemporane psihoterapia umanistă este larg utilizată în formarea
moderatorilor şi psihoterapeuţilor de grup‚ facilitând formarea unui stil
profesional şi integrarea în sistemul de tehnici şi metode a celor propuse de
Rogers.
Psihoterapia comportamentală de grup. Într-o primă etapă presupune
aprecierea comportamentului propriu şi stabilirea scopurilor individuale.
Aceste scopuri servesc întocmirii unui plan al schimbărilor. Consilierul sau
psihoterapeutul îşi asumă un şir de funcţii:
evaluarea şi orientarea grupului;
informarea participanţilor despre procesul psihoterapeutic‚ scopurile
grupului‚ organizarea şedinţelor;
aprecierea rezultatelor intermediare prin intervievarea
participanţilor‚ discuţii‚ feed-back;
selectarea şi utilizarea tehnicilor potrivite scopurilor individuale şi grupale;
prezentarea unui model comportamental eficient;
consolidarea noilor cunoştinţe şi deprinderi‚ integrarea lor în sistemul
abilităţilor clientului;
stimularea experimentării cu noile forme de comportament;
pregătirea de despărţire şi viaţa independentă în conformitate cu noile
cunoştinţe şi deprinderi.
121
Printre cele mai răspândite traininguri cognitive se numără: de dezvoltare a
abilităţilor sociale‚ de încredere în sine‚ de dirijare a frustrărilor şi stresului
etc.
Psihoterapia raţional-emotiv-cognitivă (PREC). Scopurile – dezvoltarea
capacităţii clientului de a înlocui emoţiile şi comportamentul disfuncţional
cu modele adaptive sănătoase. Ele se realizează prin dezvoltarea interesului
faţă de sine şi anturajul social‚ a capacităţii de
automonitorizare‚ toleranţei‚ acceptării de sine‚ responsabilităţii de trăirile
şi sentimentele personale. Psihoterapeutul propagă o filozofie raţională a
vieţii‚ contribuind la înlocuirea cu aceasta a principilor
dogmatice‚ false‚ artificiale. În procesul consilierii sau psihoterapiei se
utilizează un şir de tehnici şi metode cognitive‚ afective şi
comportamentale: asimilarea teoriei A-B-C‚ discutarea directivelor şi
convingerilor iraţionale‚ învăţarea coping-ului‚ acceptarea
necondiţionată‚ utilizarea
umorului‚ metaforelor‚ povestioarelor‚ ritualurilor‚ a jocului de rol etc.
Regulile grupului psihologic. Un sistem de norme generale şi determinate
din scopurile şi aşteptările participanţilor‚ cu menirea asigurării atmosferei
psihologic constructive în grup.
Reformulare. Tehnică utilizată în cadrul ascultării active‚ constând din
repetarea frazei expuse de vorbitor cu alte cuvinte. De regulă‚ începe cu
cuvintele ”Dacă am înţeles corect‚ spui că…”‚ “Vreai să spui
că…”‚ “consideră că…” etc.
Ritualul. Acţiuni periodic repetate în grup‚ având o anumită semnificaţie.
Contribuie la crearea atmosferei constructive‚ consolidarea coeziunii
grupale‚ înlăturarea sentimentului de confuzie sau neînţelegere‚ susţinerea
unor schimbări sau procese pozitive. În calitate de ritualuri pot fi utilizate
aplauzele‚ prezentarea celor mai importante evenimente care s-au produs în
intervalul dintre şedinţe‚ utilizarea unor momente de reculegere în debutul
şi finalul şedinţelor.
Teoria A – B – C. A fost fundamentată de psihoterapeutul de orientare
cognitivă Ellis. Teoria explică mecanismul trăirilor negative şi a
dificultăţilor în rezolvarea diferitor probleme de viaţă. A (Activating Event)
se prezintă ca un eveniment‚ care stimulează anumite reacţii afective (C –
Emotional Consequence). De fapt‚ cauza consecinţelor (C) nu este A‚ care
se prezintă doar ca o condiţiei a instituirii acestui fon emoţional. C se
formează sub influenţa sistemului de credinţe şi convingeri B (Belief
Sistem) legate de evenimentul consumat. Omul posedă capacităţi de a
122
modifica raţionamentele‚ trăirile şi comportamentele‚ realizându-şi

scopurile prin renunţarea la raportul dintre A şi C şi analiza B – a
convingerilor şi directivelor iraţionale‚ legate de eveniment (A).
Tema pentru acasă. Tehnica larg folosită în consilierea de grup‚ este
propusă de orientarea behaviorial-terapeutică. Dacă în cadrul grupurilor
cognitiv-comportamentale în calitate de temă pentru acasă se propune
analiza problemelor de viaţă după schema A – B – C‚ realizarea unui jurnal
al observărilor‚ efectuarea unor acţiuni care le provoacă anxietate‚ frustrare
sau ruşine‚ în alte orientări această metodă poate prevedea diverse activităţi
de natură informaţională‚ comportamentală‚ care consolidează deprinderile
cultivate în timpul şedinţelor.
Training. Metodă activă multifuncţională de influenţă psihologică în scopul
modificării raţionamentelor‚ stărilor emotive şi comportamentelor
persoanelor în conformitate cu scopurile generale şi aşteptările
personale‚ conducând spre perfecţionarea capacităţilor personale şi
profesionale şi integrarea socială eficientă.
Urmărirea paternelor sentimentelor. Tehnică‚ folosită în cadrul ascultării
active‚ constatând asupra trăirilor persoanei. De exemplu‚ “Înţeleg cât îţi
este de greu să vorbeşti despre aceasta”‚ “Nu este uşor să suporţi asemenea
evenimente”‚ “Văd şi accept dificultatea momentului ” etc.
123
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Clegg, B. 2003. Dezvoltarea personală. Editura “Polirom”. Iasi.

Colwell, P. 2003. Cheia succesului. Editura “Polirom”. Iasi.
Corey‚ G. 2003. Theory and Practice of Group Counseling. Brooks/Cole
Publishing Company. Monterey (trad. în rus.). Изд-во «Эксмо», Москва.
Cungi, Ch. 2003. Cum putem scăpa de stres. Editura “Polirom”. Iasi.
Cungi, Ch. 2003. Cum să ne afirmăm. Editura “Polirom”. Iasi.
Denny, R. 2003. Cum să comunici şi să câştigi. Editura “Polirom”. Iasi.
Denny, R. 2003. Încrede-te în tine însuţi. Editura “Polirom”. Iasi.
Gladding‚ S. T. 2002. Counseling a Comprehensive Profession (trad. în
rus.). Изд-во «Питер», Санкт-Петербург.
Johnson‚ D. M. 2001. Reaching out Interpersonal Effectiveness and Self-
Actualization. Prentice-Hall‚ New Jersey (trad. în rus.). Изд-во
«Прогресс», Москва.
Ments‚ v. M. 2001. The Effective use of Role-play (trad. în rusă). Изд-во
“Питер”, Санкт-Петербург.
Mucchielli, A. 2002. Arta de a influenţa. Editura “Polirom”. Iasi.
Neculau, A. (coord.). 2003. Cunoaşte-te pe tine însuţi. Editura “Polirom”.
Iasi.
Mitrofan, I. (red.). 1999. Psihoterapia experienţială. O paradigmă a
autorestructurării şi dezvoltării personale. Bucureşti.
Rudestam‚ K. E. 2000. Experiential Groups in Theory and Practice.
Brooks/Cole Publishing Company. Monterey (trad. în rus.). Изд-во
«Питер», Санкт-Петербург.
Taylor, R., Humphrey, J. 2003. Cum să ajungi în top. Editura “Polirom”.
Iasi.
Vopel‚ K. W. 2004. Handbuch für Gruppenleiter/innen. Zur Theorie und
Praxis der Interaktionsspiele. Iskopress‚ Salzhausen‚ 2000 (trad. în rus.).
Изд-во «Генезис», Москва.
Vopel‚ K. W. 2001. Materialien für Gruppenleiter (trad. în rusă). Изд-во
“Генезис”, Москва.
Бурнард, Ф. 2002. Трениниг навыков консультирования. Изд-во
Глэддинг, С. 2002. Психологическое консультирование. Изд-во
Джексон, П. 2002. Импровизация в тренинге. Изд-во «Питер», Санкт-
Петербург.
124
Джонсон, Д. У. 2001. Тренинг общения и развития. Изд-во «Прогресс»,

Москва.
Дилтс, Р. 2002. НЛП: навыки эффективной презентации. Изд-во
Дип, С., Сесмен, Л. 1999. Верный путь к успеху. Изд-во «Вече»,
Москва.
Евтихов, О. 2004. Практика психологического тренинга. Изд-во
«Речь», Санкт-Петербург.
Зинкевич-Евстигнеева, Т., Фролов, Д., Грабенко, Т. 2002. Технология
создания команды. Изд-во «Речь», Санкт-Петербург.
Кори, Д. 2003. Теория и практика группового консультирования. Изд-
во «Эксмо», Москва.
Кристофер, Э., Смит, Л. 2002. Трениниг лидерства. Изд-во «Питер»,
Санкт-Петербург.
Марковская, И. М. 2002. Тренинг взаимодействия родителей с
детьми. Изд-во «Речь», Санкт-Петербург.
Ментс, в. М. 2001. Эффективный тренинг с помощью ролевых игр.
Изд-во «Питер», Санкт-Петербург.
Невис, Э. 2002. Организационное консультирование. Гештальт-
подход (метод). Изд-во Пирожкова, Санкт-Петербург.
Н. Ю. Хрящевa (ред.). 2001. Психогимнастика в тренинге. Изд-во
«Речь», Санкт-Петербург.
Рай, Л. 2002. Развитие навыков эффективного общения. Изд-во
Регуш, Л. 2001. Практикум по наблюдению и наблюдательности. Изд-
во «Питер», Санкт-Петербург.
Ромек, В. 2003. Тренинг уверенности в межличностных отношениях.
Изд-во «Речь», Санкт-Петербург.
Рудестам, К. 2000. Групповая психотерапия. Изд-во «Питер», Санкт-
Петербург.
Стюарт, Д. 2001. Тренинг организационных изменений. Изд-во
Таланов, В. Л., Малкина-Пых, И. Г. 2002. Справочник практического
психолога. Изд-во «Эксмо», Москва.
Фопель, К. В. 2001. Психологические группы. Рабочие материалы для
ведущего. Изд-во “Генезис”, Москва.
Фопель, К. В. 2004. Технология ведения тренинга. Теория и практика.
Изд-во “Генезис”, Москва.
125

Forme de Consiliere

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Forme de Consiliere

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN

DEPARTAMENTUL PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

INSTITUTUL DE FORMARE ŞI CERCETARE ÎN CONSILIERE

Monografia “Consiliere psihologică în grup. Forme şi metode” prezintă o

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

ISBN 9975-934-52-8 © ULIM‚ 2005

Sad‚ aflat în detenţie. Pentru o perioadă mai recentă se vorbeşte despre

metodelor‚ utilizate în grupul psihologic‚ cu cele elaborate în cadrul

Trebuinţa de afiliere‚ deşi doar parţial conştientizată de individ şi provocând

Factori ai creşterii personale în grupul psihologic

În calitate de sursă a învăţării sunt întrebuinţate tehnicile analizei proceselor

Mecanisme şi procese de realizare a scopurilor

cunoaşterii de sine. În cel de-al treilea‚ sinceritatea este o condiţie a

Etape ale consilierii în grup

Tehnicile şi exerciţiile‚ utilizate la primele şedinţe ale grupului

Funcţiile membrilor grupului şi posibilitatea unor dificultăţi

2. Se dă dovadă de interes faţă de anumite aspecte ale vieţii participanţilor‚

Tehnici şi metode ale consilierii în grup

Tehnici de relaxare. Se folosesc în scopul rezolvării unor probleme‚ legate

acum eliberaţi tensiunea musculară. Relaxaţi cât se poate de mult muşchii

Aspecte etice ale consilierii în grup

TRAINING DE CUNOAŞTERE A IDENTITĂŢII DE GEN

Şedinţa 1. Gender – noţiune şi conţinut

social-psihologice. Se ajunge la concluzia că în relaţiile sociale şi

cheie ale prezentării: conţinutul noţiunilor “sex” şi “gen”‚ asemănările şi

Etapa IV. Fiecare participant îşi expune opinia asupra

Şedinţa 2. Rolul componentelor biologice‚ psihologice şi sociale

comportamentului social al bărbaţilor şi femeilor; influenţa factorilor

Şedinţa 3. Socializarea genurilor – etape‚ factori şi forme

Şedinţa 4. Forme ale identificării şi conţinutul identităţii de gen

Etapa IV. Exerciţiul “Rezultate pozitive”. Participanţii primesc câte o

Şedinţa 5. Implicarea identităţii de gen

Etapa V. În calitate de temă pentru acasă se propune întocmirea unei liste a

Şedinţa 6. Identitate de gen şi stereotip

Şedinţa 7. Identitate de gen şi roluri sociale

Etapa II. Participanţii constituie patru echipe‚ citesc şi analizează listele

Şedinţa 8. Metode de cercetare a identităţii de gen

Şedinţa 9. Aspecte aplicate ale psihologiei genurilor

prezentarea domeniilor‚ unde pot fi utilizate cunoştinţele şi abilităţile

Şedinţa 10. Totalizarea rezultatelor

Chestionar cu referinţă la programul trainingului

Ce doresc‚ ce intenţionez? Ce aştept de la moderator?

îmi expun propriile opinii‚ sugestii‚ gânduri‚ folosind

Materiale pentru exerciţiul “Forţele contradictorii” (şedinţa 1)

Fişa 1. Dihotomii filozofice

Fişa 2. Dihotomia masculinitate - feminitate

Materiale pentru exerciţiul “Aprecierea emisferei dominante”

Material informativ pentru şedinţa 5 – comportamentul feminin şi

Nr. Comportament feminin Comportament masculin

zilei ar prefera să discute cu evenimentele‚ petrecând seara

– “Ai putea să-mi ajuţi să receptată sau ca o impunere a

Câte ceva despre gen şi comunicare

Câteva reguli de comunicare între genuri

Sfaturi pentru femei Sfaturi pentru bărbaţi

bine ca Dvs. sentimentele în ‚ nu vă supăraţi‚ ele intenţionează

Raportul dintre stereotip şi rol de gen – material informativ pentru

Raportul dintre stereotipul şi rolul de gen

Câmpul de acţiune Stereotip de gen Rol de gen

Stereotipurile de gen se prezintă ca sisteme de credinţe şi opinii în legătură

Capacităţile senzorial- Capacităţile senzorial-perceptive

2. Apreciază cum ţi-a reuşit să încadrezi în cadrul cunoştinţelor şi

3. Specifică‚ în ce scopuri şi cum ai putea utiliza cunoştinţele căpătate:

4. Propuneri‚ completări‚ alte aprecieri