Schemele joaca un rol important in psihoterapia moderna, in special in cea a carei atentie este focusata pe tulburarile cronice de personalitate.

Exista o lunga istorie in spatele conceptului de schema. Definitiile folosite in terapiile cognitive curente au fost create in anii 1980, fiind influentate de constructivism. Oameni de stiinta foarte cunoscuti, precum Beck, Segal sau Young au dezvoltat modele explicative pentru psihologie, cu scheme si cu concepte inrudite, precum procesele schematice, stilurile de adaptare si scheme de mod ca parametrii centrali. Intre timp, folosirea termenului schema s-a raspandit in domeniul psihoterapiei, peste tot in lume si a inceput sa creasca. Dincolo de diversele teorii ale schemelor, multe definitii sunt folosite, rezultand la fel de multa confuzie ( vezi James, Southam si Blackburn 2004). Termenii stil de adaptare si mod au, la randul lor, cateva definitii. Acest capitol va explica aceste concepte, asa cum au fost definite de Young, Klosko si Weishaar (2003, 2005). Totusi, abordarea lui Young asupra schemelor continua sa evolueze. Intr-un forum al terapeutilor si al cercetatorilor, discutia esteacum despre natura diferitelor concepte si despre relatiile comune ale acestora. Acest capitol, asadar, se va inchide cu un scurt rezumat al principalelor probleme.

In practica Scheme maladaptive timpurii Termenul de schema provine de la teoria procesarii informatiei, care afirma ca informatia este aranjata tematic in memoria noastra ( Williams, Watts, MacLeod si Mathews, 1997; Vonk,1999). Ideea este ca experientele sunt stocate in memoria noastra autobiografica in functie de schemele noastre din primii ani de viata ( Conway si Pleydell-Pearce,2000). Schemele consista in perceptii senzoriale, emotii experimentate si actiuni, si sensul dat lor, astfel incat experientele din copilarie sunt memorate non-verbal( Young et al., 2005; Arntz, van Genderen si Wijits,2006; Rijkeboer et al.,2007). In plus, schemele functioneaza ca filtrele in care oamenii orgamizeaza, interpreteaza, si prezic lumea. Multe persoane au dezvlotat cheme care ii ajuta sa se inteleaga pe ei, comportamentuul altora si evenimentele din lume. Asta le permite sa dezvolte o imagine de sine pozitiva si o imagine diferita a altora si sa rezolve problemele in mod adecvat. Oamenii cu probleme de personalitate au dezvlotat scheme neadaptate si prin urmare controleaza viata mai putin bine. Conform lui Young, aceste scheme neadaptate sunt dezvlotate la o varsta frageda ca un rezultat ale interpretarii intre factorii precum temperamentul copilului, stilul parental al parintilor, si orice alta experienta semnificativa (uneori traumatizanta) . Cu aceasta ipoteza, Young a propus un model de dezvoltare al personalitatilor si psihopatologia in care teoria atasamentului lui Bowlby (1988) joaca un rol important. Ei presupun ca schema neadaptata reflecta nevoile emotionale neimplinite si tousi importante ale cpilului si repezinta adaptarile la experiente negative, de exemplu, certurile din familie, respingerea, ostilitatea sau chiar agresiunea din partea perintilor/ educatorilor si colegilor, lipsa de dragoste si caldura, si grija si suport parental inadecvat. Cercetarea arata ca influentele din relatii sunt foarte importante pentru dezvlotarea emotionala a copilului si tulburarile care duc la neregularile emotiilor . Dezvoltarea a unei personalitate patologice este adesea legata de evenimentele traumatizante,dar un model constant si negativ sau inadecvat al reactiilor asupra unui copil pot deasemenea sa duca la dezvoltarea

patologiei. Desi chemele neadaptate sunt normal adaptate in copilarie dar si sprijinite de alte circumstante se presupune ca ei au intervenit intr o masura considerabila cu completaerea sarcinilor de dezvlotare bine. Asta poate duce la experiente negative continue, care inseamna ca schema devine mai mult si mai mult purtata si rigida. In timp ce influenta temperamentului copilului nu trebuie sa fie exagerata, un copil poate fi mult mai interesat de o anumita educatie deat celalalt. In plus, temperamentul in sine pare an fi influentat de factori precum mediul si de stilurile de reglementare pentru ca si copilul sa se dezvolte. Cu cat cineva are probleme intr-un domeniu si cu cat sunt mai severe experientele traumatice, cu atat vor fi mai puternice si rigide anumite convingeri si cu atat mai tare va fi afectat subiectul in viata sa. Schemele sunt mai mult sau mai putin active sau influente in orice moment. Cand circumstantele prezinta asemanari cu situatiile care au dus la dezvoltarea schemei, acea schema va iesi la iveala. Un individ cu schema Defect/Rusine [Defectiveness/Shame] va fi slab afectat de schema in timp ce e inconjurat de prieteni buni si are o munca stabila, dar in momentul in care incepe sa aiba probleme cu prietenii sau se confrunta cu instabilitate la locul de munca (de ex. restructurarea companiei), schema latenta va iesi la iveala si subiectul poate avea, spre exemplu, simptome de depresie. Acest lucru poate ingreuna descoperirea schemelor, mai ales daca pacientul a dezvoltat o metoda de a nu fi afectat de schemele sale. Un pacient cu schema Defect/Rusine poate, de exemplu, sa isi aleaga o slujba in care riscul de a fi criticat este mic si sa isi faca prieteni in oameni deschisi la minte, care sa nu il judece. Cu alte cuvinte, o persoana are nu doar scheme, ci si moduri de a evita sa fie deranjat de ele (vezi moduri de a face fata).

Descrierea Schemelor In versiunea originala a Chestionarului de Scheme Young (YSQ) ( Young si Brown,1994; traducerea si adaptarea in olandeza: Sterksi Rijkeboer, 1997), 16 scheme au fost definite. In Young et. al(2005), 18 scheme au fost descrise, iar schema indezirabilitatii socialea fost desfiintata (vezi Patrea aVa, Capitolul 3). Din motive de siguranta, toate cele 19 scheme sunt descrise aici (vezi tabelul 2.1, Partea a Via, Capitolul 4), chiar daca unele (indicate de cate un asterisk) trebuie inca investigate privind calitatea lor psihometrica Stilurile de adaptare Schemele maladaptive sunt adesea pastrate deoarece pacientrul evita situatii care ar putea sa le corecteze, sau deoarece acesta cauta oameni care ii confirma schemele, si/sau pentru ca pacientul nu vede informatiile care i-ar nuanta schemele. Pacientul invata sa se comporte astfel in copilarie, pentru a supravietui unor situatii amenintatoare sau dificile. La momentul respectiv, aceasta este posibil sa fi fost cea mai buna modalitate de a se confrunta cu astfel de situatii, dar in viata actuala a pacientului, acest comportament poate fi departe de optional si poate servi la pastrarea schemelor. Exista trei modalitati in care poti trata schemele sau cu stilurile de adaptare: Predarea, Evitarea si (imi lipseste cuvantul de aici ) .

Depravare emotionala

Pacientul se asteapta ca ceilalti nu vor indeplini vreodata pe deplin sau partial nevoile sale emotionale primate ( ex. Pentru suport, protectie, emaptie). Se simte izolat si singur. Abandon/ Instabilitate Pacientul se asteapta ca partenerii il vor parasi eventual. Altii sunt de instabili si imprevizibili. Atunci cand pacientul se simte abandonat, trece prin diferitie emotii precum anxietatea, intristare si furie Neincredere si/ori Pacientul este convims ca altii il vor abuza intentionat intr-un fel sau altul sau ca Abuz il vor insela sau umili. Aceste sentimente variaza iar pacientul este mereu la limita. Izolare sociala/ Pacientul se simte izolat de lumea exterioara si considera ca nu apartine Instrainare comunitatii. Defectivitate/ Rusine Pacientul ca el are defecte si este rau pe plan interne. Daca altii se apropie, isi vor da seama de aceste lucruri si vor parasi relatia. Sentimentul de a fi lipsit de valoare duce deseori la simtul puternic al rusinii. Indezirabilitate sociala/ Pacientul se considera un neadaptatsocial si neatractiv fizic. Se vede pe sine ca Esec fiind plictisitor, sters si urat. Pacientul considera ca e incapabil de a performa la fel de bine ca egalii sai. Se simte prost si netalentat. Dependenta/Incompetenta Pacientul se simte extrem de neajutorat si incapabil de a functiona independent. Este incapabil de a lua decizii de zi cu zi si este adesea tensionat si anxios. Vulnerabilitate la boli si Pacientul considerao adevarata tragedie i se va intampla lui sau persoanelor daune apropiate, el fiind incapabil de a le preveni. Prindere in plasa Pacientul are relatii excesiv emltionale si este foarte apropiat de una sau mai multe persoane ( de obicei parintii), ca rezultat fiind incapacitatea descoperirii propriei identitati. Auto-subjugarea Pacientul se supune altora pentru a evita consecintele negative. Pacientul nedezvoltata ignora proprile nevoi deoarece se teme de conflict si pedeapsa. Auto-sacrificiu Pacientul se concentreaza pe indeplinirea voluntara a nevoilor altor persoane, pe care le considera mai slabe decat el. Daca se concentreaza pe proprile nevoi se simte vinovat, si da prioritate nevoilor altora. Ajunge, in sfarsit, sa fie enervat de persoanele pe care le ajuta. Urmarire de acceptare * Pacientul se concentreaza excesiv pe castigarea recunoasterii, acordului si admiratiei,cu costul propriei dezvoltari si proprilor nevoi Inhibitie emotionala Pacientul opreste emotiile si impulsurile deoarece caonsidera ca exprimarea sentimentelor va duce la ranirea altor persoane, la umilire sau la abandon. Duce lipsa de spontaneitate si este stresat constant. Standarde nerealiste/ Pacientul considera ca orice ar face nu este destul de bine si ca trebuie sa Ipocrizie incerce mai din greu. Este hyper-critic la adresa propriei persoane, dar si la altele. Este rigid, eficient si perfectionist. Acesta este costul relaxarii, placerii si al contactului social. Negativism si pesimism* Remuscare* Grandoare Pacientul este mereu concentrat pe aspectele negative ale vietii si ignora aspectele pozitive. Este frecvent anxios si in alerta. Pacientul considera ca oamenii ar trebui aspru pedepsiti pentru greseli. Este agresiv, intolerant, neiertator si nerabdator. Pacientul se considera superior celorlalti, considerand ca are drepturi speciale. Insista ca el ar trebui sa faca ce vrea, indiferent de ce considera ceilalti. Tema principala sunt puterea si controlul asupra celorlalti. Pacientul nu tolereaza frustrarea si este incapabil sa isi controleze sentimentele si impulsurile. Nu poate suprota discomfortul sau nesatisfacerea.(durere, conflicte)

Control de sine insuficient/Auto-disciplina

*= Scheme ce nu sunt prezente in YSQ

Supra-compensarea. Pe scurt, aceste stiluri de adaptare deseori aduc un sentiment de eliberare, dar pe o perioada lunga de timp, acestea duc la dificultati in zone esentiale ale vietii. Folosind un stil de adaptare nu este, de obicei, o alegere constienta, ci o reactie automata la o amentintare sau la o situatie dificila. Stilurile de adaptare pot fi clar vizibile in comportamentul pacientului, dar ele pot suferi transformari cognitive. Renuntarea(in schema). Pacientul lasa schema sa preia controlul si isi adapteaza sentimentele si gandurile in modul urmator: Comportament: Repeta diferite tiparuri de caracter din copilarie, cautand oameni si situatii similare circumstantelor care au condus la formarea schemei. Ganduri: Proceseaza selectiv informatia. Ec. Vededoar informatia care corespunde cu schema si nu informatile care diminueaza schema Sentimentele: Durerea emotionala a schemei este simtita direct. Evitarea (Schemele de comportament ce evita). Pacientul evita activitati care declanseaza schema si emotiile care o insotesc. Resultatul este aceka ca schema nu este deschisa pentru discutii si devine imposibil sa aiba o experienta de corectare. Comportamentul: Activ si pasiv, evitarea tuturor tipurilor de situatii care are putea declansa schema Ganduri: Negarea evenimentelor din memorie, depersonalizarea sau desasociere. Sentimente: Imblanzirea sentimentelor sau lipsa totala a acestora.

Supra-compensarea( opsul comportamentului pentru a invinge schema) Pacientul se comporta, pe cat posibil, in directia opusa ideii centrale a schemei, pentru a nu fi deranjat de aceasta. Acest lucru duce la subestimarea efectului pe care o schema il poate avea, si, de asemenea, deseori poate duce la un comportament excesiv de agresiv, independent sau increzut.

Trei tipuri de stiluri de adaptare

Incepand de la schema de abandon si instabilitate, cineva decide sa nu mai inceapa niciodata o alta relatie(evitare). Castiga o usurare temorara, deoarece nimeni nu il mai poate rani parasindu-l. Cu toate acestea, pe o perioada lunga de timp, devine singuratic, deoarece evita intimitatea.

Daca el decide sa compenseze pentru schema sa de supra-compensare, incepe sa caute relatia perfecta cu o persoana care nu il va abandona niciodata. In timpul perioadei initiale a relatiei, el ar putea reusi, dar, dupa o perioada, cand partenerul va dori sa aiba mai multa autonomie,el ar putea cere si chiar ordona partenerului sa ofere disponibilitate constanta. Exista o sana ca partenerul sa nu accepte asa ceva si sa il paraseasca. Astfel, schema este iar confirmata. Comportament: Prezinta comportament opus(chiar exagerat) schemei Ganduri: Gandurile sunt opuse schemei, de asemenea,partenerul negand schema Sentimente: Pacientul marcheaza sentimentele neplacute (ex. Mandrie pentru momente in care se simte inferior). Cu toate acestea, sentimentele neplacute se pot intoarce daca supra-compensarea nu da roade.

In mod normal, pacientii au numai un stil de adaptare. Chiar dacaun stil de adaptare, precum Predarea poate fi dominant, odata cu trecerea timpului, pacientul poate adopta si alte stiluri de adaptare. Predarea, alaturi de schema de Auto-sacrificiu pentru o perioada indelungata si intr-o maniera intensa, in care gandurile despre dorintele si interesele altora sunt proeminente, conduce la epuizare si la cresterea nevoii de a vedea proprile nevoi satisfacute . Astfel aceasta poate duce la o (probabil scurta) perioada de Supra-compensare. Uneori, pacientul se poate stradui pentru scopurile sale intr-o maniera agresiva,fara a lua in considerare alte persoane. Schimbul intre Predare si Supracompensare este mai abrupt si mai puternic vizibil in formele severe de psihopatologie( vezi Elliptt si Kirby Lassen,1999). Totul devine prea mult si pacientul ar putea incerca sa scape de sentimentele puternice provocate de Predare si Supra-compensare prin Evitare. Pacientul poate, de exemplu, sa evide situatii in care i se cere ceva. El nu poate continua astfel mereu, asa ca, la un moment dat, el se va intoarce la Predare sau la Supra-compensare. In acest mod, fiecare stil de adaptare duce la pastrarea schemei.