Abilitățile de reglare emoțională

Pentru majoritatea persoanelor, reglarea emoțională este un proces care se

achiziționează și funcționează. Problema apare atunci când strategiile utilizate sunt
detrimentale – scad sentimentul foarte intens dar cauzează probleme de sănătate,
sociale, cu persoanele importante din viață sau ne fac rău, emoțional, pe termen lung.

Strategiile de reglare emoțională negative pot include, in funcție de vârstă:

 Agresivitate verbală
 Agresivitate fizică
 Autoagresivitate (tăiere, zgăriere, mușcare, lovire a propriei persoane)
 Izolare prelungită de ceilalți
 Evitarea situațiilor dificile
 Tocire afectivă
 Utilizare excesivă a calculatorului, telefonului
 Abuz de alcool, droguri

Strategiile de reglare emoțională pozitive includ:

 Recunoașterea și exprimarea asertivă a emoției negative

 Distragerea atenției
 Reducerea intensității prin tehnici de relaxare (respirație, meditație)
 Reevaluarea situației
 Automonitorizarea emoțională1

Ce este tulburarea de adaptare

Tulburarea de adaptare reprezintă o reacție emoțională sau comportamentală
semnificativă clinic față de un stimul stresor. Reacția este disproporționată în raport cu
natura stimulului, care face parte din gama experiențelor de viața normale – căsătorie,
nașterea unui copil, schimbarea locului de muncă.
Cel mai frecvent se întalnește în perioada adolescenței dar poate apărea la orice
vârstă.

1
https://www.psihipedi.ro/parenting/reglarea-emotionala-partea-i
 Simptome:
 Manifestări comportamentale sau emoționale ca răspuns la un stimul stresor
identificabil , și care durează  de cel mult 3 luni de la apariția stresorului/stresorilor.
 Intensitatea trăirilor este semnificativă
 Există o suferință marcantă , în exces față de ceea ce ar fi de așteptat de la
expunerea la stimul
 Funcționarea socială sau ocupațională este puternic alterată.
 Odată ce stimulul dispare, simptomele nu persistă mai mult de încă 6 luni.
Există mai multe tipuri de tulburări de adaptare, in funcție de simptomele
predominante:
 Cu dispoziție depresivă
 Cu anxietate
 Cu dispoziție mixtă, anxioasă și depresivă
 Cu perturbarea conduitei
 Cu tulburare mixtă, a dispoziției și conduitei
Majoritatea simptomelor se diminuează cu timpul chiar și fără tratament, mai ales prin
dispariția stimulului. O parte din pacienți au o evoluție cronică și dezvoltă secundar
depresie, anxietate sau uz de substanțe.

Cauze:
 Factori genetici -  temperamentele cu anxietate ridicată sunt mai predispuse la
reacții exagerate la un eveniment stresant și către dezvoltarea unei tulburări de adaptare.

 Factori biologici – există o vulnerabilitate mai mare la cei care au o dizabilitate

medicală severă.

 Factori psihosociali – sunt mai predispuse persoanele care au pierdut un părinte

în prima copilărie sau care au avut experiențe negative de îngrijire parentală. Capacitatea
de a tolera frustrarea în viața adultă se corelează cu satisfacerea nevoilor bazale în
copilărie.2

Inteligenţa emoţională se referă la aptitudinea de a ne controla propriile emoţii şi de a le afişa în faţa

altor persoane. Inteligenţa emoţională a început să capete tot mai multă importanţă în urmă cu

2
https://doc.ro/sanatate/ce-este-tulburarea-de-adaptare
câţiva ani, iar de atunci au început să aibă loc diferite cercetări privind inteligenţa emoţională şi să
se elaboreze multe teste care măsoară această aptitudine. Se pune în prim-plan respectul manifestat
faţă de opiniile şi sentimentele altor persoane, precum şi faţă de diversitate, ceea ce este foarte
important atât în viaţa privată, cât şi în cea socială. 

Trăsăturile care se măsoară în cazul inteligenţei

emoţionale sunt: 
 Înţelegerea propriilor emoţii
 Aurocontrolul
 Empatia

Unii autori menţionează ca elemente importante ale inteligenţei emoţionale şi motivaţia, conştiinţa
de sine sau abilităţile sociale.

Înţelegerea propriilor emoţii.

Este foarte important să ne cunoaştem pe noi înşine, să fim conştienţi de propriile aptitudini,
respectiv calităţi şi defecte. Nu trebuie să ne supraapreciem, dar nici să ne subapreciem. Când ştim
care sunt calităţile şi defectele noastre, le vom controla mult mai uşor. Părţile bune trebuie să le
păstrăm, iar pe cele rele să le schimbăm dacă se poate. De exemplu, o persoană care reacţionează
violent şi care se manifestă prin ţipete şi prin trântirea obiectelor etc., trebuie să înceapă să se
gândească la cum percep ceilalţi un astfel de comportament şi cât este de nociv acesta pentru
propria persoană. Această persoană ar trebui să-şi “antreneze” nervii, iar la următoarea situaţie
cauzatoare de reacţii violente, să se oprească şi să se gândească, iar apoi să încerce să reacţioneze
cu calm şi să îşi exprime prin argumente propria părere. Reţineţi că modul de exprimare şi de
comunicare cu alte persoane este unul dintre indicatorii cheie ai inteligenţei emoţionale.

Autocontrolul.
Când învăţăm să recunoaştem propriile emoţii, calităţi şi defecte, următorul pas este gestionarea lor,
deoarece nu trebuie să ne lăsăm conduşi de acestea. Trebuie să recunoaştem “punctele critice”,
respectiv situaţiile în care reacţionăm violent sau nu reacţionăm deloc. A fi inteligent emoţional nu
înseamnă doar a fi la locul nostru şi a nu reacţiona în grabă, ci este important să ne exprimăm
corect gândurile şi emoţiile, astfel încât să le înţeleagă şi ceilalţi.
Empatia.

De asemenea, este foarte important să ştim să-i ascultăm pe

ceilalţi şi să empatizăm cu persoanele din mediul nostru. Pentru început, este suficient să ne punem
în locul cuiva şi să fim conştienţi de sentimentele acelei persoane, de nevoile şi modul de gândire al
acesteia. Se consideră că o persoană care se cunoaşte bine pe sine şi care îşi cunoaşte emoţiile va fi
capabilă să recunoască şi emoţiile altor persoane.
Inteligenţa emoţională a devenit foarte importantă, atât în viaţa privată, cât şi în mediul de afaceri.
În primul rând, este importantă datorită gradului de dezvoltare a abilităţilor de comunicare şi
datorită necesităţii de a crea relaţii bune cu colegii. Scopul este de a avea o comunicare calitativă şi
deschisă, în care ambii interlocutori să îşi poate exprima liber propriile păreri şi sentimente. De
asemenea, pe lângă o comunicare bună, este important să înţelegem propriile sentimente şi pe cele
ale altor persoane. Dacă nu ne cunoaştem bine pe noi înşine, nu vom putea să ne stăpânim emoţiile.
Pe de altă parte, este important să înţelegem şi cum se simt persoanele din jurul nostru, cu care
locuim şi lucrăm, cum am putea să le ajutăm, dacă trebuie, sau să înţelegem pur şi simplu diferite
perspective de analizare a anumitor situaţii.

Siguranta emotionala, esentiala in procesul de adaptare

Crearea unui mediu familial calm, cald, intelegator si confortabil creste nivelul de confort si
reprezinta punctul de plecare in capacitatea lui de a se adapta.

Care sunt ramurile inteligentei emotionale

In general, atunci cand vorbim despre capacitatea de a gestiona propriile emotii, ne
raportam la capacitati precum constientizarea, mentinerea controlului asupra propriilor
actiuni si emotii, precum si la manifestarea empatiei in relatiile interpersonale. Toate
acestea se pot dovedi atat in momentele de stres de la birou, cat si in cele din viata
privata. Pentru ca obiectivele fiecaruia dintre noi sa se realizeze, este nevoie de
intrunirea a patru conditii care alcatuiesc ansamblul inteligentei emotionale:

Cunoasterea de sine: identificarea propriilor dorinte, emotii si valori;

Constiinta sociala: abilitatea de a receptiona emotiile si gandurile persoanelor din jur;

Stapanirea de sine: capacitatea de a controla emotiile negative, recunoasterea

greselilor si flexibilitatea;
Gestionarea relatiilor: influenta asupra interlocutorilor si preintampinarea conflictelor.

 In mediul solicitant al biroului, profesionistii veritabili stiu sa isi demonstreze stapanirea
de sine prin exercitiul de a intelege emotiile si motivatiile celor din jurul lor, pentru a
putea cladi relatii de anduranta. Aceasta trasatura dovedeste inteligenta emotionala si
arata o mare capacitate de constientizare si control a propriilor emotii, pentru o
adaptare cat mai eficienta fata de mediul social reprezentat de locul de munca.

Cei care au un coeficient de inteligenta emotionala peste medie se remarca prin

abilitatea de a-si reprima emotiile de natura negativa, cum ar fi anxietatea, lipsa de
incredere, stresul sau chiar furia. Tot acestia sunt cei care au abilitatea de a inlocui
sentimentele negative cu senzatii pozitive: siguranta de sine, empatia si atasamentul.
Factorii perturbatori pot varia, de la lipsa de tehnica adecvata activitatii profesionale,
pana la un spatiu de lucru prea inghesuit.

O cariera de succes se sprijina pe o stare interioara armonioasa, iar aceasta depinde

de o relationare cat mai facila cu cei din jur. Inteligenta emotionala este calea cea mai
lina de a rezolva multe dintre problemele care afecteaza relatiile interumane. 3

Perioada pe care încă o traversăm ne-a pus în situația de a face față unui context
mult departe de zona noastră de confort și cu siguranță creator de viață nouă,
pentru fiecare dintre noi. Dar cum se reașează viața după evenimente
nefavorabile marcante, fie ele unice sau în formă continuată? Care ar fi resursele
necesare pentru a putea depăși greutățile? Fie că este vorba despre oportunism,
reziliență sau adaptare, iată ce putem face.

Comparația cu „învingătorii”
Au fost vremuri în care mă uitam la câțiva dintre oamenii din jurul meu atunci când
întâmpinau necazuri, în diverse aspecte ale vieții lor și rămâneam mereu uimită de cum
reușeau să treacă atât de ușor si de grațios (mi se părea mie) peste probleme.

Apoi, evident, mă uitam la alți câțiva (și la mine) cum fiecare obstacol nu făcea decât să
le taie din energia vitală, să-i deprime, să le aducă în prag renunțarea, resemnarea cu
gândul că viața e grea și, oricum, nici noroc nu prea au. Evident, au urmat vremuri în
care am căutat să înțeleg cum de unii dintre noi reușim să întâmpinăm și să gestionăm
provocările vieții  nu doar cu reziliență, ci și cu putere creatoare de noi aptitudini și valori
esențiale pentru viață.

Pot schimba doar ce stă în controlul meu

Este important să acordăm atenție modului în care abordăm o dificultate, respectiv: Ce
pot schimba și ce nu pot schimba din ceea ce se întâmplă? Și, mai ales, de ce aș

3
https://www.officedirect.ro/blog/inteligenta-emotionala-ce-este-si-cum-influenteaza-relatiile-profesionale
schimba ceva – asta ca să mă asigur că îmi voi păstra motivația de-a lungul
întregului proces.

Dacă nu stă în controlul meu să pot schimba sau influența ceva, atunci caut să îmi
dezvolt reziliența. Dacă există ceva unde pot interveni, dar îmi este greu sau nu știu
cum să o fac, atunci îmi antrenez capacitatea de adaptare.

Tot la modul de abordare al problemei, putem menționa și raportarea la trecut. Pot

spune „Iar mi s-a întâmplat asta, viața chiar este nedreaptă!” și cercul s-a cam închis cu
mine în aceeași suferință, sau pot spune „Ce am făcut data trecută și a mers sau nu a
mers?” și deja am opțiuni pe care le pot evalua, astfel încât să-mi fie mai bine.

Învățarea continuă
Căutarea cu intenție a oportunităților de a învăța, permanent și din orice experiență,
ceva la care să ne putem întoarce la nevoie, ca la un reper este un proces continuu.

Cred că fiecare dintre noi atunci când are răgaz să se uite onest înapoi la ce a trăit, este
în măsură să spună că și-a câștigat o anume experiență de viață.

În același timp, tot cu sinceritate, putem recunoaște că, la vremea cu pricina când toate
problemele erau în plină desfășurare, era atât de greu, încât nu se întrezărea nici o idee
de ceva bun de învățat – voiam doar să ieșim mai repede din acea situație. Și totuși, am
reușit să depășim obstacolele cu ajutorul rezilienței, am conștientizat apoi ce a fost de
învățat din aceste experiențe și ne vom folosi de adaptare cu proxima ocazie când va fi
nevoie să aplicăm ceea ce am învățat.   

Cultivarea flexibilității
Este utilă dezvoltarea capacității de a reveni, ca un bumerang, la starea de echilibru
interior, echilibru care este mai degrabă elastic și mobil decât rigid și fix.

Pot schimba doar ce stă în controlul meu

Este important să acordăm atenție modului în care abordăm o dificultate, respectiv: Ce
pot schimba și ce nu pot schimba din ceea ce se întâmplă? Și, mai ales, de ce aș
schimba ceva – asta ca să mă asigur că îmi voi păstra motivația de-a lungul
întregului proces.

Dacă nu stă în controlul meu să pot schimba sau influența ceva, atunci caut să îmi
dezvolt reziliența. Dacă există ceva unde pot interveni, dar îmi este greu sau nu știu
cum să o fac, atunci îmi antrenez capacitatea de adaptare.

Tot la modul de abordare al problemei, putem menționa și raportarea la trecut. Pot

spune „Iar mi s-a întâmplat asta, viața chiar este nedreaptă!” și cercul s-a cam închis cu
mine în aceeași suferință, sau pot spune „Ce am făcut data trecută și a mers sau nu a
mers?” și deja am opțiuni pe care le pot evalua, astfel încât să-mi fie mai bine.

Învățarea continuă
Căutarea cu intenție a oportunităților de a învăța, permanent și din orice experiență,
ceva la care să ne putem întoarce la nevoie, ca la un reper este un proces continuu.

Cred că fiecare dintre noi atunci când are răgaz să se uite onest înapoi la ce a trăit, este
în măsură să spună că și-a câștigat o anume experiență de viață.

În același timp, tot cu sinceritate, putem recunoaște că, la vremea cu pricina când toate
problemele erau în plină desfășurare, era atât de greu, încât nu se întrezărea nici o idee
de ceva bun de învățat – voiam doar să ieșim mai repede din acea situație. Și totuși, am
reușit să depășim obstacolele cu ajutorul rezilienței, am conștientizat apoi ce a fost de
învățat din aceste experiențe și ne vom folosi de adaptare cu proxima ocazie când va fi
nevoie să aplicăm ceea ce am învățat.   

Cultivarea flexibilității
Este utilă dezvoltarea capacității de a reveni, ca un bumerang, la starea de echilibru
interior, echilibru care este mai degrabă elastic și mobil decât rigid și fix.

Gândindu-ne la personalitate, modul de manifestare extern și cel de trăire intern rămân

relativ neschimbate, însă există și plasticitatea care aduce cu sine posibilitatea de
adaptare la condițiile de mediu, nu doar pentru a supraviețui, dar și pentru a ne
dezvolta. Iată că această capacitate de adaptare există încă de la nivelul structurii
noastre, ea trebuie doar antrenată cu intenție.

Vina și meritele nu sunt niciodată exclusiv ale noastre

Este necesar să conștientizăm faptul că viața noastră toată se trăiește pe întregul
portativ dintre eșec și succes și nu doar într-unul dintre capetele acestuia. Acest lucru
înseamnă că într-o zi mă pot afla în cea mai adâncă vale cu toate problemele pe umeri
și fără vreo speranță de mai bine, altădată mă pot doar bucura în tihnă de rămășițele
unei zile liniștite, pentru ca în altă zi să fac loc exaltării venite odată cu cea mai muncită
reușită.

Conștientizarea existenței unui întreg platou de trăiri ne pregătește pentru aproape

orice ne poposește în pragul vieții. Capacitatea de adaptare înseamnă totodată și
înțelegerea modului în care suntem tentați să abordăm eșecurile (căutând vinovații în
exterior sau devenind extrem de punitivi la adresa noastră) și succesele (atribuindu-ne
nediscriminativ toți laurii sau considerându-le pure întâmplări).
Se afirmă că primele experienţe profesionale marchează pe orice nou angajat; din momentul când
persoana devine angajat al instituţiei, ea intră în contact cu o lume necunoscută, cu experienţe şi stiluri
noi, provocări, dar şi riscuri posibile. În acest sens, se recomandă ca primirea lui în instituţie să fie
organizată atât la nivel formal, cât şi informal. Pentru ca noii angajaţi să se adapteze mai bine, integrarea
trebuie să fie asigurată prin proceduri specifice. Este recomandabil de a elabora şi implementa programe
specifice de integrare, cu implicarea membrilor de catedră, secţie. Un factor aparte al fenomenului de
integrare organizaţională îl constituie respectarea principiilor etice de integrare. 4

ORGANISATIONAL INTEGRATION OF TEACHERS – A PREMISE FOR PROFESSIONAL PERFORMANCE

În zilele noastre, factorul uman a devenit o prioritate pentru orice instituție efectiv și eficient
valorificarea acestui capital este o sarcină prioritară a managerilor instituțiilor de învățământ. Astfel,
managementul resurselor umane (MRU) are drept scop crearea condițiilor de evaluare, valorificare și
dezvoltare internă a resursele personalității pentru a obține performanțe profesionale, ca premisă a
împlinirii și satisfacției profesionale. MRU poate fi realizat prin dezvoltare, implementare, evaluare
continuă și îmbunătățirea sistemului de gestionare a resurselor umane (HRMS), constând din politici,
aplicate metodologie, resurse, standarde și indicatori de performanță [2, p. 120]. 5 Performanța implică
niveluri mai ridicate de indicatori de calitate, realizări și rezultate remarcabile, eficiență maximă,
implicând individual și obligația organizațională reciprocă [4, p. 160] 6

4
https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/81791
5
Andrițchi V. Teoria şi metodologia managementului resurselor umane în ănvățământ, Print Caro, Chișinău 2012,
pag. 120
6
Daniels D., Aubrey C. Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați,
Polirom, Iași, 2007. pag. 160