CUPRINS

Introducere..................................................................................................................................................3
Justificarea temei alese............................................................................................................................5
Prezentarea capitolelor lucrării................................................................................................................6
Partea I Noțiuni fundamentale privind asigurările.......................................................................................6
I.1. Riscul................................................................................................................................................6
I.2. Asigurarea.........................................................................................................................................8
I.3. Reasigurarea......................................................................................................................................9
I.4. Piața de asigurări.............................................................................................................................10
I.5. Criterii de clasificare și categorii de asigurări.................................................................................11
I.6. Contractul/Polița de asigurare.........................................................................................................12
I.7. Suma asigurată................................................................................................................................13
1.8. Prima de asigurare..........................................................................................................................15
I.9. Dauna..............................................................................................................................................16
Partea a II-a S.C. Generali Romînia Asigurări Reasigurări SRL...............................................................17
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................18

2
Introducere

Asigurările nu sunt o modă a ultimelor decenii, nici măcar un produs al revoluției

industriale; în realitate, ele sunt la fel de vechi ca și banii, pentru că, odată cu apariția banilor, au
apărut și riscurile.

Istoria asigurarilor in lume

1750 î.e.n. — Codul lui Hammurabi

Apariția primelor forme de asigurări a avut loc în strânsă legatură cu dezvoltarea puterilor
maritime. Babilonienii au fost primii care au legiferat și reglementat statutul asigurărilor în
celebrul Cod al lui Hammurabi. Astfel, negustorii care călătoreau pe apă aveau posibilitatea să
primească un împrumut pentru a-și finanța transporturile. Pentru a-și asigura transportul, ei
puteau plăti o sumă adițională creditorilor, care îi asigura ca, în situația în care transportul de
marfă ar fi fost furat, negustorii nu mai erau nevoiți sa ramburseze împrumutul creditorului. Se
poate afirma deci că prima asigurare legiferată a fost cea împotriva furtului.

700 î.e.n. – Primele fonduri de asigurări

Tot în stransă legatură cu comerțul maritim au fost dezvoltate asigurările în Rhodos —
negustorii a căror marfă făcea parte dintr-un transport comun plăteau o sumă de bani, care era
colectată într-un fond comun, iar aceasta era folosită în cazul în care marfa unuia dintre ei era
deteriorată pe durata voiajului.

600 î.e.n. – Primele asigurări de viață

Însă asigurările din Antichitate nu s-au oprit doar la cele împotriva furturilor navale, ci s-
au extins în zona asigurărilor de viață și medicale, într-o formă foarte apropiată față de cum
înțelegem în ziua de azi acest tip de asigurări. Primele forme de asigurări medicale și de viață au
apărut tot în bazinul mediteranean, în jurul anului 600 î.Hr. Membrii unor comunități din Grecia
Antică și din Roma au inițiat fonduri comune, care erau folosite în momentul în care unul dintre
membri deceda, cu scopul de a-i susține familia.

Sec. XIV – Primele polite individuale de asigurari

3
 Polițele individuale de asigurări, în forma actuală, au aparut pentru prima dată în secolul
al XIV-lea în Genoa, sub forma unor contracte de asigurare, care cuprindeau riscuri variate în
cazul transporturilor maritime. Renașterea a reprezentat un moment de dezvoltare a asigurărilor,
atât din punct de vedere al complexității lor, cât și din punct de vedere al diversificării sistemelor
de asigurări și a tipurilor de polițe. Cele mai importante erau cele maritime, încurajate de
intensificarea comențului maritim și asigurările de viață, care erau populare în rândul persoanelor
de rang înalt.

1666 – Nevoia de siguranta, acasa

Asigurările de locuințe, sau cel puțin nevoia acestora, s-a facut resimțită odată cu marele
incendiu al Londrei din 1666 care a distrus peste 13.000 de locuințe. După acest eveniment
nefericit, economistul englez Nicholas Barbon, a deschis primul birou de asigurări împotriva
incediilor, find astăzi recunoscut la nivel global drept fondatorul asigurărilor împotriva
incendiilor.

Sec XVIII – Prima lege a asigurărilor

Practica asigurărilor a fost legiferată și promovată de însuși Benjamin Franklin, renumitul
diplomat american, ale cărui decizii, invenții și descoperiri științifice au influențat istoria
omenirii. Franklin a înființat un birou de asigurări în Philadelphia, susținând în primul rând
asigurările împotriva incendiilor.

Istoria asigurarilor in Romania

În 1744 – Este fondată prima societate de asigurări din România, Casa de incendiu, la
Brasov.

În 1829 – Odată cu Tratatul de la Adrianopol, comercianții români obțin dreptul de a

desfășura activități de comerț pe Dunare. Acest lucru a reprezentat o oportunitate considerabilă
pentru societățile private de asigurări care s-au dezvoltat pe segmentul polițelor de asigurare de
transport.

În 1871 – A fost înființată prima societate de asigurări prin înalt Decret Domnesc,
Societatea de asigurări DACIA, care avea la vremea respectivă un capital social de 3 milioane de
lei.

4
 Anul 1906 marchează diversificarea societăților de asigurări, prin înființarea companiei
AGRICOLA, specializată pe asigurările agricole, care avea rolul de a susține dezvoltarea
segmentului agrar din acea perioadă.

În 1942 apare prima instituție de stat specializată în reglementarea asigurărilor — Regia

Autonomă a Asigurărilor de Stat și care practica toate tipurile de asigurări, deținand monopolul
în ceea ce privea asigurarea bunurilor de stat.

După 1948 toate societățile de asigurări au trecut în proprietatea statului, sub denumirea
Sovrom-Asigurare.

În anul 1952 aceasta se transformă în Administratia Asigurarilor de Stat — ADAS,

singura societate de asigurări până în 1990.1

Justificarea temei alese

Am ales tema ”Organizarea structurii manageriale la S.C. Generali Romțnia Asigurări

Reasigurări” din dorința de a cunoaște organizarea structurii manageriale al o societate de
asigurare reasigurare cu tradiție, care este membră a unui grup mare de asigurări cu reprezentanțe
în multe țări ale lumii.

În condițiile de astăzi, cînd au loc atâtea evenimente neprevăzute este foarte importantă
structura managerială la o societate de asigurare reasigurare, deoarece echipa managerială trebuie
să aibă o strategie dinamică adaptabilă fiecărei situații noi.

Contractul de asigurare, privit din perspectiva contractantului este ceea ce numim ”plasă
pentru acrobați”, odată încheiat contractul de către cele două părți (contractant și asigurător),
primul, în schimbul unei sume de bani, transferă răspunderea asigurătorului, evitând riscurile și
stresul.

În schimb asigurătorul atât înainte cât și în timpul derulării contractului trebuie să fie
prevăzător, bine informat și să aleagă soluțiile cele mai bune pentru a evita pierderile mari și a
intra în faliment în condițiile unei concurențe acerbe și a multor evenimente neprevăzute (Ex.
Covid-19)
1
https://www.baar.ro/utile/istoria-asigurarilor/

5
Prezentarea capitolelor lucrării

În Introducerea lucrării este prezentat istoricul asigurărilor din cele mai vechi timpuri și
până în prezent, atât la nivel mondial cât și în șara noastră. În următorul subcapitol este
prezentată motivația alegerii temei.

Partea I prezintă noțiunile fundamentale privind asigurările: riscul, asigurarea,

reasigurarea, piața de asigurări, criteriile de clasificare și categoriile de asigurări, contractul sau
polița de asigurare, valoarea sigurată, prima de asigurare și valoarea daunei.

În partea a II-a este prezentată SC Generali România Asigurări Reasigurări privind:

istoricul, misiunea, viziunea, valorile, organizarea structurii manageriale atât la Sediul Central,
cât și în teritoriu (agențiile), tipurile de asigurări, În continuare este prezentat grupul de asigurări
din care face parte SC Generali România Asigurări Reasigurări (organigrama, oglindirea
activității grupului în presa vremii, dar și rezultatele meritorii pe care le-a obținut.

Lucrarea se încheie cu prezentarea surselor bibliografice care au fost utilizate pentru

redactarea acesteia.

Partea I Noțiuni fundamentale privind asigurările

I.1. Riscul

Noțiunea de risc este folosită în numeroase domenii, având conotații diferite, în funcție
de activitatea căreia i se asociază. În domeniul asigurărilor, riscul este definit în mai multe
moduri, o definiție destul de larg acceptată referindu-se la un eveniment viitor, posibil, cu
caracter întâmplător, înregistrat în evidențele statistice, a cărui producere este independentă de
voința asiguratului sau a beneficiarului asigurării și care generează pagubemateriale sau
afecteazăstarea de sănătate sau chiar viața oamenilor.

6
 Figura nr. 1 Riscul în asigurări2

Riscul care apare este greu de prevăzut de către contractanţi, astfel încât aceştia apelează
la instituţii specializate în protejarea afacerii, companiile de asigurări. Companiile de asigurări
preiau asupra lor riscul producerii unui eveniment, obligându-se ca la producerea acestuia să
plătească asiguratului sau unei terţe persoane (beneficiar) o indemnizaţie, cu condiţia plătirii de
către asigurat a unei prime de asigurare.

Dacă nu ar exista risc, atunci nu ar exista nici asigurări. Riscul este obiectul oricărui
contract şi reprezintă elementul specific al asigurării.

Conform definiţiei adoptate de OCDE în 1983, “riscul este constituit din probabilitatea ca
un fapt cu consecinţe nedorite să se producă”.

Riscul poate fi descris şi ca o probabilitate ca evenimentele să evolueze mai rău decât s-a
prevăzut. Dacă totul ar fi cunoscut cu certitudine, atunci sarcina asigurătorului şi a autorităţilor
de supraveghere a asigurărilor ar fi foarte uşoară.3

Alţi autori consideră riscul ca reprezentând o variaţie a rezultatului care poate să apară
într-o anumită perioadă de timp şi într-o anumită situaţie.

2
http://alinbaiescu.ro/asigurari/daca-nu-ar-exista-riscuri-nu-ar-exista-asigurari/
3
Rareș MEDREGA și alții, Manualul distribuitorului de asigurări, Editura MUSTANG, București, 2019, pp. 23-26

7
 Reacţiile omului la risc sunt diferite şi depind de creşterea numerică a populaţiei şi
circulaţiei acesteia în cadrul naţional.

I.2. Asigurarea

Asigurarea este unm mecanism clasic de transfer al riscului de la asigurați la companii

specializate, denumite asigurători. Asigurarea este o metodă de management a riscului, care are
drept scop combaterea efectelor negative generate de producerea acestuia 4

Figura nr. 2 Asigurare5

Asigurarea este o formă de protecție bazată pe un contract, prin care o persoană fizică sau
juridică care se va numi asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice - asigurator,
plătind asiguratorului o suma de bani numită primă de asigurare.

Asigurătorul se obligă prin acest contract să plătească asiguratului despăgubiri în cazul în

care evenimentele prevazute în contract au loc.

De ce sunt utile asigurările?

4
Rareș MEDREGA și alții, Manualul distribuitorului de asigurări, Editura MUSTANG, București, 2019, pag. 27
5
http://www.rozsa.ro/en/practice/insurance-law/

8
 Indiferent de cât de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem
controla tot ceea ce se întamplă în jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Mass-
media prezintă foarte des catastrofele natuarale care lovesc diverse regiuni, și, din păcate nici
România nu face excepție. Dar natura nu este singura care ne afectează și ne provoacă pagube:
accidente se întamplă la tot pasul, iar jaful, furturile, tâlhariile, toate țin de natura umană. 6

I.3. Reasigurarea

Reasigurarea a apărut din preocuparea asigurătorilor de a-și îmbunătăți stabilitatea

financiară, respectiv capacitatea de a face față, pe baza primelor încasate (fondul de asigurare),
obligațiilor de plată asumate față de asigurați (comunitatea de risc) în cazul producerii riscurilor
asigurate.

Astfel, reasigurarea reprezintă activitatea de asigurare a asigurătorilor, pentru a face fașă

unor obligații de plată viitoare, asigurătorul cedează o parte din riscurile subscrise, către o altă
societate specializată, numită reasigurător, respectiv o parte din prima încasată de la asigurați. 7

Reasigurările deţin o poziţie deosebit de semnificativă în comerţul internaţional şi cu cât

volumul şi valoarea bunurilor comercializate sunt mai mari, cu atât rolul reasigurărilor este mai
important. Ele au apărut dintr-o necesitate obiectivă, şi anume, din existenţa unor riscuri foarte
mari (maritime, aviatice, incendiu, de viaţă, de accidente etc.) care pot genera daune extrem de
mari pe care societăţile de asigurări, neavând capacitate financiară suficientă, pot fi incapabile să
le suporte numai pe contul lor, ducând, practic, la falimentul acestora.

Reasigurarea oferă capacitatea necesară asiguratorului direct (original, iniţial) pentru

acoperirea riscurilor pe care, altfel, nu le poate suporta singur. În asemenea împrejurări,
asigurătoruI care acceptă preluarea unui risc (a unor riscuri) mare, peste capacitatea sa, poate
apela la una sau mai multe companii de reasigurări pentru a ceda în reasigurare o parte din risc
(uneori întregul risc). Reasigurarea are ca efect"pulverizarea" riscului. 8

6
https://www.1asig.ro/Ghid-Asig-13,125.htm
7
Rareș MEDREGA și alții, Manualul distribuitorului de asigurări, Editura MUSTANG, București, 2019, pag. 35
8
http://www.pbasig.ro/utile/informatii-utile/tematica/a-despre-asigurare/reasigurarea-245

9
 Figura nr. 3 Reasigurare

I.4. Piața de asigurări

Operațiunile asociate activității de asigurare și actorii prin intermediul cărora se derulează

aceste operațiuni sunt elemente care fac parte din piața de asigurări.

Piața de asigurări este acel cadru organizat, reglementat, unde se întâlnesc cererea de
asigurare, generată de membrii comunității de risc, denumiți asigurați și oferta de asigurare, pusă
la dispoziția acestora de către societăți specializate în administrarea riscurilor, denumite
asigurători. În majoritatea cazurilor, relația dintre asigurători și asigurați este facilitată de
intermediarii în asigurări.9

Piaţa de asigurări din România: Volumul primelor intermediate în T1/2020 a ajuns la 1,9
miliarde de lei, în creştere cu 15% faţă de T1/2019.

Volumul primelor brute intermediate pentru asigurările generale şi de viaţă a ajuns la o

valoare de 1,92 mld. lei în primele trei luni (T1) din anul 2020, înregistrând un avans de 15%
comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor publicate în raportul Autorităţii de
Supraveghere Financiară (ASF) privind evoluţia pieţei asigurărilor în S1/2020.

9
Rareș MEDREGA și alții, Manualul distribuitorului de asigurări, Editura MUSTANG, București, 2019, pag. 37

10
 În primul trimestru din ultimii cinci ani, valoarea primelor intermediate de societăţile de
brokeraj de pe piaţa asigurărilor a înregistrat fluctuaţii uşoare, unde valoare primelor se situa
între 1,53 şi 1,67 mld. lei. Astfel, primul trimestru din anul 2020 a adus o depăşire a pragului,
valoarea intermedierilor ajungând la o creştere cu circa 25% în T1/2020, comparativ cu valoarea
primelor intermediate în T1/2016.10

Figura nr. 4 Piața de asigurări

I.5. Criterii de clasificare și categorii de asigurări

Asigurările se clasifică după mai multe criterii, după cum urmează:

1. În funcție de obiectul asigurării, sunt definite:

a) Asigurări de bunuri;
b) Asigurări de persoane;
c) Asigurări de răsoundere civilă față de terți;
10
https://www.zf.ro/banci-si-asigurari/piata-de-asigurari-din-romania-volumul-primelor-intermediate-in-t1-
19469199

11
 2. Din punct de vedere juridic, asigurările se împart în două mari categorii:
a) Asigurări obligatorii;
b) Asigurări facultative.

Conform Legii 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și

reasiogurare, asigurările se împart în următoarele clase de asigurare:

1. Asigurări generale;
2. Asigurări de viață.11

I.6. Contractul/Polița de asigurare

Potrivit Codului civil român, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau
asiguratul se obligă să plătească o primă asiguratorului, iar acesta din urmă se obligă ca în cazul
producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizație, după caz, asiguratului, beneficiarului
asigurării sau terțului păgubit.

În conformitate cu cerințele legale, pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare se

încheie în formă scrisă numit poliță de asigurare sau certificat de asigurare, emis și semnat de
asigurător pe de o parte și de către de către asigurat sau contractant.12

Figura nr. 5. Contract de asigurare

11
Rareș MEDREGA și alții, Manualul distribuitorului de asigurări, Editura MUSTANG, București, 2019, pp. 33-34
12
Idem pp. 62-63

12
I.7. Suma asigurată

Suma asigurată
În cazul producerii evenimentului acoperit prin asigurare, asigurătorul răspunde faţă de
asigurat până la concurenţa unei sume numită sumă asigurată.

Suma asigurată reprezintă valoarea maximă a despăgubirii pe care asigurătorul o plăteşte

asiguratului ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

Prezenţa acesteia în contractul de asigurare este necesară, deoarece serveşte ca bază şi

pentru calcularea primei de asigurare, în principiu, prin aplicarea unui anumit procent asupra
sumei asigurate. Pentru stabilirea sumei asigurate, în cazul asigurările de bunuri, se procedează la
operaţiunea numită evaluare de asigurare. Suma asigurată poate fi mai mică sau cel mult egală cu
valoarea de asigurare – valoare reală a bunului - evitându-se astfel supraasigurarea unui bun.

Supraasigurarea nu este admisă pentru ca ar putea duce la un interes al asiguratului pentru

producerea cazului asigurat şi încasarea, în consecinţă, a unei sume superioare valorii bunului în
momentul producerii prejudiciului. Valoarea de asigurare se stipulează în contractul de asigurare.

La asigurările de bunuri, asigurarea se încheie la suma declarată de asigurat şi agreată de

asigurător, care nu trebuie să depaşească valoarea de înlocuire, cel mult valoarea de nou, la data
încheierii contractului asigurării.

În cazul asigurării de persoane, contractul de asigurare nu este unul de indemnizare. În

schimbul primelor, asigurătorul nu se obligă să acopere o pagubă, ci să plăteasca suma
asigurată la producerea riscului independent de orice idee de prejudiciu. Nici viaţa şi nici
sănătatea omului nu sunt evaluabile în bani şi exclude existenţa oricărui raport între suma
asigurată şi paguba suferită de asigurat.

În aceste cazuri, indemnizaţia de asigurare nu are caracter de despăgubire şi nu depinde

de paguba suferită, ci numai de suma asigurată, pentru care s-a încheiat poliţă la asigurările de
viaţă, de o parte din suma asigurată, în caz de invaliditate(corespunzător gradului de invaliditate)
sau de o anumită sumă globală, în cazul asigurărilor de sănătate. Suma asigurată nu este limitată

13
şi de aceea nu se aplică noţiunea de supraasigurare. Ea se stabileşte conform puterii de plată a
asiguratului şi a gradului de risc.

În asigurările de bunuri şi în unele tipuri de asigurări de persoane, suma asigurată poate fi

modificată prin majorare sau reducere. La asigurările de bunuri, modificarea trebuie să fie
urmarea unor schimbări de valoare a bunului, iar în cazul asigurărilor de persoane, modificarea
depinde de tipul de asigurare. La asigurarea de răspundere civilă, suma asigurată se stabileşte
prin convenţie sau prin reglementări.

Figura nr. 6 Suma asigurată

1.8. Prima de asigurare

Prima reprezinta suma de bani – renumeraţia – pe care o primeşte asigurătorul de la

asigurat în schimbul prestaţiei promise, respective protecţia pentru riscurile stabilite. Este preţul
protecţiei oferite de asigurător pentru acele riscuri.
Este un element esenţial al contractului de asigurare şi principala obligaţie a asiguratului.
Printre factorii care influenţeaza mărimea primei de asigurare se pot enumera:
 Natura bunului asigurat;
 Dimensiunea riscurilor;
 Numărul şi tipul riscurilor;

14
  Intensitatea riscurilor;
 Mărimea posibilă a daunelor;
 Gradul de dispersie a riscului;
 Suma asigurată;
 Durata contractului;
 Nivelul franşizei;
 Intinderea geografica a acoperirii;
 Istoricul daunelor pe un anumit numar de ani anteriori (de regula 5,10 ani);
 Diverse date statistice relevante pentru o evaluare cât mai corectă;
 Modaliatea de plată a primei (într-o tranşă unică sau eşalonată în rate periodice);
 Gradul de intreţinere a bunului la asigurările de bunuri, starea de sănătate la
asigurările de persoane, limita răspunderii la asigurarea de răspundere;
 Vârstă, sexul, starea de sănătate, durata asigurării la asigurarea de viaţă;
 Dimensiunea afacerii (pentru sume mari se pot negocia reduceri);
 Starea conjuncturala a pieţei;
 Evaluarea proprie obiectivă şi subiectivă a asigurătorului;

Calculul primelor se face în mod ştiinţific, pe baza datelor statistice şi a matematicii actuariale
care au revoluţionat practica asigurărilor. Aşadar există o corelaţie necesară între prima de
asigurare şi factorii obiectivi sau subiectivi care influenteaza nivelul primei de asigurare. Prima
platită de asigurat reprezintă prima bruta (tarifară) şi este alcatuită din prima netă (pură, teoretică,
cota de bază) şi adaosul de primă (suplimentul sau încărcătura primei) care acoperă cheltuielile
generale de achiziţie şi administrare ale asigurătorului şi determină obţinerea unui profit. Prima
netă este destinată acoperirii despăgubirilor şi sumelor asigurate.13

13
http://www.pbasig.ro/utile/informatii-utile/tematica/c-contractul-de-asigurare/prima-de-asigurare-263

15
 Figura nr. 7 Prima de asigurare

I.9. Dauna

Dauna este o stricăciune, o pagubă sau un prejudiciu moral, care vor fi despăgubite, dacă
au fost prevăzute în contractul de asigurare.

Figura nr. 8 Dauna14

14
http://www.dumasig.ro/wp-content/uploads/2013/09/dauna-rca1.jpg

16
Partea a II-a S.C. Generali Romînia Asigurări Reasigurări SRL

17
BIBLIOGRAFIE

1. Rareș MEDREGA și alții, Manualul distribuitorului de asigurări, Editura MUSTANG,

București, 2019
2. https://www.baar.ro/utile/istoria-asigurarilor/
3. http://alinbaiescu.ro/asigurari/daca-nu-ar-exista-riscuri-nu-ar-exista-asigurari/
4. http://www.rozsa.ro/en/practice/insurance-law/
5. https://www.1asig.ro/Ghid-Asig-13,125.htm
6. http://www.pbasig.ro/utile/informatii-utile/tematica/a-despre-asigurare/reasigurarea-245
7. https://www.zf.ro/banci-si-asigurari/piata-de-asigurari-din-romania-volumul-primelor-
intermediate-in-t1-19469199
8. http://www.pbasig.ro/utile/informatii-utile/tematica/c-contractul-de-asigurare/prima-de-
asigurare-263
9. http://www.dumasig.ro/wp-content/uploads/2013/09/dauna-rca1.jpg

18