CURS 1 Apariia si evoluia asigurrilor pe plan intern si internaional 1.

Originea si evoluia asigurrilor pe plan internaional: nc de la apariia omului, acesta a cutat sa previn apariia pericolelor si a evenimentelor nedorite, astfel ca originile asigurrilor nu pot fi stabilite cu exactitate. Omul a cutat sa se protejeze pe el nsui, familia sa, apoi, pe msura ce a acumulat un patrimoniu (locuina, animale, bunuri gospodreti, etc.)sfera asigurrilor s-a lrgit si mai mult. Astfel, nc din antichitate apar instituii menite a asigura protecia individului si a bunurilor sale. Este vorba de instituii sociale de intre-ajutorare naturala a cioplitorilor in piatra din Egiptul Antic, de asigurare a transportului in caravane, prin repartizarea costurilor datorate furturilor, intre toi comercianii care participau la transportul respectiv, organizarea de asociaii a cror activitate consta in a da ajutor membrilor si si familiilor acestora in caz de incendii, boala sau deces. O forma de dispersie a riscurilor, dar nu si de protecie o reprezint cea practicata de negustorii chinezi, care-si distribuiau marfa pe mai multe vase ce urmau sa o transporte, reducnd astfel riscul ca ntreaga cantitate de marfa sa fie supusa pierderii. In Evul Mediu, odat cu dezvoltarea schimburilor comerciale, cu amplificarea acordrii de mprumuturi, au aprut reguli principale care au stat la baza asigurrii moderne. Evoluia asigurrilor este strns legata de dezvoltarea comerului pe mare si a asigurrilor maritime, care au influenat in mare msura toate celelalte tipuri de asigurai, in special pe cele de transport. Primele polie de asigurare maritima sunt scrise in limba Italiana si reprezint modelul pe baza crora s-au dezvoltat ulterior contractele de asigurri, inclusiv poliele Lloyds din Anglia. Cel mai vechi contract de asigurare care a fost pstrat, a fost subscris in Genova in 1347, iar prima companie de asigurri maritime dateaz din 1424, tot la Genova. Intr-o polia ncheiata in 1385, se acopereau urmtoarele categorii de riscuri: - calamitai naturale, incendii, confiscarea mrfii de ctre autoriti locale, etc. termenul de polia, care deservete astzi desemnrii contractului de asigurare, provine de la cuvntul italian poliz, care nseamn certificat, atestare. Termenul prima provine de la cuvntul prima care desemneaz suma pltita nainte, mijlocind transferul riscului asiguratului asupra asiguratorului. Secolul al IX-lea desemneaz nceputul asigurrilor moderne. Din punct de vedere istoric, prima asigurare care a aprut sub forma moderna este asigurarea maritima. Dup aceasta s-au dezvoltat si alte categorii de asigurri. Au urmat asigurrile de viata, a cror baza a fost creata de ctre finanistul italian Tonti, care a creat primele tontine in franceza. Tontinele sunt asociaii constituite pe o perioada de timp, in decursul creia, membrii asociaiei vrsau la fondul comun o cotizaie anuala, in funcie de vrsta. La expirarea termenului pt. care a fost constituita asociaia, sumele rezultate din capitalizare cotizaiilor de-a lungul perioadei, erau repartizate intre membrii supravieuitori. Aceasta forma de asigurare reprezint practic asigurrile de supravieuire din zilele noastre. La Londra, dup marele incendiu din 1666,au fost create primele asigurri contra incendiilor. Apoi, pe parcurs, au aprut progresiv si alte ramuri de asigurare: asigurri mpotriva accidentelor, a mortalitii animalelor, a cailor de cursa, mpotriva furtului si asigurri de rspundere civila. Timp ndelungat, reticentele de ordin moral, au ncetinit dezvoltarea anumitor tipuri de asigurri. Este cazul asigurrilor de viata, fata de care, anumii juriti considerau ca era imorala ncheierea de pacturi asupra vieii umane, de asemenea asigurarea de rspundere civila era criticata, mult timp crezndu-se ca, daca o persoana sau o ntreprindere se asigura mpotriva consecinelor, greelilor sau neglijentelor, ar determina o conduita expusa riscurilor si ar multiplica pagubele in loc sa le previn. In concluzie, factorii determinani care au condus la apariia asigurrilor sunt de natura economica si sociala. Dintre factorii economici se pot enumere: a) schimbarea condiiilor economice generale, trecerea de la societatea exclusiv agricola la una efectiv diversificata (breasla), care au dus la creterea si adncirea raporturilor dintre oameni si la creterea cauzelor 1

generatoare de pagube. Importanta banilor in relaiile comerciale a favorizat ideea compensaiei bneti a pagubelor b) dezvoltarea schimburilor comerciale, succesul marilor trguri, nmulirea expediiilor pe mare, au artat necesitatea asigurrii mrfurilor si a navelor mpotriva riscurilor pe perioada transportului. Dintre factorii sociali amintim: a) accentuarea procesului de urbanizare, concentrarea populaiei in orae si apariia noilor tipuri de locuine care au ncurajat si apariia fenomenelor generatoare de pagube b) organizarea breslelor, care a favorizat solidaritatea acestor grupuri, in care membrii i acordau ajutor reciproc in caz de pagube. Apariia si dezvoltarea asigurrilor moderne pe plan internaional Au fost determinate de dezvoltarea calculului actuariat ale crui etape principale sunt: 1. apariia si dezvoltarea legii marii (Blais Pascal 1654) 2. primul tabel de mortalitate (Christian Huyghens 1657) 3. primul calcul de rente viajere (Jean deWelt 1660) 4. primul tratat de actuariat (Richard Price la mijlocul sec. al XVIII-lea) Pe plan internaional, de la nceputul secolului al XVIII-lea, si pana in secolul al XIX-lea, s-au practicat 3 mari forme de asigurri: - asigurri maritime - asigurri contra incendiilor - asigurri de viata Amplificarea si diversificarea acestora este strns legata de dezvoltarea activitii economice si evoluia dreptului. 2. Evoluia asigurrilor in Romnia A. Istoricul activitii de asigurare in Romnia In tara noastr, o forma rudimentara de asigurare, manifestata nc din timpuri strvechi, este asigurarea animalelor, denumita hopsa, care consta in intr-ajutorarea reciproca a locuitorilor din aceeai comuna, in cazul accidentrii unei vite. Aceasta era tiata iar carnea era mprita intre locuitorii comunei, fiecare pltind o suma de bani pentru partea ce-i cuvenea. Prin aceasta, proprietarul pgubit, i acoperea dauna suferita. nceputul asigurrilor de persoane cu caracter de mutualitate si intr-ajutorare, le reprezint breslele din Transilvania, nfiinate in secolul al XIV-lea, in care fiecare membru era obligat sa plteasc o taxa de nscriere, iar apoi, cotizaii periodice. Sumele astfel strnse erau folosite pentru a suporta cheltuielile de nmormntare al unui membru si pentru plata de ajutoare vduvei si copiilor celui decedat. S-au nfiinat si s-au dezvoltat asociaii pentru stingerea incendiilor, care funcionau cu aportul si in favoarea mai multor comune nvecinate. Este cazul Casei de Incendii din Braov, organizata in 1744. Fiecare membru trebuia sa plteasc trimestrial o suma de bani, pe seama creia erau despgubii cei care sufereau de pe urma unui incendiu. Prima organizaie de asigurri propriu-zisa a fost ntemeiata de Asociaia Meteugarilor din Braov, in anul 1844 sub denumirea de Institutul General de Pensii din Braov. Acest institut avea caracter specific de asigurri de viata. nceputurile asigurrilor moderne in Romnia, dateaz cu peste 125 de ani in urma, prin nfiinarea in 1871 a societii de asigurri Dacia. In anul 1873 a fost nfiinata societatea ROM iar in anul 1882, cele doua societi au fuzionat sub denumirea de Dacia-rom. Tot in acest an a fost nfiinata societatea de asigurri naionala. Pana la Primul Rzboi Mondial Au luat fiina si au funcionat un numr relativ mare de societi de asigurri care au avut insa un caracter sporadic, nereuind sa se consolideze si sa acorde despgubiri sau sume asigurate care sa ajute efectiv populaia si ntreprinderile, iar riscurile cuprinse in asigurri erau relativ restrnse. 2

S-au practicat in principal 3 categorii de asigurri: - asigurri de viata - asigurri mpotriva incendiilor - asigurri maritime si fluviale Intre cele doua Rzboaie Mondiale, activitatea in domeniul asigurrilor s-a intensificat si diversificat, practicndu-se toate tipurile de asigurri, avnd loc si o ptrundere a capitalului strin in domeniul asigurrilor in Romnia. Un element caracteristic pentru activitatea de asigurare in aceasta perioada, l constituie intervenia statului in acest domeniu. Este vorba despre nfiinarea in anul 1930 a Oficiului pentru supravegherea ntreprinderilor private care ncheiau asigurri si reasigurri in tara si care funciona pe lng Ministerul Industriei si Comerului. CURS 2 nceputul celui de al II-lea Rzboi Mondial a nsemnat restrngerea substaniala a activitii de asigurare. In anul 1945 funcionau doar 13 societi de asigurri romneti si 5 reprezentante strine, dintre care cea mai importanta era Adriatica din Italia. O etapa importanta in evaluarea asigurrilor o constituie perioada de dup 1948 cnd s-a instaurat monopolul statului si in acest domeniu, prin naionalizarea tuturor societilor de asigurare. Paralel, si in asigurri a ptruns caracterul sovietic, crendu-se astfel SOVROM ASIGURARE, in 1949, ce avea ca obiect de activitate contractarea asigurrilor facultative de bunuri si persoane. In 1952 s-a nfiinat Administraia Asigurrilor de Stat (ADAS), care i desfura activitatea sub conducerea statului. ADAS a deinut monopolul in tara noastr aproape 4 decenii. Obiectul de activitate al acestei societi consta in practicarea tuturor tipurilor de asigurri de bunuri, persoane si rspundere civila prin efectul legii (obligatorii), si pe baza contractuala (facultative). Asigurrile in Romnia dup 1990 ncepnd cu 1 Ianuarie 1991, ADAS si-a ncetat activitatea, portofoliul de asigurri si reasigurri fiind preluate de primele 3 societi pe aciuni nou nfiinate: ASTRA, ASIROM, CAROM. ASIROM practica asigurri obligatorii, facultative si reasigurri, ASTRA ncheia asigurri facultative si reasigurri iar CAROM , care a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea si plata despgubirilor in cazul de daune produse in Romnia cnd rspunderea revenea unor asigurai la societi din strintate si in cazul daunelor produse in strintate de ctre asigurai din Romnia. In anul 1992 a luat fiina EXIMBANK, printre atribuiile acesteia numrndu-se si : - asigurarea bncilor comerciale si societilor financiare din Romnia , pentru creditele acordate persoanelor fizice si juridice strine - asigurarea bncilor comerciale si societilor financiare strine pentru finanarea operaiunilor agenilor economici din Romnia - asigurarea si reasigurarea in strintate in nume si pe cont propriu contra riscurilor comerciale a creditelor pe termen mediu si lung - asigurarea in numele si in contul statului ca agent al acestuia contrar riscurilor politice si comerciale a creditelor pentru import export acordate pe termen mediu si lung Alturi de cele 3 societi specifice asigurrilor, au nceput sa funcioneze alte societi cu capital privat sau mixt, care i desfoar activitatea in domeniul asigurrilor si reasigurrilor. In perioada 1990 2004, piaa romneasca de asigurri si reasigurri a urmat o traiectorie interesanta, respectnd in principiu evoluiile contradictorii pe care le-a respectat economia in ansamblul sau. INDICATORI 2000 2001 2002 2003 2004 Nr. de Soc de Asigurri 72 47 48 46 43 Grad de penetrare 0.85 0.87 1.27 1.41 1.46 3

Densitatea asigurrilor / locuitor

13.9$

16

21.7

29.9

40.4

Pe perioada 2000 2004 se constata variaia numrului societilor de asigurare, observndu-se o scdere considerabila a acestora in 2001, ca urmare a autorizrii societilor de asigurri de ctre Comisia de Supraveghere a Asigurrilor (CSA). Gradul de penetrare ala asigurrilor calculat ca raport procentual intre valoarea primelor brute ncasate din asigurri directe si PIB (Produsul Intern Brut), reprezenta la finalul anului 2004 1,46% din PIB, dei in cretere fata de anii anteriori, acest indicator se afla la un nivel sczut comparativ cu nivelul nregistrat in Europa Centrala si de Est, care sunt cuprinse intre 3 si 8 % din PIB. Densitatea asigurrilor, calculata ca raport intre primele brute si numrul de locuitori a atins nivelul de 40.4 / locuitor la sfritul anului 2004, fata de 16 in 2001. In tarile Uniunii Europene, gradul de densitate este de 2110 / locuitor iar la nivel mondial este de 450 /locuitor. In ceea ce privete structura asigurrilor, nivelul cel mai ridicat al primelor / locuitor se regsete in cazul asigurrilor generale in tara noastr, respectiv 76,5 %. In UE, structura asigurrilor (asigurrilor de viata si asigurri non-viata) este in favoarea asigurrilor de viata, unde nivelul primelor/ locuitor este mai ridicat in acest domeniu, deinnd un procent de 60%. Primele brute de asigurare ncasate de primele 10 societi de asigurare din Romnia la sfritul anului 2004 reprezint 83% din primele brute ncasate pe ntreaga piaa, situaie ce releva gradul de concentrare a pieei asigurrilor. Pe primele 3 locuri se situeaz urmtoarele societi de asigurare: Alianz Tiriac, Asirom si Omniasig, cu o cota totala de piaa de 45%. Primele 10 societi de asigurri care au practicat asigurri de viata pe aceeai perioada din cel, din totalul celor care ofer astfel de asigurai, reprezint 93% din totalul primelor brute ncasate din aceasta ramura de asigurri. ING asigurri de viata rmne liderul in asigurri de viata deinnd o cota 40,5% iar primele 3 societi de asigurri din acest domeniu (ING, ASIROM, AIG Life)dein mpreuna o cota de piaa de 64% Numrul societilor de asigurare care au ncheiat asigurri generale a fost de 34 iar ponderea primelor brute ncasate de ctre primele societi de asigurri au reprezentat 86% din ncasrile realizate in domeniul asigurrilor generale. Alturi de societile de asigurare de pe piaa asigurrilor, se regsesc si brokeri de asigurri, cu rol de intermediere in acest domeniu. La sfritul anului 2004, numrul brokerilor de asigurri era de 266. Cadrul de reglementare a asigurrilor in Romnia Activitatea de asigurare si reasigurare in Romnia are la baza 3 legi: - legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea si funcionarea societilor de asigurri si reasigurri - legea nr. 136/1995 privind asigurrile si reasigurrile in Romnia - legea nr. 32/2000 privind societile de asigurri si supravegherea asigurrilor, modificata prin O.U.G. nr. 201/2005. Legea nr. 136/1995 a intrat in vigoare la 1 Februarie 1995 si reglementeaz contractul de asigurri, tipurile de asigurri obligatorii si facultative, reasigurarea si fondul de protecie Reglementrile aferente contractului de asigurare se refera la definirea acestuia, forma si modificrile si obligaiile prilor. Asigurrile obligatorii, potrivit acestei legi este inclusa numai asigurarea pentru pagube produse de accidente de autovehicule. In baza acestei asigurri, asiguratorul se obliga sa plteasc o despgubire pentru care asiguratul rspunde in fata legii, precum si pentru cheltuielile fcute de asigurat in procesul civil. Aceasta forma de asigurare se practica numai de ctre asiguratorii autorizai de CSA. 4

Fondul de protejare a asigurator se constituie si se administreaz la nivel naional de ctre CSA, prin aplicarea unei cote procentuale asupra valorii primelor brute, realizate de ctre toate societile de asigurare reasigurare, ce funcioneaz pe teritoriul Romniei. Legea nr. 32/2000 reglementeaz organizarea si funcionarea societilor din domeniul asigurrilor, supravegherea activitii intermediarilor in asigurri si alte activiti in legtura cu acestea. Conform noii legi, clasificarea asigurrilor cuprinde: - asigurri de viata - asigurri generale In aceasta lege au fost specificate atribuiile CSA, aceasta fiind autoritatea administrativa autonoma, de specialitate, cu personalitate juridica, ca fiind subordonata direct parlamentului. CSA poate adopta masuri de intervenie in scopul protejrii intereselor asigurailor si a potenialilor asigurai. Atribuiile sale sunt: - avizarea actelor normative din domeniul asigurrilor - supravegherea situaiilor financiare ale asiguratorilor - autorizarea societilor de asigurare si a brokerilor in asigurri - stabilirea condiiilor de autorizare CSA autorizeaz asigurtorii pe baza unor documente solicitate, cu ndeplinirea unor condiii menionate in lege, legate de activitate, limitele capitalului, marja de solvabilitate, rezerve, calcule actuariale. Nivelul capitalului social este revizuit periodic de ctre CSA. Pentru prima data, in aceasta lege se face referire la activitatea brokerilor in asigurri, ca intermediari in acest domeniu, difereniindu-se de agenii de asigurri. Spre deosebire de agenii de asigurare, brokerii de asigurare sunt persoane juridice, fiind autorizai de ctre CSA. Legea nr. 32/200 prevede pentru asiguratorii care practica asigurri generale, sa constituie urmtoarele categorii de rezerve tehnice: Stabilirea sumei asigurate si a primei de asigurare Prin suma asigurata se nelege partea din valoarea asigurata pentru care asiguratorul i asuma rspunderea in cazul producerii evenimentului pentru care s-a ncheiat asigurarea, suma care este trecuta in polia. Stabilirea sumei asigurate se face in funcie de valoarea autovehiculelor. Valoarea reala se stabilete in funcie de valoarea de nou si gradul de uzura. In scopul stabilirii corecte a valorii de nou se va tine seama de urmtoarele aspecte: - pentru autovehiculele achiziionate de la reprezentantele din Romnia, valoarea de nou se stabilete din facturile de cumprare din care reiese preul de vnzare - pentru autovehiculele achiziionate de la reprezentantele din strintate precum si cele second-hand achiziionate din Romnia sau din strintate, valoarea de nou se stabilete pe baza cataloagelor Euro-tax, care se afla la dispoziia asiguratorilor. Valoarea reala a unui autovehicul se stabilete prin adugarea coeficientului de uzura la valoarea de nou. CURS 3 Rezervele de prime care se constituie lunar prin aplicarea unor cote procentuale la primele nete subsrise, aferente perioadei neexpirate, a contractor de asigurare. Rezerva de daune se creeaz si se actualizeaz lunar, in baza estimrilor privind avizrile de daune primite de ctre asigurator astfel nct fondul creat sa fie suficient pentru acoperirea acestor despgubiri. Rezerva de daune neavizate se creeaz si se ajusteaz cel puin la ncheierea exerciiului financiar, pe baza estimrilor asiguratorului, a datelor statistice sau a calculelor actuariale pentru daune neavizate. Rezerva de catastrofe se creeaz lunar, prin aplicarea unui procent de minim 5% asupra volumului de prime brute aferente contractelor care acoper riscuri catastrofale si este destinata acoperirii daunelor de natura catastrofala. 5

Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculeaz pe baza estimrii asiguratului, referitor la daune ce vor fi aprea dup ncheierea exerciiului financiar aferent contractelor ncheiate nainte de aceasta data. Rezerva de egalare se creeaz in anii cu rezultate favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor din anii cu rezultate tehnice nefavorabile. Asiguratorii care practica asigurri de viata sunt obligai prin lege sa constituie si sa menin rezerva matematica. Asigurrile in Romnia din perspectiva integrrii in Uniunea Europeana Pana la data aderrii in UE, pe piaa autohtona a asigurrilor trebuie sa aib loc cteva schimbri structurale si operaionale: - sa se separeu asigurrile generale de asigurrile de viata - sa se liberalizeze asigurrile de rspundere civila - sa se promoveze libera circulaie a serviciilor Comisia de Supraveghere a Asigurrilor (CSA) a realizat o serie de actualizri asupra reglementarilor odat cu adoptarea a numeroase legi, semnificative fiind Legea nr. 76/2003, care modifica si completeaz Legea nr. 32/2000, precum si legea nr. 172/2004 care modifica si completeaz legea nr. 136/1995, privind asigurrile si reasigurrile in Romnia Transpunerea in practica a acestor reglementari vizeaz rezolvarea mai multor probleme: - o cerina ce trebuie realizata este majorarea limitelor RCA ntruct directivele prevd limite minime de despgubire de 100.000 pentru pagubele materiale si 350.000 / persoana pentru vtmrile corporale. In Romnia in prezent limitele maxime de despgubire reprezint circa 50.000 pentru daunele materiale, respectiv 87.500 pentru vtmrile corporale, indiferent de numrul de persoane implicate in accident. Romnia va trebuii ncepnd cu data aderrii sa aib cel puin limitele minime prevzute de directive. - un alt aspect se refera la primele medii de asigurare, aferente asigurrii obligatorii, acestea trebuind sa se situeze la aproximativ 100. Creterea ar trebuii sa se realizeze progresiv, timp de 3 ani (2005 -2007) cu cate un procentaj de 25% aplicat la valoarea in a primei. CSA analizeaz si posibilitatea unificrii asigurrii RCA auro cu Cartea Verde aa cum se practica si in rile membre UE - CSA urmrete implementarea sistemului BONUS MALUS in practica asigurrii RCA. Acest sistem prevede ca la momentul ncheierii unei polie de asigurri se va tine cont si de conduita rutiere, in sensul bonificrii acelor conductori auto care nu au nregistrat evenimente rutiere, respectiv penalizrii celor care au provocat daune. Cea mai mare parte a tarilor folosesc sisteme de clase de riscuri in calcului primelor de asigurare. Asiguratul poate trece dintr-o clasa in alta in funcie de numrul sinistrelor pe care le-a declarat sau au fost constatate in decursul unui an. De exemplu in Belgia se folosesc 18 clase, clasa 10 corespunde primei de baza, clasa 1 corespunde bonusului maximal ar clasa 18 este cea a malusului maximal. Un an fr sinistre permite coborrea cu o clasa iar pentru fiecare an in care exista 1 sau mai multe evenimente se urca cu 2 clase pentru primul eveniment si cu 3 clase pentru urmtoarele evenimente. - o alta problema cu care se confrunta CSA-ul este solvabilitatea asiguratorilor. Marja de solvabilitate se determina pe baza rapoartelor financiare anuale ale societilor de asigurri, iar in baza acestui indicator, asiguraii vor putea sa beneficieze de serviciile unei societi de asigurri a crei activitate este bine organizata si coordonata. - un alt aspect impus de aderarea la Uniunea Europeana l reprezint asigurarea locuinelor. Conform rezultatelor Comisiei Centrale pentru Recensmntul Populaiei si Locuinelor in Romnia, sunt nregistrate 8,11 milioane locuine cu o suprafaa locuibila de 304, 25 milioane mp, iar 52,5% dintre acestea sunt situate in municipii si orae. Dintre acestea, calculele indica faptul ca doar380.000 locuine sunt acoperite de asigurare mpotriva riscurilor de incendiu si calamitai naturale. In majoritatea tarilor din UE, gradul de cuprindere in asigurare a cldirilor ce aparin persoanelor fizice se situeaz intre 50 - 94% 6

- un alt aspect negativ manifestat in domeniul asigurrilor, ce trebuie nlturate in viitor se refera la folosirea de ctre asiguratori pana la abuz a instrumentarului pre, ca singura modalitate de atragere a clienilor. Se creeaz astfel o capcana si anume, aparent concurenta prin pre avantajeaz clienii, pentru care costurile devin mai mici, insa, in realitate se pericliteaz funcionarea asigurrilor, aprnd riscul ca un asigurator sau altul sa nu i poat onora sumele asigurate in caz de daune. mbuntirea acestei situaii poate fi generata din doua direcii: a) aplicarea cerinelor de meninere a unei marje minime de solvabilitate de ctre asiguratori cu titlu de obligaie legala b) reconsiderarea de ctre societile de asigurare a mediului de subscriere, in sensul subscrierii pe baze tehnice, adic de analiza a probabilitii producerii riscului in detrimentul tendinei curente de subscriere pe baze comerciale. In ceea ce privete protecia concurentei in UE, trebuie sa se urmreasc o serie de coordonate cum ar fi : - politica de protecie a concurentei la nivel European - aplicarea politicii de protecie a concurentei la nivel internaional - acordurile internaionale in privina proteciei concurentei Abordri teoretice ale asigurrilor Forme de protecie a oamenilor si bunurilor mpotriva aciunii calamitailor naturii si accidentelor In orice societi exista 2 categorii de cauze generatoare de pagube: - cauze independente de voina oamenilor care au un caracter obiectiv, cum sunt forele naturii care nu pot fi controlate de om (cutremure, uragane, incendii, trsnete, furtuna, grindina, deces etc.) - cauze legate de comportamentul oamenilor, care au un caracter subiectiv cum ari fi caracteristicile de comportament (neglijenta, imprudenta, nervozitatea etc.), care conduc la accidente, invaliditate, intoxicaii etc. Pentru prentmpinarea evenimentelor generatoare de pagube denumite Riscuri, oamenii apeleaz la mai multe cai sau forme de protecie Cea mai rspndita forma de protecie este aceea prin care oamenii ntreprind o serie de masuri de ocrotire gospodreasca a bunurilor materiale si sntii lor. Astfel se cuta evitarea riscului sau prevenirea lui prin anumite masuri care sa mpiedice producerea lui cum ar fi masuri de ndiguire sau regularizare a unor cursuri de apa, masuri de reducere a surselor de poluare a mediului nconjurtor, construirea de locuine solide, aplicarea unor tratamente profilactice pentru oameni si animale etc. Orict de eficiente ar fi aceste masuri, ele au numai capacitatea de a limita frecventa riscurilor si a proporiilor pagubelor, de aceea trebuie create anumite rezerve materiale si bneti in vederea acoperirii eventualelor pagube. Rezulta o alta forma de protecie, formarea unor fonduri de rezerva in mod descentralizat (autoasigurarea) si centralizat. Autoasigurarea este o metoda de creare autonoma si descentralizata a unor fonduri de rezerva care sunt destinate acoperirii pagubelor provocate de evenimentele neprevzute. Gradul de compensare a pierderilor suferite si posibilitile de reluare a procesului de producie ntrerupt, depind de mrimea fondurilor constituite. Teoretic aceste fonduri ar trebuii sa fie egale cu valoarea ntregului patrimoniu al persoanelor fizice si juridice, iar la ansamblul economiei naionale, cu valoarea ntregii avuii a societii. Practic insa, constituirea unor astfel de fonduri la un asemenea nivel nu este nici posibila nici eficienta deoarece ar presupune imobilizarea pe o anumita perioada de timp a unor importante fonduri bneti. Aceasta firma de asigurare nu se bazeaz pe o relaie contractuala, asiguratul fiind in acelai timp si asigurator. Fondurile constituite la nivel centralizat sunt reflectate in Bugetul de Stat la partea de cheltuieli si pot devenii fonduri de asigurri in momentul in care sunt utilizate pentru acoperirea unor pierderi provocate de evenimente neprevzute (cheltuieli posibile sau virtuale) Cea mai importanta forma de constituire a fondurilor destinate acoperirii pagubelor produse de diferite riscuri se realizeaz prin intermediul societilor de asigurare si reasigurare. Aceasta forma se caracterizeaz prin aceea ca fondurile se constituie in mod descentralizat, pe seama primelor pltite de persoanele fizice si juridice care au calitatea de asigurai si se utilizeaz in mod centralizat pentru acoperirea pagubelor suferite de anumii 7

asigurai. Cu alte cuvinte, pierderile suferite de anumii asigurai se repartizeaz asupra tuturor participanilor la constituirea fondurilor de asigurare. Posibilitile de prentmpinare a riscurilor sub cele 3 forme prezentate nu se exclud ci acioneaz mpreuna, se completeaz reciproc, fiecare avnd insa specificul sau. Pentru ntocmirea dosarului de daune auto, pe baza cruia se stabilete si se pltete despgubirea, sunt necesare urmtoarele documente: - ntiinarea din partea asiguratului cu privire al producerea evenimentului asigurat la autovehicul, formular denumit Avizare de Daune Auto - certificatul de nmatriculare al autoturismului - autorizaia emisa de ctre Politie pentru avizarea efecturii reparaiei autovehiculului - procesul verbal ntocmit de ctre organul de politie - polia de asigurare din care reiese tipul asigurrii ncheiate, suma asigurata, prima de asigurare, durata, clauzele speciale si modul de plata al primelor - procesul verbal de constatare a pagubelor, ntocmit de ctre inspectoratul de daune - fotografii concludente din care sa reias pe cat posibil, avariile constatate - actele de reparaie a autovehiculului - cererea de despgubire din partea asiguratului prin care se solicita plata despgubirilor cuvenite, precum si opiunea pentru rentregirea sumei asigurate - rezultatul de plata privind dauna auto, in care se descrie evenimentul asigurat, calculul despgubirii, eventualele reineri, despgubirea finala acordata si modul de plata a acesteia. CURS 4 Conceptul de asigurri Asigurarea reprezint protecia financiara pentru pierderi cauzate de o gama larga si variata de riscuri. Asigurarea are la baza un acord de voina (contract de asigurare) ncheiat intre asigurat si asigurator, prin care asiguratorul ofer asiguratului protecie pentru riscurile pe care si le-a asumat, obligndu-se sa acopere acestuia contravaloarea daunelor sau sumei asigurate in cazul producerii unor evenimente cauzatoare de pagube, in schimbul plaii de ctre asigurat a unei sume de bani numita prima de asigurare. In literatura de specialitate sunt formulate accepiuni diferite in ceea ce privete conceptul de asigurare. Astfel, Florian Bercea a apreciat ca asigurarea are la baza existenta riscurilor comune care pot provoca pagube importante economiei naionale si populaiei. Existenta riscurilor comune determina formarea comunitii de risc, care accepta achitarea pagubelor acelora care sufer de pe urma unor evenimente si sunt de acord cu plata primelor de asigurare. Unii economiti considera definitorii in privina asigurrilor, urmtoarele trsturi principale ale acesteia: existenta riscurilor, a comunitii de risc si mutualitatea in suportarea pagubelor. Ali economiti considera ca esena asigurrilor consta in scopul si metoda acesteia: - scopul consta in compensarea pagubelor produse de calamitai ale naturii si accidente, prevenirea pagubelor - metoda consta in acoperirea unor riscuri, crearea unei comunitii de risc, toate acestea materializate prin formarea si utilizarea fondurilor de asigurare Din opiniile prezentate mai sus, se deprinde o unitate in ce privete trsturile caracteristice ale asigurrii: - existenta si aciunea unor riscuri pe care asigurarea le ia sub protecia sa - formarea unei comunitii de risc care cuprinde totalitatea persoanelor fiice si persoanelor juridice care ameninate de existenta unor riscuri comune, accepta sa plteasc sume de bani sub forma primelor de asigurare din care se vor acoperii ulterior pagubele produse de aceste riscuri - mutualitatea in suportarea pagubelor care reprezint un act de solidaritate intre asigurai, potrivit cruia, riscul este suportat si acoperit in comun de ctre toate persoanele cuprinse in asigurare (principiul toi pentru unu, unu pentru toi) 8

- formarea si utilizarea fondului de asigurare sub forma bneasca - evenimentul (producerea lui) trebuie sa fie ntmpltor si realizarea lui sa nu depind de voina asiguratului, fie datorita ca acest lucru este imposibil (calamitile naturale) fie ca interesul asiguratului sau legea l mpiedica sa l provoace. Pornind de la aceste trsturi, in tara noastr exista 2 mari categorii de fonduri de asigurare: - fondurile de asigurri, constituite in cadrul asigurrilor comerciale - fondurile de asigurri sociale (in domeniul Finanelor Publice) Funciile asigurrii Prin funciile sale, asigurarea i justifica rolul, menirea sociala, direciile si modalitile de aciune precum si efectele scontate. Dup unii economiti se considera ca asigurrile ndeplinesc urmtoarele funcii: - funcia de compensare a pagubelor, pricinuita de calamitai ale naturii, accidente (in cazul asigurrilor de bunuri si rspundere civila) si plata sumelor asigurate (in cazul asigurrilor de viata) atunci cnd in viata asigurailor intervin anumite evenimente. Aceasta este funcia care a stat la baza apariiei si dezvoltrii asigurrilor. Astfel asigurrile au rolul de a contribuii la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la repararea unor prejudicii fata de tere persoane pentru care asiguraii rspund conform legii si acordarea unor sume de bani in cazul producerii unor evenimente privind viata si integritatea oamenilor - funcia de prevenire a pagubelor a aprut si s-a dezvoltat in deosebi dup cel de al 2-lea Rzboi Mondial si ea se exercita pe 2 cai principale: Finanarea unor aciuni de prevenire a calamitailor si accidentelor (construirea de diguri de protecie mpotriva inundaiilor, lucrri de mpdurire, desecri, irigaii, mprejmuiri sau prin finanarea unor programe educaionale pentru asigurai) - stabilirea unor condiii de asigurare care sa oblige asiguratul la o conduita preventiva permanenta (prin obligarea asiguratului sa participe la acoperirea unei pri din dauna; obligaia asiguratului pe linia eliminrii pagubelor sau limitrii lor - funcia financiara apare ca urmare a decalajului de timp intre momentul ncasrii primelor in momentul plailor despgubirilor sau sumelor asigurate, decalaj important in deosebi la asigurrile de viata . Astfel societile de asigurri concentreaz temporar sume de bani importante pe care apoi le plaseaz pe piaa capitalului (depozite bancare, achiziia de obligaiuni de stat, achiziia de aciuni ale societilor cotate la bursa sau pe piaa imobiliara) Ali economiti considera ca asigurrile sunt o componenta a sistemului financiar al tarii noastre, drept pentru care acestea ndeplinesc cele doua funcii specifice Finanelor Publice, adic funcia de repartiie si cea de control. Funcia de repartiie se manifesta in procesul reconstituirii fondurilor de asigurare, pe seama primelor pltite de ctre asigurai, si al utilizrii acestora pentru plata despgubirilor sau a sumelor asigurate. Funcia de control vizeaz pe de o parte modalitatea de constituire a fondurilor si al utilizrii lor, conform prevederilor legale, iar pe de alta parte vizeaz respectarea obligaiilor societilor de asigurare fata de Bugetul Public Naional Clasificarea asigurrilor In literatura de specialitate sunt utilizate mai multe criterii de clasificare a asigurrilor, astfel: - dup modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare - dup domeniul asigurrii - in funcie de subiectele reporturilor de asigurri - dup riscul asigurrii - dup sfera de cuprindere teritoriala Dup modul de realizare a raportului juridic exista asigurri obligatorii si facultative. 9

Asigurrile obligatorii izvorsc din interesul economic si social al ntregii colectivitii si se introduce atunci cnd bunurile unui numr mare de persoane fizice si juridice sunt ameninate de anumite riscuri, astfel nct fiecare deintor al bunului respectiv ar avea de suportat pagube la producerea riscurilor asigurate. In cele mai multe tari, ca si in Romnia, forma de asigurare obligatorie este RCA-ul, pentru pagubele produse in accidente de autovehicule. In Romnia, aceasta asigurare a fost reglementata de Legea nr. 136/199, privind asigurarea si Reasigurarea in Romnia. Clauzele contractului de asigurare, limitele minime si maxime ale despgubirilor pentru pagubele produse la bunuri, vtmri corporale sau deces, nivelul primelor de asigurare pe categoria de autovehicule, termenele de plata, sunt stabilite prin Hotrre de Guvern la propunerea Ministerului Finanelor si sunt revizuite periodic. Legea prevede obligaiile persoanelor fizice si juridice deintoare de autovehicule supuse nmatriculrii sau folosirii pe teritoriul Romniei, de a le asigura pentru rspunderea civila Auto ca urmare a pagubelor produse din accidente pe teritoriul Romniei. Neachitarea la scadenta a primelor de Asigurare determina ca deintorul de autovehicul sa nu aib calitatea de asigurat. Asigurarea facultativa are la baza acordul de voina dintre asigurator si asigurat, concretizat prin contractul de asigurare, prin care sunt stabilite drepturile si obligaiile celor doua pri precum si toate celelalte elemente ale asigurrii (riscuri, suma asigurata, prima de asigurare, termenii de plata etc.) Asigurarea obligatorie prezint o serie de trsturi care o deosebesc de asigurarea facultativa: - asigurarea obligatorie cuprinde toate bunurile de acelai fel, aparinnd persoanelor fizice si juridice, deci este o asigurare totala. Fiind totala, asigurarea obligatorie exclude posibilitatea seleciei riscurilor, permind o dispersare larga a acestora. Primele de asigurare in aceasta situaie sunt mai reduse dect cele stabilite la asigurarea facultativa. Asigurarea facultativa, spre deosebire de cea obligatorie, cuprinde doar o parte din bunurile de acelai fel, practicnd astfel o tarifare mai mare - suma de asigurare este stabilita prin lege, sub forma unor norme de asigurare, ceea ce nseamn ca asigurarea obligatorie este o asigurare NORMATA. Normele de asigurare (limitele minime si maxime) se stabilesc in funcie de valoarea bunurilor de acelai fel. Suma asigurata la asigurarea facultativa nu se stabilete prin lege ci in funcie de propunerea asiguratului, avnd ca limita maxima, valoarea reala a bunului asigurat in momentul ncheierii contractului, iar la asigurarea de persoane anumite sume stabilite de comun acord intre asigurat si asigurator. - spre deosebire de asigurarea facultativa auto CASCO la care suma asigurata se diminueaz de fiecare data, cu despgubirea acordata, la asigurarea obligatorie RCA, suma asigurata rmne nemodificata pe toata perioada de asigurare, indiferent de numrul evenimentelor produse anterior. Dup domeniul asigurrii, deosebim: - asigurarea de bunuri - asigurarea de rspundere civila - asigurarea de persoane In cazul asigurrii de bunuri, obiectul asigurrii l constituie anumite bunuri (construcii, autoturisme, animale, culturi etc.) care sunt expuse anumitor riscuri provocatoare de pagube. In cazul asigurrilor RCA, numita si asigurare de responsabilitate, obiectul asigurrii consta intr-o valoare patrimoniala egala cu despgubirea ce ar urma sa o plteasc asiguratul, ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei tere persoane, pentru care rspunde conform legii. Asigurarea de bunuri si rspundere civila sunt asigurri contra pagubelor, denumite si asigurri de daune avnd drept scop repararea prejudiciului care amenina patrimoniul asiguratului. CURS 5 3. In funcie de subiectele raporturilor de asigurare: - asigurri directe - asigurri indirecte (reasigurri) Specific asigurrilor directe este faptul ca aporturile de asigurare se stabilesc mijlocit intre asigurat si reasigurator fie pe baza contractelor de asigurare, fie in baza legii. In aceasta categorie intra si coasigurarea unde exista mai muli asiguratori si un singur asigurat. 10

Spre deosebire de asigurarea directa, reasigurarea apare ca un raport ce se stabilete de fiecare data intre doua persoane juridice, adic societatea de asigurare si societatea de reasigurare, dintre care una are calitatea de reasigurat iar cealalt de reasigurator. Reasigurarea are la baza contractul de reasigurare, prin intermediul cruia reasiguratul cedeaz o parte din rspunderile pe care si le-a asumat prin contractul de asigurare directa, reasiguratorului. Reasiguratorul i asuma obligaia de a participa la acoperirea pagubelor in proporiile convenite in momentul in car se produc evenimentele in reasigurare. 4. Dup riscul asigurat exista asigurri pentru urmtoarele categorii de riscuri: - incendii, trsnete, explozii, cutremure, grindina, denumite riscuri ale calamitailor naturale - derapri, rsturnri, coliziuni, denumite riscuri din accidente - diferite boli si accidente la animale - evenimente ce pot survenii in viata oamenilor (boala, invaliditate, deces) - prejudicii cauzate terilor: in cazurile de rspundere civila 5. Dup sfera de cuprindere teritoriala: asigurri interne - asigurri externe Specific asigurrilor interne este faptul ca prile contractante, bunurile asigurate si riscurile cuprinse in asigurare se afla sau se produc pe teritoriul aceluiai stat. Sumele asigurate, primele si despgubirile de asigurare se calculeaz si se pltesc in moneda statului respectiv. Asigurrile externe se caracterizeaz prin faptul ca prile contractante, fie bunurile asigurate, fie riscurile preluate, se afla sau se produc pe teritoriul altui stat. caracteristic acestei asigurri este faptul ca prile pot stabilii si plaii prima de asigurare in valuta (ex. asigurarea mrfurilor pe timpul transportului internaional) RISCUL IN MATERIA ASIGURRILOR Relaia dintre risc si asigurare Asigurarea este o forma de protecie a indivizilor mpotriva aciunii calamitailor naturale si accidentelor, o metoda de a tine sub control aspectele financiare ale unei situaii viitoare necunoscute. Daca o persoana cumpra o polia de asigurare, ea schimba o situaie de risc cu una de certitudine, de sigurana financiara, oferita de ctre societatea de asigurri. Pe de alta parte, nici asiguratorul nu poate sa prevad cu certitudine viitorul insa pentru el acel risc este mult mai mic dect pentru un deintor individual al contractului de asigurare, deoarece asiguratorul are la dispoziia sa mai multe date despre pierderile posibile datorita faptului ca a adunat un grup mare de uniti de expunere la risc similar. Pe lng faptul ca asigurarea preia la dispoziia sa un numr mare de riscuri deci reia responsabilitatea acoperirii pierderilor, ea poate influenta riscul si mod direct probabilitatea producerii unei daune. Acest lucru este posibil pentru urmtoarele doua situaii: 1. Pe de o parte, asiguratorii ncurajeaz pe asigurai in prevenirea apariiei riscurilor prin recompensarea acelora care au nregistrat pagube sau au nregistrat valori foarte mici 2. asiguraii sau beneficiarii asigurrii pot sa cauzeze in mod intenionat pagubele in scopul obinerii resurselor financiare de la asigurator (existenta riscului moral) Riscul moral sau subiectiv se manifesta atunci cnd contractarea unei asigurri schimba comportamentul asiguratului, astfel nct creste mrimea pagubelor sau probabilitatea ca paguba sa se produc. Pentru asigurator este dificil de demonstrat ca asiguratorul a manifestat un astfel de comportament. O cale de diminuare a acestui risc este ncheierea de polia de asigurare cu franiza, asiguraii trebuind sa suporte si ei o parte din paguba. In practica nu toate riscurile sunt asigurate insa asigurabile. Exista o sursa de criterii ce l determina pe asigurator in a le asigura sau nu. De exemplu nu sunt asigurate riscurile care determina pierderi de valori foarte mari, de rzboi, radiaii nucleare, etc. 11

Relaia dintre risc si asigurare genereaz si un alt comportament al oamenilor aversiunea fata de risc. Majoritatea oamenilor nu agreeaz riscul, ei prefera sigurana si apeleaz la asigurare. Ei prefera sa piard valoarea primei de asigurare pltite (in cazul in care nu se produce riscul) dect sa piard valoarea ntregului bun daca riscul s-ar produce. Totui aversiunea fata de risc trebuie sa fie in echilibru cu preul pe care ei sunt dispui sa l plteasc sau i permit sa l plteasc pentru a ndeprta riscul. Daca o persoana nu apeleaz la o asigurare nu nseamn ca prefera riscul ci este posibil ca ea sa nu i poat permite o asigurare. Riscul si incertitudinea Acestea au existat ntotdeauna pentru societi, bnci, instituii financiare, pentru persoanele fizice sau alte persoane juridice . Astfel, problema riscurilor, a incertitudinilor exista din cele mai vechi timpuri si a preocupat si preocupa specialitii din aceste domenii. Riscul poate fi definit ca un angajament care poarta o incertitudine datorata probabil de pierdere sau de ctig. In cercetrile operaionale, teoria riscului pornete de la anumite modele de risc intr-o concepie globala. Pentru a nelege termenul de risc trebuie neleasa noiunea de incertitudine, care exprima o stare de nesigurana cu privire la viitor. Spre deosebire de incertitudine, riscul se caracterizeaz prin posibilitatea descrierii unei legi de probabilitate pentru rezultate scontate, indicnd posibilitatea cunoaterii acestor legi de ctre potenialii asigurai. Orice proces decizional bazat pe date statistice raportate la o stare anterioara implica un anumit grad de incertitudine, in aceste condiii devine o poteniala sursa de risc atunci cnd decurge dintr-o informare incompleta sau din alte surse incomparabile. ca atare managementul riscului din cadrul companiilor reprezint arta de a tine sub control incertitudinea managerial, riscul comporta urmtoarele definiii: - incapacitatea unei firme de a se adapta la timp si la cel mai mic cost al modificrilor de mediu - variabilitatea profitului fata de media profitabilitii din ultimii ani - variabilitatea rezulta posibil in funcie de un eveniment nesigur, incert - incertitudinea cu privire la o pierdere - posibilitatea ca pierderile sa fie mai dect cele la care se ateapt - posibilitatea ca un fapt cu consecine negative sa se produc Oportunitatea poate fi definita ca diferena dintre ctigul cel mai bun care ar fi putut fi obinut din varianta cea mai buna si ctigul obinut din varianta curenta. Clasificarea riscurilor: In literatura de specialitate se utilizeaz mai multe criterii de clasificare a riscurilor. 1. Dup consecinele posibile: - riscuri pure - riscuri speculative Riscurile pure sunt acele riscuri care prin producerea lor provoac numai pierderi si niciodat ctig. Ex: incendiul, explozia, accidentele, naufragiul, furtuna Riscurile speculative sunt numite si riscuri anteprenoriale , intru-cat prin producerea lor se poate nregistra o pierdere sau se poate obine profit. In mod obinuit, asiguratorii nu permit asigurarea riscurilor speculative deoarece asiguratul ar avea ntotdeauna garania succesului. EX.: realizarea unor expediii pentru obinerea unor zcminte de aur In general doar riscurile pure sunt asigurabile iar dintre acestea numai cele care ndeplinesc si celelalte condiii pot a fi acceptate in asigurare. 2. Dup efectul pe care le produc: - riscuri fundamentale - riscuri particulare 12

Riscurile fundamentale sunt acelea care prin efectele producerii lor afecteaz o mare parte a societilor si in numai anumite persoane. Un risc fundamental presupune elemente de catastrofa precum : rzboiul, cutremurul, poluarea Atunci cnd riscurile fundamentale au un potenial de dezastru foarte mare, ele nu sunt asigurabile intrucat se considera ca acestea sunt problemele ntregii societi si trebuie rezolvate la nivel guvernamental sau chiar la nivel internaional. Riscurile particulare sunt riscuri ale cror consecine sunt relativ limitate sub aspectul ntinderii efectelor lor si care pot fi inute parial sub control. Ele provin din deciziile indivizilor si fiecare trebuie sa le suporte consecinele. 3. Din punct de vedere al teoriei managementului de risc: - riscuri statice - riscuri dinamice Primele se refera la acele pierderi care se pot produce chiar daca nu se realizeaz nici o schimbare in economie si tind sa se realizeze cu un anumit grad de regularizare in timp. Riscurile statice produc doar pierderi si sunt asimilate riscurilor pure. Riscurile dinamice rezulta din schimbrile din economie si sunt generate de 2 categorii de factori: - factorii de mediu extern: economia, industria, concurenta, clienii - factorii care provin din deciziile managerilor: in urma acestora pot aprea att pierderi cat si ctiguri (fiind asimilate riscurilor speculative) CURS 6 4. Din punct de vedere al asigurabilitii lor: se disting: - riscuri asigurabile - riscuri neasigurabile Riscurile asigurabile sunt acele riscuri pe care asiguratorii le accepta pentru a oferii protecie. Acele riscuri pot fi mprite in: - riscuri generale (incendiu, naufragiu, prbuire a aeronavei, erupie vulcanica) care sunt incluse in condiiile generale de asigurare - riscuri speciale (furt, seceta, alterare, spargere), care nu sunt incluse in condiiile generale de asigurare si care se asigura numai la solicitarea expresa a asiguratului, pltindu-se in acest scop o prima suplimentara. Riscurile neasigurabile sunt acele riscuri pe care asiguratorii nu le accepta: acele evenimente a cror producere este certa sau se apropie de certitudine (evaporarea lichidelor, moartea naturala a animalelor vi) - evenimentele produse de asigurat (ambalarea necorespunztoare a mrfii) - evenimente care produc pagube de proporii mari, care pot aproba sistemul financiar a asiguratorului (rzboi, revoluie, explozii, greve) Fiecare societate de asigurri are posibilitatea de a i grupa riscurile dup cum considera ca este optim pentru ea si pentru asigurai. De asemenea includerea unui risc in categoria asigurabil sau neasigurabil nu este definitiva, nu are caracter permanent, fiind posibila trecerea acestuia dintr-o categorie in alta. Ex. pe piaa de asigurri din Marea Britanie, riscul de terorism a fost inclus multa vreme in categoria riscuri asigurabile insa din 1993, datorita frecventei crescute de manifestare a lui s-a renunat la acoperirea lui de ctre asigurator, devenind un risc fundamental ce a czut in sarcina guvernelor. Omogenitatea si selecia riscurilor Riscurile pe care le preia asiguratorul sub protecia sa trebuie sa fie omogene intru-cat in cazul in care apar mai multe riscuri ale cror caracteristici nu sunt asemntoare, echilibrul rezultatelor financiare poate fi afectat. Ex. In cazul portofoliului de contracte de asigurri a cldirilor contra riscului de incendiu este inclusa si o rafinrie 13

de petrol, atunci se poate spune ca riscurile nu sunt omogene deoarece riscul producerii incendiului la rafinrie are o probabilitate de producere foarte mare iar in cazul apariiei lui, asiguratorul ar avea de suferit pagube foarte mari, ceea ce afecteaz rezultatele financiare. De aceea, pentru fiecare obiect asigurat pentru acelai risc sunt prevzute tarife separate, in funcie de specificul lor. Asiguratorul trebuie sa i constituie attea sub-mutualiti cate considera el necesare pentru a nu include dect riscuri ale cror caracteristici sunt asemntoare. Pentru a omogeniza mai bine portofoliile de contracte, asiguratorii determina in avans valorile maximale ale riscurilor al cror transfer l vor accepta Aceste valori maximale constituie plinurile de conservare care reprezint valorile maximale (suma maxima) pe care un asigurator este pregtit sa o cheltuiasc pe cont propriu intr-o categorie de asigurri pentru un anumit risc asigurat) Actualii matematicieni au ncercat sa stabileasc formele specifice pentru a-i ajuta pe asiguratori sa calculeze plinuri de conservare considerate optime, insa in practica stabilirea plinurilor de conservare se face empiric, inndu-se cont de regula de experiena a asiguratorului, de calitatea managementului, de puterea financiara si de mrimea portofoliului de contracte din fiecare ramura de asigurare. In general, plinurile de conservare se situeaz intre 3- 5 % din primele de asigurare in ramura considerata si 2- 3 % din fondurile proprii. Practica asigurrilor a demonstrat insa ca asiguratorul care se limiteaz la plinurile sale de conservare poate pierde o parte din viata si de aceea societile de asigurare subscriu angajamente brute mult mai noi dect plinurile lor de conservare. Acest lucru este posibil datorita acordurilor ncheiate cu reasiguratorii care preiau o parte din angajamentele lor in schimbul plaii de ctre asigurator a unor prime de reasigurare. In acest fel reasigurarea poate deine plinuri de subscriere mai mari dect plinurile lor de conservare, fr a pune in pericol echilibrul financiar al societilor. Plinurile de subscriere reprezint limita angajamentelor pe care pot sa le preia sub-scriitorii si ele sunt prevzute in tabelele de plinuri aflate la dispoziia asiguratorilor pe categorii de riscuri si pe ramuri de asigurare. Pentru a echilibra rezultatul mutualitii asiguratorul trebuie sa achiziioneze si sa pstreze in sarcina sa un numr cat mai mare de asigurai. Cu cat numrul de asigurai este mai mare, cu att se face mai uor compensarea pagubelor in cadrul mutualitii, si cu att mai mult statisticile asiguratorului sunt mai precise. Tarifarea are anse mari sa fie echitabila si sa corespunda cu calitatea riscurilor asigurate. Asiguratorul are sarcina de a cuta noi clieni si de a-i prsii pe cei care prsesc mutualitatea. Motivele prsii mutualitii sunt: - deces - schimb de locuine - dispariia bunurilor asigurate O alta sarcina a asiguratorului este de a proteja ansamblul mutualitii mpotriva unei frecvente anormale a sinistrelor care apar la o anumita categorie de asigurai, procedeu denumit selecia riscurilor. Diferenele de frecventa in apariia riscurilor pot fi corectate prin impunerea unor masuri de prevenire sau prin intermediul tarifarii. Selecia riscurilor pentru a proteja echilibrul mutualitii impune ca asiguratorii sa diminueze consecinele sinistrelor, mai ales pe cele dezastroase si sa exclud anumite categorii de asigurai la care frecventa de apariie a pagubelor este in cretere. De asemenea nevoia de selecie impune asiguratorilor sa refuze acordarea de garanii decesului de persoane bolnave a cror sperana de viata este in mica sau sa nu acorde garanii dect dup un examen medical riguros si prin plata unor prime de asigurare mult mai mari dect media. Refuzul de asigurare practicat de ctre asiguratori in scopul selecionrii clientelei, are uneori drept consecine, apariia de asiguratori specializai in garantarea riscurilor refuzate, cu practicarea unor tarife mult mai mari dect media. 14

Datorita faptului ca selecia excesiva creeaz grave probleme, guvernele au intervenit in acest sens prin instituirea unor asigurri obligatorii sau obligndu-i pe asiguratori sa accepte in condiii rezonabile, sa ncheie contracte pentru asiguraii care nu-si gsesc asiguratori pe piaa. Astfel selecia riscurilor se nscrie ca un principiu de baza al activitii de asigurare, fr de care ar lua natere urmtoarele fenomene defavorabile: - crearea unei anti-selecii puternice sau a unei contra-selecii ce presupune o cerere mare din partea riscurilor devorabile ce afecteaz echilibrul sistemului financiar a asiguratorului care su-a calculat prima de asigurare in baza riscului mediu. - manifestarea tendinei ca asiguraii sa apeleze la asigurri numai in situaii grele, cnd se mbolnvesc, cnd mbtrnesc, lucreaz in condiii speciale ducnd la pierderea spiritului de prevedere din partea populaiei. - ar necesita tarife de prime mai mari care ar fi inaccesibile pentru majoritatea populaiei sau societilor comerciale chiar si pentru aceea care prezint riscuri normale. Activitatea de selecie are anumite limite de care asiguratorul trebuie sa tina seama : daca ar fi dusa prea departe s-ar ajunge la o rarefiere pronunata a riscurilor si la o insuficienta dispersare a acestora. Selecia riscurilor are rolul de a stabilii prime corespunztoare cu riscurile preluate, care sa fie accesibile pentru potenialii asigurai. Asigurarea de riscuri financiare Aceasta face parte din categoria asigurrilor de bunului, fiind generata de derularea tranzaciilor financiare. Riscul financiar reprezint eventualul prejudiciu pe care l-ar putea suferi creditorul (o banca, un furnizor) ca urmare a imposibilitii de plata din partea debitorului. Riscurile financiare care pot intervenii in derularea unei tranzacii sunt: - riscul comercial: consta in deteriorarea situaiei financiare a cumprtorului astfel nct ajunge in imposibilitatea de plata - riscuri generale de fora majora si calamitai generale: constau in manifestarea unor fenomene naturale care pun comparatorul in imposibilitatea de a plaii furnizorul - riscuri politice: sunt generate de fenomene social-politice, independente de voina si solvabilitatea cumprtorului, pe care l mpiedica sa-si onoreze obligaiile la scadenta. - riscul valutar: consta in modificarea raportului de schimb intre moneda de schimb a exportatorului si cea a importatorului pe parcursul perioadei dintre momentul ncheierii tranzaciei si momentul efecturii plaii Asigurarea riscurilor financiar-bancare poate mbrac urmtoarele forme: - asigurarea creditelor (o banca, creditul comercial) - asigurarea de garanii sau de cauiune: prin care asiguratorul se altura asiguratului pentru a garanta fata de creditor, ndeplinirea de ctre asigurat a obligaiilor contractuale - asigurarea de fidelitate: ofer asiguratului protecia mpotriva unor pagube generate de ncrederea acordata personalului angajat care administreaz activele firmei Limita maxima a rspunderii asiguratorului este valoarea maxima a creditului, inclusiv dobnda pe o perioada de asigurare.

CURS 7 Dispersia si diversitatea riscurilor

15

Pentru supravieuirea mutualitii, asiguratorii trebuie sa asigure dispersia corespunztoare a riscurilor, adic sa aib grija ca un sinistru sa nu poat atinge in acelai timp un numr mare de uniti de expunere asigurate. De aceea, riscurile de rzboi sunt excluse de la asigurare deoarece creeaz pagube de valori foarte mari, peste posibilitile de acoperire ale asigurailor. Asiguratorul are sarcina de a controla acumulrile posibile de valori pe care mai multe contracte pot sa le pun in sarcina sa, de a cunoate portofoliul de contracte pentru a tii in orice moment volumul sinistrului maxim posibil pe care acesta l va avea de pltit din cauza unui singur eveniment asigurat. In practica nu este uor de respectat regula dispersiei riscurilor si de aceea asiguratorii, pentru a se proteja mpotriva consecinelor unui cumul de angajamente, au decurs la tehnici de divizare a riscurilor. Ex. presupunnd un portofoliu de contracte a asiguratorului a cldirilor, format din 4.000 de locuine u o valoare medie de 50.000lei. Echilibrul mutualitii ar fi pus in pericol daca una din aceste cldiri ar fi de valoare foarte mare comparativ cu media si anume de 1 milion sau daca 30 dintre aceste locuine ar fi situate in acelai loc. In primul caz nu ar fi asigurata omogenitatea riscurilor iar in cel de al 2-lea caz, nu s-ar respecta dispersia riscurilor, un singur sinistru ar putea pune societatea in faliment. Pentru a face fata acestei situaii, asiguratorul poate practica urmtoarele tehnici de divizare a riscurilor: - coasigurarea - fracionarea riscurilor in transe succesive de capital - reasigurarea Coasigurarea consta in mprirea aceluiai risc intre mai muli asiguratori, fiecare participnd cu o anumita proporie la acoperirea despgubirilor si in aceeai proporie la calcularea primelor de asigurare. Ex. pentru cldirea in valoare de un milion, un prim asigurator preia in coasigurare 30% din suma asigurata, un al 2lea asigurator 40%, cel de al 3-lea30%, in aceeai proporie, cei 3 vor participa la acoperirea pagubelor si la ncasrile primelor. Fracionarea riscului in transe succesive de capital presupune plasarea obiectului asigurat in mai multe contracte de asigurare si permite asumarea angajamentelor proprii ale fiecrui angajato sau co-asigurator. Pornind de la exemplul precedent, cldirea de 1 milion de lei poate fi prin mprirea riscului pe transe succesive de capital astfel: - o prima transa pana la 400.000 va fi preluata de 1 din asiguratori. Toate pagubele care se vor ncadra in aceasta categorie vor fi suportate in totalitate de primul asigurator. - o a 2-a transa de 300.000 va fi preluata de un alt asigurator care va participa la acoperirea pagubelor ce vor depii prima transa de capital, pana la limita superioara a propriei transe - cea de a 3-a transa de 300.000 va fi acoperita de cel de al 3-lea asigurator care va intervenii la plata despgubirilor doar atunci cnd pagubele produse, depesc primele 2 transe de capital. In aceasta situaie, spre deosebire coasigurare, nu exista proporionalitate in stabilirea sa si a primelor asigurate pe fiecare asigurator, stabilirea primelor efectundu-se in mod diferit si inndu-se seama ca cele mai multe pagube se produc in prima transa in timp ce celelalte doua transe vor fi afectate din ce in ce mai puin. Reasigurarea (asigurarea asiguratorului) este operaia prin care o societate de asigurri numita reasigurat, transfera o parte din riscurile pe care le-a luat in sarcina sa, unei alte societi de asigurri, numita Reasigurator. Reasigurarea permite fiecrei societi de asigurare sa subscrie riscuri in valoare foarte mare, care depesc cu mult posibilitile financiare de care dispune. Majoritatea reasiguratorilor opereaz pe mai multe piee strine, realiznd o divizarea riscurilor la scara internaionala. Aceste tehnici de divizare nu se exclud unele pe altele, acelai risc putnd fi divizat intre mai muli coasiguratori si reasiguratori intr-un singur contract sau in mai multe transe succesive. Managementul riscului Managementul sau controlul riscului are rolul de a prevenii pierderile, de a reduce mrimea lor si de a diminua perioada lor de refacere. managementul riscului este definit ca identificarea, cuantificarea si reacia la expunerea la riscuri pure, accidente si poteniale. 16

Persoana dintr-o firma care se ocupa cu managementul riscului se numete manager de risc care gestioneaz toate riscurile pure si are sarcina de a atrage atenia managerului companiei asupra riscurilor care pot sa apra sa procure masuri pentru reducerea, prevenirea si limitarea pagubelor; sa calculeze eventualele pagube si orice alte aciuni legate de acestea. Masurile de acest gen sunt foarte diverse: - dotarea cu sistem de alarma mpotriva spargerilor - instalarea de camere de luat vederi - ncheierea unor contracte de asigurare Din definiia data managementului de risc rezulta ca acesta are la baza 3 etape: 1. Identificarea pierderilor posibile 2. Cuantificarea riscurilor respectiv determinarea efectelor pierderilor posibile prin aprecierea frecventei de apariie si a mrimii lor 3. Controlul riscului respectiv modalitile de reacie la efectele riscurilor. 1. Identificarea pierderilor posibile reprezint o ncercare de a determina toate evenimentele posibile, situaii sau activitii ce pot cauza sau sporii pierderile Aceasta etapa este foarte dificila si de ea depind celelalte 2 etape Are la baza cunoaterea situaiei reale a datelor statistice, experiena si cunotinele acumulate, inspecia de risc Principalele categorii de pierderi ce pot sa apra sunt: - pierderi din proprietate (active) - pierderi legate de rspunderea civila fata de tere persoane ca urmare a vtmrilor corporale sau daunelor aduse acestora - pierderi legate de personal ca urmare a accidentelor, decesul angajailor si pentru care societatea este rspunztoare daca acestea au aprut pe parcursul desfurrii activitii de serviciu - pierderi financiare care pot fi cauzate de debitori ru platnici sau de fraude cauzate, furt - pierderi cauzate de ntreruperea procesului de producie inclusiv cauza pierderilor de natura celor anterioare O data ce au fost identificate posibilele pierderi, managerul de risc va analiza cauzele directe ce le pot produce: incendiul, inundaia si explozia reprezint cauze directe de distrugeri ce pot determina una din pierderile produse. Pe lng cauzele directe, pot intervenii si o serie de cauze indirecte care pot determina si amplifica anumite pierderi. Ex. pentru pierderile cauzate de inundaii, cauzele directe pot fi revrsarea apei unui ru, spargerea unor conducte, etc. O explozie sau un cutremur poate fi o cauza indirecta pentru riscul de inundaie prin spargerea rezervoarelor. 2. cuantificarea riscului consta in a calcula impactul pierderilor posibile, asupra activelor unei firme. Pentru fiecare identificare a producerii riscului se analizeaz: - numrul pierderilor posibile din fiecare an sau frecventa acestora. Se are in vedere ca unele pierderi sunt extrem de rare si se produc in medie la 10 20 de ani (cutremurele) iar altele se produc destul de frecvent (accidente de autovehicule). Managerul de risc trebuie sa cunoasc si distribuia de probabilitate a frecventei producerii riscurilor. Aceasta are forma unui tabel care prezint probabilitatea de a avea una, doua sau mai multe pierderi intr-un an sau de a nu avea nici o pierdere - mrimea posibila a fiecrei pierderi are la baza raionamentul ca in general pierderile mici au o probabilitate maxima de a se produce pe cnd pierderile mari devin tot mai improbabile - evaluarea activelor si pierderilor posibile : evaluarea unui activ poate fi privita din punct de vedere al costului de oportunitate, adic pierderea sau cheltuielile adiionale cu care s-ar confrunta societatea daca ar fi lipsita de acel Activ. In practica nu exista o metoda unica pentru a calcula costul de oportunitate al unui Activ, practicndu-se 3 metode: 1. costul de nlocuire sau preul de achiziie la momentul curent, insa aceasta metoda nu este aplicabila daca Activul distrus nu este nlocuibil 17

2. valoarea de re-vnzare la momentul curent: preul care s-ar putea obine daca s-ar vinde obiectul respectiv. Aceasta metoda nu poate fi aplicata Activelor foarte specializate (scaun stomatologic) 3. valoarea neta actuala a ctigurilor viitoare ateptate. Aceasta metoda evalueaz Activele in conformitate cu puterea de ctig viitoare, insa in practica exista opinii diferite cu privire al natura si mrimea acestui ctig: exemplu un manager de risc si un inspector de asigurare pot atribuii valori diferite aceluiai Activ. CURS 8 3. Controlul riscului Exista doua posibiliti de control al riscului: a) controlul fizic al riscului b) controlul financiar al riscului a) Controlul fizic al riscului se refera le tehnicile si operaiile fizice, destinate sa reduc impactul, numrul si mrimea pierderilor ce se produc in fiecare an. In acest sens, exista 2 alternative: - sa se elimine complet orice posibilitate de pierdere - sa se ntreprind masuri care afecteaz frecventa si mrimea pierderilor (traducerea riscului) Evitarea riscului presupune renunarea la activitatea care l genereaz. de exemplu un fabricant poate sa evite riscurile asociate cu un anumit proces tehnologic renunnd la el si achiziionnd produse de la o alta firma. Insa in practica o societate nu renuna la un proces, la un produs sau practica riscanta cu att mai mult cu cat cheltuielile generate de aceasta activitate sunt destul de mici in comparaie cu veniturile obinute. Totui anumite activiti care sunt considerate periculoase de ctre Guvern sunt interzise prin lege. Reducerea riscului cuprinde toate masurile destinate sa reduc frecventa medie a pierderilor. Reducerea riscului poate avea loc prin urmtoarele masuri: - construirea unor dispozitive fizice (diferite mprejmuiri de securitate, zone speciale de fumat etc.) - programe educaionale si de securitate a muncii inclusiv realizarea unor planuri de intervenie in caz de situaii neprevzute - instrumente procedurale prin care managerul trebuie sa proiecteze procese tehnologice care sa asigure securitatea muncii si a mediului nconjurtor. b) Controlul financiar presupune constituirea unor provizioane are sa fie folosite pentru acoperirea pierderilor. Acestea se pot realiza pe 2 cai: - asumarea riscului - transferul riscului Asumarea riscului se poate realiza prin : - trecerea pierderilor pe cheltuieli curente de funcionare, reducndu-se astfel profitul - vnzarea de active pentru a le nlocuii pe cele pierdute sau deteriorate - constituirea unui fond pentru situaii neprevzute sau a unui fond de autoasigurare din care se pot face plai in acest scop - apelarea la un mprumut pentru acoperirea pierderilor - constituirea unei societi captive de asigurri, nfiinata special pentru a asigura protecia prin asigurarea firmei. O companie captiva de asigurri poate fi o societate de asigurri, deinuta de asigurat sau o societate de asigurri in care asiguratul are un interes patrimonial. Avantajele constituirii unei societi captive de asigurri sunt: - firmele membre ale societii captive au acces la un cost mai redus pe piaa de reasigurri - aceste societi ofer protecie si pentru riscuri care de obicei sunt refuzate la asigurare - profitul obinut de ctre astfel de societi este reinut la dispoziia membrilor societii respective Aceste societi funcioneaz de regula in paradisurile fiscale din strintate. 18

Asumarea riscului presupune stabilirea frecventei si mrimii pierderilor posibile. De asemenea atitudinea firmei fata de risc influeneaz decizia de asumare a riscului iar atunci cnd aversiunea fata de risc este mare se opteaz pentru transferul riscului pentru o societate de asigurri. Transferul riscului consta in transmiterea responsabilitii de a acoperii propriile pierderi ctre o alta persoana. El se poate realiza in 2 feluri: - transferul activitii care creeaz pierderi poteniale - transferul responsabilitii pentru plata pierderilor Transferul activitii este cel mai adesea realizat prin sub-contractarea acelei activitatea care poate genera pierderi. Acest transfer se poate realiza pentru ca se presupune ca sub-contractantul este capabil sa desfurare activitatea respectiva cu mai puine pierderi fiind mai bine specializat Transferul responsabilitii poate fi realizat fie prin intermediul asigurrii fie prin nite clauze suplimentare incluse in contract. Asigurarea este cea mai avantajoasa metoda de transfer al riscului ntruct achiziionnd o polia integrala, asiguratul nlocuiete un cost necunoscut cu un cost cunoscut al primei de asigurare. Asigurarea, ca metoda de transfer al riscurilor prezint urmtoarele avantaje: - se poate transfera riscul legat de pierderi mari si de frecventa mare ctre asiguratori - asiguratul nlocuiete un cost necunoscut cu unul cunoscut - asigurarea presupune pentru asigurat costuri relativ egale pe toata perioada de asigurare - asiguratul poate beneficia si de facilitai suplimentare oferite de asigurator. Asigurarea prezint si dezavantaje: - nu toate riscurile sunt asigurabile - exista situaii cnd asigurarea nu ofer compensare integrala a pagubelor (cnd exista in contract clauza cu franiza sau atunci cnd despgubirea se calculeaz pe baza Sa/Val reala a bunului asigurat. - atunci cnd nu se produce riscul, asiguratul pierde preul asigurrii Contractul de asigurare 1. Definiia si prtile contractului de asigurare Legislaia in materia asigurrilor definete contractul de asigurare ca fiind actul juridic prin care asiguratul se obliga sa plteasc o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca la producerea unui risc, sa plteasc asiguratului despgubirea sau suma asigurata, in limitele si la termenele convenite. Contractul de asigurare este reglementat pe de o parte de normele juridice cuprinse in actele normative aplicabile oricrui contract de asigurare, iar pe de alta parte de normele speciale corespunztoare fiecrei ramuri de asigurare. Din definiia contractului se pot desprinde urmtoarele caractere juridice ale acestuia: - caracterul consensual - caracterul sinalagmatic - caracterul aleatoriu - caracterul succesiv - caracterul de adeziune - caracterul oneros Caracterul consensual consta in acea ca o polia de asigurare se formeaz numai prin consimmntul prtilor, cu condiia existentei sala in forma scrisa. Contractul e asigurare are un caracter sinalagmatic, prile contractului avnd obligaii reciproce, una fata de cealalt. In principal asiguratorul se obliga ca la producerea unui risc sa plteasc o despgubire sau suma asigurata, iar asiguratul sa plteasc o prima de asigurare in schimbul proteciei oferite de asigurator pe perioada asigurata Caracterul aleatoriu este specific contractelor de asigurare deoarece efectele sale depind de un eveniment viitor si incert. 19

Caracterul succesiv este relevat de ealonarea in timp a prestaiilor prevzute in contract. deoarece valabilitatea contractului de asigurri se ntinde pe o perioada mare de timp, exista posibilitatea ealonrii plaii primei de asigurare, fapt ce demonstreaz caracterul succesiv al acesteia. Caracterul de adeziune este evideniat de faptul ca forma si clauzele contractului sunt stabilite de asigurator, potenialul asigurat avnd posibilitatea de a accepta sau respinge acest contract. Caracterul oneros rezida din faptul ca fiecare parte urmrete obinerea unui avantaj pentru prestaia pe care o face sau se obliga sa o fac in favoarea celeilalte pri. Asiguratul beneficiaz de protecia pe care o ofer asiguratorul in schimbul plaii primelor de asigurare. CURS 9 Prile unui contract de asigurare sunt : asiguratul, asiguratorul, contractantul si beneficiarul. Asiguratorul: este societatea de asigurri (persoana juridica), care in schimbul primei de asigurare ncasate de la asigurai, i asuma obligaia: - sa plteasc asigurailor sau beneficiarilor asigurrii, despgubirea ce li se cuvine pentru cazurile de distrugere sau avarii a bunurilor asigurate, ca urmare a producerii riscurilor asigurate (in cazul asigurrii de bunuri) - sa plteasc suma asigurata la producerea unui eveniment in viata persoanelor asigurate (asigurarea de persoane) - sa plteasc despgubirea pentru un prejudiciu produse de asigurat unei tere persoane (asigurarea de rspundere civila) Asiguratul: este persoana fizica sau juridica, care in schimbul primei de asigurare pltita asiguratorului, i asigura bunurile mpotriva calamitailor naturii, accidentelor sau se asigura mpotriva unor evenimente ce pot aprea in viata sa sau mpotriva prejudiciului pe care l poate aduce unor tere persoane si de a crei producere, rspunde conform legii. Contractantul: este persoana ce poate ncheia o asigure, fr insa ca aceasta sa aib calitatea de asigurat. In cele mai multe cazuri, contractantul asigurrii este una si aceeai persoana cu asiguratul insa exista si situaii in care contractantul asigurrii este oi alta persoana. De exemplu un agent economic poate ncheia o asigurare mpotriva accidentelor la locul de munca pentru salariaii si sau o firma de turism i asigura turitii mpotriva diverselor riscuri ce pot aprea. In aceste situaii, contractantul este agentul economic, respectiv agenia de turism, iar calitatea de asigurai o au angajaii respectiv turitii pentru care s-a ncheiat asigurarea. Contractantul i asuma sarcina de a ncheia contractul si de a plaii primele de asigurare. Beneficiarul asigurrii: este persoana desemnata sa ncaseze despgubirea de asigurare sau suma asigurat, in cazul producerii evenimentului prevzut in contract si de cele mai multe ori este una sau aceeai persoana cu asiguratul. Exista insa categorii de asigurai cum sunt cele de persoane si de transport, in care calitatea de beneficiar o poate avea si alta persoana dect asiguratul. Elementele obligatorii ale contractului de asigurare Contractul de asigurare prezint urmtoarele elemente obligatorii: - interesul asigurrii - obiectul si riscul asigurat - suma asigurata si prima de asigurare - paguba si despgubirea de asigurare Interesul asigurrii: reprezint un principiu de baza al activitii de asigurare, alturi de principiul despgubirii si principiul bunei credine. Interesul asiguratului consta in existenta unei relaii particulare a asiguratului, cu obiectul asigurat, existnd forme concrete de manifestare in funcie de specificul asigurrii. Interesul asigurrii in cazul asigurrii de bunuri este dat de existenta unor relaii legitime patrimoniale cu bunul respectiv. De obicei, interes la asigurare are proprietarul bunului, membrii familiei acestuia, chiriaul, uzufructuarul, creditorul etc. 20

ncetarea interesului atrage de la sine si ncetarea asigurrii pentru acea persoana. In asigurarea de rspundere civila, interesul asiguratului consta in evitarea micorrii patrimoniului asiguratului ca urmare a angajrii rspunderii lui civile fata de tere persoane pgubite prin fapte ilicite In cazul asigurrilor de persoane, interesul asiguratului nu prezint importanta ntruct indemnizaia de asigurare este datorata independent de producerea unor daune. ca atare, asiguratul sau beneficiarul asigurrii nu trebuie sa dovedeasc un anume interes pentru a ncheia contractul, ntruct interesul nsoete evenimentul legat de persoana (decesul, invaliditatea sau atingerea unei anumite vrste) Obiectul si riscul asigurat. Prin obiectul asigurat se nelege ceea ce s-a asigurat, anumite bunuri; despgubirile datorate de asigurat ca urmare a rspunderii sale civile fata de o tera persoana (patrimoniul din care ar urma sa se plteasc); un alt atribut al persoanei (viata, capacitatea de munca etc.). Deci obiectul asigurat reprezint valorile patrimoniale sau nepatrimoniale, expuse riscurilor. Riscul este elementul esenial al contractului de asigurare, fr de care existenta asigurri nu ar fi posibila. Riscul asigurat este fenomenul sau evenimentul incert, posibil si viitor, la care sunt expuse bunurile, patrimoniul, viata sntatea sau integritatea fizica a unei persoane. Riscul odat produs, l obliga pe asigurator sa plteasc asiguratului sau beneficiarului asigurrii, despgubirea sau suma asigurata. Riscul deja produs poarta denumirea de SINISTRU. Pentru a ncadra un eveniment in categoria riscurilor asigurabile, este necesara ndeplinirea mai multor condiii: - producerea lui sa fie posibila, deoarece asigurarea nu ar avea sens daca existenta unui lucru nu ar fi ameninata de producerea unui anumit fenomen sau eveniment - sa aib un caracter ntmpltor, adic asupra producerii lui sa planeze incertitudinea att ca moment cat si ca intensitate a producerii lui - producerea fenomenului sa nu depind de voina asiguratului sau beneficiarului asigurrii ntruct in aceasta situaie, drepturile si obligaiile ce decurg din contractul de asigurare nu mai sunt valabile iar persoanele rspunztoare sunt sancionate contravenional sau penal. Suma asigurata si prima de asigurare Suma asigurata este partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul i asuma rspunderea in cazul producerii evenimentului pentru care s-a ncheiat asigurarea. Suma asigurata reprezint limita maxima a rspunderii asiguratorului si constituie unul din elementele care stau la baza calculrii primei de asigurare. In cazul asigurrii de bunuri, suma asigurata nu poate sa depeasc valoarea reala a bunului la data asigurrii (valoarea de asigurare) si se stabilete de ctre pri in contractul de asigurare. In cazul asigurrilor de rspundere civila, ntruct nu exista o valoare de asigurare, suma asigurata se stabilete in baza acordului dintre asigurat si asigurator iar in cazul rspunderii civile auto, suma asigurata se stabilete prin lege sau Hotrre de guvern. In cazul asigurrii de persoane, suma asigurata nu este limitata, ea se stabilete de asemenea in urma acordului de voina intre cele doua pri. CURS 10 Prima de asigurare este suma de bani pe care asiguratul este obligat in baza contractului sau a legii, sa o plteasc asiguratului in schimbul garaniei pe care acesta le-o acorda. Primele de asigurare se folosesc pentru constituirea fondurilor de asigurare, pentru finanarea aciunilor de prevenire si combatere a unor evenimente productoare de pagube precum si pentru acoperirea cheltuielilor legate de administrarea asigurrilor. Deci prima de asigurare este preul pltit de asigurat pentru ca asiguratorul sa preia asupra sa riscul. De regula prima de asigurare se determina prin nmulirea sumei asigurate cu cota de prima de baza care se gsete in tabelele cu tarife de prima aflate la dispoziia asiguratorului Pa = Sa x cota de prima de baza (%) 21

Cotele de prima se stabilesc e baza datelor statistice folosind metodele si principiile calculului actuarial care au revoluionat practica asigurrilor. Exemplu: la asigurarea de viata, cotele de prima se stabilesc in funcie de vrsta asiguratului, de sex si de durata contractului de asigurare. La asigurarea de bunuri, cotele de prima sunt difereniate in funcie de felul bunului, de frecventa si intensitatea riscurilor asigurate, rezultate din date statistice. Prima bruta tarifara reprezint suma pe care o pltete asiguratul si este compusa din : - prima neta (pura, teoretica) - suplimentul de prima (adaosul de prima) Pbrut = Pnet + S Prima neta servete la formarea fondului necesar achitrii despgubirii sau sumei asigurate. Calculul primei nete tine seama de probabilitatea de producere a riscului si de intensitatea sau frecventa manifestrii lui. Probabilitatea de producere a riscului este determinata de calcule statistice, ce au la baza aplicarea legii numerelor mari Suplimentul la prima acoper cheltuielile legate de achiziie si administrate specifice fiecrui contract dar si obinerea unui profit pentru asigurator. Aceste cheltuieli variaz in funcie de tipul de produse de asigurare precum si de modul de distribuie utilizata. In decursul istoriei asigurrilor s-au utilizat diverse metode pentru stabilirea primelor de asigurare. 1. Acordarea garaniei de asigurare fr stabilirea si plata anticipata a primei de asigurare, acest lucru facondu-se la sfritul perioadei de asigurare, in funcie de despgubirile si sumele asigurate pltite si de cheltuielile ocazionate de aceasta activitate. Aceasta metoda s-a utilizat la nceputul asigurrilor, in prezent fiind abandonata datorita faptului ca nu permite asiguratului sa cunoasc anticipat preul asigurrii si cere asiguratorului sa dispun de fonduri nsemnate pentru a face fata obligaiilor nsumate pana la ncasar primelor de asigurare. 2. ncasarea de la asigurai a unor avansuri asupra primei de asigurare pe baza unor calcule provizorii urmnd ca dup expirarea perioadei de asigurare sa se stabileasc primele definitive. Aceasta metoda se aplica din ce in ce mai puin si numai la categorii de asigurri. 3. Stabilirea si ncasarea anticipata a unor prime fixe, reprezint metoda care s-a generalizat in prezent. innd seama ca asigurrile acoper pagube de valori foarte mari, probabile si nu certe, folosirea acestei metode este posibila ca urmare a perfecionrii calculelor probabilitilor si a evidentei statistice. Paguba si despgubirea Paguba reprezint pierderea exprimata valoric, suferita de un bun asigurat, ca urmarea a producerii unui risc asigurat. Noiunea de paguba (dauna) este aplicabila numai asigurrilor de bunuri si rspundere civila, in cazul asigurrilor de persoane, aceasta noiune nu are sens ntruct suma asigurata se acorda aici, indiferent si independent de producerea unei pagube. ntruct paguba poate fi mai mica sau egala cu valoarea bunului asigurat, se ntlnesc noiunile de paguba totala, cnd bunul a fost distrus in ntregime si paguba pariala, atunci cnd pierderea suferita este mai mica dect valoarea bunului. despgubirea de asigurare reprezint suma de bani pe care asiguratorul o pltete asiguratului pentru refacerea bunului asigurat distrus de un risc asigurat sau pentru compensarea unui prejudiciu la asigurarea de rspundere civila. Ea nu poate depii suma asigurata care la rndul ei nu poate depi valoarea reala a bunului asigurat la momentul ncheierii contractului. In practica asigurrilor de bunuri se utilizeaz 3 principii valabile la acordarea despgubirilor: - principiul rspunderii proporionale 22

- principiul primului risc - principiul rspunderii limitate 1. Principiul rspunderii proporionale consta in aceea ca despgubirea de asigurare reprezint aceeai parte din paguba pe care o reprezint suma asigurata fata de valoarea reala a bunului asigurat. Conform acestui principiu, despgubirea de asigurare se calculeaz conform relaiei: D = P ag x Sa/ Vr de asig Exemplu: un bun in valoare de 5.000RON a fost asigurat pentru suma de 4.000RON. Presupunem ca bunul a fost avariat parial iar paguba este de 3.000RON. Conform principiului rspunderii proporionale, despgubirea de asigurare va fi : D = 3.000 x 4.000/ 5.000 = 2.400 RON 2. Principiul primului risc este mai des aplicat la bunurile la care riscurile de producere a daunei totale sunt mai reduse (asigurarea cldirilor). Potrivit acestui principiu, asiguratorul suporta dauna in ntregime in limitele sumei asigurate, indiferent de valoarea reala a bunului asigurat. Astfel, pornind de la exemplul anterior si aplicnd acest principiu de despgubire, asiguratorul va acorda asiguratului valoarea de 3.000 RON. Daca paguba s-ar fi ridicat la valoarea de 4.000RON atunci despgubirea de asigurare ar fi fost 4.000RON 3. Principiul rspunderii limitate: consta in aceea ca despgubirea se acorda numai daca paguba produsa de riscul de asigurare depete o anumita limita dinainte stabilita. Conform acestui principiu, o parte din paguba cade in sarcina asiguratului iar mrimea relativa a acesteia este menionata in contractul de asigurare. Partea din valoarea pagubei care cade in sarcina asiguratului poarta denumirea de franiza si aceasta poate fi de 2 feluri: - franiza atinsa (simpla) - franiza deductibila (absoluta) Franiza absoluta presupune ca asiguratorul acoper in ntregime paguba daca aceasta este mai mare dect limita stabilita in contract. Franiza deductibila : se scade din orice paguba, indiferent de valoarea pagubei, in limita sumei asigurate. Exemplu: un bun asigurat, in valoare de 6.000ROn are prevzuta in contract o franiza de 20% iar valoarea pagubei se ridica la 4.000RON, atunci despgubirea de asigurare va fi in cazul franizei deductibile 20% x 4.000RON = 800 RON; 4.000 800 RON = 3.200 RON Daca bunul respectiv ar fi fost prevzut o franiza atinsa de 5% din suma asigurata , iar paguba ar fi fost de 1.000RON, despgubirea de asigurare va fi: 5%x 6.000ROn = 300 RON, in acest caz despgubirea va fi de 1.000RON deoarece nivelul franizei a fost atins; in situaia in care paguba era 295 RON, atunci despgubirea de asigurare nu s-ar mai fi acordat ntruct nu a fost atins nivelul de franiza. Franiza atinsa se practica in cazul asigurrilor obligatorii de rspundere civila auto, iar nivelul acesteia este stabilit prin Hotrre de Guvern. Aplicarea franizei conduce l evitarea cheltuielilor privind evaluarea, constatarea pagubelor si stabilirea despgubirilor la pagubele de volum redus, care se situeaz sub nivelul franizei si in acelai timp l determina pe asigurat sa manifeste mai multa grija in ceea ce privete ntreinerea bunurilor asigurate. de obicei, aplicarea franizei conduce la diminuarea primei de asigurare. ncheierea contractului de asigurare ncheierea contractului de asigurare este precedata de cteva etape pe baza crora se determina clauzele si condiiile finale ale acestuia. 1. ntocmirea declaraiei sau cererii de asigurare este etapa in care asiguratul i manifesta dorina de a ncheia asigurarea si de a oferii informaiile necesare pentru evaluarea riscurilor. 23

Prin acest document, asiguratorul l identifica pe asigurat, iar asiguratul i manifesta dorina de ncheiere a contractului. Cererea de asigurare (cerere chestionar) cuprinde date referitoare la: - identificarea asiguratului: nume, domiciliu - obiectul de activitate in cazul persoanelor juridice - durata asigurrii solicitate - date privind bunul asigurat - suma asigurata - date referitoare la starea de sntate, vrsata, antecedente medicale in cazul asigurrilor de viata - condiiile de asigurare solicitate - mediul de lucru in cazul asigurrilor de accidente - alte elemente specifice fiecrui tip de asigurare solicitate.

Veniturile si cheltuielile societilor de asigurare Venituri Dup sursa de proveniena, veniturile realizate de societile de asigurri se mpart in 2 categorii: - venituri realizate sub forma primelor de asigurare - venituri din operaiuni diverse Veniturile realizate sub forma primelor de asigurare: - venituri ncasate din primele aferente asigurrilor obligatorii, cu diferenierea lor pe categorii de asigurai (Persoane fizice si persoane juridice) - venituri ncasate din primele aferente - venituri din operaiuni de asigurare si reasigurare in valuta Venituri din operaiuni diverse: - venituri financiare care apar sub urmtoarele forme: - venituri obinute ca urmare a investirii unei pari de capital, rezerve de capital, rezerve tehnice si titluri de valori, bunuri imobiliare si mobiliare - dobnzi ncasate ca rezultat al plasamentelor de disponibilitatea la instituii financiare si de credit - venituri extraordinare: obinute in afara activitii de baza a societilor de asigurare: - venituri extraordinare din operaiuni de gestiune - venituri din recuperri si regrese - venituri din operaiuni de capital - venituri extraordinare din provizioane Ponderea cea mai mare in formarea veniturilor unei societi de asigurri o au primele de asigurare si reasigurare, al cror nivel poate fi determinat prin indicatori specifici. Sunt insa si situaii cnd alte venituri sa aib un rol important in obinerea unui echilibru financiar al societii de asigurare. Cheltuieli Privite structural si in funcie de destinaia lor, cheltuielile societilor de asigurri se mpart in: - cheltuieli pentru plata despgubirilor si sumelor asigurate - alte cheltuieli Cheltuielile pentru plata despgubirilor si a sumelor asigurate: cheltuieli pentru plata despgubirilor ca urmare a apariiei riscurilor asigurate - cheltuieli cu plata sumelor asigurate de persoane, structurate astfel: - plai de sume asigurate privind asigurrile facultative de accidente - plai de sume asigurate (sume reduse sau rscumprate) la asigurrile facultative de viata Alte cheltuieli: - cheltuieli privind asigurrile in lei ce se refera la: 24

- plai de prime la reasigurri cedate - despgubiri pltite la reasigurri primite - alte cheltuieli privind reasigurrile - cheltuieli privind constituirea rezervelor tehnice: - rezerve de prime la asigurri de viata - rezerve de prime si daune pentru alte asigurri dect cele de viata - cheltuieli privind constituirea si administrarea fondurilor de asigurri: - cheltuieli legate de personal - cheltuieli legate de asigurrile sociale - cheltuieli privind amortizarea, ntreinerea si reparaia activelor fixe - alte cheltuieli de funcionare a societilor de asigurare (delegaii, detari, materiale si imprimate) - cheltuieli administrativ gospodreti - taxe de mandat - alte cheltuieli - cheltuieli financiare: - pierderi de creane legate de participaii - cheltuieli privind titlurile de plasament cedate - cheltuieli din diferene de curs valutar - cheltuieli cu dobnzile pltite - cheltuieli privind provizioanele de depreciere - alte cheltuieli financiare - cheltuieli excepionale: - cheltuieli excepionale privind operaiunile de gestiune - cheltuieli cu amenzi si penaliti - cheltuieli cu sponsorizarea - cheltuieli privind acoperirea pierderilor din debitori diveri - celuieli privind operaiunile de capital - cheltuieli privind activele cedate - alte cheltuieli excepionale CURS 11 Pe baza acestor informaii, asiguratorul procedeaz la evaluarea riscului pentru stabilirea corecta a primei de asigurare. La majoritatea asigurrilor de persoane, la unele asigurri externe sau de bunuri, cererea de asigurare se redacteaz separat si anterior contractului de asigurare, fiind necesar un interval de timp pentru evaluarea riscului. La celelalte forme de asigurare, declaraia se ntocmete concomitent cu contractul de asigurare. Cererea de asigurare ca act unilateral de voina, nu produce efecte juridice specifice asigurrii dect dup acceptarea de ctre asigurator. Asumarea riscului de ctre asigurator se face odat cu semnarea contractului de asigurare. Etapa a II-a Evaluarea de risc Prin analiza nivelului de risc se apreciaz daca se poate accepta protecia prin asigurare si dimensiunea primei de asigurare aferente. Aceasta operaie poarta denumirea de subscriere (UNDERWRITEING) si este specific asigurrii. Nivelul de risc se poate evalua in 2 etape: - imediat dup primirea cererii de asigurare, pe baza datelor consemnate de solicitantul asigurrii, in vederea prezentrii unei oferte de principiu - dup efectuarea unei inspecii de risc de ctre reprezentanii asiguratorului Evaluarea nivelului de risc are scopul de a stabilii: 25

- daca riscurile exista la asigurat si care urmeaz sa fie acoperite de asigurator sunt in limitele acceptabile prelurii de ctre acesta din urma - coeficienii de ajustare a tarifelor de prime specific fiecrei forme de asigurare in parte i, in vederea calculrii primei de asigurare - eventualele masuri obligatorii sau recomandri pentru asigurat in legtura cu ncheierea poliei, in vederea dimensionrii si evitrii riscurilor Inspecia de risc se poate efectua si pe parcursul perioadei de asigurare, in scopul verificrii evoluiei in timp a nivelului de risc. Etapa a III-a. Momentul ntocmirii contractului de asigurare coincide cu plata primelor de asigurare si emiterea documentului care este valabil, exclusiv pentru bunurile si riscurile specificate in polia. Exista doua momente distincte legate de contractul e asigurare: cel al ncheierii propriu-zise a contractului si intrarea efectiva in vigoare, ulterior datei perfectrii lui. Conform condiiilor de asigurare,acoperirea riscurilor se face numai dup evaluarea corecta a riscului, respectiv in momentul emiterii poliei de asigurare. Principiile ce stau la baza ncheierii si derulrii contractului de asigurare La baza ncheierii unui contract de asigurare stau anumite principii care pot fi tratate drept condiii pentru ncheierea si derularea asigurrii: - principiul interesului asiguratorului - principiul bunei credine din partea asiguratului - CAUSA PROXIMA - principiul despgubirii din partea asiguratorului - subrogarea asiguratorului in drepturile asiguratului Principiul bunei credine poate fi definit ca o datorie pozitiva de a informa voluntar, precis si complet asupra tuturor faptelor materiale privind riscul propus spre asigurare, chiar daca subscriitorul su asiguratorul ntreab sau nu. Asiguratorul poate examina condiiile de asigurare, prevzute pentru polia pentru care opteaz, in timp ce asiguratorul nu poate cunoate obiectul si riscul propuse spre asigurare. Numai cel care solicita asigurarea tie sau trebuie sa tie toate datele relevante despre risc, asiguratorul obinnd doar un raport in baza cruia face evaluarea nivelului de risc. Din acest motiv se considera ca ncrederea si cinstea reprezint fundamentul asigurrii. Faptele materiale care trebuie prezentate asiguratorului pentru stabilirea corecta a mrimii primei de asigurare, pentru acceptarea sau respingerea riscului, pentru stabilirea condiiilor si termenilor de asigurare sunt: - fapte care dovedesc ca riscul propus este mai mare datorita unor factori individuali, in raport cu clasa sau natura obinuita a riscului - fapte care ar determina o pierdere mai mare dect cea estimata - pierderi si solicitri anterioare de despgubire, in baza altei polie - respingeri similare ale alto asiguratorii pentru asigurri similare - fapte ce redirecioneaz dreptul de subrogare etc. Aceste fapte trebuie aduse la cunotin asiguratorului, din momentul negocierii si pana in momentul ncheierii contractului. CAUSA PROXIMA Definiie: reprezint cauza activa, efectiva, care pune in micare declanarea unui flux de evenimente care determina o pierdere fr intervenia unei forte care a nceput sau a acionat activ, provenita dintr-o sursa noua si independenta.

26

O cauza activa si efectiva presupune existenta unei legturi directe intre cauza si efect. In multe situaii pot exista mai multe cauze, care combinate, duc la producerea unui prejudiciu. De aceea se vorbete de flux de evenimente, rareori existnd un obiect izolat, cauzelor de paguba. Asiguratorul rspunde pentru daunele produse de riscuri care sunt acoperite prin contract si nu pentru cele neacoperite. Deci pentru a fi acoperita, pierderea trebuie sa rezulte dintr-un risc asigurat sau trebuie sa fie rezultatul unui flux de evenimente, ca urmare a unui risc asigurat. Natura riscurilor prezint importanta pentru asigurator, pentru a stabilii CAUSA PROXIMA. Daunele se pot produce ca urmare a 3 categorii de evenimente: - riscuri asigurate, menionate expres in polia - riscuri excluse sau exceptate, menionate in cuprinsul contractului de asigurare ca fiind excluse, fie drept cauza fie drept efect al riscurilor asigurate. - riscuri neasigurate care nu sunt cuprinse in polia Pagubele se pot produce si ca urmare a unor cauze indirecte. Termenul unei polie exclude de exemplu riscul de deces, cauzat in mod direct sau indirect de rzboi, sau includ daune provocate de ploi toreniale, inclui efectele indirecte ale acestora. Conform principiului despgubirii, asiguratul este repus in situaia financiara pe care a avut-o nainte de producerea pierderii. Acest principiu este in deplina concordanta cu conceptul de baza al asigurrii: compensarea pierderilor suferite si nu obinerea de profit. Indemnizaia de asigurare reprezint deci compensar financiara, exact a pierderii suferite. Principiul nu se aplica asigurrilor de persoane deoarece acestea nu presupun compensarea financiara ntruct se considera ca viata, sntatea, integritatea fizica a unei persoane nu pot fi evaluate in bani. Stabilirea despgubirii de asigurare se face diferit in funcie de principiul de rspundere al asiguratului, menionat in polia sau in contract, rezulta ca principiul despgubirii servete 2 proiecte asociate: - mpiedica asiguraii sa profite de asigurare - reduce riscul subiectiv prin ndeprtarea interesului pentru profit Principiul subrogrii ca regula generala, asiguratorul se subroga (substituie) in toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurrii, contrar celor rspunztori de producerea pagubei, in limita despgubirilor pltite. Acest principiu se aplica numai in cadrul contractelor de indemnizare (bunuri si RCA), cnd asiguratoriu este obligat sa despgubeasc o dauna produsa din culpa unei tere persoane. Explicaia subrogrii este dubla: - este necesara meninerea unui echilibru financiar intre primele ncasate si despgubirile acordate - cel care a pricinuit in mod ilegal o paguba, trebuie sa fie obligat sa o refac Pentru a genera subrogarea, trebuie ndeplinite 2 condiii: - plata indemnizaiei de ctre asigurator - existenta unei aciuni de rspundere aparinnd asiguratorului contra terilor responsabili autori ai sinistrului Deci, aciunea de subrogare presupune procesul de recuperare de la persoana vinovata (sau asiguratorul acestuia) a sumelor pltite in contul despgubirilor de asigurare. Indicatori privind eficienta activitii de asigurare Eficienta economica, ca noiune complexa, reflecta rezultatele obinute intr-o activitate economica, privite prin prisma raportului efect/ efort intr-o anumita perioada de timp. Pentru stabilirea si aprecierea rezultatelor financiare obinute de asigurator cat si de asigurai, sunt utilizai mai muli indicatori: A. Pentru asiguratori se calculeaz indicatori care sa reflecte: 1.- eficienta economica propriu-zisa 27

2.- cantitatea si calitatea muncii desfurate 1. Eficienta economica propriu-zisa se asociaz prin intermediul urmtorilor indicatori: a) rata daunei reprezint raportul exprimat in procente, dintre plile pentru despgubiri sau sume asigurate (D) si ncasrile din prime de asigurare (P). Rd = D/P x 100 Cu cat rata daunei este mai mica, respectiv primele ncasate sunt mai mari dect despgubirile pltite, cu att situaia financiara a asiguratorilor este mai buna. b) costul la 100 Lei ncasri totale, care se calculeaz ca un raport intre cheltuielile totale efectuate cu activitatea de asigurare si ncasrile totale, rezultate din primele de asigurare si din alte surse Ca = Ct/ It x 100 Ca reprezint costul la 100 de lei Cnd indicatorul este subunitar sau mai mic dect 100, activitatea financiara este eficienta. Pot aprea situaii in care costurile totale sunt mai mari dect totalul primelor ncasate si acestea se regsesc in cazul asiguratorilor nou-aprui pe piaa sau cnd frecventa si intensitatea pagubelor in perioada analizata a fost anormal nefavorabila c) rata venitului net (RVN). Se calculeaz raportnd diferena intre totalul veniturilor (Iv) si totalul cheltuielilor (Ct), nregistrate intr-o anumita perioada de timp la total venituri Rvm = It Ct / It x 100 Rata venitului net exprima cat ii rmne asiguratorului din veniturile realizate dup efectuarea cheltuielilor necesare. d) cheltuieli la 1 Leu, 100 Lei sau 1.000 Lei venit net. Se calculeaz raportnd diferena dintre totalul cheltuielilor (Ct) si totalul despgubirilor sau sumelor asigurate (D/Sa) pltite de asigurator pe parcursul unui an, la diferena intre totalul veniturilor si totalul cheltuielilor Ch1leuvn = Ct D / It Ct x 1 Cu cat acest indicator este mai redus, cu att asiguratorul are posibilitatea acoperirii costurilor aferente activitii de asigurare din veniturile realizate suplimentar, comparativ cu nivelul cheltuielilor totale. 2. Cantitatea si calitatea activitii desfurate de personalul care se ocupa cu ncheierea (contractarea) asigurrilor facultative, pot fi apreciate utiliznd urmtorii indicatori: a) numrul mediu de asigurri contractate de un lucrtor in domeniul muncii de achiziie. Se calculeaz ca un raport intre numrul total al asigurrilor facultative (de bunuri, persoane si rspundere civila) si numrul lucrtorilor care se ocupa cu ncheierea de asigurri. Nac = Ac / Lc b) suma medie asigurata apreciaz rezultatele obinute in cazul asigurrilor de viata si se calculeaz ca un raport intre totalul sumelor asigurate si numrul total al contractelor de asigurri ncheiate. Sma = Sat / Nai c) prima medie ncasata pe un contract se calculeaz pentru toate tipurile de asigurri, insa este semnificativa pentru asigurarea de persoane si se obine raportnd totalul ncasrilor din prime la numrul de contracte de asigurri ncheiate 28

Pma Pt / Nc d) productivitatea muncii unui lucrtor din asigurri. se obine raportnd ncasrile din primele de asigurai la numrul total de lucrtori. W = Pt / Lt e) gradul de cuprindere in asigurare. Se calculeaz ca un raport intre totalul bunurilor (persoanelor) asigurate si totalul bunurilor asigurabile. Gca = n / N x 100 Gradul de cuprindere in asigurare evideniaz posibilitatea de dispersie a riscului, o valoare cat mai apropiata de 100 situeaz rezultatul financiar la un nivel acceptat. B. Pentru asigurai poate fi apreciata cu ajutorul urmtorilor indicatori: 1. durata medie de lichidare a daunelor: este un indicator reprezentativ ce msoar cererea de asigurare si caracterizeaz comportamentul asiguratului fata de un anumit risc precum si al asiguratorului fata de cererea de asigurare. Daca durata medie de lichidare a daunelor calculata ca raport intre numrul zilelor trecute de la avizarea daunei la plata despgubirii si numrul daunelor analizate si soluionate este ridicata , interesul asiguratului este sczut. Dn = Ei (zile) / N N- numrul cazurilor analizate si soluionate de asigurator. Cu cat Dn este mai mica asiguratul va avea acces la despgubiri si la avantajele asigurrii determinnd meninerea relaiilor de viitor cu respectiva societate de asigurri. 2. gradul de acoperire prin asigurare se calculeaz ca un raport intre suma asigurata si valoarea reala a bunului asigurat. Gaa = S/V x 100 3. gradul de acoperire al daunei arata in procente in ce raport se afla despgubirea de asigurare (D) farta de paguba produsa de un eveniment6 asigurat (P) Gad = D/P x 100 Cnd suma asigurata si despgubirea de asigurare sunt mai apropiate de valoarea bunului asigurat si respectiv nivelul pagubei produse, asiguratul va fi mai mulumit de derularea contractului de asigurare. Nivelul Gad difer in funcie de principiul de rspundere care se aplica in calculul despgubiri de asigurat.

CURS 12 ncetarea contractului de asigurare

29

In mod obinuit, contractul de asigurare cu durata determinata nceteaz in momentul in care acesta a ajuns la termen, respectiv la ncetarea perioadei pentru care a fost ncheiat. In alte cazuri, contractul de asigurare nceteaz la producerea evenimentului asigurat in situaia asigurrii de viata si accident ale persoanelor. Dup plata Sumei asigurate, obligaiile asiguratorului fata de asigurat se sting, ceea ce echivaleaz cu ncetarea automata a contractului. Pentru asigurrile de bunuri si rspundere civila, contractele de asigurri nceteaz daca prin realizarea riscului, bunul asigurat a fost distrus in ntregime. Daca distrugerea este pariala, contractul continua sa-si produc efectele de regula pentru o suma asigurata redusa Exista si alte moduri de ncetare a contractului de asigurare naintea expirrii duratei sale precum si naintea producerii riscului asigurat: - denunarea - rezilierea - nulitatea contractului de asigurare Denunarea consta in ncetarea contractului de asigurare in mod unilateral, din cauze autorizate de lege. Astfel, asiguratorul poate denuna contractul in urmtoarele cazuri: - asiguratul nu a comunicat in scris modificrile intervenite pe parcursul derulrii contractului, fata de datele luate in calcul in momentul ncheierii asigurrii - atunci cnd se constata nendeplinirea de ctre asigurat a obligaiei de ntreinere corespunztoare a bunului asigurat sau daca nu sunt luate masurile impuse de lege de prevenite a anumitor riscuri care determina ca probabilitatea producerii riscurilor sa creasc - denunarea nu produce efecte retroactive ci numai efecte pentru viitor. Astfel primele de asigurare sunt reinute pe perioada in care contractul a fost valabil dar nu se mai rein prime dup denunarea contractului. Rezilierea contractului de asigurare se produce de exemplu atunci cnd evenimentul asigurat a avut loc nainte de nceperea rspunderii asiguratorului (de obicei rspunderea asiguratorului ncepe dup un numr de ore de la ncheierea poliei) sau daca dup nceperea rspunderii acestuia, producerea evenimentului a devenit imposibila si asigurarea este lipsita de scopul sau. Primele de asigurare se restituie pentru perioada ulterioara. De asemenea, rezilierea poate intervenii si atunci cnd asiguratul nu-si achita ratele de prima scadente si dup expirarea termenului de psuire acordat de asigurator ( termen de psuire care de regula este de 30 de zile de la scadenta). Deci rezilierea nseamn desfiinarea pentru viitor a contractului datorita neexecutrii obligaiei uneia dintre pri din cauze care i se por imputa. Efectele produse de contract pana la data rezilierii rmn valabile. Nulitatea contractului de asigurare poate rezulta din declaraiile inexacte sau incomplete fcute de asigurat cu prilejul contractrii asigurrii sau datorita lipsei de interes privind bunurile asigurate in momentul contractrii asigurrii. Spre deosebire de denun si reziliere, nulitatea opereaz si pentru trecut, nu numai pentru viitor. nulitatea contractului ii readuce pe contractani la situaia juridica avuta la data ncheierii asigurrii, procedndu-se la restituirea reciproca a prestaiilor, adic asiguratul va restituii suma despgubita iar asiguratorul va restituii primele de asigurare ncasate. REASIGURAREA este o forma de asigurare prin care o companie sau o organizaie de asigurri poate transfera ctre un alt asigurator (reasigurator) parial sau in ntregime, obligaiile sale de plata ce decurg din contractele de asigurare pe care le-a ncheiat. Aceasta metoda permite unei companii de asigurri, denumita reasigurat, cedent sau asigurator direct, sa se protejeze mpotriva riscului care depete puterea sa financiara, in schimbul plaii de ctre acesta a unei sume denumita prima de reasigurare si care reprezint o cota din prima iniiala de asigurare. La rndul sau, reasiguratorul poate ceda o parte din reasigurarea acceptata de el, operaia purtnd denumirea de RETROCESIUNE (retrocedare), compania cedent din retrocedent, iar reasiguratorul fiind 30

RETROCESIONAR, rezulta ca reasigurarea apare ca o noua asigurare care se bazeaz pe un contract de reasigurare ce se ncheie intre doua societii de asigurare pin care prima cedeaz integral sau parial, rspunderea ce si-a asumat-o iniial prin contractul de asigurare directa. Contractele de reasigurare pot fi: - obligatorii - facultative - mixte In cadrul contractelor de reasigurare obligatorii, nu exista posibilitatea seleciei riscurilor in partea celor 2 pri implicate. Dup ce se convine asupra riscurilor ce fac obiectul asigurrii, reasiguratul se obliga sa cedeze iar reasiguratorul sa accepte in reasigurare, categorii de riscuri prevzute in contract, in proporii si condiiile stabilite. Prin condiiile stabilite si caracterul sau, acest contract uureaz relaiile intre pri, rspunderea reasiguratorului ncepnd automat cu rspunderea societii care a ncheiat contractul de asigurare. Dezavantajul consta in aceea ca reasiguratorul nu poate selecta riscurile iar reasiguratorul este obligat sa cedeze si acele riscuri pe care le poate suporta pe cont propriu. In condiiile contractului de reasigurare facultativ, reasiguratorul poate sa accepte in reasigurare sau sa refuze riscurile care i s-au oferit de reasigurat. Rspunderea nu mai decurge in mod automat, reasiguratul fiind obligat sa ntiineze pe reasigurator de orice risc individual pe care dorete sa l reasigure. Contractul de reasigurare mixt, mbina trsturile specifice4 contractelor menionate anterior, pentru reasigurat operand principiul facultativitii iar pentru asigurator cel al obligativitii de acceptare a riscurilor prevzute in contract. Un asemenea tip de contract nu se refera la un risc individual ci la o anumita categorie de riscuri. El se utilizeaz de obicei pentru asigurarea riscurilor de valori mari, care nu pot fi suportate pe cont propriu de ctre reasigurat. Metode de reasigurare In practica, se utilizeaz doua metode de reasigurare: - metoda reasigurrii proporionale - metoda reasigurrii neproporionale Caracteristic asigurrii proporionale este ca rspunderea participanilor la reasigurare se face proporional cu suma asigurata iar primele de reasigurare se stabilesc in aceeai proporie cu rspunderea asumata. Aceasta metoda se practica in mai multe variante: a) reasigurarea cota parte b) reasigurarea excedent din suma asigurata c) reasigurarea proporionala mixta (cota parte si excedent suma asigurata) d) reasigurarea proporionala bazata pe POOL de asigurare a) reasigurarea cota parte se caracterizeaz prin aceea ca participarea la reasiguratorului si reasiguratului se stabilete sub forma unei cote procentuale din suma asigurat prevzuta in contract. Proporionalitatea nu se refera numai la suma asigurata ci si la repartizarea primelor si daunelor nregistrate. b) Reasigurarea Excedent din Suma Asigurata se caracterizeaz prin faptul ca reasiguratul stabilete anticipat sub forma unei sume fixe, reinerea sa proprie, denumita si plin de reasigurare, iar tot ceea ce depete aceasta reinere, adic excedentul pana la limita maxima a sumei asigurate l cedeaz reasiguratorului. Plinurile de conservare se exprima valoric si variaz ca mrime de la o ramura la alta si chiar in cadrul aceleai ramuri, de la o categorie de riscuri la alta. c) Reasigurarea proporionala mixta constituie o mbinare intre reasigurai cota parte si cea excedent de suma asigurata. Din suma asigurata a contractelor individuale, reasiguratorul retine o anumita cota iar restul l cedeaz in cadrul seciunii cota parte, unui reasigurator. 31

Odat depita limita rspunderii pentru participarea pe baza de cota part, ntreaga diferena se reasigura pe baza principiului excedent de suma asigurata. d) reasigurarea proporionala bazata pe POOL. In vederea acoperirii unor riscuri deosebite din anumit ramuri de reasigurare, mai multe societi de asigurare convin sa creeze un POOL de asigurare, care sa plaseze in reasigurare, contractele de reasigurare in cauza. POOL-ul respectiv este administrat de un Oficiu, care controleaz ofertele de reasigurare primite din partea societilor de asigurare si le repartizeaz membrilor POOL-ului pe baza cotelor de subscriere la care acetia s-au angajat. Daca membrii POOL-ului nu au acoperit ntreaga valoare a contractelor oferite in reasigurare, diferena se plaseaz nafara POOL-ului. Specific reasigurrii neproporionale este ca repartizarea rspunderii intre reasigurat si reasigurator se face in funcie de valoarea probabila a daunei si nu in baza unui raport proporional, fata de suma asigurat. La acest tip de reasigurare, rspunderea reasiguratorului este limitata pentru fiecare dauna, iar in sarcina reasiguratorilor cade partea din dauna care depete rspunderea reasiguratului.

32