Sunteți pe pagina 1din 10

Universitatea din Bucuresi

Facultatea de Administratie si Afaceri, Secia Administrarea


Afacerilor

ASIGURRI I REASIGURRI

- Proiect privind Reasigurarile din Romnia -

Realizat de: Trandafir Robert Florin

Coordonator: Lector Univ. Dr. Hudea Oana

REASIGURARILE
Prezentarea temei:
Un mijloc de crestere a gradului de stabilitate financiara a societatilor de asigurari il
reprezinta cedarea in reasigurare.
1. Necesitatea reasigurarii
Conform art. 451 din Legea nr. 172/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr.
136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania - coasigurarea este operatiunea prin care
doi sau mai multi asiguratori subscriu acelasi risc, fiecare asumandu-si o cota-parte din acesta.
Fiecare coasigurator raspunde fata de asigurat numai in limita sumei pentru care s-a angajat
prin contract.
Articolul 46 din aceeasi lege defineste reasigurarea ca operatiunea de asigurare a unui
asigurator de catre alt asigurator, primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurator.
Prin reasigurare:
a) asiguratorul, in calitate de reasigurator, primeste prime de reasigurare, in schimbul carora
contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plateste
la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii;
b) asiguratorul, in calitate de reasigurat, cedeaza prime de reasigurare, in schimbul carora
reasiguratorul contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care
reasiguratul le plateste la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii;
c) prin operatiunea de retrocesiune reasiguratorul poate ceda, la randul sau, o parte din riscul
acceptat.
Reasigurarea presupune operatiunea de impartire a riscurilor de asigurare intre mai multi
asiguratori. Ea deriva din necesitatea acoperirii unor riscuri deosebit de mari, in raport cu care o
singura societate de asigurare nu poate face fata in eventualitatea producerii cazului asigurat.
Societatile de asigurare, in raporturile de reasigurare, apar intr-o dubla postura: in calitate de
reasigurati (cedente), cedeaza altor institutii de asigurare o parte din riscurile pentru care au incheiat
asigurari interne sau externe, respectiv in calitate de reasiguratori (cesionari) primesc in reasigurare
de la alte societati de asigurare, din diverse tari ale lumii, diferite riscuri pentru care acestea au
incheiat reasigurari, neavand insa potenta financiara pentru suportarea eventualelor pagube.
Operatiunea de primire in reasigurare poarta denumirea de reasigurare activa, iar cele de
cedare in reasigurare de reasigurare pasiva.

Contractul de reasigurare este actul scris, cu caracter bilateral, prin care reasiguratorul preia
de la asigurator un risc sau o parte a riscului, in schimbul unei prime de reasigurare, obligandu-se sa
plateasca acestuia despagubirea cuvenita pentru pagubele generate de riscurile produse.
Reasigurarea este un contract ce se incheie numai intre doua societati de asigurare, si se
bazeaza pe un contract de asigurare preexistent, de aceea intre asigurat si reasigurator nu exista nici
un raport juridic, intre ei nefiind nici o legatura prin nici un contract.
Contractul de reasigurare se incheie in Romania ca si in majoritatea tarilor lumii in forma
scrisa.
Elementele contractului de reasigurare sunt urmatoarele:
denumirea partilor contractante;
sediul acestora;
tipul contractului;
riscurile acoperite;
limita valorica si teritoriala a raspunderii;
data intrarii in vigoare a contractului;
durata si data expirarii contractului;
nivelul primei de reasigurare si modalitatile de plata;
modul de plata a despagubirii;
riscuri excluse;
alte clauze.
Reasigurarea nu poate fi incheiata pentru o suma mai mare decat cea din contractul de
asigurare.
2. Tipuri de contracte de reasigurare
Contractul
de
obligatoriu sau mixt.

reasigurare

poate

avea

urmatoarele

caracteristici: facultativ,

Contractul de reasigurare facultativ se caracterizeaza prin faptul ca reasiguratul poate


propune, iar reasiguratorul poate sa accepte sau sa refuze reasigurarea. Reasiguratorul are
posibilitatea de a se informa cu privire la riscurile disponibile a fi cedate in reasigurare si cu privire
la cele retinute de asigurator in raspunderea directa.
Desi reasiguratul este avantajat prin posibila preselectie a riscurilor retinute sau oferite, totusi
reasiguratorul are la randul sau latitudinea de a accepta sau nu riscurile oferite in reasigurare.

Contractul de reasigurare obligatoriu se caracterizeaza prin faptul ca reasiguratul se obliga


sa cedeze, iar reasiguratorul se obliga sa accepte in reasigurare categoriile de riscuri precizate in
contract, in proportiile si limitele stabilite1. Astfel, selectia riscurilor de catre parti nu este posibila.
Reasiguratul cedeaza riscurile subscrise sau o cota-parte din ele, indiferent de natura lor (riscuri grele
sau usoare), iar reasiguratorul este obligat prin contract sa le accepte. Reasiguratul este dezavantajat,
in timp ce reasiguratorul este avantajat tocmai de imposibilitatea selectarii de catre reasigurat a
riscurilor retinute.
Contractul de reasigurare mixt se caracterizeaza prin faptul ca reasiguratul actioneaza pe
principiul facultativitatii, el putand sa cedeze sau nu anumite riscuri in reasigurare. In schimb,
reasiguratorul este obligat sa accepte riscurile respective precizate prin contract. Desigur, reasiguratul
este avantajat, oferindu-i-se posibilitatea de a-si omogeniza portofoliul de asigurari pentru un anumit
risc, iar operatiunile de administrare sunt mai simple.
In functie de modul in care riscurile( raspunderile) se repartizeaza intre reasigurat si
reasigurator, contractele de reasigurare pot fi :
a. contracte de reasigurare proportionale- criteriul de repartizare a riscurilor fiind suma
asigurata;
b. contracte de reasigurare neproportionale - criteriul de repartizare a riscurilor fiind dauna.
Figura nr.6.1: Formele reasigurarii

2.1.Reasigurarea proportionala
Reasigurarea proportionala consta in aceea ca repartizarea riscurilor intre parti se face prin
divizare proportionala a sumelor asigurate, in una din variantele:
a. reasigurarea proportionala in varianta cota-parte
b. reasigurarea proportionala in varianta excedent de suma asigurata;
c. reasigurarea proportionala mixta;
d. reasigurarea proportionala pe baza de pool de asigurare.

1 Vacarel, I., Bercea, Fl., Asigurari si Reasigurari, Editura Expert, Bucuresti, 1998, p. 413

a. reasigurarea proportionala in varianta cota-parte. In aceasta varianta resiguratorii


participa cu un anumit procent , o anumita cota, la toate riscurile subscrise de reasigurat , indiferent
de suma asigurata , insa in limitele prevazute in contract.
Proportionalitatea se refera nu numai la suma asigurata, dar si la prima de asigurare si la
daunele inregistrate.
Reasiguratorul este favorizat, intrucat portofoliul sau are in principiu aceeasi structura cu
portofoliul de asigurari al reasiguratului, aceeasi dispersare si difuzare a riscurilor, iar reasiguratul nu
are posibilitatea selectiei riscurilor.
Reasiguratul este, evident dezavantajat pentru ca in portofoliul sau de asigurari riscurile sunt
variate (grele si usoare) si deci s-ar impune cedarea lor selectiva in reasigurare.
b. reasigurarea proportionala in varianta excedent de suma asigurata. In aceasta varianta
reasiguratul stabileste anticipat o suma fixa (retinere proprie sau plinul de conservare ) cu care
va participa la fiecare cesiune de reasigurare, urmand ca diferenta, adica excedentul pana la limita
prevazuta in contract sa se difuzeze prin cedare catre reasiguratori. Participarea fiecarui reasigurator
la preluarea excedentului de suma asigurata, are loc in procente dinainte stabilite.
Aceasta varianta realizeaza omogenizarea raspunderii retinute de reasigurat.
Reasiguratul are posibilitatea de a selecta riscurile, intrucat in plinul de conservare el va
putea include riscurile mici, care sunt avantajoase, va putea sa tina seama de intinderea daunei, de
marimea medie a sumelor asigurate si de posibilitatile sale financiare.
Reasiguratorul are certitudinea ca asiguratul este direct interesat si ca are posibilitatea de
selectare a riscurilor.
Astfel, daca avem un contract de export de marfuri in suma de 750.000 U.M., care este
asigurat pentru suma de 600.000 U.M., cota de prima tarifara practicata de asigurator fiind de 1%, iar
acesta isi retine in sarcina sa 150.000 U.M., iar restul il cedeaza in reasigurare: reasiguratorului A 20% din suma asigurata, reasiguratorului B- 25% din suma asigurata si reasiguratorului C - 30% din
suma asigurata. Daca in urma producerii unui risc asigurat are loc o paguba de 100.000 U.M., in
ipoteza aplicarii principiului raspunderii proportionale putem determina despagubirea pe care o va
primi asiguratul de la asigurator:

D=

= 100 000

= 80.000 U.M.

Din datele problemei rezulta ca avem de-a face cu un contract de reasigurare proportional in
varianta excedent de suma asigurata. Asadar, despagubirea suportata de catre asigurator va fi:

Da = D

=80 000

= 20.000 U.M.

Despagubirile suportate de catre reasiguratori vor fi:

DrA= D cota de participare a lui A la contractul de reasigurare = 80 000 20% = 16 000


U.M.
DrB= D cota de participare a lui B la contractul de reasigurare = 80 000 25% = 20 000
U.M.
DrC= D cota de participare a lui C la contractul de reasigurare = 80 000 30% = 24 000
U.M.
Prima de asigurare aferenta contractului de asigurare este:
Pa = CP Sa = 1% 600. 000 = 6. 000U.M.
Impartirea primei de asigurare intre reasigurat si reasiguratori urmeaza regulile
proportionalitatii:

Pas = Pa

= 6 000 25% = 1 500 U.M.

PrA= Pa cota de participare a lui A la contractul de reasigurare = 6 000 20% = 1 200 U.M.
PrB= Pa cota de participare a lui B la contractul de reasigurare = 6 000 25% = 1 500 U.M.
PrC= Pa cota de participare a lui C la contractul de reasigurare = 6 000 30% = 1 800 U.M.
c. reasigurarea proportionala mixta reprezinta o combinatie intre reasigurarea cota-parte
cu reasigurarea in varianta excedent de suma asigurata. Sub aspectul tehnicii procedurale,
resiguratul retine o cota-parte din suma asigurata a contractelor de asigurare individuale, iar diferenta
o cedeaza in reasigurare, in varianta cota-parte . Dupa depasirea limitei raspunderii, in varianta de
reasigurare cota-parte, intreaga diferenta se reasigura in varianta excedent de suma asigurata .
Reasigurarea mixta are doua secvente: prima in care se aplica tehnica reasigurarii in varianta
cota parte si care avantajeaza ambele parti implicate si a doua in care se aplica tehnica reasigurarii
in varianta excedent de suma asigurata, pentru acea parte din suma asigurata cedata in reasigurare,
care nu a fost preluata de reasiguratori, integral, in cadrul primei proceduri si care ii dezavantajeaza
pe resiguratori.
Daca cedarea in reasigurare are loc catre aceiasi reasiguratori atat in prima secventa cota
parte , cat si in a doua, varianta excedent de suma asigurata atunci reasigurarea mixta realizeaza
avantaje pentru ambele parti.
d. reasigurarea proportionala pe baza de pool de asigurare s-a impus ca urmare a cerintei de
acoperire a unor riscuri grele, mai putin cercetate din punct de vedere statistic, generatoare de
pagube greu de estimat.
Aceasta varianta de reasigurare are la baza acordul mai multor societati de asigurare nationale
sau regionale, de constituire a unui pool de reasigurare caruia ii revine sarcina de a prelua ofertele de
cedare in reasigurare, de la societatile componente si de a le repartiza membrilor pool-ului pe baza
cotelor de subscriere. Daca membrii pool-ului nu acopera intreaga valoare a ofertelor de reasigurare,

acestea se plaseaza si in afara pool-ului. Deoarece operatiunile de reasigurare se efectueaza


centralizat, aceasta forma duce la micsorarea cheltuielilor de administrare. Printre dezavantajele
acestei forme de reasigurare se numara si restrangerea sau chiar inlaturarea concurentei, cu
consecinta cresterii costului reasigurarii, precum si posibilitatea aparitiei unui cumul de riscuri, poolurile actionand in spatii geografice restranse.
2.2.Reasigurarea neproportionala
In cazul reasigurarii neproportionale repartizarea raspunderii intre reasigurat si reasigurator se
face in raport de marimea daunei. Reasigurarea neproportionala se poate realiza in una din
urmatoarele variante:
a. reasigurarea neproportionala in varianta excedent de dauna;
b. reasigurarea neproportionala in varianta oprire de dauna.
a. reasigurarea neproportionala in varianta excedent de dauna se caracterizeaza prin
faptul ca raspunderea reasiguratului este limitata, pentru fiecare dauna, la un anumit plafon, numit
prioritate sau prag, raspunderea reasiguratorilor preluand daune care depasesc prioritatea.
Raspunderea reasiguratului se exprima intr-o suma fixa, absoluta din dauna probabila, iar ce a
reasiguratorilor este fie limitata la o suma fixa din dauna, fie nelimitata.
Marimea prioritatii depinde de puterea financiara a reasiguratului. Aceste contracte de
reasigurare se utilizeaza tot pentru pagube de valoare foarte mare, de exemplu pentru raspunderea
civila a armatorului, pentru poluarea apelor marii sau a tarmului , etc.
Avantajele acestei forme de reasigurare sunt:
societatea de asigurare cedenta beneficiaza numai de acoperirea pagubelor mari, care i-ar
putea crea mari dificultati financiare;
reasiguratorul nu-si asuma raspunderea pentru pagube mici, care se incadreaza in limita
prioritatii stabilite, dar in acelasi timp isi poate retine o mare parte din primele incasate la asigurarea
directa;
gestionarea reasigurarii in varianta excedent de dauna este simpla, iar cheltuielile sunt
reduse;
Dezavantajele acestei variante sunt urmatoarele:
dificultatea stabilirii primei de reasigurare, baza de calcul fiind precara;
protectia oferita de reasigurator prin reasigurare este limitata;
asistenta financiara acordata societatii cedente este redusa.
3. Aplicatie:

Astfel, sa presupunem ca o societate de asigurari a incheiat contracte de asigurare cu mai


multe firme impotriva riscului de incendiu. Societatea de asigurari protejeaza prin contracte de
reasigurare fiecare din aceste contracte de asigurare, in limita maxima a 5.000.000 U.M. fiecare.
Suma retinuta in contul sau ca prioritate este de 1.500.000 U.M. Firmele A, B si C au suferit daune
de 1.400.000 U.M, 2.600.000 U.M., respectiv 8.200.000 U.M. Stiind ca sumele asigurate pentru
firmele A, B si C sunt de 6.000.000 U.M, 7.500.000 U.M., respectiv 8.000.000 U.M, putem
determina daunele suportate de reasigurat respectiv de catre reasigurator.
Daunele suferite de firmele asigurate vor fi acoperite astfel:
Firma A: dauna =1.400.000 U.M < prioritatea , asadar o va suporta reasiguratul;
Firma B: dauna = 2.600.000 U.M > prioritatea;
< limita maxima a contractului de reasigurare, asadar
reasiguratul va suporta prioritatea, iar reasiguratorul suporta dauna minus prioritatea (2.600.000 1.500.000)
Firma C: dauna = 8.200.000 U.M > prioritatea;
> limita maxima a contractului de reasigurare, asadar
reasiguratul va suporta prioritatea plus dauna ce depaseste limita maxima (1.500.000 + 2.500.000),
iar reasiguratorul suporta partea din dauna pana la limita maxima (5.000.000 - 1.500.000)
b. reasigurarea neproportionala in varianta oprire de dauna presupune ca reasiguratul se
angajeaza sa acopere din daunele produse pe parcursul unui an, o suma ce reprezinta un procent din
primele incasate, iar reasiguratorii sa suporte ceea ce depaseste acest nivel. In aceasta reasigurare,
participarea reasiguratorilor depinde de rata daunei inregistrata.
In aceasta varianta de reasigurare nu exista o corelatie intre sumele asigurate si marimea
cotei-parti din paguba repartizate intre cedent (reasigurat) si reasigurator.
Repartizarea pagubelor intre subiectele contractului de reasigurare se face in sume fixe.
Prima de reasigurare in acest caz se stabileste prin procedeul denumit costul arderii, ca o
suma fixa determinata pe baza de date statistice obtinute intr-o perioada de cinci ani, cu ajutorul
urmatoarei relatii:

, unde:

(6.1)

Ca = costul arderii exprimat in procente;


Pg =valoarea pagubelor(daunelor) inregistratein perioada de referinta;
Pa= valoarea primelor de asigurare incasate in perioada de referinta.

Aceasta forma de reasigurare se afla in extindere, comporta o gestionare usoara, realizeaza o


protectie foarte buna pentru societatea cedenta, vizand rezultatele anuale si costuri mici de
administrare.

Rezumatul acestei sectiuni:


Reasigurarea deriva din necesitatea acoperirii unor riscuri deosebit de mari, in raport cu care o
singura societate de asigurare nu poate face fa ta in eventualitatea producerii cazului asigurat. Ca
atare s-a impus solutia dispersarii riscului, prin relatii de reasigurare ale asiguratorului cu terte
societati de asigurare.

Autoevaluare:
1. Care sunt elementele contractului de reasigurare?
2. Poate fi reasigurarea incheiata pentru o suma mai mare decat cea din contractul de asigurare?
3. Cum se realizeaza repartizarea primelor intre reasigurat si reasigurator?
4. In ce variante se poate incheia reasigurarea proportionala?

Probleme propuse spre rezolvare:


1.Se incheie un contract de asigurare care are ca obiect marfuri de export. Suma asigurata este de
800.000$, iar valoarea marfurilor conform facturii este de 1.000.000$ . Din suma astfel asigurata,
asiguratorul retine 200.000$, iar restul il cedeaza in reasigurare, astfel: reasiguratorul X preia 25% din
suma asigurata, reasiguratorul Y preia 20% din suma asigurata, iar reasiguratorul Z preia 30% din suma
asigurata. Prima de asigurare este de 8.000$. In timpul transportului marfurile sufera o avarie de 300.000$.
Se cere:
A. sa se stabileasca despagubirea la care are dreptul asiguratul;
B. sa se calculeze partea de despagubire pe care o suporta asiguratorul si partile pe care le vor acoperi
reasiguratorii;
C. sa se calculeze partea din prima asigurare care revine asiguratorului si primele de reasigurare
cuvenite reasiguratorilor.

Bibliografie:
1. Alexandru, F., Armeanu D., Asigurari de bunuri si persoane: aspecte teoretice, aplicatii practice,
Editura Economica, Bucuresti, 2003
2. Bente, C., Economia asigurarilor, Editura Universitatii din Oradea, Oradea, 2002
3. Bente, C., Managementul asigurarilor in Romania, Editura Universitatii din Oradea, Oradea, 2003
4.Cistelecan, L., Cistelecan, Rodica, Asigurari comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Tg. Mures,
1997.
5.Ciurel, Violeta, Asigurari si reasigurari. Abordari teoretice si practici internationale, Editura All
Beck, Bucuresti, 2000
6.Constantinescu, D., A., Marinica, D., Ungureanu, Ana, Maria, Gradisteanu Daniela, Tratat de
asigurari, Editura Semne 94, Bucuresti 1999.
7.Negoita, I., Aplicatii practice in asigurari si reasigurari , Editura Etape, Sibiu, 2001
8.Vacarel, I., Bercea, Fl., Asigurari si Reasigurari, Editura Expert, Bucuresti, 1998.
9.Legea nr. 172/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si
reasigurarile in Romania