1.

Conceptul de management financiar Managementul financiar se poate defini ca fiind un subsistem al managementului general al firmei, avand ca scop asigurarea resurselor financiare necesare, alocarea si utilizarea lor profitabila, cresterea valorii firmei, dezvoltarea, consolidarea si siguranta patrimoniului acesteia, indeplinind un rol active, pornind de la resursele financiare mobilizate in stabilirea obiectivelor strategice si tactice ale firmei si in controlul si evaluarea indeplinirii acestora. 2. Functiile managementului financiar Functiile managementului financiar, ca segmente care prelungesc si completeaza functiile managementului general al firmei, sunt: previziunea financiara, organizarea financiara, coordonarea financiara, antrenarea financiara, controlul si evaluarea financiara. 2.1. Previziunea financiara Functia de previziune, prima functie a procesului de management, reprezinta ansamblul actiunilor intreprinse de managerii firmei si de catre colaboratorii lor, in scopul stabilirii obiectivelor strategice si tactice ale firmei, precum si a resurselor financiare si de alta natura necesare pentru atingerea lor. Altfel spus, prin materializarea functiei de previziune se stabilesc activitatile viitoare ale firmei, conditiile in care acestea se pot realiza si rezultatele scontate. Previziunea financiara este o componenta a previziunii generale a firmei. Pentru dezvoltarea si afirmarea firmei sunt necesare obiective indraznete, dar realiste. In aceasta viziune, previziunea financiara trebuie sa indeplineasca un rol active in fixarea si atingerea obiectivelor economice, strategice ale firmei. Pentru a indeplini acest rol important, managementul firmei trebuie sa asigure transpunerea oricarui obiectiv strategic in venituri si cheltuieli, in incasari si plati. Previziunea financiara include cel putin urmatoarele activitati si instrumente: Prognoze financiare; Politici financiare Strategii financiare; Planuri financiare; Bugete de venituri si cheltuieli etc.

Este, de asemenea, o profesie, o specializare, specialistul respectiv urmand sa realizeze o sinteza a intregii activitati de previziune a firmei si o ierarhizare a obiectivelor in functie de resurse si de profitul potential. Previziuea financiara are doua componente distincte: In prima faza este o prelungire si o concretizare a previziunii de ansamblu a firmei, prelungire care reprezinta, in fapt, cuantificarea in resurse financiare necesare realizarii programelor firmei: produse, servicii, cercetare, stocuri, investitii, reserve de risc etc., toate masurate si evaluate cu ajutorul indicatorilor de sinteza : cifra de afaceri, costuri, profit, incasari, imprumuturi, plati etc. ; In a doua faza, sarcina specialistului in previziunea financiara care abia acum incepe sa se manifeste, prin aceea ca el trebuie sa propuna selectia obiectivelor in functie de sursele de finantare, alegere care poate aduce avantaje considerabile pe planul profitabilitatii activitatii firmei. Munca si performantele specialistului in previziune financiara se regasesc, cel putin in urmatoarele actiuni determinate pentru profitabilitatea si dezvoltarea firmei : Stabilirea si constituirea fondurilor financiare ale firmei ; Repartizarea, in functie de prioritati si profitabilitati, a fondurilor ; Proiectrea circuitului si a rotatiei fondurilor pentru obtinerea profitului maxim posibil ; Alegerea metodelor de evaluare si control al rezultatelor firmei. Informatiile financiare sunt construite pentru a putea fi exploatate si analizate in corelatie cu celelalte segmente ale previziunii economice. 2.2. Organizarea financiara In cadrul acestei functii sunt incluse activitatile necesare indeplinirii obiectivelor financiare ale firmei, asezarea lor, ca sarcini, pe salariati si structuri organizatorice si statuarea tuturor acestora intr-un cadru precis conturat de luarea si urmarire a deciziilor. La conceperea structurilor organizatorice ale firmei si a componentelor functionale, trebuie sa se aiba in vedere, cu prioritate, sarcinile cu caracter financiar ce le revin, constituirea centrelor de profit, de performanta, etc. In fiecare componenta trebuie sa se asigure baza adecvata de informatii cu caracter financiar, care sa permita managerilor acelei structuri ca, prin utilizarea indicatorilor

economico-financiari de performanta, sa-si poata organiza activitatea, astfel incat sa poata determina diferenta dintre eforturi si efect. In domeniul finantelor nu se poate acorda autoritate fara responsabilitatea echivalenta, este necesar ca in intreaga activitate organizationala sa se tina seama de acest aspect. Un domeniu, realmente, nou pentru managerii firmelor il reprezinta organizarea relatiilor cu piata de capitaluri, relatie hotaratoare pentru asigurarea, profitabil, a resurselor financiare necesare activitatii si dezvoltarii firmelor. Un alt domeniu cu noutati structurale si importante in materializarea functiei de organizare a managementului financiar il formeaza organizarea contabillitatii firmei. Din ansamblul prevederilor legale, in a caror aplicare sunt implicati nemijlocit, managerii firmelor, cele mai importante sunt urmatoarele: Definirea tipului de contabilitate; Alegerea modului de organizare a contabilitatii; Stabilirea tipului de bilant, a conditiilor organizatorile si de raspunderi pentru intocmire, analiza si aprobare, precum si pentru publicarea in Monitorul Oficial; Organizarea contabilitatii, mai cu seama a componentelor esentiale ale acesteia; Organizarea si efectuarea inventarierilor; Evaluarea si reevaluarea elementelor patrimoniale; Constituirea provizioanelor ; Organizarea circuitului documentelor primare si de gestiune Organizarea punerii in practica a masurilor stabilite de catre Ministerul Finantelor Publice pentru alinierea contabilitatii la standardele europene si mondiale. Organizarea nu este un scop in sine, ci are logica, ratiune, daca duce la amplificarea volumului activitatii, a eficientei si profitabilitatii firmei care, in ultima analiza, are tot o componenta financiara reducerea necesarului absolut sau relativ de fonduri si cresterea absoluta a ratei profitului. Organizarea are un cost de conceptie, unul de implementare si altul de exploatare, cost care inseamna consum de resurse materiale, financiare, tehnice, valutare si umane. Acest cost trebuie amortizat cat mai repede. In concluzie, functia de organizare a managementului financiar reaseaza intreg conceptul de organizare structurala si functionala a firmelor, intreg procesul de management al acestora, intr-un cadru de profitabilitate, de performanta certa.

2.3. Coordonarea financiara Functia de coordonare cuprinde activitati prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului firmei si ale subsistemelor sale in cadrul strategiilor, procedurilor tactice adoptate. Calitatea coordonarii depinde de calitatea comunicarii forma concreta prin care se realizeaza coordonarea unui grup de persoane la toate nivelurile structurilor firmei care, la randul ei este conditionata de calitatea actului managerial in ansamblu. Coordonarea inseamna unire, unirea devine forta, iar forta are efecte multiple. Pentru fiecare fond trebuie elaborata o strategie financiara, cu obiective precis conturate : cum se constituie, cum se repartizeaza, cum se utilizeaza, viteza de rotatie, localizarea raspunderilor, rezultatele finale, profitul scontat si modul de realizare a acestuia, strategii care trebuie sa fie cat mai larg cunoscute si acceptate. Cu aceste strategii trebuie sa inceapa procesul de comunicare,iar, fiind vorba de bani, comunicarea trebuie sa imbrace in toate cazurile o forma oficiala. Comunicarea financiara trebuie sa fie directa, rationalizata si simplificata, pentru ca altfel, dintr-un instrument eficace de management devine o frana. Coordonarea si, implicit, comunicarea, mai cu seama in domeniul financiar, trebuie sa fie controlabile si controlate. De aceea, la constructia sistemului de comunicatii cu caracter financiar, trebuie sa functioneze ireprosabil acel feed-back , indispensabil in procesul de management. 2.4. Antrenarea financiara Aceasta functie a managementului se refera la activitatile prin care se determina personalul firmei sa realizeze obiectivele fixate, in conditiile de eficienta stabilite. Motorul actiunilor de antrenare il formeaza motivarea personalului, adica impletirea armonioasa a intereselor firmei cu cele ale personalului. Se stie ca motivarea poate fi pozitiva, adica derivata din concordanta acceptata intre rezultatele muncii si avantajelepersonale obtinute, si negativa, adica impusa, prin amenintarea cu reducerea avantajelor personale, daca nu se realizeaza obiectivele fixate. Este un lucru evident ca in cea mai mare parte avantajele personale care constituie suportul motivatiei pozitive vizeaza domeniul financiar atat ca resursa de acoperire, cat si ca finalitate.

In demonstratiile care se fac personalului pentru a-l motiva in realizarea obiectivelor firmei, echilibrul economic si financiar in dinamica, evolutia indicatorilor financiari, in perspectiva, reprezinta argumente forte. Nici motivarea negativa nu trebuie facuta brutal, printr-o impunere, ci tot prin demonstratii, in sensul ca, daca nu se vor obtine rezultatele scontate, nu se pot crea conditiile pentru a se mentine avantajele castigate, demonstratie care rezulta dintr-o articulatie economico-financiara logica si nu dintr-un act administrativ. In ansamblu argumentele motivationale sau demonstrabile trebuie sa domine relatia piatafonduri-profit, relatie in care fiecare componenta umana a firmei trebuie sa se regaseasca cu posibilitatile si contributia sa, cat mai deplin individualizat, motivatia individuala in economia de piata luand locul, aproape in totalitate, celei colective. In ceea ce ii priveste pe manageri si, in general, pe cei care urmeaza sa ocupe anumite posturi sau functii in cadrul firmelor, motivatia trebuie sa fie si mai puternica, sa fie corespunzatoare raspunderilor si riscurilor pe care acestia urmeaza sa si le asume. 2.5. Controlul si evaluarea financiara Controlul si evaluarea inchid un ciclu managerial si pregatesc fundamentarea si demararea ciclului urmator. Prin realizarea acestei functii se cuantifica finalitatea modului de realizarea a celorlalte atribute ale actului managerial, iar prin compararea rezultatelor obtinute cu parametrii prestabiliti se cuantifica abaterile si se stabilesc cauzele care le-au determinat, punctele forte si punctele slabe ale firmei, precum si masurile care se impun pentru indreptarea lucrurilor, prevenirea repetarii fenomenelor negative si pentru stimularea extinderii ariei de manifestare a efectelor fenomenelor pozitive aparute. De asemenea, prin instrumentul acestei functii se realizeaza evaluarea firmei in ansamblu si pe elemente patrimoniale. In legatura cu rolul si sarcinile controlului, subliniem necesitatea ca acesta sa elucideze toate problemele care tin de corectitudinea gestiunii economico-financiare a firmei, sub toate aspectele ei si mai cu seama : Constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor ; Modul de intocmire si realizare a bugetelor firmei ; Modul de elaborare si de realizare a bugetelor trezoreriei firmei ; Politica si gestiunia stocurilor ;

Gestiunea ciclului de exploaatare ; Gestiunea clientilor ; Strategia financiara ; Procesul investitional Evaluatea riscului si a provizioanelor etc.

Toate cerintele referitoare la functia de control si evaluare fac din control o activitate pluridisciplinara, realizarea acestuia impunand sa se apeleze la conceptele si instrumentarul mai multor discipline: management, finante, analiza economica, planificare, inestitii, statistica etc. si nu in ultimul rand, drept, legislatie economicaofinanciara. Specialistii care sunt insarcinati cu aceste atributii trebuie sa se situeze la niveluri de pregatire profesionala corespunzatoare, intrucat, astfel, controlul se transforma intr-o sursa de tensiuni interne si intr-o frana in dezvoltarea normala a firmei. Cunoasterea rezultatelor firmei printr-un control performant este o premisa esentiala determinanta pentru un management performant. Supravietuirea firmei depinde de capacitatea ei de a se identifica operativ, preventiv, de capacitatea ei de a-si adapta functiile in activitatile de conceptie, productie, comercializare, de personal si financiar-contabile, deziderate care nu pot fi atinse fara un control performant.