Sunteți pe pagina 1din 12

Rolul managerilor

în activitatea unei entităţi economice

1
CUPRINS

I. Noțiuni generale.............................................................................................3

II. Structura organizațiilor.................................................................................5

III. Funcțiile managerului ...................................................................................6

IV. Rolul managerului..........................................................................................9

V. Bibliografie......................................................................................................12

2
I. Noţiuni generale

Managerii sunt acele persoane a căror activitate de bază este să ducă la îndeplinire procesul
managerial. Rolurile acestora sunt împărțite în următoarele categorii: roluri interpersonale,
roluri informaționale, roluri decizionale.

Rolurile interpersonale se împart la rândul lor în rol de reprezentanță (la diferite evenimente și


cu diferite ocazii, managerul reprezintă firma și „taie panglica”), rol de lider (conduce
subordonații) și rol de legătură (coordonează două sau mai multe unități, departamente etc).

Rolurile informaționale sunt: rolul de monitor (caută informații importante


pentru organizație), rolul de diseminator (distribuie în organizație informațiile găsite) și rolul
de purtător de cuvânt(spre exemplu, la o conferință de presă vorbește în numele organizației).

Rolurile decizionale includ: rolul de întreprinzător (managerul are responsabilitatea de a cauta


și găsi oportunități), rolul de negociator (atât în interiorul organizației, cu șefii de
departamente, spre exemplu, cât și în afară, cu sponsori, furnizori, mass-media șamd), rolul de
persoană care soluționează diverse probleme și rolul de alocator de resurse (managerul
stabilește modul de distribuire a resurselor umane, materiale, temporale șamd în funcție de
obiectivele stabilite în planul operațional). Managerul diferă de un leader prin poziţia şi
autoritatea oficială de care dispune.

Managerii pot fi clasificaţi după nivelul ierarhic la care se situează. Astfel, aceştia se
grupează în trei categorii:

 manageri de nivel inferior sunt cei care coordoneaza munca unui personal ce nu este
el insuşi manager. Cei ce se gasesc pe acest nivel au diferite denumiri: supervisor, manager,
şef de secţie, maistru, şef birou. Subordonaţii primei linii manageriale sunt muncitori,
vanzători, contabili sau cercetatori proiectanţi dupa felul activităţii. În cele mai multe cazuri,
managerii plasaţi pe acest nivel sunt responsabili cu munca de bază a organizaţiei pe care
trebuie să o pună de acord cu planurile primate de la superiori. Ei sunt zilnic sau aproape
zilnic în relaţie directă cu subordonaţii lor, de abilitatea lor depinzând munca cu aceştia.
Prima linie managerială formează conducerea operativă a organizaţiei.
 manageri de nivel mediu sunt cunoscuţi sub numele de manageri de departament,
manageri uzinali sau directori de operaţii. Ei planifică, organizează, comandă si controlează
activitatea altor manageri, dar ei sunt şi subordonaţii unui nivel managerial superior. Ei

3
formează conducerea tactică, fiecare manager coordonând activitatea unei subunităţi a
organizaţiei.
 managerii de nivel superior, la acest nivel se include în mod obişnuit pe preşedintele
firmei şi vicepreşedinţii. Ei sunt responsabili de performanţele întregii organizaţii şi răspund
în faţa proprietarilor. Aceşti mangeri depind totuşi de munca tuturor subalternilor lor, de felul
în care se îndeplinesc obiectivele organizaţiei. Ei formează conducerea strategică, cea care
decide în probleme mari si pe termen lung ale firmei, cum ar fi dezvoltarea acesteia prin
crearea de noi capacitate, penetrarea de noi piete.

Manageri de
nivel superior

Manageri de nivel
mediu

Manageri de nivel
inferior

Fig. 1 Ierarhia managerilor într-o organizaţie

4
II. Structura organizaţiilor

Activitatea unei firme se poate desfăşura având un singur manager cu mai mulţi
subordonaţi sau mai mulţi manageri cu mai mulţi subordonaţi .

Să luam primul caz în care un manager împreuna cu o echipa de subordonaţi încearcă


sa ducă cu succes obiectivele care au fost impuse, o schemă reprezentativă a acestei structuri
se poate observa în figura 2.1.:

Manager

Subordonat Subordonat Subordonat

Fig. 2.1. Structura organizaţiei cu un manager


În acest caz managerul işi asumă toate funcţiile managementului. Dacă firma are
succes, managerul tinde să işi largească gama de activităţi şi să obţină mai multe pieţe de
desfacere. Munca sa devine atât de complexă, încât nu mai poate face faţă singur. Poate
recurge la încredinţarea muncii de supervizare a subordonaţilor altor manageri. În acest caz se
poate recurge la o structură ca în figura 2.2.

Fig. 2.2 Structura organizaţiei cu mai mulţi manageri

5
Structura poate dveni mai complexă atunci cănd există între manageri relaţii verticale şi
orizontale.

III. Funcţiile managerului

Această desemnare în managementul superior, mediu şi inferior clasifică managerii pe


verticală, pe niveluri ierarhice. Pe acelaşi nivel, însă, se grupează după acelaşi profil, astfel că
managerul devine un manager funcţional. În cazul specializării orizontale, managerul
funcţional răspunde de o anumită activitate, cum ar fi:

 producţie;
 cercetare-dezvoltare;
 marketing;
 finanţe
 personal.

Funcţia arată de ce fel de activităţi arată răspunde un manager, ca rezultat al


specializării orizontale a procesului managerial, iar nivelul indică dreptul unui manager de a
se servi şi de a utiliza resursele de care dispune, între anumite limite, ca un rezultat vertical al
procesului managerial.

Un manager poate fi pe primul nivel în producţie, iar altul poate fi pe nivelul de mijloc
în finanţe.

Funcţiie managerilor se identifică cu acelea ale procesului managerial şi anume:

 planificare;
 organizare;
 comandă;
 coordonare;
 control.

Planificarea

6
Este funcţia cea mai importantă a managementului, deoarece reprezintă activitatea de
luare a deciziilor. Se stabilesc obiectivele şi cele mai adecvate căi (strategii) pentru atingerea
lor. Celelalte funcţii derivă din aceasta şi conduc la îndeplinirea obiectivelor. Rezultatele
planificării sunt reflectate în planurile de activitate.

Planificarea se face la orice nivel al organizaţiei, de către manageri. Prin planurile lor,
aceştia schiţeaza ceea ce firma trebuie să întreprindă pentru a avea succes. Chiar dacă
planurile au obiective diferite, toate sunt orientate către îndeplinirea obiectivului principal, pe
care să-l atingă într-un timp mai scurt sau mai lung.

Organizarea

Odată stabilite obiectivele şi căile prin care acestea vor fi atinse, managerii trebuie să
proiecteze sau să reproiecteze structura care să fie capabilă să le îndeplinească. Astfel, scopul
organizării este să creeze o structură, care să îndeplinească sarcinile propuse şi să cuprindă
relaţiile ierarhice necesare.

În cadrul organizării, managerii preiau sarcinile identificate în timpul planificării şi le


repartizeaza indivizilor, grupurilor de persoane şi sectoarelor din firma respectivă care le pot
îndeplini. De asemenea, ei stabilesc şi regulamentul funcţionării organizaţiei şi asigură
aplicarea lui. Se poate spune că, în cadrul acestei funcţii, managerii, pe diferite niveluri
ierarhice, realizeaza:

 determinarea activitaţilor ce reclamă îndeplinirea obiectivelor;


 gruparea acestor activităţi şi repartizarea lor pe departamente sau secţii;
 delegarea de autoritate, când este cazul, pentru a le realiza;
 pregătirea coordonării activităţilor, autorităţii şi informarea orizontală şi
verticală în structura organizaţională.

Comanda

După ce s-au fixat obiectivele, s-a proiectat structura organizatorică şi s-a definitivat
personalul, organizaţia trebuie să inceapa să lucreze. Această misiune revine funcţiei de
comandă ce presupune transmiterea sarcinilor şi convingerea membrilor organizaţiei de a fi
cât mai performanţi în strategia aleasă pentru atingerea obiectivelor.

Astfel, toţi managerii trebuie să fie conştienţi că cele mai mari probleme le ridică
personalul; dorinţele şi atitudinile sale, comportamentul individual sau de grup, trebuie să fie

7
luate in considerare pentru că oamenii sa poată fi indrumaţi şi ajutaţi să execute cât mai bine
sarcinile. Comanda managerială implică motivare, un anumit stil de conlucrare cu oamenii şi
de comunicare in organizaţie.

Coordonare

Această funcţie permite ,,armonizarea" intereselor individuale sau de grup cu scopurile


organizaţiei. Indiferent de tipul organizaţiei (de producţie, comercială, financiară, etc.),
fiecare individ interpretează în felul său bunul mers al companiei. Astfel, funcţia de
coordonare intervine în ,,aducerea la acelaşi numitor" a înterpretărilor respective, plasându-le
pe direcţia atingerii obiectivelor de bază ale organizaţiei.

Control

În final, managerul trebuie să verifice dacă performanţa actuală a firmei este conformă cu


cea planificată. Acest fapt este realizat prin funcţia de control a managementului, ce reclamă
trei elemente:

 stabilirea standardului (limitei, pragului) performanţei;


 informaţia care indică diferenţele dintre nivelul de performanţă atins şi cel
planificat;
 acţiunea pentru a corecta abaterile care apar.

Scopul controlului este să menţină firma pe drumul pe care va atinge obiectivul


propus.

8
IV. Rolul managerului

Conform unui studiu efectuat de către Henry Mintzberg, rolurile unui manager sunt
împărţite în trei categorii. (fig. 4.1.)

Fig. 4.1. Rolurile managerului


Rolurile interpersonale

Un prim rol ar fi acela de reprezentare, care presupune că managerul este cel care ia
contactul cu subordonaţii proprii dar şi cu managerii altor firme, de asemenea în cazul unor
evenimente importante, managerul este desemnat în numele firmei se o reprezinte. Rolul de
conducător presupune direcţionarea şi coordonarea activităţii subordonaţilor. Un alt rol
important ar fi cel de legătură care presupune că managerul trebuie să aibă relaţii cu alţii în
interiorul şi exteriorul organizaţiei.

Roluri informaţionale

9
Rolul de diseminator care presupune furnizarea informaţiilor importante de către
manager, tuturor angajaţilor entităţii. Rolul de monitor implică examinarea mediului în
organizarea culegerii informaţiilor, schimburilor, oporunităţilor şi problemelor care pot să
apară în firmă. Rolul de purtător de cuvânt care presupune că managerul trebuie să ia
cuvântul în orice fel de situaţie.

Roluri decizionale

Rolul de distribuitor de resurse îl plasează pe manager în poziţia de a decide cine


primeşte şi cât din aceste resurse primeşte. Rolul de întreprinzător implică căutarea tot timpul
de noutăţi, tehnici, idei şi pe care să le implementeze în organizaţie cu scopul de a schimba în
bine, de a conduce către performanţă. Rolul de stabilizator implică luarea de decizii
importante într-un timp relativ scurt, atunci când se observă că organizaţia nu este pe linia
care ar trebui să fie.

Planificarea. Planificarea ca funcţie a procesului de conducere e tratată de Taylor ca


un rezultat al diviziunii muncii – intelectuale şi fizice.  In cartea sa „Principiile conducerii
ştiinţifice” (1911) el scria: între lucrători şi conducător există diviziunea muncii şi a
răspunderii. Conducătorul îndeplineşte lucrul pentru care este mai pregătit, decât muncitorii
care vor lucra mai efectiv, productiv dacă lucrul lor va fi din timp planificat de către
conducător.”

Organizarea. Organizarea – procesul prin care se determină structura şi repartizarea


funcţiilor;  defineşte ansamblul proceselor de conducere prin intermediul cărora se divizează
activitatea organizaţiei, stabilindu-se şi determinându-se subactivităţile şi sarcinile
corespunzătoare concrete. Organizarea constă în definirea poziţiei şi a rolului fiecărui
compartiment, in precizarea scopurilor, sarcinilor, responsabilităţilor şi autorităţilor fiecărui
post, in repartizarea echitabilă a sarcinilor; in stabilirea relaţiilor între compartimente, in
stabilirea gradului optim de delegare a autorităţii şi responsabilităţii, in repartizarea resurselor
pe obiective.

Coordonarea: Funcţia de coordonare mai este numită şi funcţia de personal.


Coordonarea poate fi definită ca o activitate conştientă cu scopul de a dobândi armonie şi
unitate de efort în urmărirea unui obiectiv împărtăşit într-o organizaţie sau comun mai multor
organizaţii, ori coordonarea constă în ansamblul proceselor prin care se sincronizează
activităţile şi eforturile individuale ale membrilor, astfel ca ele să contribuie le realizarea
eficientă a obiectivelor organizaţiei. Coordonarea include de asemenea şi administrarea

10
personalului, scopul principal al căreia este de a selecta persoanele cu abilităţile cele mai
potrivite pentru posturile corespunzătoare, determinarea modului de remunerare şi menţinere
a lor în organizaţie, precum şi acţiunile desfăşurate în vederea întreruperii activităţii
angajaţilor din cauza pensionării, transferului sau a concedierii.

Motivarea – (antrenarea). Managerii sunt în permanenţă preocupaţi de modul în care


îşi pot motiva (influenţa) oamenii să lucreze mai bine, plecându-se de la ideea că un manager
poate lua măsuri care vor avea un efect asupra cantităţii şi calităţii performanţelor
angajaţilor. Motivarea este un proces de stimulare personală şi a altor persoane
pentru atingerea unui scop sau scopuri. Pentru a lucra bine, oamenii trebuie să fie
puternic implicaţi în munca lor şi dornici să-şi atingă anumite scopuri: de la cele mai simple
(cum ar fi dorinţa de a face rost de bani sau de a ajunge mai repede acasă), până la cele mai
complexe şi utile organizaţiei (a realiza lucruri importante, a găsi metode noi eficiente, a face
ceea ce le face plăcere).

Controlul.  Controlul presupune ansamblul proceselor de urmărire a modului în care


se desfăşoară diferite acţiuni sau întreg procesul de management, cât şi de reglare a
activităţilor organizaţiei prin găsirea unor soluţii eficiente de identificare şi eliminare a
efectelor negative apărute în funcţionarea sistemului. Această funcţie se concentrează pe
monitorizarea şi evaluarea performanţelor angajaţilor cu scopul de o obţine şi menţine o
îmbunătăţire continuă a calităţii activităţii lor.

11
V. Bibliografie

https://www.qreferat.com/referate/management/MANAGERUL-CA-SUBIECT-AL-
MANAGE917.php

http://protlc.net/activitatea-si-rolurile-managerului-in-organizatie/

https://www.sebastianbala.ro/cele-5-functii-ale-unui-bun-management/

12

S-ar putea să vă placă și