Asigurarea sub aspect juridic

Problemele asigurării sunt abordate, după caz, sub aspect juridic, economic sau
financiar.
Abordarea juridică este frecventă şi justificată, întrucît asigurarea, ca să fie
operantă trebuie să capete formă juridică, iar acesată forma este cea dintîi
sezizabilă. O asemenea forma i-o conferă contaractul, care constituie „legea
părinţilor”, precum şi legea propriu zisă. Contractul de asigurare si legea cu
privire la activitatea de asigurare, în calitate de izvoare de drerpturi si obligatii in
materie de asigurari, se completeaza reciproc.
Prin contractul de asigurare , asigurantul se obliga sa platesca o prima
Administratiei Asigurarilor de Stat, iar aceasta ia asupra sa riscul producerii unui
anumit eveniment, obligindu-se ca, la producerea evenimentului, sa plateasca
asigurantului sau unei terte persoane, denumita beneficiar, o indemnizatie –
despagubiri sau suma asigurata – in limitele convenite.
Astfel, Yvonne Lambert-Faivre considera ca „sub aspectul sau tehnic, care e
fundamental, asigurarea este operatia prin care un asigurator, organizand pe
principiul mutualitatii un numar mare de asiguranti, expusi la producerea anumitor
riscuri, ii indemnizeaza pe aceia dintre ei care sufera un sinistru, pe seama fondului
comun construit din primele incasate”. Autoritatea franceza isi motiveaza opinia
prin faptul ca „spre deosebire de contarctul de asigurare care capata aspectul unui
pariu sau aunui altui joc al hazardului, operatia de asigurare, privind in
complexitatea ei, devine o operatie antialiatoare de lupta colectiva impotriva
hazardului”. Yvonne Lambert-Faivre afirma „Izolat, omul este foarte vulnerabil
la loviturile soartei care il tin intr-o stare de insecurite, penibila sub aspect penal si
nefasta sub raport economic. Intreprinderea si asumarea de responsabilitati
presupun o anumita incredere in viitor; or, daca asigurarea nu evita sinistrele, ea le
dilueaza efectele intre toti asigurantii. Cu toate acestea, pentru ca o intreprindere de
asigurare sa poata indemniza efectic toate sinistrele garantate, trebuie ca ea sa
organizeze mutualitatea riscurilor dupa reguli matematice riguroase care sunt
fundamentul tehnicii sale”.

Contractul de asigurare prezunta anumite trasaturi caracteristice. Astfel,

contractul de asigurare:

1. este un contract consesual, adica se incheie valabil prin simplul

consimtamint al partilor. Acest contract este valabil din momentul in
care asiguratorul si asiguratul si-au exprimat acordul de vointa cu privire
la continut. Forma scrisa este ceruta de legiuitor din dorinta de a proteja
interesele asigurantilor si al tertilor;
2. este un contract sinaalagmatic, adica partile contractante isi asuma
obligatii reciproce si interdependente. Asigurantul se abliga sa faca
declaratii de risc exacte, in atentia asuguratorului, atit la incheierea
contractului, cit si la producerea sinistrului; totodata asigurantul se
obliga sa achite primele de asigurare datorate; la rindul sau asiguratorul
 se obliga sa acopere riscul asiguratului, in cazul producerii acestuia,
acordind indemnizatia cuvenita. Asiguratorul ste tinut sa-si resrecte
obligatia contractuala numai in masura in care asiguratul si-a onorat
obligatiile sale contractuale. In caz contrar, asiguratul decade din
drepturi, cind contractul este lovit de nulitate sau contractul ramine
valabil pe o suma asigurata mai mica. Reciprocitatea nu opereaza,
asadar, decit atunci cind asiguratul si-a respectat integral obligatiile
asumate fata de asigurator;
3. este un contract aleatoriu, adica la incheierea acestuia partile nu cunosc
existenta sau intinderea exacta a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta
pentru ele din contract. Obligatiile asumate de asigurant si asigurator
depind de un eveniment viitor si incert. Acest eveniment comporta
pentru fiecare dintre parti o sansa de cistig sau un risc de pierdere.
Caracterul aleatir este esential la contractul de asigurare:daca
evenimentul pentru care se solicita incheierea contractului ar fi cert, iar
momentul producerii lui ar fi cunoscut de parti, asigurarea nu ar mai
avea sens, riscul respectiv urmind sa fie acoperit cu certitudine de catre
asigurator;
4. este un contract cu titlu onoros, adica fiecare parte urmareste sa obtina
un folos, o contraprestatie in schimbul obligatiei ce isi asuma. La fel ca
si alte contracte oneroase(de vinzare-cumparare, de schimb, de locatie,
imprumut), contractul de asigurare este opus contractului gratuit(de
donatie, comod etc.), care presupune obligatii numai pentru una din
parti, iar nu pentru amindoua. Asiguratul beneficiaza de protectie pe care
i-o ofera asiguratorul, care preia asupra sa riscul asigurat, nu in mod
gratuit, ci inschimbul unei plati sub forma unei prime de asigurare sau a
cotizatiei dupa caz;
5. este un contract succesiv, adica se esaloneaza in timp. Asiguratorul se
angajeaza sa acopere un anumit risc o perioada foarte lunga de timp(spre
exemplu, in cazul contractului de asigurare de deces pe o perioada
nelimitata) cu plata anuala sau subanuala a primei sau o perioada foarte
scurta(pe timpul duratei unui zbor aerian indoua puncte geografice )cu
plata integrala a primei la incheierea contractului;
6. este un contract de adeziune, adica desi este redactat si imprimat de
asigurator, la el a aderat asiguratul. La asigurarile de persoane,
asiguratorul intocmeste polite de asigurare tip, in care toate conditiile
cuntractuale – termen valabilitate, suma asigurata, cota de prima etc. –
sunt standard. In asemenea cazuri, solicitantilor – asigurati potentiali –
nu le ramine decit sa le accepte sau sa le refuze in bloc(mai asigurarile
de bunuri de valoare mari), asiguratorul elibereaza un proiect de
contract(o oferta) pe care il/o negociaza cu viitorul asigurat;
7. este un contract de buna credinta, adica presupune ca executarea
acestuia sa se faca cu buna credinta de catre parti. Intrucit asiguratorul
accerta preluarea unui risc, bazindu-se pe informatiile furnizate de
solicitantul unei asigurari sau determina cuantumul despagubirii re care
 urmeaza sa o acorde asiguratului tot pe baza informatiilor provenite
dela acesta, fara putinta de ale verifica de fiecare data, atunci cind se
constata ca informatiile puse la dispozitia asiguratorului nu au fost
corecte, reaua credinta a asiguratului se sanctioneaza de o maniera foarte
severa.

Legea constituie, alaturi de contract o alta forma juridica de realizare a

asigurarii.
Asigurarea ex contractu are la baza principiul facultativitatii
(voluntariatului), adica ea se incheie din proprie initiativa, de catre
persoanele fizice sau juridice interesate, impotriva acelor fenomene care le
ameninta bunurile, viata sau integritatea corporala,in scop de indemnizare
sau de capitalizare.
Asigurarea ex lege are la baza principiul obligativitatii , adica ea
actioneaza in mod automat, fara consimtamintul asiguratilor si fara
incheierea unui contract intre parti, din momentul in care bunurile cuprinse
din oficiu in asigurare au intrat in gospodaria unei persoane fizice sau in
patrimoniul unei persoane juridice. In mod automat sunt incluse in asigurare
persoanele fizice aflate intr-o anumita situatie prevazuta de lege, ca
exemplu cele aflate in timpul unei calatorii cu mijloace de transport public.
De protectie de asigurare automata beneficiaza acele persoane fizice si
juridice care poarta o raspundere civila fata de terti expres prevazuta de
lege.
Asigurarea contractuala constituie o modalitate de dobindire a securitatii
individuale de catre asigurati. Asigurarea prin efectul legii ofera protectie
de asigurare anumitor categorii de persoane fizice si juridice din
considerente de ordin social si economic national.
Asigurarea prin efectul legii se aseamana cu asigurarea contractuala prin
faptul ca-si procura fondurile de care are nevoie pentru plata indemnizatiilor
pe seama primelor incasate de la asigurati. Ea se aseamana si cu asugurarile
sociale prin faptul ca are un caracter obligatoriu, dar se deosebeste de
acestea prin aceea ca se bazeaza pe primele incasate de la asigurati, iar nu
pe resursele provenind de la nonasigurati.
Asigurarea prin efectul legii, fiind autocuprinzatoare si nereclamind
cheltuieli pentru incheierea contractelor, este mai putin costisitoare pentru
asigurati, decit asigurarea contractuala care, fiind selectiva si mai putin
cuprinzatoare, este inevitabila mai scumpa.
 Asigurarea sub aspect economic

Fondul ce se constituie numai la dispozitia unei organizatii specializate,

prin metode adecvate, porta denumirea de fond de asigurare.
Trasaturile caracteristice ale asigurarii.

Existenta asigurariieste indisolubila legata de nacesitatea constituirii unui

fond de resurse banesti destinat acoperii pagubelor provocate de anumite
fenomene.
Fondul de asigurare imbraca in mod necesar forma baneasca. Practica
unor organizatii de asigurare din strainatate de a-si indeplini obligatiile
asumate prin prestatii in natura(acordarea de asistenta medicala in cazul
asigurarii de boala sau de accidente, organizarea funerariilor, in cazul
asigurarii de deces s.a.). In aceste cazuri fondul de asigurare se constituie in
expresie baneasca, iar in loc ca indemnizatia de asigurare sa fie achitata in
numerar asiguratului sau unui tert, ea se foloseste de organizatia de
asigurare pentru a suportarea cheltuielilor aferente prestatiei in natura, la
cara sa angajat prin contract.
Fondul de asigurare se formeaza in mod descentralizat pe seama sumelor
de bani(prime de asigurare sau contributii), pe care le achita persoanele
fizice si juridice interesate in inlaturarea pagubelor pe care ar urma sa le
suporte, daca sar produce anumete fenomene.
Cei interesati apeleaza la asigurare, ca modalitate de protejare impotriva
pericolui care ii ameninta, numai daca prima de asigurare pe carea ar trebui
sa o achite este indeajuns de redusa, comparativ cu marimea pagubei pe
care ar urma sa o suporte daca sa-r produce evenimentul respectiv. In cazul
in care prima este excesiv de ridicata asigurarea nu prezinta convenienta.
Fondul de asigurare se constituie in vederea acoperirii unor pagube
provocate de fenomene viitoare si nesigure. Din acest fond nu se suporta
pierderile determinate de folosirea normala a unor bunuri, de consumarae
acestora in procesul de productie ori in gospodariile populatiei, de
diminuarea valorii lor din diverse motive.
Asigurarea presupune existenta unei comunitati de risc. Persoane fizice
sau juridice, amenintate de acelasi pericole, actioneaza pentru apararea
intereselor lor comune. Comunitatea se formeaza prin simpla participare la
constituirea fondului de asigurare la dispozitia unei organizatii
specializate(societate comerciala de asigurare sau organizatie de asigurare
mutuala).Membrii comunitatii de risc (asiguratii) consimt sa cotribuie la
suportarea in comun a pagubelor pe care le va pricinui producerea
fenomenelor respective. Impartirea pagubei intre membrii comunitatii se
intemeiaza pe faprul ca posibilitatea producerii riscului vizeaza pe fiecare
membru al acesteia.
 Asigurarea ofera avantajul ca membrii comunitatii afectati de producerea
riscului asigurat, primesc de la fondul de asigurare, cu titlu de indemnizatie
de asigurare, sume care pot intrece de citeva ori cuantumul contributiei
acestora la fondul respectiv. Acest lucru este posibil in fafpt ca paguba
provocata de producerea riscului asigurat se imparte intre membrii
comunitatii de risc dupa principiul mutualitatii, adica la constituirea
fondului de asigurare participa toti asiguratii, dar acesta se repartizeaza
numai celor asigurati care au suferit prejudicii de pe urma producerii
riscului asigurat. Impartirea riscului trebuie sa se faca intre menbrii
aceleiasi comunitati de risc ceea ce inseamna ca la fiecare risc pentru care
se incheie asigurarea primele sa acopere integral cheltuielile cu plata
despagubirilor(sau a sumelor asigurate), urmarindu-se echilibrarea
rezultatelor financiare nu numai pe total organizatie de asigurare, dar si pe
fiecare tip de asigurare.
Fondul de asigurare se utilizeaza in mod centralizat pentru :
a. acoperirea pagubelor asigurate provocate de fenomene asigurate
la asigurarile de bunuri, respectiv plata sumelor de asigurare la
asigurarile de persoane;
b. finantarea unor actiuni legate de pravenirea pagubelor;
c. constituirea unor fonduri de rezerva la dispozitia societatii
comerciale sau a organizatiei mutualede asigurare etc.
In procesul

Functia de control – ca functie complementara a asigurarilor –

urmareste modul cum se incaseaza primele de asigurare si alte venituri ale
organizatiei de asigurare, cum se efectuiaza platile cu titlu de indemnizatie
de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile administrativ-
gospodaresti s.a., corecta determinare a drepturilor convenite asiguratilor,
gospodaria judicioasa a fondului de asigurare, indeplinirea integrala si la
termen a obligatiilor financiare ale institutiei de asigurare catre stat si catre
terti.
Notiunea de asigurare se foloseste in legatura nu numai cu activitatea
societatilor comerciale de asigurare si a organizatiilor de asigurare mutuale,
dar si cu asigurarile sociale.