In literatura de specialitate, cei mai multi specialisti utilizeaza urmatoarele criterii: dupa modul de realizare a raporturilor juridice, dupa

domeniul asigurarii, dupa riscul asigurat, dupa sfera de cuprindere in profil teritorial, dupa natura raporturilor dintre asigurat si asigurator etc. 1. Dupa modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare sunt asigurari obligatorii si asigurari facultative. Asigurarea obligatorie izvoraste din interesul economic si social al intregii colectivitati si ea se introduce atunci cand bunurile unui numar mare de persoane fizice si juridice sunt amenintate de anumite riscuri, astfel incat fiecare detinator al bunului respectiv ar avea de suportat pagube la producerea evenimentului asigurat. In cele mai multe tari, ca si in tara noastra, forma de asigurare obligatorie este asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse din accidente de circulatie. In tara noastra, aceasta asigurare a fost reglementata prin Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania. Clauzele contractului de asigurare, limitele maxime si minime ale despagubirilor pentru pagube produse la bunuri, vatamari corporale sau deces, nivelul primelor de asigurare, pe categorii de autovehicule, termenele de plata sunt stabilite prin Hotarare de Guvern, la propunerea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Legea prevede obligatia persoanelor fizice si juridice detinatoare de autovehicule supuse inmatricularii sau folosirii pe teritoriul Romaniei de a le asigura pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a pagubelor produse din accidentele pe teritoriul Romaniei. Neachitarea la scadenta a primelor de asigurare determina ca detinatorul autovehiculului sa nu fie asigurat. Asigurarea facultativa are la baza acordul de vointa dintre asigurator si asigurat, concretizat in contractul de asigurare, prin care sunt stabilite drepturile si obligatiile partilor, precum si toate celelelate elemente ale asigurarii (riscuri, prime de asigurare, suma asigurata etc.). Asigurarea obligatorie prezinta o serie de trasaturi care o deosebesc de asigurarea facultativa, si anume: a) In asigurarea obligatorie sunt cuprinse toate bunurile de acelasi fel apartinand persoanelor fizice sau juridice, deci este o asigurare totala. Acest lucru exclude posibilitatea selectiei riscurilor, permitand o dispersare larga a acestora iar primele de asigurare sunt mai reduse decat cele stabilite la asigurarea facultativa. Spre deosebire de asigurarea obligatorie, asigurarea facultativa nu este totala, ea cuprinzand doar o parte din bunurile de acelasi fel. b) Suma asigurata este stabilita prin lege, sub forma unor norme de asigurare, ceea ce inseamna ca asigurarea este o asigurare normata. Normele de asigurare (limitele minime si maxime) se stabilesc in functie de valoarea bunurilor de acelasi fel. La asigurarea facultativa, suma asigurata nu este stabilita pe baza unor norme, ci in functie de propunerea asiguratului si avand ca limita maxima valoarea reala a bunului in momentul incheierii asigurarii, iar la asigurarile de persoane anumite sume stabilite prin contractul de asigurare. c) Spre deosebire de asigurarea facultativa auto-casco, la care suma asigurata se diminueaza de fiecare data cu raspundere acordata, la asigurarea obligatorie de raspundere civila, la acordarea unei despagubiri nu tine seama de despagubirile acordate anterior. Cu alte cuvinte, asiguratul va fi despagubit la fiecare aparitie a riscului asigurat, singura conditie este ca paguba sa se incadreze in limitele mentionate de catre lege. 2. In functie de domeniul asigurarii, deosebim: asigurari de bunuri, de persoane si de raspundere civila. In cazul asigurarilor de bunuri, obiectul asigurarii il constituie anumite bunuri (o constructie, autovehicule, animale etc.) care sunt expuse anumitor riscuri provocatoare de daune. In cazul asigurarii de raspundere civila, denumita si asigurare de responsabilitate, obiectul asigurarii consta intr-o valoare patrimoniala egala cu responsabilitate ce ar urma sa le plateasca

asiguratul ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei terte persoane pentru care raspunde potrivit legii. Asigurarile de bunuri si de raspundere civila sunt asigurari contra pagubelor, denumite si asigurari de daune, avand drept scop repararea prejudiciului care ameninta patrimoniul asiguratului. Aceste asigurari au un caracter de despagubire, denumit in limbajul asigurarilor, caracter indemnitar. Asigurarile de persoane au ca obiect persoana fizica, viata si integritatea sa, supuse amenintarii unor evenimente care pot provoca boala, invaliditatea sau decesul. In cadrul acestor asigurari, asiguratul sau beneficiarul asigurarii are dreptul sa primeasca indemnizatia de asigurare fara a exista vreo legatura cu prejudiciul suferit. Asigurarile de persoane au un caracter neindemnitar, reprezentand o masura de prevedere, de capitalizare a unor sume de bani. Cu toate ca la acest criteriu se face cel mai adesea referire atunci cand se vorbeste despre tipurile de asigurari practicate, el nu are caracter exhaustiv, intrucat mai exista o categorie de asigurari, cea a asigurarii riscurilor financiare (asigurarea riscului de neplata din partea debitorilor in caz de incapacitate de plata a acestora) care nu se regaseste clar in niciuna din categoriile de mai sus. Totusi, cei mai multi specialisti o includ in categoria asigurarilor de bunuri, iar altii o trateaza distinct, alaturi de cele trei categorii de baza, existand astfel, in functie de domeniul asigurarii: -asigurari de bunuri; -asigurari de persoane; -asigurari de raspundere civila; -asigurarea riscurilor financiare. 3. In functie de subiectele raporturilor de asigurare, se disting asigurari directe si asigurari indirecte (reasigurari). Specific asigurarilor directe este faptul ca raporturile de asigurare se stabilesc nemijlocit intre asigurat si asigurator, fie pe baza contractului de asigurare, fie pe baza legii. Tot asigurare directa este si coasigurarea, in care exista mai multi asiguratori si un singur asigurat. Spre deosebire de asigurarile directe, reasigurarea apare ca un raport care se stabileste de fiecare data intre doua societati de asigurare, dintre care una are calitatea de reasigurat, iar cealalta de reasigurator. Reasigurarea are la baza contractul de reasigurare, prin intermediul caruia reasiguratul cedeaza unui reasigurator o parte din raspunderile asumate prin contractele sala luate in asigurare. Reasiguratorul isi asuma raspunderea de a partipa la acoperirea pagubelor in limitele convenite in contractul de reasigurare. 4. Dupa sfera de cuprindere teritoriala asigurarile se impart in: asigurari interne si asigurari externe. Asigurarile interne se caracterizeaza prin faptul ca partile contractante (asigurat, asigurator, beneficiar, contractant), obiectele asigurarii si riscurile asigurate se afla sau se produc pe teritoriul aceluiasi stat. De asemenea, primele de asigurare, sumele asigurate si despagubirile sau indemnizatiile se platesc in moneda statului pe teritoriul caruia se afla bunurile sau se produc riscurile. Asigurarile externe se caracterizeaza prin aceea ca fie partile contractante, fie obiectul asigurarii, fie riscul asigurat se afla pe teritoriul altui stat. Caracteristic acestor asigurari este faptul ca partile pot stabili si plati prima de asigurare in valuta. In categoria asigurarilor externe, pot fi incluse: asigurarea marfurilor pe timpul transportului extern, asigurarea navelor maritime si fluviale ce parcurg rute internationale, asigurarea Cartea Verde si altele.

5. Dupa riscul asigurat, exista asigurari pentru urmatoarele riscuri: -incendii, trasnete, explozii, cutremure de pamant, grindina, etc., denumite riscuri ale calamitatilor naturale; -derapari, rasturnari, coliziuni sau alte accidente ale mijloacelor de transport; -diferite boli, epizooti si accidente ale animalelor; -evenimente ce pot surveni in viata persoanelor fizice: boala, invaliditate, deces, supravietuire. 6. Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, la art. 3, grupeaza activitatea de asigurare in: asigurari de viata si asigurari generale. In literatura de specialitate straina, precum si in anuarele statistice internationale, asigurarile sunt clasificate in doua mari categorii si anume: asigurari de viata si asigurari non-viata; de asemenea, frecvent intalnim clasificarea in asigurari de pagube si asigurari de persoane.