Asigurari obligatorii

Asigurarile s-au nascut din nevoia imperiosa de protectie a omului si a

avutului sau agonisit cu truda impotriva fortelor distructive ale naturii,
accidentelor si bolilor, din nevoia constituirii unor mijloace de existenta in
conditiile pierderii sau reducerii capacitatiide munca in urma accidentelor,
bolilor sau atingerii unei anumite varste.
Astfel, oamenii s-au solidarizat si ajutat reciproc pentru suportarea in comun
a efectelor calamitatilor naturii, accidentelor si bolilor prin asigurare, prin care,
pagubele provocate de un eveniment sunt suportate de mai multe persoane
fizice si juridice cuprinse in asigurare.
Pentru prevenirea, limitarea, combaterea si mai ales compensarea daunelor,
persoanele fizice si agentii economici isi pot constitui individual, din resursele
lor, unele rezerve materiale si banesti. Marimea acestor rezerve trebuie sa
fie egala cu valoarea bunurilor pe care le poseda cetatenii si agentii economici
respectivi, ceea ce practic este neeconomicos si aproape imposibil de realizat
pentru fiecare persoana fizica si agent economic.

Definitia asigurarii

Asigurarea este o forma de protective bazata pe un contract, prin care o perosana fizica sau juridica care
se va numi aisgurat, cedeaza anumite riscuri unei personae juridice- asigurator, platind asiguratorului o
suma de banu sub denumirea de prima de asigurare .
Asiguratorul se va obliga prin acest contract , s aplteasca asiguratului despagubiri in cazuk in care
evenimentele prevazute in contract au loc .

Ultimele legi in ceea ce priveste obligativitatea pentru o asigurare nu au facut decat sa bulverseze
populatia din tara noastra.

Exista mai multe puncte de vedere dupa care sa comparam o polita obligatorie de asigurare cu cea
facultativa. Primul dintre acestea este, desigur, cel legal. Asa cum si numele ii spune, asigurarea
obligatorie este una impusa prin lege .

Clasificarea asigurarilor

Conform legii 47/1992 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din
domeniul asigurarilor la art. 7 alin 2. Sunt prevazute urmatoarele tipuri de asigurari legale :

a) Asigurari de viata ;
b) Asigurari de personae altele decat cele de viata ;
c) Asigurari de autovehicule ;
d) Asigurari maritime si de transport ;
e) Asigurari de aviatie;
f) Asigurari de incendiu si altte pagube la bunuri;
 g) Asigurari de raspundere civila;
h) Asigurari de credite si garantii;
i) Asigurari de pierderi financiare din riscuri asigurate;
j) Asigurari Agricole;

Asigurarea obligatorie de autovehicule

Asigurarea de Raspundere Civila Auto, cunoscuta sub numele de RCA, este o asigurare prin care
tertii prejudiciati in urma unui accident auto produs din vina conducatorului auto asigurat, primesc
despagubiri pentru daunele materiale si/ sau vatamarile corporale suferite.
Asigurarea de raspundere civila auto este fundamental diferita e asigurarea tip Casco, aceasta din
urma fiind o asigurare facultativa prin care persoana care primeste despagubiri pentru daunele produse
autovehiculului sau este asiguratul si nu un tert.
Conform Legii nr. 136/1995, este obligatorie numai asigurarea de raspundere civila pentru
pagube produse prin accidente de autovehicule spuse inmatricularii in Romania sau care se folosesc pe
teritoriul Romaniei, fiind inmatriculate in strainatate. Incalcarea de catre persoanele fizice si juridice a
obligatiei de asigurare constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 50.000 lei la
200.000 lei si cu retinerea certificatului de inmatriculare a autovehiculului pina la prezentarea
documentului privind incheierea asigurarii. In caz de accident, asiguratorul nu va plati despagubiri
daca autovehiculul nu este asigurat (s-a pus in circulatie inainte de incheirea contractului sau
contractul a incetat sa produca efecte). In materia asigurarilor obligatorii, legea nu prevede termen de
pasuire.

Incheierea contractului este obligatorie nu numai pentru detinatorii de autovehicule, dar si

pentru asigurator. Refuzul societatilor comerciale autorizate de a incheia contractul de asigurare
obligatorie, la cererea detinatorului de autovehicul, constituie contraventie si se sanctioneaza cu
amenda de la 500.000 lei la 2.000.000 lei, putindu-se lua si masura suspendarii activitatii pe o
perioada de pina la un an.

Asigurarea obligatorie se practica numai de asiguratorii autorizati de Oficiul de supraveghere a

activitatii de asigurare si reasigurare. Asiguratorii autorizati au obligatia sa incheie contractul de
asigurare, eliberind un inscris probator al asigurarii.

Asigurarile contractuale obligatorii de raspundere civila sint raporturi de asigurare directa. Legea nu
exclude posibilitatea pentru asigurator de a incheia contract de reasigurare in baza caruia
reasiguratorul, in schimbul primei de reasigurare, sa contribuie la suportarea indemnizatiilor de
asigurare pe care asiguratorul este obligat sa le plateasca, la ivirea cazului asigurat, tertelor persoane
pagubite prin accidentul de autovehicul. In privinta naturii juridice, aceste contracte sint, de regula,
comercial-civile (mixte), totdeauna comerciale pentru asigurator (acte de comert, atat obiectiv, cat si
subiectiv) si civile pentru asigurati. Asigurarea este bilateral comerciala numai daca autovehiculul
formeaza obiectul comertului (de exemplu autovehiculul firmei), respectiv raspunderea ii revine
comerciantului, in aceasta calitate.

Rezulta ca asigurarea obligatorie de raspundere civila este o asigurare colectiva a victimelor

accidentelor de autovehicule si, totodata, a persoanelor responsabile de accident impotriva riscului de
a plati despagubiri catre tertii prejudiciati prin fapta ilicita ce atrage raspunderea lor civila.

1. Domeniul de aplicare al asigurarii de autovehicule

Potrivit legii, “persoanele fizice si cele juridice care detin autovehicule supuse inmatricularii in Romania
sint obligate sa le asigure pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a pagubelor produse prin
accidente de autovehicule pe teritoriul Romaniei”.
Nu sint supuse asigurarii obligatorii (in afara autovehiculelor radiate definitiv din evidentele organelor
de politie, intrucat au devenit improprii din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile
publice) vehiculele (fie si cu autopropulsie) nesupuse inmatricularii. In cazul acestor vehicule, daca
persoanele detinatoare nu au incheiat asigurare facultativa de raspundere civila, in caz de producere a
unor accidente cauzatoare de prejudicii, despagubirile vor fi platite de persoana responsabila, potrivit
dreptului comun.

Persoanele care intra pe teritoriul Romaniei cu autovehicule inmatriculate in strainatate se considera

asigurate daca indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:

- poseda documente internationale de asigurare valabile pe teritoriul Romaniei;

- numarul de inmatriculare atesta existenta asigurarii potrivit conventiei bilaterale incheiate
intre Biroul asiguratorilor de autovehicule din Romania si Biroul asiguratorilor de autovehicule
din tara de origine (carte verde sau albastra).

In cazul accidentelor produse pe teritoriul Romaniei de autovehicule detinute de persoane asigurate in

strainatate, drepturile persoanelor pagubite prin accident se exercita impotriva asiguratorului (din
strainatate) prin Biroul asiguratorilor de autovehicule din Romania.
Asigurarea obligatorie de raspundere civila nu acopera riscul accidentelor produse in timpul utilizarii
autovehiculului pentru cursele de intreceri, raliuri sau antrenamente pentru acestea. Pentru aceste
riscuri se pot incheia asigurari facultative.

2. Cazul asigurat

Potrivit legii, cazul asigurat (evenimentul asigurat – riscul – survenit si care da nastere obligatiei
asiguratorului de a plati indemnizatia de asigurare – despagubirile – in conditiile prevazute de lege)
consta in accidentul cauzator de prejudicii tertelor persoane pentru care – potrivit legii civile – se
angajeaza raspunderea asiguratului sau a persoanei care conducea autovehiculul, iar in cazul in care
autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat, chiar daca nu exista o persoana a carei
responsabilitate sa fie angajata, deoarece autorul accidentului a ramas neidentificat.

Pentru caracterizarea cazului asigurat – care declanseaza obligatia de plata a indemnizatiei de asigurare
trebuie avute in vedere:

- accidentul de autovehicul producator de pagube unei terte persoane;

- raspunderea civila a asiguratului sau a persoanei cuprinse in asigurare;
- daca persoana responsabila de accident (autorul) a ramas neidentificat, dovada existentei unei
asigurari valabile a autovehiculului care a cauzat accidentul.

Numai prin intrunirea cumulativa a acestor conditii se naste obligatia de dezdaunare a asiguratorului
(caci este posibil ca detinatorul sau conducatorul de autovehicul sa nu fie responsabil de accident sau
accidentul sa produca pagube numai in patrimoniul asiguratului sau conducatorului etc. – cazuri in care,
in baza asigurarii de raspundere civila, asiguratorul nu plateste despagubiri, nefiind intrunite conditiile
prevazute de lege).

Sunt cuprinse in asigurare accidentele de autovehicule produse pe teritoriul Romaniei, indiferent de

locul producerii lor (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sint deschise circulatiei publice etc.), atat in
timpul mersului, cat si in timpul stationarii, indiferent daca accidentul s-a produs din cauza
autovehiculului propriu-zis sau din cauza existentei ori functionarii instalatiilor montate pe autovehicul,
precum si din cauza remorcilor sau ataselor, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii
acestora de autovehicul.

Este indiferent daca accidentul s-a produs din cauza insusirilor proprii ale autovehiculului (de exemplu
explozia unui cauciuc, ruperea barei de directie etc.) sau din culpa celui care a condus autovehiculul.
Este necesar ca pagubele produse sa-si aiba cauza generatoare in accidentul produs prin mijlocirea
autovehiculului, caci asigurarea de raspundere civila opereaza numai in cazul pagubelor produse prin
accidente de autovehicule.

Asiguratii sau reprezentantii acestora sint obligati sa instiinteze in scris asiguratorul despre producerea
evenimentului asigurat in termen de 4 zile lucratoare de la data acestuia, cu exceptia cazurilor de forta
majora in care termenul de 4 zile lucratoare incepe de la data incetarii acestora. In caz de neindeplinire a
acestei obligatii de instiintare, asiguratorul are dreptul sa refuze plata indemnizatiei numai daca din
acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si intinderea pagubei.

Asiguratorul datoreaza despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin accidentul de autovehicul in cazul in
care pentru acest accident se poate angaja raspunderea civila a persoanei asigurate.
Despagubirile sint datorate de asigurator nu numai atunci cind asiguratul este responsabil de
accidentul auto, dar si in cazul in care cel care conducea autovehiculul, raspunzator de producerea
accidentului, este o alta persoana decat asiguratul.

In caz de vatamare corporala sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri se
acorda despagbiri daca autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat, chiar daca
autorul accidentului a ramas neidentificat. Asiguratorul este obligat sa plateasca despagubiri nu numai
in cazurile in care se poate stabili raspunderea civila a asiguratului sau a conducatorului de
autovehicul, dar si atunci cind autorul accidentului a ramas neidentificat. Este vorba de aceleasi
ipoteze exceptionale in care – desi autovehiculul este identificat, fiind inmatriculat pe numele
detinatorului – autorul responsabil de accident nu poate fi identificat (de exemplu hotul).

3. Cuantumul indemnizatiei

Cat priveste limitele, pentru avarierea sau distrugerea bunurilor in unul si acelasi accident, asiguratorul
acorda despagubiri pentru pagube de peste 500.000 lei si pina la 110.000.000 lei inclusiv. Limita minima
de 500.000 lei reprezinta o “fransiza” nedeductibila care nu se plateste daca paguba (inclusiv cheltuielile
facute in procesul civil) este mai mica, dar care nu se scade daca este mai mare; se explica prin
necesitatea decongestionarii asiguratorului de daunele marunte.
Daca paguba produsa bunurilor in unul si acelasi accident depaseste suma de 110 mil.lei (in care se
includ si cheltuielile facute in procesul civil), asiguratorul plateste despagubiri numai in limita acestei
sume, indiferent de numarul persoanelor pagubite si responsabile, in caz de pluralitate de persoane
pagubite indemnizatia de asigurare (despagubirile) impartindu-se proportional cu prejudiciul suferit de
fiecare.
In caz de vatamare corporala sau deces in unul si acelasi accident, asiguratorul acorda despagubiri
pentru pagubele suferite, inclusiv prejudicii fara caracter patrimonial (daune morale), pina la 40 mil.lei
pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 110 mil.lei, indiferent de numarul persoanelor accidentate.
In cazul in care, datorita numarului mare de persoane accidentate si pagube suferite, s-ar depasi limita
maxima, despagubirile se platesc de asigurator in limita acestei sume, proportional cu prejudiciul suferit
de fiecare persoana pagubita (deci nu in raport de numarul persoanelor accidentate), fara insa a se
depasi limita stabilita pentru fiecare persoana vatamate.

Limitele indemnizatiei de asigurare platita de asigurator sint stabilite separat pentru cele doua categorii
de daune:

- limita minima (fransiza nedeductibila) si o limita maxima – in caz de distrugere a bunurilor;

- limita dubla, dar numai maxima – in caz de vatamari corporale sau de deces, stabilita pentru fiecare
persoana in parte si per total, indiferent de numarul persoanelor accidentate.

In materia asigurarii obligatorii de raspundere civila, cu exceptia limitei maxime de 110 mil.lei pentru
pagube si 40 mil.lei de personana in caz de vatamari corporale sau deces, suma asigurata si, in
consecinta, indemnizatia de asigurare nu este determinata. Avind un obiect nedeterminat, in aceasta
materie nu poate avea aplicare regula proportionalitatii, asiguratorul platind despagubiri tertei
persoane pagubite dupa sistemul primului risc.

4. Plata despagubirilor

Pentru ocrotirea victimelor accidentelor de circulatie, legea prevede ca despagubirile – indiferent ca au

fost stabilite pe cale de tranzactie sau prin hotarire judecatoreasca – se platesc de catre asigurator
nemijlocit persoanei pagubite, in masura in care ea nu a fost despagubita de persoana responsabila.
Despagubirile se platesc persoanei responsabile numai daca aceasta dovedeste ca a despagubit pe cel
pagubit. Restituirea despagubirilor achitate de persoana responsabila poate fi refuzata de asigurator
numai in cazuri exceptionale in care ar urma ca despagubirile sa fie recuperate (daca ar fi fost platite
de asigurator victimei) pe calea actiunii in regres.

Despagubirile nu pot fi urmarite de creditorii asiguratului (creditorii persoanei responsabile – asigurat

sau conducatorul autovehiculului responsabil de accident, altul decat asiguratul – care profita de
asigurare numai indirect, prin faptul ca despagubirile datorate tertului pagubit nu micsoreaza
patrimoniul debitorului). Despagubirile datorate de asigurator pot fi totusi urmarite de creditorii
asiguratului, dar numai daca tertul a fost despagubit de persoana responsabila si asiguratorul este
obligat sa restituie despagubirile platite persoanei responsabile. Creanta debitorului – solvens –
impotriva asiguratorului face parte din patrimoniul lui care serveste gajului general al creditorilor.

Concluzie

Asigurările auto au apărut la începutul secolului trecut, fiind cuprinse inițial în cadrul asigurărilor de
accidente, devenind ulterior o categorie distinctă de asigurări . Astfel datorită creșterii numărului de
autovehicule și a dezvoltării infrastructurii rețelelor de drumuri precum și a numeroaselor accidente au
condus la necesitatea și importanța asigurărilor auto.