Asigurare obligatorie vs

asigurare facultativa
Ultimele legi in ceea ce priveste obligativitatea pentru o asigurare de
locuinta nu au facut decat sa bulverseze proprietarii din tara noastra.
In acest scop, dorim sa va explicam tot ceea ce implica o asigurare
obligatorie si o asigurare facultativa de locuinta, pentru ca
dumneavoastra sa puteti alege mai usor pe cea de care aveti nevoie.
 
Asigurare obligatorie vs Asigurare facultativa
 
Exista mai multe puncte de vedere dupa care sa comparam o polita
obligatorie de asigurare locuinta cu cea facultativa. Primul dintre
acestea este, desigur, cel legal. Asa cum si numele eir spune,
asigurarea obligatorie de locuinta este una impusa prin lege, in timp ce
cea facultativa depinde doar de dorinta dumneavoastra. Desigur, fiind
obligatoriu in Romania sa iti alegi o asigurare de locuinta, multi
proprietari au tendinta de a opta pentru minimul de servicii oferite,
cele cerute de lege, si nu obisnuiesc sa se intereseze daca o asigurare
facultativa de locuinta nu le-ar aduce mai multe beneficii.
 
In acest scop, va oferim posibilitatea de a vedea, in randurile care
urmeaza, beneficiile si dezavantajele fiecareia dintre aceste doua tipuri
de asigurari, pentru a sti care este cea mai potrivita pentru
dumneavoastra.
 
Asigurarea obligatorie de locuinta
 
Avantaje:
 
- acopera riscuri in privinta pagubelor provocate de catre dezastrele
naturale. In aceasta categorie intra cutremurele, alunecarile de teren
si inundatiile;
 -respectarea legii;
- pretul unei polite de asigurare de locuinta obligatorie variaza intre 10
si 20 de euro, fiind, astfel, unul acceptabil pentru oricare buzunar.
 
Dezavantaje:
 
- plafonul de acoperire al pagubelor este de maxim 20.000 de euro;
- nu ofera acoperire pentru alte riscuri, precum incendiul, furtul sau
izbirea unui autovehicul in peretii acesteia.
  
Asigurarea facultativa de locuinta
 
Avantaje:
 
- ofera un plafon mai mare de acoperire a pagubelor, in functie de
optiunile alese;
- ofera acoperire si pentru riscuri precum furt, incendiu, explozii,
izbirea autovehiculelor, caderi de corpuri, spargerea conductelor, etc.
De asemeni, aceasta acopera si cauzele naturale ce pot afecta
locuinta, precum: trasnet, cutremur, inundatii, alunecari de teren,
avalansa, fenomene atmosferice, greutatea stratului de zapada sau
gheata, etc.;
- asigura nu doar locuinta ci si bunurile din interiorul acesteia;
- include si cerintele legale ale asigurarii locuintei.
 
Dezavantaje:
- are un pret putin mai ridicat decat o polita obligatorie de asigurare
de locuinta.
 
Asadar, observam ca in ceea ce priveste asigurarea obligatorie vs.
asigurarea facultativa, cea din urma este, cu siguranta, o alegere mult
mai buna decat prima, singurul dezavantaj fiind costul un pic mai
ridicat al acesteia. Totusi, desi veti da, intr-adevar, mai multi bani pe o
asigurare facultativa de locuinta, veti avea certitudinea ca ea este intr-
adevar folositoare.
 
C. După forma juridică de realizare

1. Asigurările obligatorii - rezultă din interesul economic și social al întregii comunități

pentru apărarea avuției naționale, menținerea continuității procesului de producție și
protejarea victimelor unor accidente
Asigurarea obligatorie se poate introduce atunci când bunurile unui important numâr de
persoane fizice și juridice sunt amenințate de anumite riscuri astfel încât fiecare deținător al
bunului respectiv ar putea avea de suportat pagube la producerea riscurilor respective.
În România există două tipuri de asigurări obligatorii și acestea sunt : asigurarea obligatorie
pentru deținătorii de autovehicule pentru cazurile de răspundere civilă conform legii
136/1995 și asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren
și inundațiilor conform legii 260/2008.
Asigurarea obligatorie este fără termen, acționând tot timpul cât exista bunul asigurat. În
cazul asigurării obligatorii, răspunderea asigurătorului ia naștere în mod automat din
momentul în care asiguratul intră în posesia bunului respectiv.
2. Asigurările facultative iau naștere pe baza contractului de asigurare încheiat între
asigurător și asigurat.
Asigurările facultative se încheie fie pentru bunuri, persoane, răspundere civilă ori riscuri
necuprinse în asigurările obligatorii, fie în vederea completării acestor asigurări pentru o
despăgubire mai mare.
Asigurarea facultativă este valabilă numai pentru o anumită perioada de timp, riguros
stabilită în contractul de asigurare. În situația în care apar unele pagube înainte de plata
primei de asigurare sau după trecerea teremenului prevăzut pentru achitarea ei, asigurătorul
nu acordă despăgubirea respectivă.
1. Dupa modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare sunt asigurari
obligatorii si asigurari facultative.

           Asigurarea obligatorie izvoraste din interesul economic si social al intregii

colectivitati si ea se introduce atunci cand bunurile unui numar mare de persoane
fizice si juridice sunt amenintate de anumite riscuri, astfel incat fiecare detinator al
bunului respectiv ar avea de suportat pagube la producerea evenimentului asigurat.

           In cele mai multe tari, ca si in tara noastra, forma de asigurare obligatorie este
asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse din accidente de circulatie.

           In tara noastra, aceasta asigurare a fost reglementata prin Legea nr. 136/1995
privind asigurarile si reasigurarile in Romania.

           Clauzele contractului de asigurare, limitele maxime si minime ale

despagubirilor pentru pagube produse la bunuri, vatamari corporale sau deces,
nivelul primelor de asigurare, pe categorii de autovehicule, termenele de plata sunt
stabilite prin Hotarare de Guvern, la propunerea Comisiei de Supraveghere a
Asigurarilor.

           Legea prevede obligatia persoanelor fizice si juridice detinatoare de

autovehicule supuse inmatricularii sau folosirii pe teritoriul Romaniei de a le asigura
pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a pagubelor produse din accidentele
pe teritoriul Romaniei.

           Neachitarea la scadenta a primelor de asigurare determina ca detinatorul

autovehiculului sa nu fie asigurat.

           Asigurarea facultativa are la baza acordul de vointa dintre asigurator si

asigurat, concretizat in contractul de asigurare, prin care sunt stabilite drepturile si
obligatiile partilor, precum si toate celelelate elemente ale asigurarii (riscuri, prime de
asigurare, suma asigurata etc.).

           Asigurarea obligatorie prezinta o serie de trasaturi care o deosebesc de

asigurarea facultativa, si anume:
 1. a) In asigurarea obligatorie sunt cuprinse toate bunurile de acelasi fel
apartinand persoanelor fizice sau juridice, deci este o asigurare totala.

          Acest lucru exclude posibilitatea selectiei riscurilor, permitand o dispersare

larga a acestora iar        primele de asigurare sunt mai reduse decat cele stabilite la
asigurarea facultativa.

          Spre deosebire de asigurarea obligatorie, asigurarea facultativa nu este totala,

ea cuprinzand doar o parte din bunurile de acelasi fel.

1. b) Suma asigurata este stabilita prin lege, sub forma unor norme de
asigurare, ceea ce inseamna ca asigurarea este o asigurare normata.

            Normele de asigurare (limitele minime si maxime) se stabilesc in functie de

valoarea bunurilor de acelasi fel.

           La asigurarea facultativa, suma asigurata nu este stabilita pe baza unor

norme, ci in functie de propunerea asiguratului si avand ca limita maxima valoarea
reala a bunului in momentul incheierii asigurarii, iar la asigurarile de persoane
anumite sume stabilite prin contractul de asigurare.

1. c) Spre deosebire de asigurarea facultativa auto-casco, la care suma

asigurata se diminueaza de fiecare data cu raspundere acordata,
la asigurarea obligatorie de raspundere civila, la acordarea unei despagubiri
nu tine seama de despagubirile acordate anterior.

           Cu alte cuvinte, asiguratul va fi despagubit la fiecare aparitie a riscului

asigurat, singura conditie este ca paguba sa se incadreze in limitele mentionate de
catre lege.

2. In functie de domeniul asigurarii, deosebim: asigurari de bunuri, de persoane

si de raspundere civila.

           In cazul asigurarilor de bunuri, obiectul asigurarii il constituie anumite bunuri

(o constructie, autovehicule, animale etc.) care sunt expuse anumitor riscuri
provocatoare de daune.

           In cazul asigurarii de raspundere civila, denumita si asigurare de

responsabilitate, obiectul asigurarii consta intr-o valoare patrimoniala egala cu
responsabilitate ce ar urma sa le plateasca asiguratul ca urmare a unui prejudiciu
cauzat unei terte persoane pentru care raspunde potrivit legii.
           Asigurarile de bunuri si de raspundere civila sunt asigurari contra pagubelor,
denumite si asigurari de daune, avand drept scop repararea prejudiciului care
ameninta patrimoniul asiguratului.

           Aceste asigurari au un caracter de despagubire, denumit in limbajul

asigurarilor, caracter indemnitar.

           Asigurarile de persoane au ca obiect persoana fizica, viata si integritatea sa,

supuse amenintarii unor evenimente care pot provoca boala, invaliditatea sau
decesul.

           In cadrul acestor asigurari, asiguratul sau beneficiarul asigurarii are dreptul sa
primeasca indemnizatia de asigurare fara a exista vreo legatura cu prejudiciul
suferit.

           Asigurarile de persoane au un caracter neindemnitar, reprezentand o masura

de prevedere, de capitalizare a unor sume de bani.

           Cu toate ca la acest criteriu se face cel mai adesea referire atunci cand se
vorbeste despre tipurile de asigurari practicate, el nu are caracter exhaustiv, intrucat
mai exista o categorie de asigurari, cea a asigurarii riscurilor financiare (asigurarea
riscului de neplata din partea debitorilor in caz de incapacitate de plata a acestora)
care nu se regaseste clar in niciuna din categoriile de mai sus.

          Totusi, cei mai multi specialisti o includ in categoria asigurarilor de bunuri, iar
altii o trateaza distinct, alaturi de cele trei categorii de baza, existand astfel, in
functie de domeniul asigurarii:

           -asigurari de bunuri;

           -asigurari de persoane;

           -asigurari de raspundere civila;

           -asigurarea riscurilor financiare.

3. In functie de subiectele raporturilor de asigurare, se disting asigurari directe

si asigurari indirecte (reasigurari).

           Specific asigurarilor directe este faptul ca raporturile de asigurare se stabilesc

nemijlocit intre asigurat si asigurator, fie pe baza contractului de asigurare, fie pe
baza legii.
           Tot asigurare directa este si coasigurarea, in care exista mai multi asiguratori
si un singur asigurat.

           Spre deosebire de asigurarile directe, reasigurarea apare ca un raport care se

stabileste de fiecare data intre doua societati de asigurare, dintre care una are
calitatea de reasigurat, iar cealalta de reasigurator.

           Reasigurarea are la baza contractul de reasigurare, prin intermediul caruia

reasiguratul cedeaza unui reasigurator o parte din raspunderile asumate prin
contractele sala luate in asigurare.

           Reasiguratorul isi asuma raspunderea de a partipa la acoperirea pagubelor in

limitele convenite in contractul de reasigurare.

4. Dupa sfera de cuprindere teritoriala asigurarile se impart in: asigurari interne

si asigurari externe.

           Asigurarile interne se caracterizeaza prin faptul ca partile contractante

(asigurat, asigurator, beneficiar, contractant), obiectele asigurarii si riscurile
asigurate se afla sau se produc pe teritoriul aceluiasi stat.

           De asemenea, primele de asigurare, sumele asigurate si despagubirile sau

indemnizatiile se platesc in moneda statului pe teritoriul caruia se afla bunurile sau
se produc riscurile.

           Asigurarile externe se caracterizeaza prin aceea ca fie partile contractante, fie

obiectul asigurarii, fie riscul asigurat se afla pe teritoriul altui stat.

           Caracteristic acestor asigurari este faptul ca partile pot stabili si plati prima de
asigurare in valuta.

           In categoria asigurarilor externe, pot fi incluse: asigurarea marfurilor pe timpul

transportului extern, asigurarea navelor maritime si fluviale ce parcurg rute
internationale, asigurarea Cartea Verde si altele.

5. Dupa riscul asigurat, exista asigurari pentru urmatoarele riscuri:

           -incendii, trasnete, explozii, cutremure de pamant, grindina, etc., denumite

riscuri ale calamitatilor naturale;

           -derapari, rasturnari, coliziuni sau alte accidente ale mijloacelor de transport;

           -diferite boli, epizooti si accidente ale animalelor;

           -evenimente ce pot surveni in viata persoanelor fizice: boala, invaliditate,
deces, supravietuire.

6. Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea

asigurarilor, la art. 3, grupeaza activitatea de asigurare in: asigurari de viata si
asigurari generale.

               In literatura de specialitate straina, precum si in anuarele statistice

internationale, asigurarile sunt clasificate in doua mari categorii si anume: asigurari
de viata si asigurari non-viata; de asemenea, frecvent intalnim clasificarea in
asigurari de pagube si asigurari de persoane.

 . După forma juridică de realizare a asigurării vorbim de asigurări obligatorii (prin

efectul legii) şi asigurări facultative (contractuale). Asigurarea prin efectul legii
(obligatorie) este stabilită prin reglementările legale şi se realizează automat dacă sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind bunurile sau persoanele care intră sub
incidenţa acestora. Ea are la bază anumite interese care aparţin societăţii în ansamblul său
şi nu necesită acordul de voinţă al persoanelor fizice sau juridice vizate. În cele mai multe
ţări (ca şi în România), forma de asigurare obligatorie este asigurarea de răspundere civilă
pentru pagube produse din accidente de autovehicule. În altele, ca asigurări obligatorii
avem asigurările de răspundere profesională. Asigurarea contractuală (facultativă) are la
bază un contract de asigurare între asigurat şi asigurător, fiind o expresie a voinţei
părţilor. Este forma de asigurare mai flexibilă decât asigurarea prin efectul legii deoarece
se încheie ca urmare a nevoii de protecţie a asiguratului, răspunzând astfel mai bine
necesităţilor şi intereselor acestuia.

După forma juridică de realizare, asigurările de bunuri, persoane şi răspundere

civilă se grupează în asigurări prin efectul legii (obligatorii) şi asigurări facultative
(contractuale).

Asigurările prin efectul legii izvorăsc din interesul economic şi social al întregii
colectivităţi pentru apărarea avuţiei naţionale, menţinerea continuităţii procesului
de producţie şi protejarea victimelor unor accidente.

Cu alte cuvinte, asigurarea prin efectul legii se introduce atunci când bunurile
unui mare număr de persoane fizice sau juridice sunt ameninţate de anumite
riscuri, astfel încât fiecare deţinător al bunului respective ar putea avea de
suportat pagube mai devreme sau mai târziu, la producerea riscurilor respective.

Deci, pentru ca agenţii economici sau populaţia să poată primi despăgubirile

necesare acoperirii pagubelor produse de calamităţi naturale sau accidente unor
bunuri foarte importante (clădiri şi late mijloace fixe, animale, culturi agricole etc.)
se instituie asigurarea acestora prin efectul legii.
În asigurările prin efectul legii, raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile
şi obligaţiile lor sunt stabilite prin lege. Aceasta înseamnă că asigurarea ia fiinţă
în virtutea legii fără a se cere acordul de voinţă a celor care deţin bunurile
respective sau al persoanelor fizice ori juridice ce intră sub incidenţa legii. Spre
exemplu asigurarea de răspundere civilă auto se practică sub formă obligatorie
aproape în toate ţările din Europa.

Asigurările facultative iau naştere pe baza contractului de asigurare încheiat între

asigurător şi asigurat. Asigurătorul este obligat să accepte asigurarea facultativă
propusă de asigurat, dacă acesta corespunde prevederilor din actele normative
în vigoare. Pentru ca asigurătorul să accepte asigurarea propusă, este necesar
ca persoana fizică sau juridică ce solicită încheierea acesteia să declare în scris
toate datele necesare pentru identificarea bunului respectiv, împrejurările
esenţiale privind natura şi sfera riscului.

De asemenea, este necesar ca persoana care solicită încheierea asigurării să fie

de acord cu plata primelor de asigurare şi să respecte toate obligaţiile ce-i revin
pe perioada valabilităţii contractului de asigurare. Pentru potenţialii asiguraţi,
încheierea asigurării facultative depinde de voinţa lor, ei fiind singurii care pot
decide în legătură cu contractarea asigurării.