Viata in intuneric

Multe animate trâiesc în locuri

lipsite total sau partial de
lumină, sau stau ascunse toată
ziua pânâ când se pot bucura
de siguranta întunericuluL
Aceste animale au trebuit să
dezvolte simturi ascutite pen-
tru a se deplasa, a gâsi brana
şi a-i ocoli pe prădătorii care
pândesc în întuneric.

entru oameni, lumina este o condiţie

esenţială a vieţii . Ochii noştri sunt adap-
tali să functioneze la lumina zilei şi,
pentru că vederea este simţul nostru primar,
în întuneric suntem pierciuţi . Dar multe ani-
male evită lumina, având simturi specializate
pentru o lume întunecoasă .
Unele aninmale trăiesc în întuneric pentru 0 Pe măsură ce se
că pot găsi hrană în habitate întunecoase ca apropie de pradă, Ii-
hahitatele - subterane sau în ape foarte adânci . liacul poate striga cu
0 specie poate monopoliza practic sursa sa o frecven%ă de 200
de hrană, trăind într-un loc izolat precum de impulsuri pe se-
adâncurile unui sistem extins de peşteri . cundă pentru a per-
cepe un ecou con-
Vederea în întuneric stant de la victimă.
În habitatele mai normale, noaptea animalele
vânate au o mai mare siguranţă deoarece pot Ochii imenşi ai
evita să fie depistate dintr-o privire . Însă ele maimu~ei de noapte
nu stint în completă siguranţă, deoarece mul- îi conferă o vedere
te animale de pradăi au dobândit sisteme sen- nocturnă excelentă.
zoriale care operează pe întuneric . În multe Galago, lorişii şi ma-
cazuri, animalele vânate au găsit căi de a con- kii fantomă au ochi
tracara aceste sisteme, obligându --1 pe prădător şi mai mari, raportat
să dezvolte altele, mai sofisticatc . Însă şi aşa, la mărimea lor.
siguranţa este mai mare in întunerîc .
În afara acelor specii care trăiesc în pesteri,
vizuini permanente sau în cele mai mari adân-
osepieiOchii imenşi ai
îi permit să
cimi ale mărilor, puţine vietăţi trăiesc în întu- adune cât mai multă
neric complet . Aproape înt:otdeauna există Iumină în habitatul
puţină Iumină, şi vederea multor animale a său întunecos .

evoluat astfel încât să fie folosită la maximum .

0 principală aclaptare este dimensiunea .
OchiuJ unui vertebrat, precum un peşte, o
pasăre sau un mamifer - sau un cefalopod,
precum o caracatită sau o sepie - adună lumi-
na printr-o lentilă şi o focalizează asupra unui
strat de celule senzoriale numit retină . Cu cât
lentila este mai mare, cu atât adună şi focali-
zează mai multă Iumină, astfel încât multe
vietăti ale întunericului au ochi imenşi .
De exemplu, ochii maimutei de noapte din
America de Sud - singura maimută cu ade-
v ărat nocturnă - sunt mult mai mari decât cei
ai maimutelor înrudite active ziua (diurne),
ocupându-i aproape jumătate din fată . Aceştia
îi permit să identifice hrana şi să efectueze
salturi de la o creangă la alta cu precizie
într-un întuneric aparent perfect.
Animalele marine au ochi mari din motive

499
F33 VIATA IN INTUNERIC
diferite . Cei ai focii Ross sunt foarţe mari pen-
tru a aduna lumina putină care pătrunde prin
banchiza clin Regiunea arctică ; foca vânează
în apele reci, întunecoase de sub gheaţă si
doar rar este văzută în largul mării . Cei mai
mari ochi, cu un diametru de până la 40 cm,
aparţin sepiei uria5e, care urmăreşte peştii si
alte prăzi în adâncurile negre ale oceanului .
Dar dimensiunea nu este totul . Retina unui
animal adaptat la întuneric este specializată
pentru lumina slabă, cu o proporţie mare de
celule receptoare foarte sensibile numite bas-
tona5e . Aceste celule nu pot distinge culoa-
rea, astfel încât deşi un animal cu astfel de
ochi poate vedea în întuneric aproape per-
fect, adesea el nu distinge culorile .
Reflectoare
Rechinii si pisicile au si o altă adaptare : un strat
reflectorizant în spatele retinei, numit tapetum .
Într-un ochi tipic de vertebrat, lumina care tre-
ce prin retina este absorbită de un strat cu pig-
menti negri, dar ochiul rechinului este căptuşit
cu mii de oglinzi minuscule, sau plăci tapetale .
Acestea reflectâ lumina înapoi prin celulele
senzoriale, folosind eficient aceeaşi lumină de
două on pentru a îmbunătăti imaginea . 0 parte
din această lumină iese prin partea anterioară
a ochiului, producând efectul strălucitor de
"ochi de pisică" .
Un arsenal de simturi
Vederea pe întuneric este un avantaj, dar pu-
tine animale adaptate la întuneric se bazează
pe el . De exemplu, bufnita are ochi mari ti-
pici prădătorului nocturn - ochii huhurezului
mic au de o sută de on puterea de colectare
a luminii a ochilor unui porumbel - dar are si
un auz ascutit . Discurile faciale de pene tepe-
ne directionează sunetele de înaltă frecventă
în deschizăturile ascunse, dar foarte mari, ale
urechilor, permitând bufnitei să detecteze cel
mai mic foşnet al ierbii .
Urechile liliacului sunt si mai sensibile, dar
au o functie diferită . Liliecii insectivori navi-
ghează prin ecolocatie, producând un sir de
pocnete ultrasonice si monitorizând ecourile
reflectate de obstacole . Cu cât întârzierea eco-
ului este mai mică, cu atât obiectul este mai
aproape . Fireşte, urechile liliacului trebuie să
discerne foarte bine pentru a interpreta diferi-
tele tipuri de ecouri, de aceea urechile multor
specii sunt foarte complexe . În forma elemen-
0 Deoarece urechile sale sunt dispuse la
distantă bufnita poate auzi stereo, şi poate
localiza sursa de sunet cu o precizie de patru
on mai mare decât pisica . Cu aceste urechi,
ea poate vâna eficient în întuneric .
5 00 mai vezi
p Un strat reflec-
torizant special din
spatele retinei face
ca ochii pisicii si
strălucească în întu-
neric . Vulpile şi iepu-
rii au ochi similari .
o Multi peşti ben-
tonici ce trăiesc în
întuneric complet
arată extrem de ciu-
dat 5i şi-au pierdut
complet culoarea .
Altii sunt de un roşu
aprins. Însă nimeni
nu cunoaşte motivul .
tară, această facilitate permite hliacului să ceptie bazat pe presiune . Majoritatea peştilor
manevreze între obstacole fără repere vizuale, au un sir de senzori de presiune pe ambele
dar sistemele perfectionate îi permit să vâneze flancuri, de-a lungul a5a-numitei linii laterale .
insecte zburătoare pe întuneric . Dacă peştele înoată lângă o piatră pe întuner-
Liliacul ieşit la vânătoare scanează aerul ic el îi poate detecta apropierea prin creşterea
din jur tipând cu o frecventă de aproximativ uşoară a presiuni când apa este "Inghesuită"
5-6 impulsuri pe secundă . Dacă recepţionea- Între piatră si corpul peştelui . Apropierea unui
ză un ecou de la un obiect mic, izolat, pre- prădător provoacă aceeaşi reactie .
cum un fluture de noapte, el măreşte Simtul ascutit al mirosului este un mare
frecventa impulsurilor pentru a îmbunătăţi avantaj în întuneric, si multe animale, de la flu-
definitia imaginii sunetului, si se apropie . turi de noapte până la rechini, 'găsesc sursele
Unii pesti, ca mormyridele africane, folo- de hrană si partenerii sexuali bazându-se pe
sesc energia electrică într-un mod similar . miros . Masculul fluturelui de mătase poate
Mormyridul emite un sir de impulsuri electrice urmări o femelă de la mai multe sute de metri,
dintr-un organ din coada sa ; acesta creează un urmând dâra de miros, iar rechinul este foarte
câmp electric monitorizat de receptorii aflati în sensibil la mirosul sângelui în apă . Pentru mul-
cap . Receptorii detectează distorsiunile din te asemenea animale, vederea aproape că este
câmp produse de obiecte aflate la o distantă de prisos . Ele trăiesc în întuneric, dar sistemele
de până la un metru, permiţând peştelui să lot senzoriale perfectionate le oferă mai multe
navigheze în cele mai întunecoase si mai tul- informaţii despre mediul înconjurător decât
buri conditii. Şi peştii au un sistem de per- cele pe care ni le oferă nouă ochii .
Animale si plante 128 - OCHII ŞI URECHILE Animale si plante 131 - VIATA SUBTERA\A