R. D.

Congo
 Dobrica Mihai Luca

ARCURILE DE
TRIUMF ALE
LUMII MODERNE
Arcuri in scop monumental, urbanistic

Page 1
 Peste 60% din această țară mare este acoperită de păduri ecuatoriale care
reprezintă aproximativ jumătate din pădurile ecuatoriale ale Africii și aproximativ
5% din totalul de păduri ale planetei. Giganticul bazin al fluviului Congo domină
relieful țării, acoperind o suprafață de aproximativ un milion km² și este în mare
măsură acoperit de păduri ecuatoriale umede.
RDC este înconjurată aproape integral de uscat, exceptând o fâșie îngustă pe
malul de nord al fluviului Congo, care asigură țării o linie de coastă la Oceanul
Atlantic cu lungimea de 37 de km.
Situat la Ecuator, statul are o climă ecuatorială în mare parte dar și
subecuatorială în extremul sud, cu cele mai înalte temperaturi în regiunea
centrală. Totuși aceste defrișări au loc, într-o mică măsură, pentru a furniza
locuitorilor lemn pentru foc și pentru a crea teren arabil.
Rețeaua de transport subdezvoltată a țării a împiedicat efectuarea unor
defrișări masive.
Sub acest baldachin colosal se află un adevărat iad cu desișuri extrem de dese,
căldură umedă sufocantă, animale periculoase - crocodili, pitoni, cobra, porci de
pădure păroși și păianjeni otrăvitori- și epuizant, inclusiv chiar boli mortale-
malaria, schistosomiaza si altele. Coboară la o înălțime de 457 m.
Urmează o secțiune navigabilă cu o lungime de 1609 km, transformându-se în
Malebo Poole (fostul Stanley Poole) - o zonă de peste 20 km lățime, care separă
Kinshasa, capitala Zairului, și Brazzaville, capitala Congo-ului. În spatele Ștrandului
Malebo se află Livingston Falls, o porțiune de 354 de kilometri de râu care include
o serie de repezi și 32 de căderi pitorești, ultima dintre acestea („Căldarea
Diavolului”) râul iese în grabă din Munții de Cristal și coboară la nivelul mării. În
partea de nord-est a grandiosului arc fluvial se află Stanley Falls - o serie de
cascade și repezi, de-a lungul cărora râul se află la aproximativ 100 km distanță.
Deși râul a fost numit oficial Zair din 1971, aspectul său sălbatic este indisolubil
legat de o istorie misterioasă plină de secrete, în timpul căreia a fost cunoscut
drept Congo - un cuvânt deformat din Africa de Vest pentru „râul care a înghițit
toate râurile” de către portugheză.
În pădurea tropicală umedă ecuatorială se găsește unul dintre cele mai dese și
mai impracticabile desișuri din lume: stejarul, mahonul, hevea și abanosul au

Page 2
peste 60 m înălțime și amurgul etern domnește sub împletirea coroanelor lor.
Clima umedă a țării susține viața junglelor dense - ultimele păduri tropicale vaste
din lume locuite de o varietate de animale sălbatice.
Lacuri mari - Mobutu-Sese-Seko, Eduard, Kivu, Tanganyika, Mveru și
numeroase râuri ale țării - Aruvimi, Ubangi, Lomami, Kasai etc. sunt regiuni
excelente de pescuit, iar cu experiența și echipamentele adecvate pot oferi o zonă
de neuitat.

Și, în cele din urmă, cel mai misterios labirint se află între râu și fabuloșii Munți ai
Lunii - creasta Rwenzori, care servește drept bazin de apă estic al Zairului. Este al
doilea după Amazon în ceea ce privește consumul de apă, revarsând aproape 42,5
mii de metri cubi în Oceanul Atlantic.
Cea mai vizitată atracție turistică aici este gradina zoologică, considerată cea
mai bună grădină zoologică din țară și are animale care variază de la lei, crocodili,
porci negri, până la papagali, gazeli și multe altele.
Kinshasa
Cel mai mare oraș de populație din Congo este Kinshasa, cu o populație de
oameni 13,260,000.

Page 3
 Lubumbashi
Hub pentru multe companii miniere este Lubumbashi, un oraș cu una dintre cele
mai mari populații din Congo (1,786,397). În ciuda faptului că este relativ mare
față de celelalte orașe, rămâne destul de îndepărtată, având prea puțină legătură
cu orașe precum Kinshasa nad Lubumbashi și alte provincii. Cealaltă viziune este
arta Kinshasan și sunetele muzicii Kinshasan, deoarece arta Kinshasan domină
Lubumbashi și muzica Kinshasan este jucată acolo și arta este afișată. Numele
orașului în sine înseamnă "Apa de capră", care rezultă din faptul că orașul se află
aproape de gaura ideală de apă pentru populația caprei. Deoarece abilitatea de a
controla contrabandiștii cu diamante a erodat, diamantele au apărut din ce în ce
mai mult pe piețele negre până la punctul în care uneori eclipsează piața oficială.
Acest oraș este sursa multor diamante din lume. Numeroase companii și industrii
au sediul central în Kinshasa, industria cea mai răspândită fiind industria
prelucrării produselor alimentare.
Populația RDC crește fără încetare și până în 2016 este de 78.740 de mii de
oameni, adică cu 20 de milioane mai mult decât în 2006. Zona din jurul acestui
oraș este una dintre cele mai bogate surse de minerale din lume. Acest oraș este
un centru industrial, deoarece produce o mulțime de bunuri.

 Arcul de Triumf din Barcelona

Arcul de triumf din Barcelona (în catalană Arc de Triomf de Barcelona) a fost construit de arhitectul
Josep Vilaseca i Casanovas (1848-1910), ca poartă de intrare principală pentru Expoziția Universală din
Barcelona (Exposición Universal de Barcelona), din 1888, din parcul Ciutadella.

În prezent, construcția nu se mai găsește în acest parc, ci în imediata sa apropiere, între Passeig de
Lluís Companys și Passeig de Sant Joan, la capătul unei largi promenade, ce o leagă de parcul
Ciutadella.

Corpul arcului de triumf, înalt de 30 m, este construit din cărămidă roșiatică, în stilul neomaur, în
timp ce frizele sunt din piatră. Pe friza frontală se găsește sculptura denumită în catalană Barcelona
rep les nacions (Barcelona urează bun venit națiunilor), realizată de Josep Reynés. Friza de pe partea
opusă, intitulată Răsplata este o lucrare timpurie a sculptorului Josep Llimona.

Partea superioară a arcadei este decorată cu stema Barcelonei și cu stemele celor 49 de provincii
ale Spaniei.

Page 4
 Pe latura din dreapta se găsesc alegoriile Industria, Agricultura și Comerțul, sculptate de Antoni
Vilanova, iar în stânga alegoriile Științele și Artele, de Torquat Tasso. Patru sculpturi feminine,
realizate de Manel Fuxà și Pere Carbonell întregesc ansamblul.

Spre deosebire de majoritatea arcelor de triumf, care celebrează victorii militare, acesta are un
caracter civil, deoarece acesta celebrează progresul artistic, științific și economic.

Arcul de triumf din Barcelona a fost restaurat în 198

 Grand Arche, Paris

Grande Arche de la Fraternité (Marele Arc al Fraternității), cunoscut sub numele uzual
'Arche de la Défense (Arcul de la Défense) sau Grande Arche (Marele Arc), este un
monument situat în cartierul de afaceri la Défense la vestul Parisului, pe teritoriul comunei
Puteaux. Două mii de muncitori calificați au lucrat pe șantier (2 dintre ei au murit în urma
unor accidente produse la realizarea structurii superioare).

Inaugurarea se face în iulie-august 1989, perioadă care coincide cu celebrarea a 100 de ani
de la inaugurarea Turnului Eiffel și cu bi-centenarul declarației Drepturilor Omului. Johann
Otto von Spreckelsen moare la 16 martie 1986, lucrările fiind conduse apoi de Paul Andreu
care asigură finalizarea acestora. Cel care concretizează în final aceste proiecte este
președintele François Mitterrand sub numele de „proiect Cap Défense”. Cei doi „stâlpi”
laterali au fost construiți în aproximativ un an de două echipe independente de muncitori.

Conduse de întreprinderea franceză de lucrări publice Bouygues, lucrările încep în 1983.

Page 5
 Există două motive pentru aceasta:

 din punct de vedere tehnic, pentru a putea instala structurile arcului, a fost nevoie să se
respecte autostrada și căile ferate deja existente, precum și proiectul de prelungire a liniei
de metrou 1,
 din punct de vedere simbolic, Johann Otto von Spreckelsen a dorit efectiv să decaleze
Grande Arche cu 6°33 pentru a pune în valoare volumul cubului și pentru a recrea decalajul
deja existent între curtea muzeului Luvru și piața Concorde.

Johann Otto von Spreckelsen a utilizat materiale de o înaltă calitate pentru lucrarea sa: beton
pretensionat bazat pe fun de siliciu (o densitate de 350kg pe m³ față de 120kg pe m³ pentru un pod
normal), 2,5 hectare de sticlă anti-reflex, 3,5 hectare de marmură de Carrara (același tip ca cel utilizat
de Michelangelo pentru sculpturile sale).

Pe fețele sale exterioare, arcul este acoperit cu plăci de sticlă de 5 cm grosime, special tratate
pentru a preveni orice deformare optică și a putea rezista vânturilor puternice.

Johann Otto von Spreckelsen concepe Arcul de la Défense ca o versiune modernă, adaptată
secolului XX, a Arcului de Triumf: un monument consacrat umanității și a ideilor umaniste (și nu
consacrat unor victorii militare). Aceste facilități sunt deschise publicului și accesibile prin lifturi
panoramice aproape în întregime din sticlă, situate în golul din centrul arcului. Este montat pe 12
piloni care coboară la 30 de metri în subteran și sunt sprijiniți pe cricuri hidraulice (Savoisienne)
pentru a permite solului fragil să susțină masa de 300.000 de tone.

Exploatarea acoperișului a fost preluata de Stéphane Cherki în 2004 și conține un centru de

conferinte, săli de expozitie, un muzeu al informaticii și un restaurant.

Începând cu 2009, Institutul de Economie Științifică și Gestiune (IÉSEG) și-a instalat campusul
parizian în localuri situate în soclul Grande Arche.

Laturile nord și sud găzduiesc o parte a serviciilor Ministerelor Ecologiei, Energiei, a Dezvoltării
Durabile și a Amenajării Teritoriului (MEEDDAT) precum și Fundația Internațională a Drepturilor
Omului.

Page 6
  Roosvelt Arch, Parcul National Yellowstone

Page 7
 Înainte de 1903, trenurile aduceau vizitatori în Cinnabar, Montana, care se afla la câteva mile nord-
vest de Gardiner, Montana, unde oamenii se transferau în vagoane trase de cai pentru a intra în parc.

Ideea arcului este atribuită lui Hiram Martin Chittenden , care a considerat că zona din jurul
Gardiner nu era suficient de impresionantă și necesita o declarație emfatică de sosire la faimosul parc.
Partea superioară a arcului este inscripționată cu un citat din Actul organic din 1872, legislația care a
creat Yellowstone, care spune: „Spre folosul și plăcerea oamenilor”. Construită sub supravegherea
armatei americane la Fort Yellowstone , piatra de temelie a sa a fost pusă de președintele Theodore
Roosevelt în 1903.

Piatra de temelie pe care Roosevelt a pus-o la 24 aprilie 1903 acoperea o capsulă a timpului care
conține o Biblie , o imagine a lui Roosevelt, ziare locale și alte articole.[2] Câteva mii de oameni au
venit la Gardiner pentru dedicare, inclusiv John F. Yancey , care ulterior a prins un fior și a murit în
Gardiner ca urmare. Panouri similare flanchează arcul de deasupra ușilor pietonale, cu „Parcul
Național Yellowstone” în stânga și „Created by Act of Congress, 1 martie 1872” în dreapta. [6]

Arcul este listat ca o structură care contribuie la cartierul istoric al drumului de intrare de nord și a
fost inclus în Registrul național al locurilor istorice ca parte a districtului în 2002. [1] Construcția
arcului a început pe 19 februarie 1903 și a fost finalizată pe 15 august 1903, la un cost de aproximativ
10.000 USD . [4]Arcul este flancat de pereți curbați din aceeași piatră de bazalt, de 12 picioare (3,7 m)
înălțime, care se termină în turnuri scurte. În schimb, un mic iaz a fost construit puțin în fața arcului,
cu un peisaj neobișnuit, inclusiv sequoia din California. [5]Stația de intrare de nord a fost situată chiar
după arc din 1921 până când a fost mutată la o distanță substanțială spre sud în 1961. Președintele
Roosevelt a vizitat Yellowstone în timpul construcției și i s-a cerut să pună piatra de temelie pentru
arc, care apoi de pasaje pietonale cu uși grele din lemn i-a luat numele. Două turnuri sau contraforturi,
flanchează arcada principală străpunsă

Page 8