Eroi ai poporului român

Dragoş Vodă (1290-1354),om politic si

militar român, a intemeiat primul stat al
Moldovei, subordonat Regatului Ungariei, pe
care l-a condus intre anii 1352-1354 (probabil).

Dragoş este cunoscut din cronicile moldoveneşti ca

descălecător în Moldova şi primul ei voievod. Cronicile
spun că voievodul român Dragoş, fiind la vânătoare şi
urmărind un zimbru, a venit din Maramureş la apa
Moldovei, şi plăcându-i locul, s-a aşezat acolo şi a
populat ţara cu români din Maramureş.

Mircea cel Bătrân (1355-1418), voievod al Ţării

Româneşti între 23 septembrie 1386 - noiembrie 1394 sau
mai 1395; ianuarie 1397 - 31 ianuarie 1418) a fost unul
dintre cei mai importanţi conducători ai Ţării Româneşti.
Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din
trecut), însă odată cu evoluţia limbii a ajuns să-şi piardă
sensul iniţial, deoarece numele în sine s-a păstrat
neschimbat. În istoriografia română apare şi sub numele
Mircea cel Mare.[

Mircea a urcat pe tronul Tarii Romanesti după

moartea fratelui său Dan, si a consolidat economia,
Armata, Administraţia şi Biserica.

Vlad Ţepeş s-a născut în cetatea Sighişoara din

Transilvania, ca fiu al lui Vlad al II-lea Dracul şi al
unei nobile transilvănence. Fratele sau se numea
Radu cel Frumos
În timpul domniei sale, Ţara Românească şi-a obţinut
temporar independenţa faţă de Imperiul Otoman.

Vlad Ţepeş a ajuns faimos din cauza metodelor

sale brutale de pedepsire a raufacatorior. El ordona
deseori ca osândiţii să fie orbiţi, arşi, bătuţi în cuie,
îngropaţi de vii etc. Pedeapsa favorita era trasul în
ţeapă, de la care provine porecla Ţepeş, cel care
trage în ţeapă. Această formă de execuţie a folosit-o
 în anii 1457-1460 contra negustorilor transilvăneni care nu respectau legile
sale.

Mihai Viteazul (1558 - 1601) a fost ban de Mehedinţi,

stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării
Româneşti şi, pentru o scurtă perioadă în 1600,
conducătorul tuturor celor trei ţări care formează România
de astăzi: Ţara Românească,
Transilvania şi Moldova.
I s-a spus Viteazul pentru ca a avut
curajul sa infrunte forta uriasa a
Imperiului Otoman din acele
vremuri, dar si toate celelalte
natiuni vremelnic potrivnice din jurul
Romaniei: ungurii, polonezii, tatarii
si rusii.

Ştefan al III-lea, supranumit Ştefan cel Mare

(1433-1504), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul
Moldovei între anii 1457 şi 1504.

Calităţile umane, cele de om politic, de strateg şi de

diplomat, acţiunile sale fără precedent pentru apărarea
integrităţii ţării, iniţiativele pentru dezvoltarea culturii au
determinat admiraţia unor iluştri contemporani, iar, graţie
tradiţiei populare, a fost transformat într-un erou
legendar.

Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (atletul lui

Christos) iar poporul l-a cântat în balade: Ştefan Vodă,
domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai
mândrul soare.Ţ

Iată cum îl descrie Grigore Ureche în cronica sa: "Fost-au

acest Ştefan, om nu mare la statu, mânios, şi degrabă a
vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospeţe omorâia fara giudeţ. Amintrelea era
om întreg la fire, neleneşu şi lucrul său ştia a-l acoperi şi unde nu găndeai, acolo îl
aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie, însuşi se vârâia ca văzându-l ai
săi să nu indărăpteze şi pentru aceia raru războiu de nu-l biruia şi unde-l biruiau alţii
nu pierdea nădejdea că ştiindu-se căzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi,
după moartea lui şi fiul său, Bogdan-vodă, urma lui luase de lucruri vitejăşti cum se
tâmplă: din pom bun roade bune ob să iasă."
Întocmit de Toni Morar, clasa a IV-a A, LTBE Oradea