Dobrica Mihai Luca Dracea Maria Hrisi Valentina

CLASA VI A
TIP: PORTOFOLIU
SCOPUL PROIECTULUI ESTE SA OPRIM
DELICVENTA JUVENILA

DELICVENTA
JUVENILA
 Delicventa juvenila este o componenta a criminalitatii. Ea se manifesta prin
incapacitatea unor minori/adolescenti de a se adapta la normele de conduita din
societate.
Aceasta incapacitate este datorita unor cauze de ordin bio-psiho-social.
In tara noasta exista unii tineri si minori care participa destul de activ la
savarsirea unor fapte penale cum ar fii: furturi, violuri, vatamari corporale, omor
si tentativa de omor etc.
Cauzele specifice ale aparitiei delicventei juvenile sunt:
-necunoasterea din timp a anturajului;
-lipsa de supraveghere de catre parinti;
-influenta unor infractori majori aflati in anturajul minorilor;
-consumul de catre uni minori de subst. Halucinogene si alcool;
-etc.
Pentru acest motiv eforturile diferitilor specialisti in acest vast domeniu trebuie
sa scoata in
evidenta atat identificarea cauzelor si conditiilor care duc la dezvoltarea
delincventei juvenile, cat si elaborarea unor programe de prevenire a
comportamentului penal si antisocial si de reabilitare al copiilor care comit
fapte penale, avand in vedere ca aplicarea unor pedepse privative de
libertate in randul minorilor nu sunt de dorit si nici foarte eficiente. Problema
delincventei juvenile si a familiei nu trebuie
sa fie ignorata nici de juristi, nici de sociologi, asistenti sociali sau psihologi,
nici de factorii cu functie de raspundere in domeniul aplicarii legilor si al
sanctionarii si resocializarii minorilor delincventi. Acesta este un aspect acut si
foarte
important, care, din cauza ignorantei si nepasarii poate avea repercursiuni
din cele mai nefaste.
Cunoasterea si identificarea factorilor care conduc la delincventa
juvenila, consider ca ar trebui sa constituie punctul de plecare in incercarea de
reducere a fenomenului.
In Romania datele statistice consemneaza o tendinta de crestere a
fenomenului delincventei juvenile.
Considerăm că imposibilitatea stabilirii situației reale a delicvenței juvenile
este completată și de inexactitatea parametrilor demografici ai populației,
ținându-se cont de faptul că un număr mare de cetățeni sunt emigrați peste
hotarele republicii. Se constată că delicvența minorilor și a tinerilor este cu mult
mai „sensibilă” la metodele de luptă cu ea, la intensitatea controlului din partea
familiei, instituțiilor educaționale, serviciilor sociale, a societății decât
criminalitatea adulților, circa 80% din infracțiuni se comit în apropierea locului de
trai și de studii.
Conchidem astfel, că potențialul pericolului pe care îl prezintă un minor sau
un tânăr, este în funcție de mai multe componente, între care vom găsi atât
personalitatea, cât și situația în care se află, atât problemele trecutului lui, cât și
cele din prezent, atât aspectele ce țin de individ, cât și cele care aparțin grupului
în care s-a încadrat sau în care trăiește în prezent. Delicvența juvenilă constituie o
problemă socială complexă, a cărei cunoaștere și explicație trebuie să stea la baza
măsurilor de politică socială și penală. Actualmente, problemele educării,
adaptării și, în special, ale promovării generației tinere devin extrem de presante
și dificile, nerezolvarea lor conducând la consecințe ireversibile pentru conduita
copiilor și tinerilor. Diminuarea cauzelor și a condițiilor, care generează sau
favorizează manifestările antisociale în rândul minorilor și tinerilor, solicită
elaborarea unor modele etiologice predictive. În acest sens, toate măsurile
întreprinse trebuie să se raporteze cel puțin la trei niveluri: macrosocial,
microsocial și individual.