MINISTERUL EDUCATIEI REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICA DE STAT ION CREANGA

DIN CHISINAU

Catedra :

Pedagogie

Specialitatea: Pedagogie sociala

Tema: COMPORTAMENTUL DEVIANT SI DELINCVENT LA ADOLESCENTI

Elaborat: Croitori Lucia

an. I, gr. 102
Coordonator stiintific: Tarna Ecaterina,
lector universitar

Chisinau, 2014

Comportamentul deviant si delicvent in adolescenta

Devianta si delincvena juvenil sint o realitate dureroas a zilelor noastre care, din nefericire,
cunoate din nou, ncepnd din 2004, o semnificativ cretere, dar i o diversificare din punctul

de vedere al tipurilor de infraciuni.

Lucrarea de fata isi propune o aprofundare a ceea ce numim " comportament deviant si delicvent
la adolescent.
- Adolescenta reprezinta acea faza a dezvoltarii umane marcata prin diferentiere si
individualizare si care se exprima mai intens decit in oricare alta perioada din viata, printr- un
comportament proiectiv, mai mult sau mai putin structurat. Adolescenta este un stadiu de viata
intermediar intre copilarie si maturitate.Piaget considera adolescenta ca o perioada in care se
manifesta fenomene de revolta, adolescentul avind un caracter neconformist.
- Delincventa juvenila delictele de furt, viol, frauda, excrocherie, vandalism, tulburarea linistii
publice, drogurile, atacurile stradale etc. Este un concept juridic, care desemneaza totalitatea
conduitelor care incalca norma juridica si care apartine minorilor. Majoritatea conduitelor de
delincventa juvenila pot fi incadrate in patru mari categorii:
1)furt;
2) violenta pentru a obtine un avantaj material;
3) incalcarea legilor de statut (abandon scolar, absenteism) si comportamentul de grup sau de
banda receptat de ceilalti ca amenintator din cauza zgomotului si activitatilor fizice implicate.
Ina botnari defineste delincventa juvenila ca o serie de fapte ilicite, indifferent daca au sau nu un
character penal: (fuga de la domiciliu, absenta repetata si indelungata de la scoala, abandonul
scolar nemotivat de cauze obiective, precum si anumite fapte imorale care nu constituie
infractiuni);
- Devianta - ansamblul conduitelor si starilor pe care membrii unui grup le percep drept
neconforme cu asteptarile , normele sau valorile sociale si care, in consecinta, risca sa trezeasca
din partea lor reprobare si sanctiuni. Comportamentul deviant poate fi manifestat sau ascuns, se
poate desfasura in anumite limite tolerabile sau, dimpotriva, poate depasi aceste limite de
toleranta. El poate fi acceptat de membrii grupurilor, in cazul in care nu pune in pericol exitenta
acestuia sau respins si sanctionat, daca atenteaza la bunul mers al vietii si activitatii grupului,
cunoaste grade si forme diferite de manifestare de la cele tolerabile, pana la cele infractionale,
delictuale, criminale (A. Neculau).

Comportamentul deviant ca forma a dezadaptarii sociale cunoste diferite forme de manifestare:

1)infractiunile si delictele;
2) consumul de droguri;
3)deviantele religioase;
4) bolile mentale etc.
O alta distinctie in cadrul deviantei este cea operata de Edwin Lambert(1951) in care autorul
porneste de la faptul ca aproape orice persoana trece din cand in cand peste reguli, dar aceasta are
un caracter temporar, astfel persoana ramanand una acceptata din punct de vedere social si exista
devianta secundara care apare la persoanele ce accepta devianta ca rol, fapt ce comporta
consecinte asupra identitatii sale sociale si asupra conceptului de sine.
In viata oricarei societati, devianta are consecinte nefaste: provoaca sentimente de insecuritate,
neincredere in valorile societatii, afecteaza cooperarea intre indivizi, diminueaza motivatia de

conformare etc. Totusi, ea are si o serie de functii sociale, fiind in final considerata ca un
fenomen absolut normal intr-o societate.
Primul sociolog care a afirmat ca devianta este o stare normala a societatii a fost Durkheim,
care s-a opus orientarii functionaliste, care accentua caracterul disfunctional al deviantei.
Orice grup isi cladeste existenta pe baza unor reguli. Dar, de asemenea, in orice grup exista
membrii care, voit sau involuntar, incalca regulile. Oamenii nu sunt identici, deci, nu vor
reactiona la fel nici la regulile impuse, dar nici cand se vor afla fata in fata cu o persoana care va
incalca acele reguli.
Un argument in favoarea integrarii persoanelor cu comportamente deviante este acela ca grupul
social, comunitatea este impinsa dinspre traditie, rutina, inspre modernizarea principiilor de
organizare.
Primul mediu in care individul invanta diferenta dintre comportamentele conformiste si cele
deviante este mediul familial. Adeseori, familia este cea care genereaza multiple comportamente
deviante. Atat membrii familiei cat si membrii grupului scolar trebuie sa raspunda la primele
manifestari deviante si sa incerce sa consilieze acei indivizi, sa nu recurga la afirmatii acuzatoare
si, in nici un caz sa nu-i marginalizeze pe cei ale caror fapte reprezinta, de fapt, un strigat acut
dupa ajutor.
De asemenea, este foarte important ca persoana sa fie de timpuriu obisnuita sa manifeste
toleranta in diverse situatii; astfel va putea ajuta la integrarea sociala a indivizilor cu deviante
comportamentale care se pot recupera. Relatiile bazate pe toleranta din cadrul grupului vor duce
de cele mai multe ori la evitarea manifestarilor deviante.
Factorii care contribuie la aparitia acestor tulburari de comportament
Influenta factorilor prenatali: consumul de droguri, alcoolul si tigari pe timpul sarcinii. De
exemplu, mama Mariei, a consumat excesiv alcool in timpul sarcinii, astfel, ca consecinta,
Maria s-a nascut cu inteligenta scazuta si cu performante scolare diminuate. Acest lucru a
condus la aparitia unui comportament deviant;
Factorul parental: familiile monoparentale sunt mult mai puternic expuse la delincventa
atunci cind au drept cauze divortul parintilor.In consecinta, majoritatea copiilor ce provin
din familii in care domina certuri, conflictele, sunt institutionalizati in centre. In astfel de
situatie se afla Iulia, o adolescenta de 14 ani, institutionalizata in Centrul Regina-Pacis, de
unde a fugit de nenumarate ori; Pe linga faptul ca fugea, mai si fura.
Factorul biologic si de personalitate: care mai tirziu pot duce la delincventa, sunt
hiperactivitatea si impulsivitatea;
Factorii sociali: influenta strazii, schimbarea permanenta a profesorilor fata de copil;

Cauzele specific care contribuie la aparitia acestui fenomen:

Necunoasterea de catre parinti a anturajului, locurilor si mediilor frecventate de
adolescenti;
Influenta unor infractori aflati in anturajul adolescentilor prin determinarea acestora sa
comita infractiuni;
Lipsa unei legaturi permanente intre familie si scoala;

 Discontinuitatea in educatia si supravegherea copiilor de catre parinti sau ocrotitori legali.

Date statistice
Delincvena juvenil este una din problemele majore cu care se confrunt societatea,
prevenirea i diminuarea creia constituie o prioritate de baz a activitii MAI. Potrivit
datelor statistice, 58.2 % din adolescent au furat, iar 19.6 au manifestat agresivitate; 11.5%
au folosit bauturi alcoolice; 3,7% violuri, iar in cele 7 % intra fuga de acasa, abandonul
scolar etc.
Infractiunile in randul adolescentilor au crescut enorm de multa dupa 1989
datorita diverselor cauze precum abandonul scolar, aparitia pe piata a unor
bunuri de valoare insotite de tentatia unor persoane de a le poseda, dar
si cresterea numarului de localuri cu jocuri de noroc.Astfel, din anul 1989
pana in anul 1998 numarul infractorilor adolecentilor identificati de organele
legii a crescut de sapte ori.In perioada 1989-2000 au fost prinsi, conform
datelor oficiale, peste 211.000 de delicventi minori.In anul 2008 au fost
arestati pentru infractiuni peste16.000 de minori.Cea mai comisa infractiune
in randul minorilor este furatul reprezentand o pondere de 70% din totalul
actelor penale comise.Un alt gen de infractiune de minor este violul.Conform
datelor oficiale raportate de Administraia Naional a Penitenciarelor, n
centrele de reeducare i n penitenciarele din RM se afl internai n prezent
473 de minori, fa de 431 n anul 2008. Dintre cei 46 de minori eliberai anul
trecut, 14 s-au rentors dup gratii, ceea ce nseamn c 30% dintre copiiiinfractori pui n libertate au nclcat din nou legea. Rata de recidiv este
ns mult mai mare, o spun sociologii, deoarece n procentul recidivitilor nu
sunt cuprini i copiii infractori de ieri, care astzi sunt deinui
aduli.Infraciunile pentru care aceti copii delincveni au fost condamnai
sunt, n ordinea frecvenei, furtul, tlhria, vtmarea corporal, prostituia,
violul, omorul i, mai nou, infraciunile de natur electronic.
Conform experilor implicai n studiu, furturile (21,2%), agresivitatea (11,5%) i folosirea
buturilor alcoolice (9,6%) reprezint principalii indicatori ai manifestrii delincvenei juvenile.
Studiul realizat evideniaz factorii ce ar favoriza evoluia delincvenei juvenile. Astfel, familiile
din care provin copiii care ncalc legea, de cele mai multe ori sunt familii social
vulnerabile(48,1%), familii dezorganizate(26,9%), familii care neglijeaz copiii(11,5%), familii
n care prinii consum alcool sau droguri(36,5%), copii cu prini plecai peste hotare(17,3%)
sau din familii monoparentale(23,1%), familia constituind un element primar de socializare a
copilului cu impact direct asupra evoluiei acestuia.
n zona de risc se plaseaz i copiii necolarizai. Din totalul persoanelor intervievate doar 18,6%
nu au fugit niciodat de la lecii, pentru restul aceast conduit devenind mai mult sau mai puin
proprie: rar (21,6%), foarte rar 17,5%, deseori (28,9%), foarte des (12,4%).

Dincolo de imaginea rece, cutremurtoare, oferit de cifrele unor statistici i de studii de

specialitate, se contureaz o adevrat dram social care, n mod paradoxal, i are rdcinile, de
cele mai multe ori, n instituia familiei.
Actiuni psiho-pedagogice de remediere in activitatile cu adolescentii delincventi:
Restabilirea: accentuarea calitatilor positive care erau caracteristice adolescentului pina la
aparitia problemelor de educatie;
Compensarea: formarea la adolescent tendinta si aspiratia de a compensa neajunsurile prin
diverse activitati;
Stimularea: sporirea activismului social-pozitiv al adolescentului prin intermediul
incurajarii.
Remedierea: corectarea calitatilor negative ale adolescentului, prin diverse metode de
incurajare, convingere, exemplificare;

Concluzie: Devianta trebuie acceptata ca un fenomen social complex, parte a oricarei

comunitati umane, care are si functii sociale importante dar poate produce si disfunctionalitati la
nivelul grupurilor, iar persoanele care manifesta deviante trebuie acceptate, sprijinite si integrate
in comunitate ca orice alta persoana, tinand cont de nevoile lor specifice si amintindu-ne in
permanenta ca orice individ reprezinta un sistem complex de trasaturi, de manifestari unice si
caracteristice fiecarei persoane.
Relatiile bazate pe intelegere, comunicare, respect, ajutor reciproc, reprezinta un real sprijin
pentru copii, care vor invata sa se integreze in societate, fara sa recurga la comportamente
deviante, caci mediul familial reprezinta un model de integrare a individului in mediul scolar si,
mai tarziu, in societate.
Conceptul de delincven nu trebuie confundat cu cel de devian. Sfera conceptului de devian
este mai larg i cuprinde noiunea de delincven. n acest sens s-a artat c deviana const n
orice act, conduit sau manifestare care violeaz normele scrise sau nescrise ale societii ori ale
unui grup social particular.Este un tip de comportament care se opune celui convenional sau
conformist i cuprinde nu numai nclcrile legii, ci orice "deviere" de conduit. Deviana
include acele comportamente care se abat de la sau intr n conflict cu "standardele"acceptate n
societate. n acest sens, cercettorul german J.Fichter distinge deviana pozitiv de cea negativ.
Viitorii pedagogi trebuie sa studieze anumite strategii de preventie si corectie a
comportamentului deviant;
Programul de interventie pentru acesti copii trebuie de combinat atit la nivel familial, cit si
scolar;

Bibliografie:

1) Durkhein, E., (1974), Regulile metodei sociologice, Editura tiinific,

Bucureti
2) Banciu, D., Rdulescu, S., (1985), Introducere n sociologia devianei,
Editura Enciclopedic, Bucureti
3) Vlsceanu, L., (1993), Dicionar de sociologie, Editura Babel, Bucureti
4) Brinzei P si colaboratorii: " Adolescenta si adaptare" Iasi, 1974
5) Cucu C. I. "Psihiatria adolescentului" Ed. Litera, Oradea, 1979
6) Constantinescu V. " Comportamentul", Ed. stiintifica, 1964
7) Cosmonici Andrei " Adolescentul si timpul sau liber" Iasi, 1985
8) Dragomirescu V. " Psihologia comportamentului deviant" Ed. stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1976
9) Panelcu V. " Culmi si abisuri ale personalitatii" Ed. Enciclopedica,
Bucuresti, 1974
10) Paunescu C. " Agresivitatea si conditia umana" Ed. Tehnica Bucuresti,
1994
11) Rosca Al. " Delincventa minorilor", Cluj, 1932
12) www.statistic.md
13) Vlsceanu, L., (1993), Dicionar de sociologie, Editura Babel, Bucureti
14) Brinzei P si colaboratorii: " Adolescenta si adaptare" Iasi, 1974
15) Cucu C. I. "Psihiatria adolescentului" Ed. Litera, Oradea, 1979