UNIVERSITATEA ,,AL.I.

CUZA” IAŞI
FACULTATEA DE FILOSOFIE-ŞTIINŢE SOCIAL POLITICE
MASTER- SUPERVIZARE ŞI PLANIFICARE SOCIALĂ

LUCRARE DE DIZERTAŢIE

STRATEGIA ASISTENŢEI MATERNALE ÎN PROTECŢIA

SOCIALĂ A COPILULUI

PRORESOR COORDONATOR MASTERAND

[Link]. TIBERIU ŞOITU BOZIANU MARA CRISTINA

PROMOŢIA IULIE 2010

1
 CUPRINS

ARGUMENT......................................................................................................................4

I. PROTECŢIA SPECIALĂ A COPILULUI LIPSIT TEMPORAR SAU

DEFINITIV DE OCROTIREA PĂRINŢILOR SĂI......................................................6
1. Protecţia şi promovarea drepturilor copilului în legislaţia actuală..........................6
2. Ocrotirea de tip „foster” în context naţional..........................................................12
3. Rolul şi locul asistenţilor maternali profesionişti în sistemul de protecţie a
copilului.................................................................................................................14
4. Asistenţa maternală – principii şi standarde minime de lucru...............................16
5. Funcţiile asistentului maternal profesionist în sistemul de protecţie a copilului...21
6. Asistenţa maternală şi supervizarea acesteia.........................................................24
7. Standardul ocupaţional al asistentului maternal profesionist................................25

II. ASISTENŢA ŞI PROTECŢIA SOCIALĂ A COPIILOR AFLAŢI ÎN SITUAŢII

DE RISC LA NIVELUL JUDEŢULUI VASLUI.........................................................28
1. Schimbarea sistemului instituţionalizat de protecţie a coplilului aflat în situaţii de
risc de la nivelul judeţului Vaslui într-un sistem de tip familial............................28
2. Studiu de caz – reţeaua de asistenţă maternală la nivelul judeţului Vaslui.............30

III. DESCRIEREA METODOLOGIEI UTILIZATĂ ÎN ELABORAREA

LUCRĂRII ....................................................................................................................35
1. Scopul lucrării.......................................................................................................35
2. Obiectivele lucrării................................................................................................35
3. Metode şi tehnici de studiu...................................................................................36

IV. STUDII DE CAZ- COPII BENEFICIARI AI MĂSURII DE PLASAMENT LA

ASISTENT MATERNAL PROFESIONIST DIN JUDEŢUL VASLUI..................41
Studiul de caz nz.1.............................................................................................................41
Studiul de caz nr. 2............................................................................................................53

2
CONCLUZII......................................................................................................................67
V. ANEXE........................................................................................................................68
VI. BIBLIOGRAFIE……...............................................................................................82

3
 ARGUMENT

Începând cu anul 2001 autorităţile române au început să acorde o importanţă

deosebită asigurării şi respectării drepturilor copilului, respectiv prevenirii abandonului şi
instituţionalizării.
Dezinstituţionalizarea a devenit astfel un obiectiv primordial pentru statul român.
Pe fondul dezinstituţionalizării însă, autorităţile au fost nevoite să vină cu soluţii pentru
miile de copii care urmau să părăsească instituţiile de ocrotire. Aceste soluţii au fost
reprezentate de: măsuri de protecţie specială precum plasamentul la asistenţi maternali
profesionişti sau rude ale copiilor, plasamentul în case, apartamente de tip familial.
Cheltuielile survenite ca urmare a închiderii acestor instituţii au fost suportate de
autorităţile locale, diverse organizaţii nonguvernamentale axate pe protecţia şi
promovarea drepturilor copilului şi de fondurile externe. Serviciile alterntive de tip
familial nou create au luat modelul îngrijirii de tip „foster”, model preluat din alte state.
Restructurarea sistemului de asistenţă şi protecţie a copilului a coincis cu perioada
în care în România şomajul ajunsese la o cotă foarte ridicată, pe fondul închiderii multor
întreprinderi mici şi mijlocii. Astfel, un număr foarte mare de persoane au dorit să ia în
plasament unul sau mai mulţi copii pentru a obţine un venit şi pentru o carte de muncă.
Deşi multe persoane considerau că este suficient să fii părinte pentru a exercita profesia
de asistent maternal profesionist, practica a demonstrat contrariul. Copiii care sunt plasaţi
la asistenţi maternali profesionişti prezintă adesea tulburări de comportament, pe fondul
neglijării sau abuzului exercitat în perioada în care au locuit în familia naturală, sunt copii
care prezintă diverse carenţe. Aşadar, pentru creşterea, îngrijirea şi educarea acestor copii
este nevoie de o pregătire specializată.
Astfel, instituţiile cu atribuţii în protecţia şi promovarea drepturilor copilului
acordă o atenţie din ce în ce mai sporită evaluării, pregătirii şi formării asistenţilor
maternali profesionişti iar monitorizarea activităţii acestora este realizată cu mult
profesionalism de către specialiştii desemnaţi cu această sarcină.
În prezent lucrez ca asistent social în cadrul Serviciului de Asistenţă Maternală
din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vaslui şi
monitorizez activitatea a 40 asistenţi maternali profesionişti. O parte din asistenţii sociali

4
pe care îi monitorizez au în plasament copii cu nevoi speciale. Acest domeniu de
activitate mi-a stârnit curiozitatea şi interesul încă din perioada în care eram studentă la
facultatea de asistenţă socială şi îmi stârneşte interesul chiar şi în prezent după ce am avut
ocazia să profesez. Lucrarea de faţă am intitulat-o „Strategia asistenţei maternale în
protecţia socială a copilului” iar pentru conceperea acesteia am accesat lucrările de
specialitate în domeniu, legislaţia în vigoare şi datele la care am avut acces în cadrul
instituţiei în care lucrez, cu respectarea confidenţialităţii acolo unde a fost cazul.

5
 CAPITOLUL I
PROTECŢIA SPECIALĂ A COPILULUI LIPSIT TEMPORAR SAU
DEFINITIV DE OCROTIREA PĂRINŢILOR SĂI

1. Protecţia şi promovarea drepturilor copilului în legislaţia actuală

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului stabileşte

cadrul instituţional, format din autorităţile publice centrale şi locale, organele de
specialitate, instituţii şi servicii publice, organisme private autorizate necesare aplicării
noului pachet legislativ. Dintre acestea, la nivel central Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Drepturilor Copilului şi Oficiul Român pentru Adopţii, la nivel judeţean,
Comisia pentru Protecţia Copilului, deţin în mod exclusiv atribuţii în domeniul protecţiei
şi promovării drepturilor copilului. Celelalte autorităţi şi instituţii, pe lângă atribuţiile
specifice prevăzute de lege, au şi o serie de atribuţii şi competenţe precise în domeniul
protecţiei copilului.
Legislaţia şi practica naţională precum şi tratatele internaţionale la care România
este parte, recunosc şi promovează familia ca fiind „mediul natural în care copiii trebuie
să crească şi să se dezvolte”1. În mod tradiţional, copilul a fost considerat un membru
dependent şi pasiv al familiei. De puţină vreme, dar mai ales după adoptarea de către
ONU a Convenţiei privind Drepturile Copilului (1989), copilul începe să fie văzut ca
„subiect de drept”, iar această schimbare de percepţie are consecinţe deosebite asupra
condiţiei copilului şi a statutului său juridic.
Familia trebuie să fie primul loc în care copilul începe a fi luat în considerare şi
unde i se oferă posibilitatea de a fi auzit şi respectat. Din această perspectivă, familia este
vitală pentru realizarea drepturilor civile ale copilului. De aceea, trebuie identificate
modalităţile cele mai potrivite care să asigure un echilibru între autoritatea părintească
şi realizarea drepturilor copilului.
Deseori, se exprimă îngrijorarea că există o tendinţă generală, exagerată chiar, de
promovare a drepturilor copilului şi de ignorare a obligaţiilor pe care copilul trebuie să le
cunoască, să le înţeleagă, să le respecte.
1
Petru, Iluţ , Sociopsihologia şi antropologia familiei, Iaşi, Ed Polirom, 2005, pg. 39.

6
 Un răspuns posibil la această îngrijorare sunt prevederile art. 29 al Convenţiei
ONU cu privire la drepturile copilului; în acest sens, statele părţi sunt de acord că
educaţia copilului trebuie să urmărească:
 dezvoltarea plenară a personalităţii lor, a vocaţiilor şi aptitudinilor mentale şi
fizice ale copilului;
 cultivarea respectului pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum
şi pentru principiile consacrate în Carta Naţiunilor Unite;
 educarea copilului în spiritul respectului faţă de părinţii săi, faţă de limba sa, de
identitatea şi valorile sale culturale, faţă de valorile naţionale în care acesta
locuieşte, ale ţării de origine precum şi faţă de civilizaţii diferite de a sa;
 pregătirea copilului să îşi asume responsabilităţile vieţii într-o societate liberă,
într-un spirit de înţelegere, de pace, de toleranţă, de egalitate între sexe şi de
prietenie între toate popoarele şi grupurile etnice, naţionale şi religioase şi cu
persoanele de origine autohtonă;
 educarea copilului în spiritul respectului faţă de mediu natural.
Creşterea, îngrijirea şi educarea copilului reprezintă prioritatea primordială a
părinţilor săi. În situaţia în care aceştia au decedat ori, deşi sunt în viaţă se găsesc în
imposibilitatea permanentă sau temporară de a-şi exercita drepturile şi îndatoririle
părinteşti, legislaţia naţională în domeniul protecţiei copilului prevede că autorităţile
publice, organismele private autorizate, precum şi persoanele fizice şi persoanele juridice
responsabile de protecţia copilului sunt obligate să respecte, să promoveze şi să garanteze
drepturile copilului stabilite prin Constituţie şi lege, în concordanţă cu prevederile
Convenţiei Naţiunilor Unite cu Privire la Protecţia Drepturilor Copilului, ratificată de
România prin Legea nr. 18/1990, precum şi a altor acte internaţionale în materie la care
România este parte. Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor
fără nici o formă de discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie
politică sau altă opinie, de naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia
materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, de statutul la naştere sau statutul dobândit, de
dificultate de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor ori ale altor
reprezentanţi legali sau de orice altă distincţie.

7
 În rândul drepturilor fundamentale ale copilului se numără dreptul acestuia de a
creşte alături de părinţii săi, în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală,
spirituală şi socială. În acest sens, autorităţile competente întreprind toate măsurile
necesare identificării precoce a situaţiilor de risc care pot determina separarea copiilor de
părinţii lor, precum şi prevenirea comportamentelor abuzive ale părinţilor şi ale violenţei
în mediul familial. În acest sens, orice separare a copilului de părinţii săi precum şi orice
limitare a exerciţiului drepturilor părinteşti trebuie să fie precedată de acordarea
sistematică a serviciilor şi prestaţiilor prevăzute de lege, cu accent deosebit pe informarea
corespunzătoare a părinţilor, consilierea acestora, terapie sau mediere, toate acordate în
baza unui plan de servicii întocmit şi aplicat de către comunitatea locală din care provin
copilul şi familia sa. În condiţiile în care se constată că, dincolo de acordarea serviciilor şi
prestaţiilor prevăzute în planul de servicii, integritatea fizică, morală şi psihică a copilului
este periclitată în familia naturală, autorităţile responsabile pot emite scoaterea copilului
din mediul de risc şi separarea temporară sau definitivă a acestuia de părinţii săi. În
această situaţie, orice copil are dreptul la protecţie alternativă, care cuprinde, conform
art. 39, alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor
copilului următoarele: tutela, măsurile de protecţie specială şi adopţia. Opţiunea pentru
una dintre aceste măsuri se face în funcţie de circumstanţele concret – situaţionale ale
copilului în cauză, ţinând cont de interesul superior al acestuia, precum şi de necesitatea
continuităţii în procesul de creştere şi educaţie de originea sa etnică, religioasă, culturală
sau lingvistică.
În conformitate cu exigenţele Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile
Copilului şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
copii au dreptul la:
 protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor (art. 5 din
Legea nr. 272/2004);
 protecţie alternativă (art. 39, Legea nr. 272/2004);
 protecţie specială (art. 50, Legea nr. 272/2004).
Protecţia şi asistenţa în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor este un
concept larg, de referinţă – dreptul la această protecţie îl au toţi copiii. Natura acestui

8
drept derivă din condiţia de minori a copiilor, respectiv persoane care nu au împlinit
vârsta de 18 ani şi nu au dobândit capacitatea deplină de exerciţiu.
Protecţia alternativă are în vedere doar o parte din copii, respectiv pe acei care
sunt lipsiţi temporar sau definitiv de ocrotirea prăinţilor săi, care în vederea protejării
intereselor lor nu mai pot fi lăsaţi în grija acestora.
Protecţia alternativă cuprinde şi defineşte următoarele măsuri2:
Tutela – este o instituţie socio – juridică ce reglementează ocrotirea prin tutore a
copilului lipsit, în mod permanent, de ocrotirea părintească. Copilul poate fi pus sub
tutelă în situaţiile în care ambii părinţi se află în imposibilitatea permanentă de a-şi
manifesta voinţa. Situaţiile prevăzute de art. 40 din acelaşi act normativ sunt: în cazul în
care ambii părinţi sunt morţi, necunoscuţi, decăzuţi din drepturile părinteşti, puşi sub
interdicţie, dispăruţi ori declaraţi morţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei,
instanţa judecătorească competentă hotărăşte că este în interesul superior al copilului
instituirea tutelei. În aceste situaţii, tutela trebuie să ofere copilului un mediu familial
alternativ necesar dezvoltării armonioase a personalităţii copilului şi administrării
eficiente a bunurilor sale.
Măsurile de protecţie specială – protecţia specială este o formă de protecţie
alternativă care reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor destinate
îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi
sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu mai poate fi lăsat în grija
acestora. Măsurile de protecţie specială sunt: plasamentul, plasamentul în regim de
urgenţă şi supravegherea specializată.
1. Plasamentul – plasamentul copilului reprezintă o măsură de protecţie specială,
având un caracter temporar, care poate fi dispusă de către Comisia pentru Protecţia
Copilului – atunci când există acordul ambilor părinţi – sau de către instanţa
judecătorească în condiţiile expres prevăzute de lege, după caz la o persoană sau familie,
un asistent maternal profesionist sau un serviciu social de tip rezidenţial. Persoana sau
familia care primeşte în plasament un copil trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie
evaluată de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului cu privire
la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a

2
Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, art. 39.

9
primi un copil în plasament, în vederea asigurării unor condiţii necesare dezvoltării
optime şi armonioase a personalităţii acestuia. În momentul stabilirii măsurii
plasamentului, organul decizional urmăreşte în principal: plasarea copilului cu prioritate
la familia extinsă sau substitutivă, menţinerea fraţilor pe cât posibil împreună, facilitarea
exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu
acesta. O observaţie foarte importantă în acest sens şi în strânsă legătură cu actualitatea
temei de faţă este cea legată de interzicerea prin lege a plasamentului copilului cu vârsta
mai mică de 2 ani într-o instituţie de tip rezidenţial, cu excepţia situaţiilor în care acesta
suferă de o anumită deficienţă şi este dependent de îngrijiri în astfel de servicii
rezidenţiale specializate.
2. Plasamentul în regim de urgenţă – este o măsură de protecţie specială cu
caracter temporar, care se instituie în situaţia copilului abuzat sau neglijat, precum şi în
situaţia copilului găsit sau a celui abandonat în unităţile sanitare. Pe toată durata măsurii
plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti,
până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau înlocuirea
acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Pe toată perioada
suspendării, drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la persoana copilului sunt
exercitate, respectiv sunt îndeplinite de către persoana, familia sau asistentul maternal
profesionist sau de către şeful serviciului rezidenţial care a primit copilul în plasament în
regim de urgenţă, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate, respectiv
îndeplinite de către preşedintele Consiliului Judeţean, respectiv de către primarul
municipiului Bucureşti.
3. Supravegherea specializată – această măsură se dipune în condiţiile legii faţă de
copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal. În cazul în care există
acordul părinţilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii specializate se
dispune de către Comisia pentru Protecţia Copilului, iar în lipsa acestui accord de către
instanţa judecătorească.
Adopţia – definită de art. 1 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al
adopţiei ca fiind operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între
adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
Pe tot parcursul procedurii de adopţie, copilul are dreptul să primească explicaţii şi

10
informaţii clare şi complete, potrivit vârstei şi gradului său de maturitate, referitoare la
etapele şi durata procesului de adopţie, la efectele acesteia, precum şi la adoptator sau
familia adoptatoare şi rudele acesteia. În plus, copilul care a împlinit vârsta de 10 ani are
dreptul de a consimţi la adopţie.
De măsurile de protecţie specială beneficiază3:
 copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul
drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor
părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu
a putut fi instituită tutela;
 copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija
părinţilor din motive neimputabile acestora;
 copilul abuzat sau neglijat;
 copilul găsit sau abandonat de către mamă în unităţile sanitare;
 copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal.

2. Ocrotirea de tip „foster” în context naţional

3
Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, art. 56.

11
 O primă abordare a problematicii îngrijirii de tip „foster” în România apare în
Raportul pentru International Council of Social Welfare, The U. S. Committe,
Washington, DC, pregătit de Alice Johnson şi de Hildegard Puwak.4 Raportul prezintă
situaţia disperată a copiilor din instituţii şi necesitatea stringentă de a formula unele
alternative la instituţionalizarea copiilor. În acest raport sunt identificate o serie de
obstacole în calea funcţionării fireşti a sistemului de tip “foster”. El recomandă trei
schimbări cel puţin: informarea publicului românesc despre posibilitatea acestui sistem de
îngrijire a copilului, corelarea plăţilor lunare cu costul real al vieţii şi dezvoltarea
metodelor de monitorizare a statutului copilului inclus într-o asemenea ocrotire, precum
şi utilizarea corectă a sumelor de bani/prestaţiilor prevăzute în acest scop.
Formele de îngrijire „foster” pot fi regăsite în familia tradiţională românească.
Memoria socială reţine acele situaţii în care decesul unei rude determină preluarea
copiilor şi exercitarea atribuţiilor de părinte de către cei mai apropiaţi. Procesul de
modernizare socială transformă profund familia specifică unei comunităţi, fragmentând
solidarităţile şi stabilind comportamentele tradiţionale. În perioada comunistă, statul a
preluat responsabilităţile legate de apărarea valorilor fundamentale, politicile sale de
protecţie a copilului susţinând abandonarea copiilor în instituţii, neglijând formele
alternative de îngrijire. Treptat, datorită unui mandat al instituţiilor neadaptat nevoilor
copiilor aflaţi în dificultate şi modului de organizare al acestuia, care făcea imposibilă o
abordare individualizată a copiilor, a lipsei resurselor umane, s-a trecut de la ocrotirea
temporară la una de durată care nici măcar nu încerca refacerea legăturilor între copil şi
familie. Toate acestea sunt consecinţe ale Legii nr. 3/1970 care nu prevedea nici o formă
de sprijin a familiei naturale pentru prevenirea abandonului şi instituţionalizării copilului.
Deşi România a ratificat încă din anul 1990 Convenţia Naţiunilor Unite cu Privire
la Drepturile Copilului, până în anul 1997 sistemul de protecţie a copilului a rămas fidel
celui din 1970. În perioada 1990 – 1997 numărul copiilor ocrotiţi în case de copii a fost
într-o permanentă creştere. În 1997, prin adoptarea de către Guvernul României a
Strategiei Guvernamentale privind protecţia copilului aflat în dificulate a fost posibilă

4
Poede, George, Familia Foster – un serviciu social în căutarea identităţii, în volumul Asistenţa Socială în
România şi Marea Britanie, UNICEF, Bucureşti, 2000, pg. 87.

12
crearea Departamentului pentru Protecţia Copilului, structură care a avut menirea de a
realiza reforma sistemului de protecţie a copilului aflat în dificultate. În anul 2004 a fost
adoptat în domeniu un nou pachet legislativ care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie
2005. Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
reprezintă baza unui sistem modern, european de protecţie a drepturilor tuturor copiilor,
pe deplin armonizat cu tratatele internaţionale la care România este parte, îndeosebi cu
Convenţia Europeană privind Drepturile Omului şi cu Convenţia ONU privind Drepturile
Copilului.
Îngrijirea de tip „foster” a copiilor care nu puteau fi crescuţi şi îngrijiţi de către
părinţii lor a devenit în România un model de protecţie a acestora preluat din statele
dezvoltate ale lumii (cu experienţă vastă în abordarea şi aplicarea sa) şi care s-a pliat
corespunzător pe nevoia de restructurare a sistemului de asistenţă şi protecţie naţional,
îndeosebi prin crearea şi dezvoltarea de servicii alternative de tip familial. Mai mult decât
atât, acesta s-a împletit eficient cu unul dintre efectele social - economice ale perioadei de
tranziţie din România, respectiv restructurarea şi închiderea multor întreprinderi mici şi
mijlocii şi creşterea ratei şomajului în rândul populaţiei adulte, aflate cu mult înaintea
perioadei de pensionare pe criteriul vârstei. Putem afirma încrezător acest lucru, întrucât
experienţa în decursul celor câtorva ani de practică în asistenţa maternală a demonstrat
existenţa la nivel naţional a unui număr foarte mare de persoane care au solicitat
evaluarea în vederea atestării ca şi asistenţi maternali profesionişti în primul rând din
considerente de ordin financiar, respectiv menţinerea în câmpul muncii şi obţinerea unui
venit. Această categorie de persoane a deţinut încă de la începutul exercitării acestei
profesii un mare avantaj, respectiv experienţa deja deţinută la nivelul capacităţilor şi
deprinderilor parentale în ceea ce priveşte creşterea, îngrijirea şi educarea unui copil.
Realitatea a demonstrat însă că acest bagaj nativ oarecum nu este însă suficient, că
dincolo de experienţa părintească nu toţi copiii sunt la fel, prin urmare ei necesită o
abordare proprie şi individualizată în procesul de îngrijire, creştere şi educare, că toţi acei
copii care sunt plasaţi la asistenţi maternali deţin o istorie uneori traumatizantă şi
necesită, prin prisma acestui fapt, o atenţie şi un sprijin care depăşesc limitele unei
simple îngrijiri. Din aceste considerente, procesul de selecţie, evaluare, pregătire şi
atestare a asistenţilor maternali profesionişti a devenit extrem de important pe linia

13
serviciilor sociale acordate copiilor care nu pot fi îngrijiţi temporar de proprii părinţi. Mai
mult decât atât, plasamentul copiilor la asistenţii maternali profesionişti este atent
monitorizat de către specialiştii din cadrul autorităţilor din domeniu, activitatea acestora
chiar şi la domiciliul lor fiind ridicată la exigenţele celui mai înalt rang de profesionalism.

3. Rolul şi locul asistenţilor maternali profesionişti în sistemul de protecţie a

copilului

În anul 1997, prin Ordinul Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale şi al

Preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Statistică nr. 893/20527C, a fost aprobată
completarea clasificării ocupaţiilor din România şi cu ocupaţia de asistent maternal
profesionist.
Profesia de asistent maternal a fost menţionată în mod oficial, pentru prima dată
în textul Ordonanţei de Urgenţă nr. 26 din iunie 1997 şi aprobată ulterior prin Legea
nr.108/1998. Ea a apărut din necesitatea promovării în practică a protecţiei copilului aflat
în dificultate prin alternative de tip familial.
Potrivit actelor normative menţionate, asistentul maternal este profesionistul care
ia în îngrijire la domiciliul său, pentru o perioadă de timp bine determinată, unul sau mai
mulţi copii în dificultate, ca urmare a deciziei Comisiei Judeţene pentru Protecţia
Copilului, care hotărăşte ca metodă de ocrotire plasamentul familial. Această metodă
presupune o îngrijire cu caracter temporar, în perioada în care copilul este în familia de
plasament fiind pregătită fie reintegrarea copilului în familia naturală, fie adopţia acestuia
de către o altă persoană sau familie.
Profesia de asistent maternal este cu precădere o profesie feminizată, dar sunt şi
cazuri, mai rare, de bărbaţi care practică această profesie. Aceasta deoarece tradiţiile
noastre culturale îi acordă mamei rolul principal în creşterea copiilor familiei.
Asistentul maternal profesionist desfăşoară o activitate similară cu a mamei în
cadrul familiei, dar este o activitate cu caracter profesional, ceea ce presupune, ca pentru
orice altă profesie:
 activităţi, atribuţii şi competenţe definite;

14
  drepturi şi îndatoriri contractuale;
 formare şi perfecţionare adecvate;
 relaţii profesionale stabilite.
Asistentul maternal profesionist este persoana fizică, atestată în condiţiile legii,
care asigură prin activitatea pe care o desfaşoară la domiciliul său creşterea, îngrijirea,
supravegherea şi educarea copiilor pe care îi primeşte în plasament, în vederea dezvoltării
armonioase şi depline a acestora5.
Plasamentul copilului la asistentul maternal profesionist prezintă o serie de
avantaje demonstrate în timp – costurile materiale sunt mult mai mici decât costurile
îngrijirii în instituţiile rezidenţiale, în timp ce efectele non - materiale, ca cele privind o
dezvoltare psiho-socială mai sănătoasă, mai armonioasă şi un prognostic social mult mai
bun pentru copilul respectiv şi-au demonstrat de asemenea existenţa.
În lucrările de specialitate din ţările occidentale, cu o bogată experienţă în
ocrotirea şi protecţia copilului aflat în dificultate, sunt specificate o serie de factori, care
influenţează plasamentul copilului în dificultate la asistentul maternal profesionist. Astfel,
reuşita plasamentului copilului la asistentul maternal poate fi influenţată pozitiv sau
negativ de o serie de factori. Un factor relevant este gradul de instruire al persoanei care
va presta acest serviciu. În acest sens pe lângă specificaţiile din actul de bază cu privire la
condiţiile de obţinere a atestatului, procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal
profesionist, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului a emis un ordin
prin care se aprobă programa analitică a cursurilor de formare profesională pentru
asistenţii maternali profesionişti. Pe lângă obligaţia legală de atestare şi formare
profesionala a acestei categorii speciale conform strategiilor judeţene sau naţionale în
domeniul asistenţei sociale, formarea continuă a asistenţilor maternali se numără printre
nevoile identificate în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului.

4. Asistenţa maternală – principii şi standarde minime de lucru

5
Hotărârea nr. 679/2003 privind condiţiile de obţinere a atestatului, procedurile de atestare şi statutul
asistentului maternal profesionist, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 443/23.06.2003, art.1.

15
 Plasamentul la asistentul maternal profesionist este o măsură de protecţie specială
a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi, instituită în interesul
superior al copilului prin care acesta este ocrotit în cadrul unei familii, alta decât cea
biologică, de către o persoană special selectată, pregătită şi evaluată în acest scop.
Această măsură de protecţie oferă copilului posibilitatea de a trăi într-un mediu familial
în timp ce explorează identitatea unei familii permanente, în această definiţie fiind
cuprinse mai multe concepte:
 îngrijirea familială temporară este planificată;
 îngrijirea familială este limitată în timp – aceasta este o măsură temporară
instituită pentru copil şi familie, stabilită pentru o perioadă de timp, în funcţie de
particularităţile fiecărui caz; finalitatea acestei măsuri trebuie să fie un mediu
stabil, permanent pentru copil;
 resursa esenţială este asistentul maternal profesionist care acordă îngrijire în
propria familie unui copil care nu este membru al familiei sale (nu îi este rudă);
 îngrijirea familială temporară implică munca în echipă cu toţi profesioniştii din
reţeua de servicii existente.
Conform actului normativ care reglementează condiţiile de evaluare şi atestare a
persoanelor care solicită să devină asistent maternal profesionist, în procesul de selecţie al
acestora vor fi luate în considerare următoarele aspecte6:
 solicitanţii au capacitate deplină de exerciţiu;
 prin comportamentul lor în societate, starea sănătăţii şi profilul lor psihologic,
prezintă garanţii pentru îndeplinirea corectă a obligaţiilor care revin unui părinte,
referitoare la creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor săi;
 au în folosinţă o locuinţă care acoperă necesităţile de preparare a hranei, igienă,
educaţie şi odihnă ale utilizatorilor săi, inclusiv cele ale copiilor care urmează a fi
primiţi în plasament sau în încredinţare;
 au urmat cursurile de formare profesională organizate de serviciul public
specializat pentru protecţia copilului sau organismul privat autorizat care
efectuează evaluarea pentru acordarea atestatului de asistent maternal profesionist.

6
Idem, art. 2.

16
 Ţinând cont de aceste criterii, nu pot fi asistenţi maternali profesionişti:
 persoanele care au suferit o condamnare prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă, pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni;
 părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti sau cei ai căror copii au fost declaraţi
abandonaţi prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă;
 persoanele care suferă de boli cronice transmisibile;
 persoanele care desfăşoară o activitate salarizată, alta decat cea legată strict de
îngrijirea la domiciul lor a unor copii, pot deveni asistenţi maternali profesionişti
numai cu condiţia încetării contractului individual de muncă pe baza căruia îşi
desfăşoară respectiva activitate salarizată.
Persoanele care solicită să devină asistent maternal profesionist vor adresa o
cerere de evaluare a capacităţii lor serviciului public specializat pentru protecţia copilului
din judeţul, respectiv sectorul municipiului Bucureşti, pe teritoriul căruia îşi au domiciliul
sau unui organism privat autorizat să desfăşoare activităţi de protecţie a copilului. Cererea
va menţiona în mod obligatoriu numărul de copii pentru care solicitantul consideră că
poate asigura simultan condiţii optime de îngrijire, grupa de vârstă şi sexul acestora,
disponibilitatea de a îngriji copii cu handicap/dizabilităţi, infectaţi HIV sau bolnavi
SIDA. Aceste cereri vor fi însoţite de curriculum vitae ale solicitanţilor precum şi
motivele pentru care doresc să devină asistenţi maternali profesionişti, alături de: copii
legalizate de pe actele de stare civilă şi de pe actele de studii ale solicitantului; o scurtă
prezentare a persoanelor cu care locuieşte solicitantul, în care să se menţioneze numele,
prenumele şi data naşterii acestora, precum şi, după caz, gradul lor de rudenie cu
solicitantul; certificate medicale eliberate de policlinica de care aparţin, care să prezinte o
evaluare completă a stării de sănătate a solicitantului şi a persoanelor menţionate
anterior; certificate de cazier judiciar ale solicitantului şi ale persoanelor cu care acesta
locuieşte; un document care să ateste dreptul de folosinţă al solicitantului asupra
locuinţei, respectiv copie legalizată de pe titlul de proprietate sau de pe contractul de
închiriere, declaraţie autentificată a titularului dreptului de proprietate sau al contractului
de închiriere prin care acesta recunoaşte solicitantului un drept de folosinţă asupra
locuinţei, cunoscând specificul activităţii pe care solicitantul urmează să o desfăşoare ca
asistent maternal profesionist, sau, după caz, copie legalizată de pe contractul de

17
subînchiriere; declaraţie pe propria răspundere cu privire la faptul că nu se află în una
dintre situaţiile de părinte decăzut din drepturile părinteşti sau cel al cărui copil a fost
declarat abandonat prin hotărâre judecătoarească rămasă definitivă.
În termen de 90 de zile de la depunerea cererii de eliberare a atestatului de asistent
maternal profesionist, persoanele în cauză vor fi supuse procesului de evaluare din partea
specialiştilor serviciului public specializat, evaluare care cuprinde mai multe
componente: elementele sociale, psihologice şi medicale ale capacităţii solicitantului,
care vor fi determinate prin: interviuri luate solicitantului şi persoanelor cu care acesta
locuieşte de către un asistent social şi de către un psiholog, prin care se determină profilul
psihologic al solicitantului, motivaţia acestuia de a deveni asistent maternal profesionist
şi poziţia persoanelor cu care acesta locuieşte faţă de implicaţiile desfăşurării acestei
activităţi; vizite la domiciliul solicitantului, în scopul verificării îndeplinirii condiţiilor
declarate în cerere; recomandări ale vecinilor, cunoscuţilor, rudelor solicitantului, precum
şi ale reprezentanţilor autorităţii publice locale de la domiciliul acestuia cu privire la
comportamentul social al solicitantului; orice investigaţii suplimentare care sunt
considerate utile de către evaluator. Pe perioada evaluării solicitantului, serviciul public
specializat pentru protecţia copilului sau organismul privat autorizat este obligat să
organizeze pentru acesta cursuri de formare profesională ca asistent maternal profesionist.
Procesul de formare este o componentă de bază a procesului de evaluare a
persoanelor care doresc să devină asistenţi maternali profesionişti. Cursurile de formare
au o durată de minim 60 de ore (parte teoretică şi practică), programa fiind elaborată de
către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului. Programul de formare cuprinde
informaţii cu privire la:
 cadrul juridic de protecţie a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea
părinţilor săi – drepturile copilului în România;
 aspecte legate de dezvoltarea bio- psiho – socială a copilului;
 aspecte privind îngrijirea copilului sănătos şi a celui cu probleme de sănătate;
 aspecte legate de infecţia HIV/SIDA şi de caracteristicile plasamentului copiilor
atinşi de această maladie;
 dezvoltarea respectului faţă de sine la copiii din sistemul de protecţie;
 teoria ataşamentului;

18
  tulburările de comportament în rândul copiilor din sistemul de protecţie;
 cunoştinţe generale de consiliere şi mediere;
 efectele separării şi ale pierderii;
 sistemul de protecţie şi asistenţă a copilului şi familiei din România;
 socializarea şi instituţionalizarea copiilor;
 abuzul şi neglijarea copilului;
 munca în echipă şi planificarea activităţilor ca parte a unei echipe;
 rolul asistenţilor sociali în procesul de plasare a unui copil la asistenţi maternali
profesionişti;
 rolul asistenţilor maternali profesionişti;
 rolul şi importanţa părinţilor naturali sau a altor persoane faţă de care copilul a
dezvoltat legături de ataşament şi importanţa cunoaşterii originii sociale;
 atitudini referitoare la etnie, religie, sex, handicap;
 orice altă informaţie considerată a fi necesară şi utilă.
În paralel cu pregătirea persoanei solicitante, procesul de evaluare continuă
printr-o serie de vizite la domiciliul acestuia cu scopul culegerii tuturor informaţiilor
necesare verificării condiţiilor de creştere şi îngrijire a unui copil. În cadrul acestor vizite
vor avea loc întâlniri la care vor participa toţi membrii familiei solicitantului şi persoanele
care locuiesc cu acesta, precum şi întâlniri în cadrul cărora se vor purta discuţii
individuale cu fiecare persoană în parte. Aceste întâlniri sunt extrem de importante
întrucât copilul care va beneficia de măsură de protecţie specială sub forma plasamentului
la asistentul maternal profesionist va fi integrat în familia acestuia, alături de toţi ceilalţi
membri, fiind practic o parte componentă a unităţii familiale.
Toate rezultatele evaluării vor face subiectul raportului de anchetă psiho –
socială asupra capacităţilor solicitantului de a deveni asistent maternal profesionist,
raport care va fi înaintat Comisiei pentru Protecţia Copilului împreună cu propunerea
motivată a responsabilului de caz cu privire la admiterea sau respingerea cererii de
eliberare a atestatului de asistent maternal profesionist.
Atestatul de asistent maternal profesionist se eliberează pentru o perioadă de 3 ani.
Acesta va menţiona datele de identificare ale solicitantului, durata de valabilitate a

19
atestatului, numărul maxim de copii care pot fi primiţi simultan în plasament, grupa de
vârstă şi sexul acestora, precum şi capacitatea titularului de a îngriji copii cu
handicap/dizabilităţi, infectaţi HIV sau bolnavi SIDA.
Atestatul poate fi reînnoit, suspendat sau retras de Comisia pentru Protecţia
Copilului, la propunerea temeinic motivată a serviciului public specializat pentru
protecţia copilului sau a organismului privat autorizat care supraveghează activitatea
asistentului maternal profesionist. În cazul schimbării domiciliului asistentului maternal
profesionist, atestatul eliberat va fi reînnoit de serviciul public specializat pentru protecţia
copilului de la noul domiciliu, cu respectarea aceloraşi condiţii care au stat la baza
emiterii lui. În această situaţie, evaluarea capacităţii solicitantului nu va include cursurile
de formare profesională.
Activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfaşoară în
baza unui contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecţiei
copilului, încheiat cu un serviciu public specializat pentru protecţia copilului sau cu un
organism privat autorizat care are obligaţia supravegherii şi sprijinirii activităţii
desfăşurate de asistenţii maternali profesionişti. Contractul individual de muncă se
încheie pe perioada de valabilitate a atestatului, executarea acestuia începând cu data
primei hotărâri de plasament a unui copil la asistentul maternal profesionist.
Pentru fiecare copil primit în plasament asistentul maternal profesionist încheie o
convenţie de plasament, care constituie anexă la contractul individual de muncă încheiat
cu angajatorul. Această convenţie cuprinde următoarele elemente: informaţii referitoare
la copil - identitatea, originea etnică şi religioasă, situaţia sa personală, familială, socială
şi medicală, nevoile sale speciale; motivele instituirii măsurii de protecţie specială,
respectiv a plasamentului la asistentul maternal profesionist; planul de aplicare şi
obiectivele plasamentului; modalităţile de menţinere a contactului între copil şi părinţii
săi biologici şi modul de pregătire a reintegrării copilului în familia sa naturală; modul de
pregătire a integrării copilului într-o familie adoptivă, modalităţile de supraveghere a
activităţii asistentului maternal profesionist şi de evaluare periodică a evoluţiei copilului
primit în plasament; drepturile şi obligaţiile specifice ale părţilor.

20
 5. Funcţiile asistentului maternal profesionist în sistemul de protecţie a
copilului

Parcurgând literatura de specialitate şi standardele minime de calitate în domeniu,

putem clasifica funcţiile asistentului maternal profesionist în trei mari categorii:
 funcţii legate de relaţia cu copilul primit în îngrijire;
 funcţii legate de relaţia cu familia naturală a copilului sau cu familia care urmează
să-l adopte;
 funcţii legate de calitatea de profesionist – angajat al Direcţiei Generale de
Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
Funcţii legate de relaţia cu copilul – în relaţia sa cu copilul aflat în plasament,
asistentul maternal profesionist trebuie să respecte următoarele principii:
 să ocrotească copilul, asigurându-i un loc în căminul său şi egalitate în drepturi cu
ceilalţi copii din familie, creându-i condiţii corespunzătoare de dezvoltare fizică şi
psihică;
 să favorizeze integrarea copilului în cartier, şcoală, comunitate;
 să asigure educaţia copilului, respectându-i trecutul şi personalitatea, familia
naturală din care provine, tradiţia şi cultura.
Comportamentul cotidian al asistentului maternal profesionist seamănă cu cel al
mamei, un comportament din care afectivitatea nu trebuie să lipsească, cu atât mai mult
cu cât un copil separat de părinţii şi rudele sale a parcurs etape dificile şi de cele mai
multe ori a suferit pe fondul lipsei de afectivitate. Cu toate acestea, în conştiinţa
asistentului maternal profesionist trebuie să se ştie că legăturile care îl unesc de copilul
aflat în plasament nu sunt aceleaşi cu sentimentele pe care le are faţă de proprii copii.
Dacă rolul său de profesionist nu este clar definit încă din faza de pregătire a sa,
există riscul apariţiei unor disfuncţionalităţi grave în viaţa de familie, atât pentru copilul
aflat în plasament cât şi pentru ceilalţi membri ai familiei substitutive. De exemplu, copiii
naturali nevoiţi să împartă spaţiul, jucăriile, afectivitatea asistentului maternal şi a
soţului/soţiei sale, l-ar putea considera şi trata ca pe un adevărat intrus. Dacă propriilor
copii li se explică ferm că mama sau tatăl lucrează, că a optat pentru această profesie
pentru a rămâne alături de ei şi a le îmbunătăţi modul de viaţă, că este nevoie de aportul

21
fiecărui membru al familiei pentru a iubi şi ocroti în mod corespunzător un copil aflat în
plasament, atunci şansele de integrare familială şi socială ale acestuia sunt mai mari.
Principalele funcţii ale asistentului maternal profesionist în relaţia cu copilul din
plasament sunt: îngrijire, educare şi socializare, comunicare.
Toate aceste funcţii au drept obiectiv principal asigurarea unei dezvoltări
corespunzătoare a copilului, sub toate aspectele implicate.
Funcţii legate de relaţia cu familia naturală a copilului sau cea care urmează să-
l adopte.
Încă din momentul atestării ca şi asistent maternal profesionist – atestat care îi
certifică acestuia capacităţile fizice, materiale, morale şi posibilităţile necesare asigurării
unor condiţii de viaţă optimă copilului pe care urmează să-l ia în plasament – acesta
trebuie să înţeleagă că fiecare copil care va beneficia de plasament la domiciliul său
aparţine în realitate unei alte familii: familia naturală aflată în imposibilitatea temporară
sau definitivă de a-l ocroti, din diverse motive.
Asistentul maternal profesionist precum şi membrii familiei sale trebuie să evite
orice comentariu cu privire la familia naturală a copilului în prezenţa acestuia; copilul
trebuie ajutat să-şi înţeleagă, să-şi iubească şi să-şi respecte părinţii, să respecte noţiunea
de familie, chiar dacă poate deţine o experienţă dureroasă în acest sens. Eventualele
comentarii pot provoca o mare suferinţă în sufletul copilului şi pot antrena dificultăţi de
reintegrare familială, de integrare în mediul şcolar şi comunitar.
Relaţia cu membrii familiei naturale este clar definită pentru fiecare copil în
hotărârea Comisiei pentru Protecţia Copilului sau în sentinţa instanţei de judecată şi este
adusă la cunoştinţa asistentului maternal profesionist, fiind stipulată şi în toate
documentele întocmite ca urmare a instituirii măsurii de protecţie specială
(hotărâre/sentinţă, conveţia de plasament). Conform îndatoririlor profesionale ce-i revin
prin fişa postului, el va respecta recomandările legate de modalităţile de comunicare ale
copilului cu membrii familiei sale, cu rudele sau cu alte persoane faţă de care copilul a
dezvoltat puternice legături de ataşament.
Dacă în perioada plasamentului copilul urmează a fi încredinţat unei familii
atestate ca fiind aptă să adopte şi evaluată ca fiind potrivită pentru a răspunde nevoilor
copilului, asistentul maternal profesionist va colabora cu ceilalţi profesionişti din cadrul

22
Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (asistent social din cadrul
Serviciului Adopţii, educator, psiholog) la această activitate, deţinând un rol foarte
important în consilierea, pregătirea şi încurajarea copilului pentru acest pas, dar şi în
pregătirea părinţilor adoptatori pentru a putea cunoaşte mai bine copilul şi a-l putea
integra mai uşor în viaţa de familie. Aceste menţiuni sunt mai importante decât ar putea
părea la o primă vedere, tocmai pentru că ele înlesnesc calitatea temporară, planificată a
măsurii plasamentului unui copil la un asistent maternal profesionist şi finalitatea
intervenţiei specializate prin reintegrarea copilului în familia naturală sau adopţia acestuia
atunci când reintegrarea nu mai poate fi posibilă.
În relaţia cu familia naturală sau cea potenţial adoptatoare, asistentul maternal
profesionist îndeplineşte o singură funcţie esenţială, respectiv cea de comunicare.
Funcţii legate de calitatea de profesionist – angajat al Direcţiei Generale de
Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
Asistentul maternal profesionist are calitatea de angajat al direcţiei cu îndatoriri şi
drepturi contractual stabilite. El trebuie să conştientizeze încă de la început faptul că este
membru al unei echipe pluridisciplinare, că trebuie să dezvolte relaţii profesionale cu
ceilalţi angajaţi ai instituţiei, că este obligat să respecte anumite proceduri de lucru, să se
informeze şi să participle la cursuri de pregătire.
Principalele funcţii din această categorie sunt: comunicare, formare şi informare.
Pe departe de a fi o profesie simplă, asistentul maternal are un profil profesional
destul de complex, care trebuie bine înţeles atât de cel care doreşte să devină asistent
maternal cât şi de către specialiştii serviciului public sau privat care îl angajează.
Nu este suficientă calitatea de bun părinte şi iubitor pentru a fi un bun asistent
maternal profesionist, care să se ocupe în mod corespunzător de fiecare copil aflat în
plasament; este necesară o pregătire adecvată, pentru o abordare profesionistă a funcţiilor
de îngrijire, educare şi socializare a copilului plasat.
În afara programului propriu – zis de formare profesională, finalizat cu evaluarea
şi atestarea asistentului maternal profesionist, acesta trebuie să beneficieze de consiliere
de specialitate din partea profesioniştilor direcţiei, aflându-se practic într-un permanent
proces de (auto)formare, care îi va permite să depăşească cu uşurinţă problemele şi

23
tensiunile cu care se va confrunta în procesul de creştere, îngrijire, educare, integrare şi
socializare a copilului plasat.

6. Asistenţa maternală şi supervizarea acesteia

Asistentul maternal nu trebuie să se simtă permanent controlat şi monitorizat de

către specialiştii din cadrul instituţiei sau organismului angajator, ci e bine să
conştientizeze singuri propriul aport pe care îl deţin în cadrul unui amplu proces de
ocrotire a unui copil lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi. Acest fapt se
impune cu atât mai mult cu cât asistentul maternal îşi desfăşoară activitatea într-un mediu
familial intim, privat, fapt care face mai dificilă propria reperare a sa ca angajat al unui
serviciu de protecţie de tip familial.
Evaluarea acestuia tip de serviciu ajută la înţelegerea efectelor pe care le are
asupra beneficiarului, la îmbunătăţirea serviciilor oferite, la verificarea intervenţiilor care
au dus la rezultatele aşteptate dar şi la verificarea rezultatelor nedorite şi neintenţionate,
la oferirea unor informaţii relevante şi găsirea unor soluţii optime pentru rezolvarea
problemelor apărute pe parcurs.
În acest domeniu supervizarea poate fi descrisă ca fiind ,, munca în echipă”,
deoarece este necesar schimbul de păreri, idei, cunoştinţe, referitoare la problemele
apărute , pentru găsirea unor soluţii optime de soluţionare. De cele mai multe ori
supervizorul este asistentul social responsabil de caz iar supervizatul este asistentul
maternal profesionist. În cadrul D.G.A.S.P.C. fiecare serviciu în parte are un şef care se
ocupă de buna funcţionare a serviciului respectiv.
Serviciul public sau cel privat trebuie să construiască încă de la început
mecanisme funcţionale şi eficiente de evaluare, atestare, control şi monitorizare a
activităţii asistentului maternal profesionist, precum şi servicii de consiliere, sprijin şi
educare a copilului plasat.
Toate aceste discuţii în jurul exigenţelor persoanei, profilului şi activităţii
asistentului maternal profesionist nu sunt simple vorbe, ci ele sunt încărcate de o
adevărată forţă, prin prisma cazuisticii la nivel naţional a copiilor crescuţi, îngrijiţi şi
ocrotiţi în familii substitutive de acest gen. Mai mult decât atât, soarta acestor copii a

24
depins în nenumărate rânduri de activitatea şi caracteristicile asistentului maternal
profesionist, grija şi afectivitatea sa faţă de copilul din plasament depăşind cu mult
limitele unui simplu „obiect al muncii”. Realitatea din România evidenţiază faptul că un
număr foarte mare de copii plasaţi la asistenţi maternali profesionişti sunt în cadrul
familiilor substitutive aproape de la începutul vieţii lor, pentru membrii familiei fiind de
neconceput ideea că acel copil ar mai putea pleca vreodată din casa şi familia lor. Toate
aceste exemple subliniază faptul că asistenţa maternală în sine, dincolo de efectele
pozitive nenumărate, este asemeni unui teren minat, pe care valenţele umane se împletesc
cu imprevizibilul în evoluţia psiho – socială a copiilor plasaţi dar şi a familiilor,
deopotrivă naturale sau substitutive, motiv pentru care se impune atât evaluarea,
pregătirea şi atestarea sub toate aspectele şi cât mai atentă a persoanelor care solicită să
devină asistenţi maternali profesionişti, cât şi a specialiştilor care se ocupă cu
soluţionarea acestor cereri dar şi cu procesul propriu – zis de potrivire a unui copil cu un
asistent maternal şi, ulterior, cu monitorizarea permanentă a măsurii de protecţie specială.

7. Standardul ocupaţional al asistentului maternal profesionist

Asistentul maternal profesionist este persoana fizică, atestată în condiţiile legii,

care asigură prin activitatea pe care o desfăşoară la domiciliul propriu, creşterea,
îngrijirea şi educarea necesară dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi are în
plasament.
Atribuţiile asistentului maternal:
 să asigure creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor în vederea asigurării unei
dezvoltări armonioase, fizice, psihice, intelectuale şi afective;
 să asigure integrarea copiilor în familia sa aplicându-le un tratament egal cu al
celorlalţi membrii ai familiei;
 să asigure integrarea copiilor în viaţa socială;
 să contribuie la pregătirea reintegrării copiilor în familia lor naturală sau la
integrarea acestora în familia adoptivă;
 să asigure continuitatea activităţii şi pe perioada concediului legal de odihnă, cu
excepţiile prevăzute de lege;

25
 să păstreze confidenţialitatea informaţiilor pe care le primeşte cu privire la copii;
 să participe la cursuri de perfecţionare organizate de angajator;
 să noteze evenimentele deosebite privind viaţa copilului, sănătatea şi îngrijirea
medicală a acestuia, activitatea şcolară, progresul înregistrat şi performanţele
acestora;
 să sesizeze angajatorul cu privire la orice schimbare survenită în situaţia lor
personală, familială sau socială de natură a influenţa activitatea lor profesională,
precum şi cu privire la orice probleme apărute în legătură cu copilul.
Structura atribuţiilor asistentului maternal:
 în relaţia cu copilul să asigure funcţia: de îngrijire, de educare şi de comunicare;
 în relaţia cu familia naturală/de adopţie să asigure funcţia: de comunicare şi de
informare;
 în relaţia cu angajatorul să asigure funcţia: de comunicare, de informare şi
formare profesională.
Sarcinile asistentului maternal:
 asigurarea unui mediu de viaţă şi a unui climat adecvat dezvoltării complexe a
copilului din punct de vedere, fizic, psihic, afectiv;
 asigurarea unui spaţiu de viaţă individualizat copilului;
 să asigure igiena şi alimentaţia corespunzătoare;
 stimulează participarea copilului la viaţa de familie.
Responsabilităţile asistentului maternal:
 să contribuie la creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor în vederea asigurării unei
dezvoltări armonioase;
 să le asigure copiilor primiţi în îngrijire un tratament egal cu cel al celorlalţi
membri ai familiei;
 să favorizeze integrarea copiilor în viaţa socială;
 să pregătească copiii pentru reintegrarea în familia naturală sau de adopţie;
 să colaboreze cu specialiştii angajatorului şi să le permită acestora monitorizarea
activităţii şi evaluarea evoluţiei copilului;
 să respecte dreptul la identitate şi istoria proprie a copilului;

26
 să păstreze confidenţialitatea informaţiilor cu privire la situaţia familială a
copilului;
 să participe la cursuri de pregătire profesională.

CAPITOLUL II

27
 ASISTENŢA ŞI PROTECŢIA SOCIALĂ A COPIILOR AFLAŢI ÎN
SITUAŢII DE RISC LA NIVELUL JUDEŢULUI VASLUI

1. Schimbarea sistemului instituţionalizat de protecţie a coplilului aflat în

situaţii de risc de la nivelul judeţului Vaslui într-un sistem de tip familial

Domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului a suferit numeroase

modificări în ultimii 18 ani. Perioadele de maxim interes din punct de vedere legislativ au
fost în anul 1997, când în baza OUG nr. 26 privind protecţia copilului aflat în dificultate,
a fost înfiinţată Direcţia pentru Protecţia Copilului şi în anul 2005 odată cu apariţia Legii
nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, moment în care
Direcţia pentru Protecţia Copilului a fuzionat cu Direcţia de Asistenţă Socială devenind
ceea ce astăzi se constituie Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
Începând cu anul 2001, obiectivul principal al autorităţilor a constat în
schimbarea sistemului instituţionalizat de protecţie într-unul de tip familial. În această
perioadă, reforma a constat în:
 închiderea instituţiilor pentru copilul cu handicap – Centrul de Plasament nr. 6
Giurcani, Centrul de Plasament nr. 4 Fălciu;
 închiderea leagănelor de copii – Centrul de Plasament nr.1 Vaslui, Centrul de
Plasament nr. 3 Bârlad;
 închiderea instituţiilor de tip clasic, de mare capacitate – Centrul de Plasament nr.
2 Bârlad, Centrul de Plasament nr. 7 Bogeşti;
 înfiinţarea de servicii de tip rezidenţial organizate pe module de tip familial, case
de tip familial, apartamente;
 înfiinţarea şi dezvoltarea reţelei de asistenţi maternali profesionişti;
 înfiinţarea de servicii destinate prevenirii separării copilului de părinţii săi: centre
de zi, centre de consiliere şi sprijin pentru părinţi, centre de consiliere pentru
femeia însărcinată, centre de recuperare pentru copilul cu handicap.
De asemenea, în anul 2006, prin Hotărârea Consiliului Judeţean Vaslui nr.
2/13.02.2006 au fost închise: Centrul de Plasament pentru copii hipoacuzici Vaslui,

28
Centrul de Plasament pentru copilul cu dizabilităţi, Centrul de Plasament nr. 8 Huşi,
Centrul de Plasament nr. 9 Negreşti şi reorganizate ca internate şcolare pe lângă şcolile
speciale.
La data de 31.06.2007 în serviciile destinate protecţiei copilului din subordinea
Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vaslui beneficiau de
protecţie un număr de 2.613 copii/tineri, iar în serviciile de tip rezidenţial ale OPA
beneficiau de măsură de protecţie un număr de 66 copii/tineri.
În ultimii patru ani numărul asistenţilor maternali atestaţi a crescut, după cum
urmează:
 în anul 2006 erau atestate ca asistenţi maternali profesionişti un număr de 1160
persoane;
 în anul 2007 erau atestate ca asistenţi maternali profesionişti un număr de 1380
persoane;
 în anul 2008 erau atestate ca asistenţi maternali profesionişti un număr de 1563
persoane;
 în anul 2009 erau atestate ca asistenţi maternali profesionişti un număr de 1802
persoane.
Judeţul Vaslui este caracterizat printr-un nivel foarte ridicat al sărăcei, fapt ce
determină un număr crescut al abandonului în rândul copiilor. În prima jumătate a anului
2009 aproximativ 30 de nou născuţi au fost abandonaţi în spital imediat după naştere şi
mai mult de jumătate dintre ei au fost plasaţi în regim de urgenţă la asistenţii maternali
profesionişti, atestaţi şi pregătiţi pentru creşterea şi îngrijirea acestora. De asemenea,
statisticile au relevat un număr mare de intrări în sistemul de protecţie în ultimii patru
ani, atât în sistemul de protecţie de tip familial cât şi în cel de tip rezidenţial.
În vederea reducerii acestui fenomen a fost identificată ca o nevoie prioritară a
judeţului Vaslui dezvoltarea de servicii de prevenire a separării copiilor de părinţi la
nivelul comunităţilor locale – centre de zi, centre de consiliere şi sprijin pentru părinţi,
programe de educaţie parentală, campanii de informare7. În plus, se urmăreşte cu stricteţe
formarea continuă a asistenţilor maternali profesionişti, aceasta reprezentând o necesitate
întrucât asistenţii maternali se confruntă cu o gamă variată de probleme şi nu deţin nici

7
Strategia judeţeană în domeniul asistenţei sociale 2008-2013.

29
pregatirea teoretică şi nici metode şi abilităţile practice care să permită o abordare corectă
şi profesionistă specifică fiecărui tip de nevoie a beneficiarilor (copii 0-2 ani, adolescenţi,
copii abuzaţi, copii cu handicap, copii cu tulburări de comportament, delicvenţi, etc.).

2. Studiu de caz – reţeaua de asistenţă maternală la nivelul judeţului Vaslui

În anul 2009 au fost plasaţi 194 copii la asistenţi maternali profesionişti din
judeţul Vaslui, conform datelor Serviciului de Asistenţă Maternală din cadrul Direcţiei
Judeţene de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vaslui, după cum urmează:
 61 copii din familii;
 49 copii din maternităţi şi alte unităţi sanitare;
 48 copii din centre de primire pentru copilul abuzat, neglijat;
 19 copii din centre de primire în regim de urgenţă;
 8 copii care anterior au beneficiat de măsura de protecţie specială - plasament la
rude până la gradul IV inclusiv;
 4 copii din centre de tip rezidenţial;
 3 copii din centre maternale;
 2 copii aflaţi în alte situaţii.
În acelaşi an au ieşit din sistem 66 copii după cum urmează:
 28 reintegrări familiale;
 15 transferuri în servicii rezidenţiale pentru copii;
 12 încetări măsură de protecţie specială;
 5 adopţii;
 3 plasamente familiale;
 2 transferuri în servicii rezidenţiale pentru adulţi.
În data de 30.11.2009 în judeţul Vaslui erau atestate ca asistenţi maternali
profesionişti 1802 persoane din care:
 1422 au semnat un contract individual de muncă cu Direcţia Generală de
Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vaslui, având în îngrijire unul sau mai

30
 mulţi copii (1296 îngrijesc copii/tineri clinic sănătoşi, 126 îngrijesc copii/tineri
încadraţi în diferite grade de handicap );
 380 erau disponibili pentru a primi copii în plasament.
La aceeaşi dată în reţeaua de asistenţă maternală erau plasaţi 1438 copii şi tineri:
 293 copii/tineri prezentau diferite grade şi tipuri de handicap ( 12 seropozitivi şi
22 adulţi);
 1145 copii erau clinic sănătoşi.
În cadrul Serviciului de Asistenţă Maternală de la nivelul judeţului Vaslui îşi
desfaşoară activitatea:
 28 asistenţi sociali;
 9 psihologi.
În anul 2009 activitatea Serviciului de Asistenţă Maternală a fost orientată spre 4
direcţii principale de acţiune:
 Activitaţi care vizează evaluarea solicitanţilor în vederea atestării/reatestarii ca
asistenţi maternali profesionişti:
- evaluarea capacităţii solicitanţilor în vederea atestării ca asistent maternal profesionist
( în anul 2009 au fost înregistrate 268 cereri de obţinere a atestatului de asistent maternal
profesionist );
- formarea iniţială şi atestarea asistentului maternal profesionist ( 202 atestate, 66 cereri
respinse);
- întocmirea, păstrarea şi actualizarea dosarului asistentului maternal profesionist,
conform legislaţiei în vigoare ( 361 reînnoiri atestate, 84 cazuri închise ca urmare a
expirării atestatului, 3 respingeri cereri de reînnoire a atestatului).
 Activitaţi care vizează evaluarea si monitorizarea asistenţilor maternali
profesionişti:
- informarea asistentului maternal profesionist cu privire la drepturile şi obligaţiile legale
ce-i revin acestuia cu privire la copilul plasat ( întocmirea fişei de post, a convenţiei de
plasament pentru fiecare copil );
- sprijinirea şi monitorizarea activităţii asistentului maternal profesionist ( întâlniri de
lucru, introducerea unor noi instrumente de lucru );
- participarea la procesul de potrivire a copilului cu asistentului maternal profesionist;

31
- identificarea nevoilor de pregătire şi a potenţialului fiecărui asistentului maternal
profesionist, precum şi ale membrilor familiei acestuia;
- evaluarea anuală a activităţii fiecărui asistent maternal profesionist;
- participarea la programe de pregătire specifică, în funcţie de nevoile de formare
identificate.
 Activitaţi care vizează evaluarea copilului în vederea plasării la asistentul
maternal profesionist şi monitorizarea plasamentului în familia acestuia:
- evaluarea, în urma sesizării, a nevoilor copilului care necesită o măsură de protecţie;
- revizuirea evaluării nevoilor copilului;
- întocmirea şi revizuirea planului individualizat de protectie pentru copil;
- monitorizarea şi înregistrarea evoluţiei planului individual de protectie;
- coordonarea procesului de potrivire a copilului cu asistentul maternal profesionist;
- întocmirea convenţiei de plasament;
- coordonarea activităţii privind mutarea copilului la asistentul maternal profesionist;
- întocmirea, păstrarea şi actualizarea dosarului copilului;
- organizarea, coordonarea şi monitorizarea activităţilor în care sunt implicaţi alţi
specialişti , atunci cand nevoile copilului impun aceste intervenţii;
- asigurarea menţinerii relaţiilor copilului cu familia sa sau cu orice alte persoane
relevante pentru viaţa acestuia;
- asigurarea integrării copilului în viaţa socială;
- pregătirea reintegrării copiilor în familia naturală sau integrarea acestora în familia de
adopţie, după caz;
- sprijinirea copilului în menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor cu familia sa, cu prietenii şi
cu orice alte persoane relevante din viaţa copilului, dacă acestea nu contarvin interesului
superior al copilului.
 Activităţi care vizează activitatea asistentului maternal profesionist:
- realizarea obligaţiilor şi responsabilităţilor prevăzute în convenţia de plasament pentru
fiecare copil;
- respectarea procedurilor, metodologiilor şi a regulamentelor interne elaborate de
angajator;

32
- participarea la programe de pregătire, în funcţie de recomandarea asistentului social
întocmită în urma identificării nevoilor de formare;
- asigurarea îngrijirii copilului conform standardelor minime obligatorii;
-menţinerea unui contact permanent cu alte instituţii implicate în activitatea de protecţie
şi promovare a drepturilor copilului (maternităţi şi alte unităţi sanitare, ISJ, DSP, IJP,
tribunal, servicii publice de asistenţă socială, ONG-uri etc.);
- consiliere, asistenţă şi sprijin de specialitate acordate copiilor, părinţilor şi asistenţilor
maternali profesionişti.
În anul 2009 au fost retrase 37 atestate, 13 din motive imputabile asistenţilor
maternali profesionişti restul la cererea acestora. Au fost aplicate 7 sancţiuni disciplinare
conform Codului Muncii iar pentru 2 au fost sesizate organele de urmărire penală.
A fost organizat un grup suport pilot pentru 14 adolescenţi cu tulburări de
comportament şi asistenţii maternali care îi au în îngrijire,
Analiza S.W.O.T. a reţelei de asistenţă maternală din judeţul Vaslui:
S - Puncte tari:
 Reţea de asistenţă maternală extinsă, care acoperă întreaga gama de nevoi (copii
0-2 ani, cu diferite grade de handicap, copii seropozitivi, adolescenţi );
 Organizarea şi funcţionarea unor puncte de lucru zonale;
 Personal tânăr, lucru în echipă.
W - Puncte slabe:
 Resurse umane insuficiente raportat la cazuistica existentă;
 Resurse insuficiente pentru acoperirea nevoilor de formare continuă/specializare
ale asistenţilor maternali profesionişti;
 Lipsa grupurilor suport pentru asistenţii maternali profesionişti şi a unor servicii
de tip respiro pentru asistenţii maternali care îngrijesc copii cu handicap;
 Riscul ataşării afective a asistentului maternal de copil;
 Accesibilitate scăzută a copiilor cu handicap plasaţi în mediul rural la servicii de
recuperare specializate;
 Motivaţia extrinsecă a unor asistenţi maternali profesionişti.
O – Oportunităţi:

33
 Număr mare de solicitanţi în vederea atestării ca asistenţi maternali profesionişti;
 Parteneriate şi programe de pregătire cu organizaţii nonguvernamentale în
domeniul asistenţei maternale.
T – Ameninţări:
 Criterii de evaluare şi selecţie a asistentilor maternali profesionişti ce lasă loc la
interpretări subiective;
 Incompatibilităţi între prevederile Codului Muncii şi legislaţia specifică asistenţei
maternale ( cele care vizează efectuarea concediului de odihnă );
 Fluctuaţia/migraţia personalului;
 Resurse insuficiente la nivelul autorităţilor locale pentru desfăşurarea unor
activităţi de prevenţie eficiente.

34
 Capitolul III
DESCRIEREA METODOLOGIEI UTILIZATĂ
ÎN REALIZAREA LUCRĂRII

1. Scopul lucrării
Scopul lucrării constă în studierea problemei legate de protecţia copiilor cu
handicap mintal atât în plan social cât şi în plan legislativ, care beneficiază de măsură de
protecţie specială, respectiv plasament la asistent maternal profesionist, în scopul
dezvoltării personalităţii copiilor cu handicap mintal care să permită o participare mult
mai consistentă a acestora la viaţa socială cât şi mai autonomă, bazată pe responsabilitate
şi cooperare, prin sporirea şanselor de integrare socială a acestor copii prin realizarea
diferitelor activităţi de socializare.

2. Obiectivele lucrării
Obiectivele lucrării sunt următoarele:
• ocrotirea şi protecţia socială a celor doi copii cu handicap mintal, de ambele sexe,
cu vârsta cuprinsă între 12-17 ani în cadrul familiei substitut prin tehnici specifice
de lucru;
• integrarea în viaţa socială a celor doi copii cu handicap mintal prin activităţi de
socializare;
Activităţile de socializare pentru copiii cu handicap mintal au în vedere: activităţi de
educaţie civică şi juridică, desfăşurarea şi organizarea de excursii, drumeţii (vizitarea
obiectivelor culturale-muzee, teatre, mânăstiri, biserici etc.), realizarea de jocuri
recreative şi educative în acelaşi timp, organizarea de evenimente artistice, organizarea de
spectacole cu ocazia diferitelor evenimente (8 martie, 1 iunie-ziua copilului, Paşti,

35
Crăciun) în care copii să fie implicaţi, să participe (cântece, poezii, scenete de teatru)
precum şi implicarea copiilor în realizarea acestor evenimente.

3. Metode şi tehnici de studiu

Documentarea (metodă de culegere a informaţiilor)

Tehnica documentării se referă atât la culegerea informaţiilor despre tema lucrării, cât
şi la cele despre populaţia sau grupul ţintă al lucrării, informaţii prealabile-existente în
literatura de specialitate, corelate cu informaţiile obţinute în mod direct de cercetător prin
documentarea „faptică”.
„Orice studiu şi orice investigaţie ştiinţifică presupune cunoaşterea lucrărilor
publicate pe tema respectivă”. Informaţiile selectate din sursele bibliografice cu privire la
tema şi scopul lucrării au fost redate în primele două capitole ale acestei lucrări.
Parcurgând literatura de specialitate am reuşit să conturez clar care este scopul lucrării,
care sunt obiectivele şi nu în ultimul rând care este grupul ţintă al acestei lucrări.
Principalele surse bibliografice utilizate în realizarea lucrării au fost bibliotecile
universitare şi organismele specializate.
În conturarea lucrării am utilizat o bibliografie specifică, constituită din
documente care se referă direct la tema studiată şi am utilizat ca procedeu de constituire a
bibliografiei procedeul empiric conform căruia mi-am stabilit singură, treptat, materialele
bibliografice necesare.
În continuare aş dori să specific tipurile de documente pe care le-am utilizat în
culegerea informaţiilor despre grupul ţintă al acestei lucrări şi anume copii minori cu
handicap mintal:
1. Documente scrise: arhivele oficiale-dosarele copiilor cu handicap mintal aflaţi în
asistenţă maternală, au fost cele mai importante atât datorită naturii informaţiilor pe care
le-au cuprins şi pe care foarte greu le putem obţine în mod corect de la copilul deficient
mintal cât şi datorită volumului mare de date pe care le conţineau.

36
 Dosarele au cuprins documente calitative sub forma rapoartelor/anchetelor
sociale, certificate de încadrare în gradul de handicap, adeverinţe şi analize medicale, fişe
psihologice, certificate de expertize şi orientări şcolare, istoricul social al familiei
copilului şi situaţiile lui actuale, decizii de plasament etc.
2. Documente statice: statisticile la nivel naţional şi local m-au ajutat extrem de mult
deoarece mi-au oferit o cunoaştere exactă a situaţiei copiilor cu handicap mintal în
România în general şi în oraşul Vaslui în special.
3. Documente fotografice: desenele copiilor au constituit de asemenea un alt document
important, ca sursă de informaţie pentru mine. Avantajul utilizării acestui tip de
document a fost acela că desenele copiilor au permis specialiştilor din echipa
multidisciplinară (educator, psiholog, psihopedagog, asistent social) să realizeze o
multitudine de interpretări şi analize asupra reproducerii specifice, asupra situaţiei şi
sentimentelor copilului. Cu ajutorul acestor desene, specialiştii au reuşit să evidenţieze o
descriere a ceea ce i se întâmplă copilului, dar şi o descriere a sentimentelor acestuia şi a
evenimentelor cele mai importante din viaţa copilului şi a impresiei acestuia faţă de
membrii familiei şi ai comunităţii.
De asemenea, aceste interpretări m-au ajutat şi pe mine extrem de mult deoarece
am reuşit să clarific situaţia fiecărui copil în parte în cadrul familiei din care provine, în
ceea ce priveşte datele cuprinse în studiul de caz.
Observaţia
O altă tehnică principală de obţinere a informaţiei cu valoare de fapte pe care am
utilizat-o în realizarea lucrării o reprezintă observaţia directă.
Am utilizat această tehnică în scopul obţinerii şi identificării naturii şi structurii
interacţiunilor care se stabilesc între copilul cu handicap mintal şi alte persoane
semnificative pentru relaţia de ajutor.
În acest sens am utilizat ca tehnică de lucru ghidul de observaţie.
Am utilizat ca tehnică ghidul de observaţie pentru a analiza mai bine care este
situaţia exactă a copilului cu handicap mintal: care este autonomia personală a acestuia,
cum este autonomia socială a acestuia, am analizat gradul de integrare socială a copilului
în cadrul centrului de plasament, care sunt relaţiile sociale ale copilului în afara instituţiei,

37
cum se manifestă disponibilitatea copiilor în a învăţa, cum îşi exteriorizează sentimentele,
care este comportamentul lor social şi cum cooperează cu familia.
Structura ghidului de observaţie poate fi văzută în cadrul fiecărui studiu de caz al
copilului cu handicap mintal.

Interviul
Cea mai importantă tehnică de obţinere a informaţiilor despre client este metoda
interviului. Autorul Vasile Miftode consideră că noţiunea de „interviu”, „reflectă şi
semnifică în limba noastră una dintre cele mai caracteristice activităţi umane-
comunicarea, convorbirea, discuţia liberă sau transmiterea verbală a unor informaţii între
oameni, relaţia specifică a omului de a întreba şi de a primi răspunsuri.”8
Întrebarea care apare automat este: de ce interviul şi nu chestionarul?
Un prim argument este acela că „chestionarul şi interviul se înscriu în demersuri
metodologice diferite. Fiecare tehnică reprezintă o situaţie interlocutorie particulară ce
produce date diferite: chestionarul provoacă un răspuns, interviul determină construirea
unui discurs.”9
Al doilea argument se plasează în continuarea logică a primului: încercăm să
aflăm modul cum copilul cu handicap mintal, educatorul sau părinţii acestuia definesc
situaţia, avem nevoie în acest sens de construirea unor discursuri din partea acestora şi nu
de simple răspunsuri, întrucât definirea reprezintă în sine o construcţie, prin prisma
filtrelor proprii de gândire.
Prin intermediul acestei metode vom analiza fapta care privesc sistemele de
reprezentări (adică modalităţi de definire a situaţiilor vulnerabile) şi practicile sociale
(adică comportamentele specifice ale copiilor cu handicap mintal).
Interviul este aplicat copiilor cu handicap mintal (unde este cazul), asistenţilor
maternali şi părinţilor acestora pe baza unui ghid de interviu care va cuprinde un
ansamblu organizat de întrebări pe care dorim să le explorăm şi care structurează
activitatea de ascultare şi de intervenţie a celui care intervievează.
În acest sens, principalele tipuri de interviu utilizate pentru obţinerea informaţiilor
au fost:
8
Vasile Miftode, Tratat de metodologie sociologică, Ed. Lumen, Iaşi, 2003, p. 236;
9
Ibidem, op. cit., p. 237.

38
 • interviul de opinie sau de personalitate: care ajută la realizarea istoricului
social şi la culegerea de informaţii. „În cazul acestui tip de interviu subiectul
este întrebat ceea ce este şi cu privire la ceea ce face.”10
• interviul documentar în cadrul acestui tip de interviu alţi subiecţi cum au fost
(educatorii şi părinţii copiilor) au fost întrebaţi la ceea ce ştiu cu privire la
situaţia copilului cu handicap mintal şi au oferit informaţii care nu răspund la
întrebări referitoare direct la persoana sa, ci mai degrabă la opiniile, atitudinile
sale despre situaţia copilului.
Pentru a aplica ghidurile de interviu stabilite, am utilizat o modalitate indirectă de
acces la intervievaţi, prin interpunerea unei terţe-persoane. În cazul de faţă, această terţă-
persoană, denumită informator-releu, a fost asistentul social din cadrul centrului de
plasament, responsabil cu evidenţa situaţiilor copiilor cu handicap mintal, care mi-a
aranjat şi organizat întâlnirile cu copilul, părintele şi educatorul, pentru fiecare studiu de
caz în parte.
Structura ghidurilor de interviu aplicate (copilului, părintelui, educatorului), pot fi
văzute în cadrul anexei acestei lucrări.
Tehnica întrevederii
Tehnica întrevederii este o altă tehnică importantă pentru a culege informaţii
vizând obiectivele stabilite. Este o conversaţie care posedă caracteristici ale „schimbărilor
informale” întrucât cercetătorul pune întrebări iar subiectul oferă răspunsuri (despre
situaţia lui).
„Întrevederea dezvoltă un proces de interacţiune umană de tipul faţă în faţă (tête-
à-tête) în care sunt importante atât informaţiile verbale cât şi conduitele, faptele, reacţiile,
stările afective, credinţele etc. care exprimă îndeosebi aspectele latente ale personalităţii
subiectului."11
Această tehnică s-a realizat în cadrul lucrării mele, pe baza ghidurilor de interviu
redactate pentru copilul cu handicap mintal, educatorul precum şi părinţii acestuia, cu
sprijinul asistentului social din cadrul centrului de plasament responsabil de caz, care a
planificat realizarea întrevederilor.
10
Ibidem, op. cit., p. 239.
11
Ibidem, op. cit., p. 211.

39
 Motivul pentru care am ales ca tehnică de lucru întrevederea a fost acela că
prezintă o serie de avantaje precum:
• se poate folosi cu succes cu orice individ-subiect, inclusiv cu copii cu
handicap mintal;
• ponderea refuzurilor este redusă întrucât oamenilor şi copiilor le place mult să
vorbească cu cineva decât să scrie sau să completeze un formular;
• răspunsurile sunt mai complete, deoarece subiecţii se manifestă mai uşor în
cadrul unei conversaţii libere decât într-o acţiune dirijată;
• erorile de interpretare pot fi mai uşor constatate şi corectate direct, prin
discuţii şi explicaţii cu subiecţii.

Studiul de caz
Motivul pentru care am ales ca tehnică de lucru studiul de caz a fost acela că
această tehnică are o structură clasică şi un „model de structurare” bine organizat ce
presupune urmarea unor etape şi anume:
1. Familia substitut: descrierea familiei, date personale;
2. Clientul: anonimatul numelui, datele personale;
3. Referirea clientului:evenimente care au dus la venirea clientului în sistem,
istoricul social, familial, situaţia prezentă;
4. Datele despre familia de origine;
5. Evaluarea: cum s-a desfăşurat evaluarea nevoilor clientului, prezentarea
scopului propus;
6. Metode de intervenţie: plan de intervenţie;
7. Desfăşurarea intervenţiei: frecvenţa şi durata interviurilor, modul de obţinere
a informaţiilor, descrierea întrevederilor, descrierea rezultatelor;
8. Concluzii: munca depusă, cum s-a încheiat cazul şi activitatea desfăşurată,
cum au fost atinse obiectivele şi scopurile propuse.

40
 CAPITOLUL IV
STUDII DE CAZ – COPII BENEFICIARI AI MĂSURII
PLASAMENTULUI LA ASISTENŢI MATERNALI PROFESIONIŞTI
DIN JUDEŢUL VASLUI

STUDIUL DE CAZ NR.1

Informaţii generale: copil de sex feminin, în vârstă de 12 ani, ce prezintă
deficienţă mintală moderată, grad de handicap accentuat, beneficiază de măsură de
protecţie specială, respective plasament la a.m.p. şi frecventează cursurile Şcolii
speciale ,,Aurora” Vaslui. Provine dintr-o familie dezorganizată, mama decedată, în urma
căreia au rezultat doi copii (minora în cauză şi un băiat, în vârstă de 23 ani,divorţat).
Istoric social
Date de identificare
1. Date de identificare a copilului:
Nume şi prenume: G.I.
Data şi locul naşterii: 30.V. 1998, în Judeţul Vaslui
Starea de sănătate: deficienţă mintală moderată, grad de handicap accentuat
conform Raportului de Evaluare Complexă (nr. 3446/[Link].2009)
Ocupaţia: elevă în clasa a III-a la Şcoala Specială „Aurora”, Vaslui şi cu măsură
de plasament la a.m.p. în baza Hotărârii C. P. C. Vaslui.

2. Date de identificare ale familiei de origine:

• Tata: Nume şi prenume: G.G.
Data şi locul naşterii: [Link]. 1962
Ocupaţia: nu are ocupaţie
Venituri: nu realizează venituri stabile
Starea de sănătate:bună (după propria lui declaraţie), doar unele
probleme cu ficatul
Domiciliul: [Link]şti, [Link]
• Mama: Nume şi prenume: G.M.

41
 Data şi locul naşterii: decedată în data de [Link]. 2005
• Fraţi şi surori: G.A. născut la data de [Link]. 1984, fără ocupaţie

3. Scurt istoric social:

Minora provine dintr-o familie dezorganizată, mama decedată. Familia G. s-a
constituit în anul 1981, din această căsătorie rezultând doi copii G. A., născut la data de
[Link]. 1984 şi G. I. născută la data de 30.V. 1994.
Fratele minorei nu mai locuieşte cu familia el are întemeiată propria lui familie,
având un copil de doi ani şi câteva luni. Fratele minorei a divorţat în anul 2001 de soţia
lui, copilul de doi ani fiind încredinţat spre creşterea şi educarea mamei. În prezent nu
mai ştie nimic de fosta soţie şi copil, are doar unele informaţii că aceasta ar fi plecat în
Turcia.
În locuinţa domnului G.G. mai locuiesc:
a) G. G., bunica paternă a minorei, născută la data de 27.X. 1945, pensionară cu o
pensie aproximativ de 130 lei noi/lună:
b) G. V., unchi patern, născut la data de [Link]. 1965, fără ocupaţie, fără venituri
stabile, divorţat,
c) G. I., unchi patern, căsătorit, are patru copii aflaţi în diferite centre de
plasament.

4. Condiţii de locuit şi situaţia material familială:

Casa în care locuieşte familia G. este compus din două camera şi o bucătărie.
Casanu este racordată la apă curentă, canalizare, energie electrică, este mobilat modest,
cu mobilier de strictă necesitate în mare parte degradat. Condiţii igienico-sanitare
modeste.

5. Scopul efectuării anchetei sociale: evaluarea situaţiei socio-familiale şi material

financiare a familiei minorei.

6. Concluzii: tatăl fetei păstrează legătura aceasta şi se interesează de situaţia ei,

însă lipsa mijloacelor materiale şi financiare îngreunează păstrarea unei legături mai

42
constante. Tatăl este de acord cu menţinerea măsurii de plasament a fiicei sale şi cu
programul de instrucţie-educaţie.

7. Recomandări:

• menţinerea măsurii de plasament la a.m.p. C.J.

• program de intervenţie personalizat elaborat şi implementat de către echipa
pluridisciplinară din cadrul D.G.A.S.P.C. împreună cu echipa din cadrul Şcolii
Speciale „Aurora” Vaslui, în vederea îmbunătăţirii situaţiei şcolare, a
consolidării şi formării deprinderilor de autonomie, autoservire şi autoîngrijire
personale;
• evaluarea medicală la cabinetul centrului; iar dacă este nevoie la clinici de
specialitate;
• menţinerea legăturii cu şcoala şi familia.

Selecţia şi evaluarea asistentului maternal

Doamna Elena, în vârstă de 46 de ani, cu domiciliul în [Link], la acea dată
casnică şi cu experienţă în creşterea copiilor proprii ( trei), avea atestatul de asistent
maternal profesionist din ianuarie 1998. După atestare a.m.p. a mai îngrijit un copil cu
nevoi speciale care după împlinirea vârstei de 21 de ani a mers într-un centru specializat.
Pentru evitarea unor eventuale nepotriviri de caracter, personalitate, vârstă, etc.,
cât şi pentru asigurarea unor condiţii optime creşterii dezvoltării şi educării copilului,
asistentul social a avut în vedere o serie de factori:
• vârsta, sexul, cultura, originea etnică a copilului şi a asistentului maternal
şi a afmiliei acestuia, în special vârsta şi stadiile de dezvoltare ale copilor
din familia substitut;
• competenţele, pregătirea, abilităţile asistentului maternal necesare pentru
a veni în întâmpinarea nevoilor copilului de dezvoltare, medicale,
educaţionale, etc.;

43
 • numărul şi nevoile fiecărui copil aflat în familia asitentului maternal
( copii biologici, alţi copii sau alte persoane care locuiesc împreună cu
familia a.m.p.);
• interesle manifestate de asistentul maternal profesionist pentru diverse
domenii, preferinţe privind copilul ideal, ce este dispus să accepte, religie,
nivel de educaţie, ce poate oferi.
A.m.p. locuieşte într-un imobil cu patru camera, baie şi bucătărie, la curte.
Imobilul este racordat la utilităţile necesare, mobilat şi iginizat corespunzător. Doi dintre
copiii a.m.p. sunt plecaţi din ţară iar unul este la facultate. A.m.p. este ajutat de către soţul
său astfel încât timpul necesar acordat copilului este suficient.

Fişă de evaluare psihologică

Nume şi prenumele copilului: G.I.
Data şi locul naşterii: 30.V. 1998, Vaslui
Data luării măsurii de plasament: 19. III. 2003
1. Dezvoltarea afectivă. Temperament: energică, vioaie, în mişcare şi vorbire,
impulsivă, uneori agresivă, prezintă echilibru emoţional instabil şi slabă toleranţă la
frustrare.
2. Dezvoltare cognitivă: atenţie labilă, capacitate de înţelegere bună, capacitate de
memorare medie, predomină memoria de tip mecanic, imaginaţie de tip reproductiv.
3. Limbajul: construieşte propoziţii disipate, dar în vorbirea curentă predomină
construcţiile simple, fluiditate verbală greoaie, vocabularul este sărac, cu tulburări de
pronunţie.
4. Autonomie personală: prezintă deprinderi de autonomie personală, dar nu în
totalitate.
5. Psihomotricitate: lateralitatea nu este fixată (tendinţe de formare pe dreapta).
Cunoaşte elementele schemei corporale proprii. Identifică formele geometrice, la prezintă
grafic iar organizarea spaţio-temporară este deficitară.
6. Interese, abilităţi, preferinţe: prezintă interes pentru activităţile ludice.
7. Concluzii: prezintă deficienţă mentală moderată QI =48, dislalie polimorfă,
instabilitate psiho-motrică, sindrom de instituţionalizare.

44
 8. Observaţii şi recomandări: se recomandă un program de intervenţie
personalizat, focalizat pe educaţie psiho-motrică, terapia tulburărilor de limbaj şi a
stabilităţii psiho-motorii, dezvoltarea autonomiei şi suport educaţional.

Genograma

? 74

2005
37 42 40 37 42 29
45 X 44

7
17 13 11 8 6 19 17
23 12

minora in cauza

casatorie barbat deces femeie

45
 Harta eco

Bunica

Biserica Fratele

Medic Tatăl

G.I.

Asistent
Prietenii
social

A.m.p. Şcoala

____________ relaţie solidă ---------→ peroana care se implică mai mult

• - - - - - → relaţie slabă

Certificat de încadrare a copilului într-un grad de handicap

Copilul G. I. născută la data de 30.V. 1998, fiica lui G. G. şi a G. M. (decedată),

domiciliată Vaslui, a fost încadrată în gradul de handicap grav conform Raportului de

46
Evaluare Complexă, şi s-a recomandat şcolarizare în cadrul Şcolii Speciale „Aurora”
Vaslui, cu recomandările prevăzute în planul de recuperare a copiilor cu
dizabilităţi/planul individualizat de protecţie.

Certificat de expertiză şi orientare şcolară

Eleva G. I. născută la data de 30.V. 1998, fiica lui G. G. şi a G. M. (decedată)

1. Rezultatele expertizei:
Prezintă cerinţe educaţionale speciale:

• tipul de deficienţe/handicap: deficienţe mintală;

• gradul de deficienţă: moderată, hipoamnezie de fixare şi evocare, întârziere,
dislalie polimorfă, carenţe educaţionale, dificultăţi de adaptare la mediul
şcolar, a frecventat şi grădiniţa specială;
• recomandări curriculare (cu privire la planul de învăţământ, programe
analitice, manuale): plan de învăţământ şi arii curriculare specifice şcolii
speciale pentru deficienţi mintale, clasa I;
• recomandări privind recuperarea: terapia motricităţii, terapia logopedică;
• recomandări privind satisfacerea cerinţelor educaţionale speciale: stimulare
cognitivă, program de intervenţie personalizat.

2. Orientarea şcolară:
Eleva G. I. este orientată pentru unitatea de învăţământ special Şcoala Specială
„Aurora”, Vaslui, clasa a V-a.

Ghid de observaţie

47
1. Autonomie personală
Nr. Indicele de evaluare/lună I II III … X XI XII
Crt.
1 Se spală pe dinţi din proprie iniţiativă 1 1 1
2 Face duş din proprie iniţiativă 1 1 1
3 Consumă feluri variate de mâncare 2 2 2
4 Consumă cantităţi adecvate de hrană 2 2 2
5 Se culcă la ora potrivită 1 1 1
6 Se spală pe mâini înainte de masă 1 1 1
7 Se îmbracă adecvat vremii 1 1 1
8 Are deprinderi corecte la masă 1 1 1
9 Menţine ordinea în cameră 1 1 1
10 Are grijă de obiectele personale 1 1 1

2. Autonomie socială
Nr. Indicele de evaluare/lună I II … X XI XII
Crt.
1 Se deplasează în afara casei neînsoţită 0 0 0
2 Cunoaşte elementele de identificare personală 1 1 1
3 Foloseşte mijloacele de transport în comun 0 0 0

3. Integrare socială
Nr. Indicele de evaluare/lună I II III … X XI XII
Crt.
1 Îşi adaptează comportamentul conform 1 1 1
regulilor casei
2 Menţine relaţii bune cu membrii familiei 1 1 1
3 Menţine relaţii bune cu a.m.p. şi 2 2 2
asistentul social
4 Are grijă de bunurile materiale 1 1 1
5 Se controlează în discuţiile cu membrii 1 1 1
familiei
6 Este acceptată de ceilalţi 3 3 3
7 Îşi asumă responsabilităţile 1 1 1
8 Se simte în largul său în familie 3 3 3
9 Colaborează pentru realizarea sarcinilor 1 1 1
cotidiene

48
 1. Relaţiile sociale
Nr. Indicele de evaluare/lună I II III … X XI XII
Crt.
1 Îşi petrece timpul în comunitate 1 1 1
2 Are prieteni în comunitate 1 1 1
3 Primeşte telefoane de la prieteni 0 0 0
4 Face parte dintr-un grup de prieteni 0 0 0
5 Îşi aduce prietenii în casă 0 0 0
6 Se angajează în activităţi pozitive cu 1 1 1
prietenii
7 Este interesată de activităţile din 1 1 1
comunitate

5. Disponibilitatea de a învăţa
Nr. Indicele de evaluare/lună I II III … X XI XII
Crt.
1 Face sugestii cu privire la norme 0 0 0
2 Participă la deciziile grupului 1 1 1
3 Înţelege uşor ce i se explică 1 1 1
4 Reţine uşor date şi informaţii 1 1 1
5 Pune întrebări despre lucrurile pe care nu 2 2 2
le înţelege
6 Se integrează în activităţile grupului 1 1 1
7 Este atentă la explicaţii 1 1 1

6. Exprimare emoţională
Nr. Indicele de evaluare/lună I II … X XI XII
Crt. I
1 Îşi exteriorizează sentimentele 1 1 1
2 Discută probleme personale cu a.m.p. 2 2 2
3 Se simte legată de educator 1 1 1
4 Manifestă solidaritate şi sprijin faţă de colegi 1 1 1

7. Comportament social
Nr. Indicele de evaluare/lună I II III … X XI XII
Crt.
1 Evită confruntările cu colegii 1 1 1
2 Este respectoasă cu personalul şcolii 1 1 1

49
3 Se comportă corect în cadrul şcolii 1 1 1
4 Răspunde echilibrat la jicnirile colegilor 1 1 1
5 Respectă obiectele personale ale 0 0 0
celorlalţi
6 Participă la jocurile cu colegii 1 1 1
7 Este acceptată de colegi în general 1 1 1

2. Cooperarea cu familia
Nr. Indicele de evaluare/lună I II … X XI XII
Crt. I
1 Familia ia legătura cu instituţia 1 1 1
2 Familia se interesează de situaţia copilului 1 1 1
3 Contactele cu familia produc relaţii pozitive la 1 1 1
copil
4 Familia şi instituţia cooperează în realizarea 1 1 1
demersurilor educative

Notă: În evaluare am utilizat scara de valori:

• 0 – deloc;
• 1 – puţin;
• 2 – mult;
• 3 – foarte mult.

Proiect de dezvoltare personală

Plan
Relaţii Obiective Activităţi Resurse Timp Evaluare
1. Dificultăţi Să-şi mărească Sarcini Educator 3 luni Copilul îşi
de capacitatea de scurte de (octombrie, poate
concentrare/ate concentrare a lucru circa noiembrie, concentra
nţie atenţiei 5-10 min decembrie) atenţia 5
perioadă min, dar se
de lucru plictiseşte
prelungită uşor
2. Lipsa de Să pronunţe Conversaţi Educator 3 luni Prezintă

50
claritate în corect cuvinte, i zilnice Logoped un uşor
exprimare semne, să fie copil- progres
capabilă şă educator privind
povestească claritatea
istorioare în
simple exprimare
dar mai
trebuie
lucrat în
acest sens
3. Nu respectă Să înveţe să Discuţii pe Educator 3 luni A învăţat
regulile de respecte teme regulile de
igienă regulile să igienico- igienă şi le
personală folosească sanitare, respectă
corect explicaţia, corespunz
unghiera etc. conversaţi ător
a
4. Orientare Să înveţe să Să înveţe Educator 3 luni A început
temporală numere, să să numere, să înveţe
deficitară (nu cunoască acele discuţii cum să
ştie să citească ceasului, să privind citească
ceasul) înveţe să modul de ceasul dar
citească ceasul citire a mai
ceasului, încurcă
exerciţii, secundarul
explicaţii, cu acul
demonstra orei. Mai
ţii trebuie
lucrat

51
Studiul de caz numărul II
Informaţii generale: copil de sex masculin, în vârstă de 15 ani, ce prezintă
deficienţă mintală uşoară, beneficiază de măsură de protecţie specială, respective
plasament la a.m.p. şi frecventează cursurile Şcolii Speciale ,,Aurora” Vaslui. Provine
dintr-o familie dezorganizată, părinţii neavând o relaţie legal constituită ci una de
concubinaj, în urma căreia au rezultat 5 copii (3băieţi şi 2 fete). Părinţii au dorit ca
copilul deficient mintal să fie instituţionalizat deoarece nu au posibilităţi materiale şi
financiare pentru întreţinerea acestuia.
Istoric social
Date de identificare
1. Date de identificare a copilului:
Nume şi prenume: B.I.
Data şi locul naşterii: 05.I. 1995, oraşul Negreşti, [Link]
Starea de sănătate: deficienţă mintală uşoară, hipomnezie, carenţe educaţionale, grad de
handicap uşor conform Raportului de Evaluare Complexă Ocupaţia: elev în clasa a III-a
la Şcoala Specială „Aurora”,Vaslui şi cu măsură de protecţie, plasament la a.m.p.

]2. Date de identificare ale familiei de origine:

Tata: Nume şi prenume: B.I.
Data şi locul naşterii: nu cunoaştem
Ocupaţia: fără ocupaţie

52
Venituri: ocazionale obţinute din cărăuşie
Naţionalitate: română
Etnie: rromă
Religie: ortodoxă
Mama:Nume şi prenume: B.S.
Data şi locul naşterii: [Link]. 1951, comuna Brăieşti, Iaşi
Ocupaţia: fără ocupaţie
Stare de sănătate: aparent bună
Naţionalitate: română
Etnie: rromă
Religie: ortodoxă
Fraţi şi surori: B.A-M. născut la data de [Link]. 1986, oraşul Negreşti, jud. Vaslui
B.M-C. născut la data de [Link]. 1993, oraşul Negreşti, jud. Vaslui
B.I. născut la data de [Link]. 1994, oraşul Negreşti, jud. Vaslui
B.I. născut la data de [Link]. 1996, oraşul Negreşti, jud. Vaslui

3. Istoricul social al familiei

Numita B.S. s-a căsătorit în anul 1968 cu B.I, a părăsit localitatea şi întreţine o relaţie de
concubinaj din anul 1970 cu numitul U.I. . Din această relaţie de căsătorie a doamnei B.
S. cu numitul B.I. au rezultat 5 copii (3băieţi şi 2 fete).

4. Situaţia socio-economică a familiei

Părinţii copiilor nu au prestat niciodată un serviciu de stat dar obţin venituri ocazionale
din cărăuşie (având căruţă cu cal concubinul U.I. numitei B.S.).

5. Date despre starea materială

5.1. Locuinţa: familia locuieşte la casă, pe strada Unirii, care este proprietate fără forme
legale a numitului B.S. şi U.I., şi cuprinde o singură cameră care s-a dărâmat în data de
31.-I.2001, lăsând familia fără adăpost.
5.2. Venituri: una dintre sursele de venit a familiei provine din cele trei alocaţii de stat ale
copiilor şi unele câştiguri ocazionale din cărăuşie.

53
6. Descrierea copilului de către mamă: din declaraţiile mamei, rezultă că a renunţat le
copil deoarece nu ştie cum să îl crească pentru că este bolnav şi nu are nici bani.

7. Descrierea copilului de către persoane (rude, vecini, colegi, profesori, asistent social):
în perioada în care copilul a stat în centru evoluţia lui a fost lentă. Odată integrat în cadrul
unei familii substitut evoluţia stării de sănătate a copilului a început să fie mai progresivă.

8. Informaţii de natură medicală:

Cei cinci copii nu sunt luaţi în evidenţă de către un medic de familie, întrucât nu au
certficate de naştere. Aparent starea lor de sănătate este bună.

9. Propuneri şi recomandări:
• Având în vedere faptul că părinţii nu au dorit să se ocupe de creşterea, îngrijirea şi
educarea copilului, s-a propus plasamentul copilului într-un centru de plasament.
Din 2001 acesta a fost plasat la un a.m.p. din jud. Vaslui.
• Frecventarea cursurilor Şcolii Speciale „Aurora” Vaslui;
• Plan de intervenţie personalizat, elaborat şi implementat de către echipa
pluridisciplinară.
Selecţia şi evaluarea asistentului maternal profesionist
Doamna Ioana, în vârstă de 48 de ani cu domicilul în jud. Vaslui, căsătorită, la acea dată
atestată ca a.m.p din anul 2000. În momentul depunerii cererii de atestare aceasta a
declarat că este disponibilă să se ocupe de creşterea şi îngrijirea unui copil cu nevoi
speciale.
Pentru evitarea unor eventuale nepotriviri de caracter, personalitate, vârstă, etc.,
cât şi pentru asigurarea unor condiţii optime creşterii dezvoltării şi educării copilului,
asistentul social a avut în vedere o serie de factori:
• vârsta, sexul, cultura, originea etnică a copilului şi a asistentului maternal şi a
afmiliei acestuia, în special vârsta şi stadiile de dezvoltare ale copilor din familia
substitut;
• competenţele, pregătirea, abilităţile asistentului maternal necesare pentru a veni în
întâmpinarea nevoilor copilului de dezvoltare, medicale, educaţionale, etc.;

54
 • numărul şi nevoile fiecărui copil aflat în familia asitentului maternal ( copii
biologici, alţi copii sau alte persoane care locuiesc împreună cu familia a.m.p.);
• interesle manifestate de asistentul maternal profesionist pentru diverse domenii,
preferinţe privind copilul ideal, ce este dispus să accepte, religie, nivel de
educaţie, ce poate oferi.
A.m.p. locuieşte într-un imobil cu trei camere, baie şi bucătărie. Imobilul este
racordat la utilităţile necesare, mobilat şi igienizat corespunzător. A.m.p are o fată care
este căsătorită şi care nu locuieşte cu părinţ[Link]ţul a.m.p. a fost de accord cu decizia de a
avea grijă de un copil. În momentul de faţă se înţelege bine cu copilul, pe care încearcă să
îl antreneze permanent în diverse activităţi. În urma perioadei de acomodare atât a.m.p.
cât şi copilul au fost de acord cu instituirea măsurii de protecţie.

Fişă de evaluare psihologică

Nume şi prenumele copilului: B.I.
Data şi locul naşterii: 05.I. 1995,oraş Negreşti, [Link]
1. Dezvoltarea afectivă. Temperament : imaturitate, instabilitate, slabă capacitate de
control.
2. Dezvoltare cognitivă: deficienţă mentală uşoară, dificultate de concentrare a atenţiei,
lentoare în gândire, memorie mecanică bună, dislalie, disgrafie.
3. Comportament social: cooperant, influenţabil de către grup şi persoanele autoritare..
4. Interese, abilităţi, preferinţe: prezintă interes faţă de oameni (doreşte să devină medic),
faţă de fotbal, muncă fizică.
5. Concluzii: prezintă tulburări de limbaj, tendinţe de adaptare a unor comportamente
deviante (vagabondaj, furt, fumat) sub influenţa grupului..
6. Recomandări: se recomandă terapie ocupaţională, stimulare cognitivă, terapie
logopedică.
7. Metode de evaluare folosite: testul arborelui, testul Goodenough, matricele progresive
Raven (A; B; C; D; E), discuţii cu educatorii, convorbirea, observaţia.

Caracterizarea generală a copilului B.I.

Nume şi prenume: B.I.

55
Data şi locul naşterii: 05.I. 1995,oraş Negreşti, [Link]
Familia copilului este dezorganizată, părinţii neavând posibilităţi materiale pentru
întreţinerea acestuia. În prezent copilul B.I. beneficiază de plasament la a.m.p. şi
frecventează cursurile şcolii speciale. Starea de sănătate este bună iar dezvoltarea fizică
şi psihică este corespunzătoare vârstei. Este adaptat în cadrul familiei substitut, are o
ţinută îngrijită şi respectă normele igienico-sanitare, fiind mereu preocupat de procurarea
acestor materiale.
Copilul are un nivel de înţelegere ridicat, este dornic să participe la activităţile
sportive organizate (fotbal, atletism), are tendinţe de a minţi în cercul în care se joacă şi
în cercul de colegi.
Relaţionează bine cu familia (fraţi, surori, rude), cooperează cu a.m.p, educatorul
şi se comportă socializat în mediul intern şi extern. Are mulţi prieteni, este popular,
optimist şi încrezător în forţele proprii, îşi ajută colegii.
În cadrul şcolii are un randament de promovabilitate bun, fiind înclinat spre
activităţile ludice.
Observaţii si recomandări:
Ştie să mănânce, are formate deprinderile igienico-alimentare de bază; îi plac
activităţile care implică multă mişcare, mai ales cele sportive, nu oboseşte repede.
Se îmbracă îngrijit şi curat. Nu ţine la lucrurile din cameră. Nu conştientizează
încă necesitatea organizării vieţii personale.
Este destul de expresiv atunci când comunică cu alţii. Îşi organizează timpul liber,
îndeosebi dedicându-se activităţilor sportive, vizionării la televizor şi ascultării la radio,
audiţiilor muzicale.
Dacă este atras de alţi copii fumează, se antrenează în activităţi riscante, încearcă
să facă teribilism.
Este sociabil, vorbăreţ, are prieteni apropiaţi. Este un copil care are nevoie de
apreciere, de laudă, de recunoaştere.
Trebuie acţionat spre conştientizarea de către copil a efectelor igienei zilnice şi a
obţinerii mai târziu a deprinderilor privind autoîngrijirea şi autonomia personală.

56
 Genograma

1991
? 73

? 56 ? 51 50

21 14 13 12 11
31 27 24 22

minorul in cauza

casatorie barbat deces femeie

divort concubinaj

57
Harta eco

Bunica
Fraţi şi
Biserica surori

Medic Părinţi

Asistent
social Prieteni

A.m.p. şi
familia
acestuia Şcoala

___________ relaţie solidă → persoana care se implică mai mult

58
 __ __ __ __ relaţie tranzitorie

Certificat de încadrare a copilului într-un grad de handicap

Copilul B.I. născut la data de 05.I. 1995, fiul lui B.S. şi al lui U.I. , a fost încadrată
în gradul de handicap uşor conform Raportului de Evaluare Complexă Vaslui şi s-a
recomandat şcolarizare în cadrul Şcolii Speciale „Aurora” Vaslui, cu recomandările
prevăzute în planul de recuperare a copiilor cu dizabilităţi.
Certificat de expertiză şi orientare şcolară
Elevul B. I. născut la data de 05.I. 1995, fiul lui B.S. şi al lui U.I.
1. Rezultatele expertizei:
Prezintă cerinţe educaţionale speciale:
• tipul de deficienţe/handicap: deficienţe mintală;
• gradul de deficienţă: uşoară, deficienţă mintală uşoară, hipomnezie, carenţe
educaţionale, tulburări instrumentale, dificultăţi de adaptare. Grad de handicap
uşor;
• recomandări curriculare: plan de învăţământ şi arii curriculare specifice şcolii
speciale pentru deficienţi mintali;
2. Orientarea şcolară:
Elevul B. I. este orientată pentru unitatea de învăţământ special în cadrul Şcolii Speciale
„Aurora”, Vaslui, clasa a VI-a.
Ghid de observaţie
1. Autonomie personală
Nr. Indicele de evaluare/lună I II III … X XI XII
Crt.
1 Se spală pe dinţi din proprie iniţiativă 1 1 1
2 Face duş din proprie iniţiativă 1 1 1
3 Consumă feluri variate de mâncare 2 2 2

59
4 Consumă cantităţi adecvate de hrană 2 2 2
5 Se culcă la ora potrivită 1 1 1
6 Se spală pe mâini înainte de masă 1 1 1
7 Se îmbracă adecvat vremii 1 1 1
8 Are deprinderi corecte la masă 1 1 1
9 Menţine ordinea în cameră 1 1 1
10 Are grijă de obiectele personale 1 1 1

2. Autonomie socială
Nr. Indicele de evaluare/lună I II … X XI XII
Crt.
1 Se deplasează în afara locuinţei neînsoţit 0 0 0
2 Cunoaşte elementele de identificare personală 1 1 1
3 Foloseşte mijloacele de transport în comun 0 0 0

3. Integrare socială în familia substitut

Nr. Indicele de evaluare/lună I II III … X XI XII
Crt.
1 Îşi adaptează comportamentul conform 1 1 1
regulilor casei
2 Menţine relaţii bune cu membrii familiei 2 2 2
3 Menţine relaţii bune cu a.m.p şi 2 2 2
asistentul social
4 Are grijă de bunurile materiale 1 1 1
5 Se controlează în discuţiile cu cei maturi 1 1 1
6 Este acceptat de ceilalţi 3 3 3
7 Îşi asumă responsabilităţile 1 1 1
8 Se simte în largul său în familie 3 3 3
9 Colaborează pentru realizarea sarcinilor 1 1 1
cotidiene

[Link]ţiile sociale
Nr. Indicele de evaluare/lună I II III … X XI XII
Crt.
1 Îşi petrece timpul în comunitate 1 1 1
2 Are prieteni în comunitate 1 1 1
3 Primeşte telefoane de la prieteni 0 0 0
4 Face parte dintr-un grup de prieteni 1 1 1

60
5 Îşi aduce prietenii în casă 1 1 1
6 Se angajează în activităţi pozitive cu 1 1 1
prietenii
7 Este interesat de activităţile din 2 2 2
comunitate

5. Disponibilitatea de a învăţa
Nr. Indicele de evaluare/lună I II III … X XI XII
Crt.
1 Face sugestii cu privire la norme 0 0 0
2 Participă la deciziile grupului 1 1 1
3 Înţelege uşor ce i se explică 1 1 1
4 Reţine uşor date şi informaţii 1 1 1
5 Pune întrebări despre lucrurile pe care nu 2 2 2
le înţelege
6 Se integrează în activităţile grupului 1 1 1
7 Este atent la explicaţii 1 1 1

6. Exprimare emoţională
Nr. Indicele de evaluare/lună I II … X XI XII
Crt. I
1 Îşi exteriorizează sentimentele 2 2 2
2 Discută probleme personale cu a.m.p. 2 2 2
3 Se simte legat de a.m.p. 3 3 3
4 Manifestă solidaritate şi sprijin faţă de familia 2 2 2
substitut

7. Comportament social
Nr. Indicele de evaluare/lună I II III … X XI XII
Crt.
1 Evită confruntările cu colegii 1 1 1
2 Este respectuos cu personalul din cadrul 1 1 1
şcolii
3 Se comportă corect la şcoală 1 1 1
4 Răspunde echilibrat la jicnirile colegilor 1 1 1
5 Respectă obiectele personale ale 1 1 1
celorlalţi
6 Participă la jocurile cu colegii 1 1 1

61
7 Este acceptat de colegi în general 1 1 1

[Link] cu familia
Nr. Indicele de evaluare/lună I II … X XI XII
Crt. I
1 Familia ia legătura cu instituţia 1 1 1
2 Familia se interesează de situaţia copilului 0 0 0
3 Contactele cu familia produc relaţii pozitive la 0 0 0
copil
4 Familia şi instituţia cooperează în realizarea 0 0 0
demersurilor educative

Notă: În evaluare am utilizat scara de valori:

• 0 – deloc;
• 1 – puţin;
• 2 – mult;
• 3 – foarte mult.

Proiect de dezvoltare personală

Plan
Relaţii Obiective Activităţi Resurse Timp Evaluare
1. Dificultăţi Să-şi mărească Sarcini Educator 3 luni Copilul îşi
de capacitatea de scurte de (octombrie, poate
concentrare/ate concentrare a lucru circa noiembrie, concentra
nţie atenţiei 5-10 min decembrie) atenţia 5
perioadă min, dar se
de lucru plictiseşte
prelungită uşor
2. Lipsa de Să pronunţe Conversaţi Educator 3 luni Prezintă
claritate în corect cuvinte, i zilnice Logoped un uşor
exprimare semne, să fie copil- progres
capabilă şă educator privind
povestească claritatea
istorioare în
simple exprimare

62
 dar mai
trebuie
lucrat în
acest sens
3. Nu respectă Să înveţe să Discuţii pe Educator 3 luni A învăţat
regulile de respecte teme regulile de
igienă regulile să igienico- igienă şi le
personală folosească sanitare, respectă
corect explicaţia, corespunz
unghiera etc. conversaţi ător
a
4. Orientare Să înveţe să Să înveţe Educator 3 luni A început
temporală numere, să să numere, să înveţe
deficitară (nu cunoască acele discuţii cum să
ştie să citească ceasului, să privind citească
ceasul) înveţe să modul de ceasul dar
citească ceasul citire a mai
ceasului, încurcă
exerciţii, secundarul
explicaţii, cu acul
demonstra orei. Mai
ţii trebuie
lucrat

Plan individualizat de protecţie

Nume şi prenumele copilului: B.I.
Măsura de protecţie: plasament la a.m.p. Z.I.
Reprezentantul legal al copilului: mama B.S.
Responsabilul pentru aplicarea măsurii de ocrotire: asistentul social din centru
Membrii echipei: asistent social, logoped, psihopedagog, educator,a.m.p, medic
Prestaţii oferite minorului: alocaţie de stat, alocaţie de întreţinere, alocaţie de hrană, alte
drepturi.

Tipul Obiective generale Responsabil

1. Protecţia Asigurarea satisfacerii trebuinţelor fiziologice de Asistent

63
copilului bază în vederea creşterii, dezvoltării şi educării social, a.m.p.
corespunzătoare, formarea şi consolidarea
deprinderilor de autonomie personală. Menţinerea
măsurii de plasament la a.m.p.
2. Educaţia Consolidarea conduitelor motrice de autoîngrijire şi Psihopedagog
formală şi autogospodărire a mediului ambiant. Consolidarea
nonformală cunoştinţelor nivelului de dezvoltare; implicare în
activităţi ludica, pregătire pentru viaţa socială
3. Sănătate Tratamentul afecţiunilor acute traumatice. Medic
Alimentaţie conform vârstei
4. Reabilitare Terapie logopedică, stimulare cognitivă, terapie Logoped
ocupaţională, terapia psihomotricităţii, ludoterapie, Psiholog
ameliorarea tulburărilor afectiv-emoţionale Psihopedagog
Intervenţii
1. Reabilitare Ameliorarea pronunţiei sunetelor deficitare şi Logoped
logopedică consolidarea structurii perceptiv-motrice
2. Reabilitare Formarea şi dezvoltarea structurii perceptiv-motrice Psihopedagog
psihologică de culoare
3. Sănătate Măsuri profilactice Medic, a.m.p
4. Social Construirea şi intensificarea demersurilor în vederea Asistent
depistării, reevaluării măsurii de plasament social
5. Educaţie Stimularea încrederii în forţele proprii Educator
specializat
6. Psihologic Reducerea anxietăţii, descărcarea tensiunilor Psiholog

Analiza câmpului de forţe

( +) Forţe pozitive (-) Forţe negative

B.I. prezintă ataşament faţă de familia Familia naturală nu se intereasează de
substitutivă situaţia copilului
Relaţie puternică de ataşamentă stabilită Nu menţine legătura cu fraţii şi surorile
între copil şi fatal a.m.p

64
Colaborarea a.m.p. şi a copilului cu Părinţii nu intenţionează să ia copilul în
specialiştii din cadrul D.G.A.S.P.C. Vaslui familie
A.m.p. prezintă interes şi oferă susţinere
copilului în cadrul procesului educaţional
al acestuia
O bună integrare în comunitatea din care
face parte a.m.p.

65
CONCLUZII

Plasamentul copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi la

asistenţi maternali profesionişti oferă acestuia şansa de a creşte într-un mediu familial care
favorizează o dezvoltare armonioasă a copilului din punct de vedere fizic, psihic, afectiv-
emoţional, social.
În lucrarea de faţă am prezentat atât aspectele pozitive cât şi pe cele negative ale
asistenţei maternale. Consider că asistenţa maternală este şi va rămâne cea mai eficientă
alternativă în ceea ce priveşte protecţia şi promovarea drepturilor copilului lipsit temporar sau
definitiv de ocrotirea părinţilor săi. Astfel, în lucrarea pe care am intitulat-o „Strategia
asistenţei maternale în protecţia socială a copilului” am prezentat atât noţiuni teoretice,
apelând la lucrările de specialitate în domeniu, cât şi o parte practică. Partea teoretică
cuprinde noţiuni referitoare la rolul şi locul asistenţilor maternali profesionişti în sistemul de
protecţie a copilului, la principiile şi standardele minime de lucru, la funcţiile asistentului
maternal profesionist în sistemul de protecţie a copilului, la standardul ocupaţional al
asistentului maternal profesionist. Urmează o prezentare a reţelei de asistenţă maternală din
judeţul Vaslui şi partea practică, compusă din trei studii de caz. Studiile de caz prezintă datele
a doi copii plasaţi la asistenţi maternali profesionişti a căror activitate am monitorizat-o în
calitate de asistent social al acestora, cu respectarea principiului confidenţialităţii.
În ultimii ani în ţara noastră s-au înregistrat progrese semnificative în domeniul
protecţiei şi promovării drepturilor copilului prin dezvoltarea reţelei de asistenţă maternală la
nivel naţional, aceasta devenind în timp o activitate din ce în ce mai profesionistă.

66
 CAPITOLUL V
ANEXE

1. RAPORT DE EVALUARE A NEVOILOR COPILULUI

1. Date de identificare ale copilului/tânărului:
Nume şi prenume:
Data şi locul naşterii:
CNP:
Date despre părinţi:
Domiciliul:
[Link] nevoilor primare:
 Alimentaţie ;
 Igienă ;
 Intimitate şi confort.
[Link] de sănătate:
 înscrierea la medicul de familie ;
 vaccinări ;
 evaluări medicale periodice ;
 intervenţii chirurgicale şi examene de specialitate.
4. Nevoi educaţionale.
5. Nevoi de natură afectivă:
 relaţia copilului cu familia naturală şi alte rude;
 nevoia de afectivitate a copilului;
 nevoia de exprimare a emoţiilor/sentimentelor copilului;
 nevoia de apreciere şi recunoaştere;
 nevoia de securitate.
6. Nevoia de petrecere a timpului liber, socializare:
 educaţia non-formală;
 implicarea familiei substitut în organizarea timpului liber al copilului;
 nevoia de socializare şi interrelaţionare;
 nevoia de activităţi ludice, recreative şi loisir.

67
7. Nevoi de recuperare şi reabilitare

68
2. FIŞA INDIVIDUALĂ A POSTULUI
Denumirea postului:
Obiectivul specific al muncii:
Integrare în structura organizatorică:
Relaţii funcţionale / de reprezentare:
1. Condiţiile postului:
Mediul de muncă:
Condiţiile materiale oferite de locuinţa (apartament, casă) asistentului maternal (mediu
privat).
Program de lucru:
Deplasări(natură / distanţă / frecvenţă):
2. Atribuţiile şi sarcinile postului:
A1. Funcţia: Îngrijire - Atribuţii:
 Crearea unui mediu de viaţă adecvat dezvoltării complexe a personalităţii copilului;
 Asigurarea igienei şi hrănirea corespunzătoare a copilului;
 Prevenirea îmbolnăvirilor.
Activitate:
 Îi asigură copilului un loc individualizat în cadrul locuinţei familiei – fie într-o
cameră proprie, fie în camera copiilor;
 Asigură şi răspunde de securitatea copilului şi îi oferă condiţii corespunzătoare
dezvoltării fizice, psihice şi afective;
 Se implică în amenajarea şi întreţinerea camerei copilului ca parte a întregii locuinţe
a familiei, pentru a oferi condiţii de securitate, funcţionalitate, estetică;
 Asigură copilului (cantitativ şi calitativ) hrana corespunzătoare vârstei;
 Formează autonomia copilului în igiena personală, hrănire, viaţă sănătoasă;
 Apelează la serviciile medicale pentru controlul medical periodic al copilului,
vaccinări sau când intervin probleme de sănătate;
 La primele semne de îmbolnăvire, îi acordă primul ajutor şi se adresează medicului;

69
 Respectă indicaţiile de îngrijire (dietă, consultaţii periodice, programe la logoped sau
psiholog, gimnastică medicală etc.) precizate în fişa copilului sau în orice document
medical.
A2. Funcţia: Educare şi socializare - Atribuţii:
 Informarea – transmiterea de cunoştinţe şi deprinderi;
 Implicarea copilului în activităţile cotidiene ale familiei;
 Organizarea timpului liber alături de membrii familiei;
 Dezvoltarea relaţiilor copilului cu comunitatea.
Activitate:
 Respectând personalitatea copilului dezvoltă un demers educaţional individualizat, bazat pe
o relaţie cotidiană tip părinte – copil;
 Este permanent la dispoziţia copilului ca o persoană de referinţă care încearcă să găsească
un răspuns întrebărilor specifice vârste;
 Îl ajută la lecţii sau veghează ca ceilalţi copii din familie (dacă sunt mari) să îl ajute la lecţii;
 Se joacă cu copilul;
 Îl implică în activităţi cotidiene cu caracter gospodăresc, în acelaşi măsură ca pe proprii săi
copii;
 Stimulează participarea copilului la întreaga viaţă a familiei cu evenimentele ei (aniversări,
vizite, sărbători etc.), astfel încât să se simtă integrat în structura familială;
 Pregăteşte integrarea copilului în comunitate (bloc, stradă, cartier) propunând vecinilor o
atitudine de înţelegere şi sprijin faţă de copilul în dificultate, având grijă să păstreze secretul
profesional asupra situaţiei familiale care a determinat plasamentul / încredinţarea copilului;
 Antrenează copilul în activităţi educative de timp liber alături de ceilalţi copii din familie;
 Ţine permanent legătura cu grădiniţa / şcoala pentru cunoaşterea evoluţiei situaţiei şcolare a
copilului şi respectă sfaturile personalului didactic;
 Îi insuflă copilului respectul pentru familie, în general, chiar dacă pentru un timp el este
separat de propria familie; acesta este un aspect esenţial al pregătirii copilului pentru viaţa de adult;
A3. Funcţia: Comunicare (cu copilul) - Atribuţii:
 Stimularea dezvoltării personalităţii copilului;
 Dezvoltarea afectivităţii;

70
 Consiliere;
 Antrenare în exprimarea opiniei.
Activitate:
 Îl încurajează permanent pe copil ajutându-l să depăşească situaţia dificilă şi să-şi
recapete încrederea în sine, în familie, în societate;
 Îi explică foarte clar copilului rolul pe care îl are ca asistent maternal, insistând pe
faptul că părinţii naturali sunt unici şi de neînlocuit;
 Ascultă opiniile copilului şi îi stimulează iniţiativa;
 Stimulează comunicarea între copii;
 Încurajează autonomia copilului;
 Discută cu copilul într-un climat de încredere, respectă confidenţele copilului şi nu-i
înşeală încrederea.
B1. Funcţia: Comunicare (cu familia naturală sau adoptivă) - Atribuţii:
 Primire în vizită;
 Convorbiri telefonice;
 Corespondenţă.
Activitate:
 Conform deciziei Comisiei pentru Protecţia Copilului, asistentul maternal primeşte în
vizită părinţii sau alţi membri ai familiei (extinse) a copilului – după programul stabilit;
 Informează familia despre evoluţia copilului;
 Acceptă să răspundă la întrebările membrilor familiei despre evoluţia copilului;
 Ajută copilul să păstreze relaţia cu familia (ex.: îl învaţă să scrie scrisori sau felicitări
de sărbători);
C1. Funcţia: Comunicare (cu serviciul de protecţie de tip familial) - Atribuţii:
 Comunicare;
 Conform îndatoririlor contractuale.
Activitate:
 Informează periodic serviciul (conform contractului ori de câte ori i se cere) asupra
stării de ansamblu a copilului;

71
 Colaborează cu asistenţii sociali, psihologul, educatorul şi cu alte categorii de personal
la realizarea proiectului individual al copilului;
 Solicită ajutorul celorlalţi profesionişti atunci când este cazul;
 Este dispus să accepte evaluarea activităţii sale ori de câte ori angajatorul său
consideră necesar;
 Comunică orice modificare a stării sale personale şi familiale (stare de boală, conflicte
familiale etc.) susceptibilă să influenţeze îngrijirea copilului;
 Comunică de urgenţă persoanei de referinţă desemnate de angajator orice situaţie
dificilă legată de copil: fuga de la domiciliu, accident, boală, acte de delincvenţă.
C2. Funcţia: Participare la cursuri de formare şi de perfecţionare:
Activitate:
 Participă la cursurile organizate de serviciul public sau privat conform legii;
 Participă la reuniuni, dezbateri legate de profesiunea de asistent maternal ori de câte
ori este invitat;
 Acceptă faptul că profesia de asistent maternal reclamă o dorinţă permanentă de a
învăţa şi o conştientizare a limitelor capacităţii de intervenţie dat fiind că fiecare copil primit
în plasament sau încredinţare este diferit de cel primit anterior şi necesită un alt mod de
comunicare / educare / ocrotire;
 Învaţă să lucreze în echipă;
 Se informează pe teme legate de îngrijirea şi educarea copilului din surse viabile (cărţi
de specialitate, profesionişti, profesori) evitându-se sursele empirice;
Apelează la consiliere / informare de specialitate pentru a se autoproteja (ex.: să conştientizeze că
şederea copilului în familia sa este temporară şi să nu sufere foarte mult în momentul plecării
copilului).
3. Responsabilităţi:
 Întocmeşte fişa lunară de informare cu privire la situaţia copilului ocrotit în familia sa
(plasat sau încredinţat);
 Consemnează zilnic în jurnalul de activitate aspecte privind dezvoltarea fizică, psihică,
afectivă, simptomatologia copilului precum şi suferinţele, reacţii ale acestuia faţă de mediu (şcoală,
vecini, membrii familiei etc.);

72
 Răspunde de îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor şi atribuţiilor ce-i revin şi a
dispoziţiilor primite;
 Răspunde de calitatea rezultatelor ce le obţine şi de termenele prestabilite;
 Răspunde de respectarea legalităţii în domeniul său de activitate;
 Răspunde de respectarea normelor pentru protecţia copilului;
 Răspunde de păstrarea confidenţialităţii (secretul profesional);
 Răspunde civil, penal, material, administrativ, după caz.
Limite de autoritate:
 Ia decizii în ce priveşte buna creştere şi educare a copilului.

73
 Data____________
Locul___________
Judeţ___________
Operator________

Ghid de interviu
(adresat asistentului maternal profesionist)

1. Care este părerea dvs. faţă de copilul X?

2. Cum aţi descrie situaţia familiei copilului?
3. Cât de des menţine legătura cu părinţii?
4. Care este relaţia copilului cu familia dumneavostră?
5. De cine este mai ataşat copilul din familie?
6. Cât de des merge copilul în vacanţă, la familie?
7. Cum reacţionează copilul când îşi vede părinţii?
8. Cum reacţionează părinţii când îşi văd copilul?
9. Cât de mult contribuie părinţii la îmbunătăţirea situaţiei copilului lor?
10. Ce probleme întâmpinaţi cel mai des ?
11. Cum s-a adaptat copilul în centrul de plasament?
12. Care este relaţia dintre dvs. şi copil?
13. Cum se înţelege copilul cu colegii?
14. Dar cu membrii familiei dumneavostră?
15. Cum îşi petrece timpul liber copilul?
16. Îi place să participe la activităţile desfăşurate în cadrul şcolii?
17. Are prieteni?
18. Cât de comunicativ este copilul?
19. Cum se integrează în activităţile de grup?
20. Cât de des îşi exteriorizează sentimentele?
21. Cât de atent este copilul la explicaţiile ce i se dau?
22. Are grijă de lucrurile materiale din casă?

74
23. În ce măsură este implicat în realizarea autonomiei personale?
24. Respectă regulile de igienă personală?
25. Menţine ordinea în cameră?
26. Cunoaşte elementele de identificare personală?
27. Care sunt relaţiile sale cu colegii de la şcoală?
28. Cât de mult este implicat în realizarea activităţilor şcolare?
29. Cât de bine reţine copilul datele şi informaţiile?
30. Este acceptat de colegi în general?
31. După părerea dvs., care credeţi că sunt dorinţele cele mai mari ale copilului?

75
 Data____________
Locul___________
Judeţ___________
Operator________

Ghid de interviu
(adresat copilului – unde este cazul)

I. Date personale
1. Nume şi prenume________________
2. Data şi locul naşterii______________
3. Sexul__________________________
4. Religia_________________________
5. Etnie (naţionalitate) ______________
6. Ocupaţie_______________________
7. Clasa__________________________
II. Alte dimensiuni
1. Câţi fraţi ai?
2. Care este numele lor?
3. Cum te înţelegi cu ei?
4. Dar cu părinţii?
5. Cât de des te vizitează părinţii?
6. De cine eşti mai ataşat din familie?
7. Cât de des mergi în vacanţă, acasă?
8. Ce-ţi place să faci mai mult în vacanţă?
9. Cum te înţelegi cu familia a.m.p?
10. Dar cu colegii de la şcoală?
11. Eşti respectuos/respectuoasă cu personalul din instituţie?
12. Ai prieteni?

76
13. Îţi ajuţi prietenii/colegii la nevoie?
14. Participi la jocuri cu colegii?
15. Respecţi obiectele personale ale colegilor?
16. Eviţi conflictele cu colegii?
17. Cum îţi petreci timpul liber?
18. Îţi place să participi la activităţile desfăşurate în cadrul şcolii?
19. Respecţi regulile de igienă personală?
20. Îţi place să ai grijă de obiectele personale?
21. Respecţi regulile familiei?
22. Te deplasezi în afara casei?
23. Cât de des mergi la şcoală?
24. Cu cine îţi faci temele?
25. Cât de mult eşti implicat în realizarea activităţilor şcolare?
26. Cum te înţelegi cu colegii de la şcoală?
27. Dar cu învăţătorul/profesorul?
28. Care sunt disciplinele tale preferate?
29. Când nu înţelegi, adresezi întrebări?
30. Eşti atent la explicaţiile ce ţi se dau?
31. Ce îţi doreşti cel mai mult?
32. Ce îţi doreşti să faci atunci când vei fi mare?

77
 Data____________
Locul___________
Judeţ___________
Operator________

Ghid de interviu
(adresat mamei/tatălui copilului)

I. Date personale
1. Nume şi prenume________________
2. Vârsta_________________________
3. Sexul__________________________
4. Data şi locul naşterii______________
5. Religia_________________________
6. Etnie (naţionalitate) ______________
7. Ultima şcoală absolvită____________
8. Ocupaţia actuală_________________
9. Domiciliul______________________
10. Statutul matrimonial______________
11. Stare de sănătate_________________
II. Alte dimensiuni
1. Care este vârsta partenerului de viaţă?
2. Ce ocupaţie are?
3. Care sunt sursele dvs. de venit?
4. Câţi copii aveţi?
5. Care este ocupaţia lor actuală?
6. Care este motivul pentru care copilul beneficieză de măsură de protecţie specială?
7. Care sunt problemele cu care se confruntă copilul dvs.?
8. Cum aţi descrie relaţia dintre dvs. şi copil?

78
9. Care sunt relaţiile copilului cu familia?
10. Dar cu membrii familiei substitut?
11. Care este relaţia dvs. cu membrii familiei substitut?
12. Cât de des vizitaţi copilul ?
13. Cât de mulţumită sunteţi de felul în care copilul este îngrijit ?
14. Care este relaţia copilului cu ceilalţi copii?
15. Dar cu colegii de la şcoală?
16. Cum aţi descrie situaţia şcolară a copilului?
17. Cât de des menţineţi legătura cu şcoala?
18. Cum s-a adaptat copilul normelor şcolii speciale?
19. Respectă regulile de igienă personală?
20. Cât de des merge copilul la dvs. în vacanţă?
21. Cum îşi petrece timpul copilul în vacanţă?
22. Ce îi place cel mai mult să facă?
23. Când este acasă, copilul are prieteni?
24. Care este atitudinea copilului acasă?
25. Cum se înţelege cu ceilalţi fraţi?
26. Este interesat de activităţile din jur?
27. Ce îşi doreşte cel mai mult copilul să facă atunci când va creşte mare?
28. Cum reacţionează copilul la întoarcerea în familie?
29. Ce credeţi că se poate face pentru îmbunătăţirea situaţiei copilului dvs.?

79
3. RAPORT DE EVALUARE PRIVIND SITUAŢIA PSIHO – SOCIALĂ A
SOLICITANTULUI CERERII DE ATESTARE CA ŞI ASISTENT
MATERNAL PROFESIONIST

I. Date despre solicitant

II. Date despre membrii familiei
III. Climat familial
IV. Capacitate parentală
V. Starea de sănătate a membrilor familiei
VI. Venituri
VII. Atitudinea faţă de copilul primit în plasament
VIII. Concluzii şi propuneri

80
 4. RAPORT DE EVALUARE PERIODICĂ A SITUAŢIEI SOCIO-PSIHO
MEDICALE ŞI ŞCOLARE A COPILULUI/TÂNĂRULUI

Data ultimei evaluări:

Date despre copil/tânăr:
Nume şi prenume:
Locul şi data naşterii:
Hotărârea/ Sentinţa Civilă în baza căreia s-a instituit măsura de protecţie specială
conform Legii 272/2004
Reprezentant legal:
Etnia: română
Religia: ortodoxă
Date despre familia substitut:
Nume şi prenume asistent maternal profesionist
Atestat nr./data emiterii de către Comisia pentru Protecţia Copilului
Domiciliul legal:

Situaţie şcolară a copilului/tânărului:

Stare de sănătate:
Reabilitare:
Evaluare psihologică:
Socializare şi petrecere a timpului liber:
Menţinerea legăturii cu familia / alte persoane importante:
Dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă:
Posibilitatea reintegrării în familie:
Concluzii:

81
 CAPITOLUL VI
BIBLIOGRAFIE

1. Balahur, Doina, Protecţia drepturilor copilului ca principiu al asistenţei sociale,

Editura All Beck, Bucureşti, 2001.
2. Cojocaru, Daniela, Copilăria şi construcţia parentalităţii, Asistenţa maternală în
România, Editura Polirom, 2008.
3. Cojocaru, Ştefan, Prevenirea abandonului şi dezinstituţionalizarea copiilor, apud
Howe, D., Ataşament, pierdere şi protecţia copilului, în vol. Populaţii vulnerabile
şi fenomene de auto-marginalizare, (coord.) Miftode, V., Editura Lumen, Iaşi,
2002.
4. Hotărârea nr. 679/2003 privind condiţiile de obţinere a atestatului, procedurile
de atestare şi statutul asistentului maternal profesionist, publicată în Monitorul
Oficial Partea I, nr. 443/23.06.2003.
5. Hotărârea nr. 1434/2004 privind atribuţiile şi regulamentul cadru de organizare
şi funcţionare a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
6. Hotărârea nr. 1437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a
comisiei pentru protecţia copilului.
7. Irimescu, Gabriela, Tehnici specifice în asistenţa socială. Curs, Editura Univ.
[Link], Iaşi, 2002.
8. Irimescu, G., Asistenţa socială a familiei şi copilului, Note de curs, vol. Asistenţa
socială. Învăţământ la distanţă, Editura Universităţii Alex. I. Cuza, Iaşi, 2005.
9. Iluţ, Petru, Sociopsihologia şi antropologia familiei, Editura Polirom, Iaşi, 2005.
10. Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 557/23 iunie 2004.
11. Legea nr. 18/1990 privind ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la
drepturile copilului, publicată în Monitorul Oficial nr. 314/13.06.2001.
12. Miftode, Vasile, Fundamente ale asistenţei sociale, Editura Eminescu, Bucureşti,
1995.
13. Miftode, Vasile, Irimescu, Gabriela, Ghid de practică în asistenţa socială, Editura
Un. Al. [Link], Iaşi, 2002.

82
14. Poede, George, Familia Foster – un serviciu social în căutarea identităţii, în
volumul Asistenţa Socială în România şi Marea Britanie, UNICEF, Bucureşti,
2000.
15. Strategia Judeţeană în Domeniul Asistenţei Sociale 2008-2013.
16. Şoitu, Conţiu, Instituţionalizarea copilului – formă istorică de protecţie socială,
vol. Pupulaţii vulnerabile şi fenomene de automarginalizare, (coord.) Miftode,
V., Editura Lumen, Iaşi, 2002.
17. Zamfir, C., Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993.
18. World Vision România, Manual de bune practici în asistenţa socială
comunitară, Iaşi, 2003.

83
84