1

MODULUL 6: BARIERE IN ACCESIBILITATE

Cuprinsul suportului de curs

1. Probleme ale persoanelor cu handicap
I. BARIERE DE MEDIU
I.1. Barierelor arhitectonice
I.2. Transportul persoanelor cu dizabilitati
I.2.1. Bariere sociale in calea accesibilitatii la mijloacele de transport

a. Lipsa contientizarii publicului cu privire la handicap
b. Lipsa de formare si sensibilizare a personalului
c. Comunicare
d. Costuri

I.2.2. Bariere psihologice in calea accesibilitatii
I.2.3. Barierele structurale
a. Obtinerea de informaii
b. Designul vehicolelor
c. Infrastructura de transport
d. Mediul inconjurator si deplasarea
e. Planificare
I .3. Barierelor de comunicare
II. BARIERE DE ATITUDINE
II. 1. Depirea obstacolelor legate de prejudeci i stigmatizare
II. 2. Depirea obstacolelor legate de piaa forei de munc
III. Educaia
IV. Documente legislative
Referinte legislative
Documente legislative
Bibliografie





2

MODULUL 6: BARIERE IN ACCESIBILITATE SUPORT DE CURS

Fiecare dintre noi are dreptul la o viata decenta si productiva, in conditii de libertate, egalitate,
echitate si respect pentru fiinta umana. Pentru persoanele cu problem de sanatate sau dizabilitate
atingerea acestui acest obiectic resprezinta o mare provocare. Acest modul vorbeste de barierele
care stau voit sau nevoit in calea acestor persoane, in procesul lor de integrare si de participare la
viata cetatii, ca si membri egali in drepturi si obligatii cu ceilalti.
Barierele in calea persoanelor cu dizbilitati din lumea intreaga si in special cele din tarile in curs de
dezvoltare sunt asemanatoare, daca nu similare cu cele din tarile dezvoltate. Este adevarat ca
Europa de Vest si America de Nord au inceput ceva mai devreme procesul de ameliorare sau
anihilare a acestor bariere decat restul lumii, ceea ce face ca experienta lor sa poata fi utilizata
pentru ameliorarea mai rapida a conditiilor din celelalte tari.
In fapt, tari din Europa de Est, Asia si America Latina au inceput, chiar daca mai tarziu
implementarea unor masuri de inlaturare a barierelor care ingradesc atat mobilitatea cat si afirmarea
persoanelor cu dizabilitati, incluzand aici si Romania.
Acest suport de curs nu-si propune o descriere detaliata a standardelor si masurilor, deoarece
acestea se regasesc in legislatia specifica, ci isi propune o abordare mai directa, o descriere a
barierelor cu care se confrunta aceste persoane in viata de zi cu zi, din perspectiva celor care se
confrunta cu aceste probleme, deci o descriere mai putin tehnica. Suportul de curs isi propune
asadar sa evidentieze o parte barierele care stau in calea persoanelor cu dizabilitati si felul in care le
afecteaza acestora viata de zi cu zi, lasand cursantului posibilitatea de aplica cateva din efecte
asupra tuturor celorlalte aspecte ale vietii persoanei cu dizabilitati.

Accesibilitate ansamblul de masuri si lucrari de adaptare a mediului fizic, precum si a
mediului informational si comunicational, conform nevoilor persoanelor cu handicap, factor
esential de exercitare a drepturilor si de ndeplinire a obligatiilor persoanelor cu handicap n
societate (Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap);
Accesibilizare nlaturarea obstacolelor care mpiedica miscarea libera n mediul ambiant si
accesibilizarea diverselor zone ale societatii cum ar fi: spatiile de locuit, institutiile publice,
serviciile de transport public, mijloacele de transport, strazile, mediul exterior, etc. (O.U.G.
102/1999 privind protectia speciala si ncadrarea n munca a persoanelor cu handicap, cu
modificarile si completarile ulterioare.

In Europa de Est, Asia si America Latina experienta in ceea priveste accesibilizarea este relativ
noua si deci este prematur sa vorbim despre exemple de buna practica. Atentia ne va fi focusata pe
o serie de practici care si-au dovedit utilitatea si necesitatea.

1. Probleme ale persoanelor cu handicap
n lumea aceasta cu dezvoltare rapida, multe lucruri bune s-au ntmplat i se ntmpl n continuare
ntr-un ritm foarte alert. Estetica i Tehnologia si-au dat mna pentru desfiintarea unor bariere din
mediul inconjurator. n acest context si atitudinea fata de handicap este intr-o sensibila schimbare,
tendinta fiind de eliminare a barierelor care ingradesc pe cei mai dezavantajati dintre noi.
Barierele n societate pot fi clasificate n principal n dou categorii: barierele de mediu si
barierele de atitudine.
Barierele majore de mediu sunt de dou tipuri: de arhitectur i de comunicare, la care se adauga
lipsa de informaii, care este un alt obstacol major cu care se confrunt persoanele cu handicap.
3

I. BARIERE DE MEDIU
I .1. Barierelor arhitectonicen cldiri includ lipsa de rampe, balustrade, semnalizari in imagini si
Braille, spaii corespunztoare de deplasare, podele rezistente la alunecare, toaletele accesibile
pentru scaune cu rotile, rafturi, lavoare si telefon de la o nlime accesibil, semne rutiere adecvate,
anunturi audio-vizuale cu culori luminoase, spatiu pentru utilizatorii scaunului cu rotile, spaii de
parcare accesibile, modificari ale zonelor de joac / echipamentelor i regulilor. Toate acestea sunt
menite sa asigurea dreptul persoanelor cu dizabilitati de a avea acces la toate aspectele vietii sociale
si culturale fara piedici sau bariere.
Acest tip de infrastructur gandita in ajutorul persoanelor cu disabilitati, trebuie sa le faciliteze
accesul fizic in diferite spatii, sa le sporeasca siguranta si sa minimalizeze dependenta de alte
persoane. n afar de a faptul ca aceste persoane devin independente de mediu, aceste facilitati le
cresc ncrederea n sine i se evita astfel ntrzierile inutile de adaptare la mediu.
Este interesant de notat faptul c pentru crea adaptarile necesare accesului persoanelor cu
dizabilitati intr-o cladire, costurile cresc cu doar 2% din costurile totale de construcie. O mulime
de adaptri eficiente pot fi fcute n interiorul i n exteriorul cldirilor pentru a le face in intregime
fr bariere. Majoritatea structurilor de accesibilitate / modelelor au standarde specifice, care a fost
acceptat universal. Unele dintre aceste caracteristici sunt cele pe care le prezentam in continuare:
Rampele trebuie s aib un gradient cu raport de
1:12; spaiu de parcare pentru persoanele cu
handicap nu trebuie s fie mai departe de 30 de
metri de intrarea principal; barele de mn de la
balustrade trebuie s fie circulare i sa aiba 40-
45mm in diametru; usile trebuie sa aiba minim 900
mm deschidere; toalete ar trebui s aib 1750 x 2000
mm (minim); suprafata trebuie sa fie fara denivelari
i chiuvetele trebuie s fie prevzute cu un spaiu de
genunchi de 760 mm latime; adncimea de 200 mm i 650 - 680 mm nlime.

I.2. Transportul persoanelor cu dizabilitati
Avand in vedere ca transportul reprezinta una dintre cele mai importante provocari pentru o
persoana cu dizabilitati, in special in lumea moderna, ne vom opri ceva mai mult asupra acestei
probleme, pe care o vom analiza mai in detaliu, pentru a o intelege mai bine in toate dimensiunile,
aspectele si implicatiile ei. Cand analizam posibilitatile de transport pentru o persoana cu dizabilitati
incepem prin a ne pune niste intrebari a caror raspunsuri ne pot da o imagine de ansamblu:
- Persoana are acces la transportul privat sau public poate persoana sa conduca?
- Sistemul de transport accesibil pentru persoana o poate conduce pe aceasta in zona de
recreere sau cea de sport sau in aproierea unei statii pentru mijloacele de transport in
comun?
- Transportul in comun este accesibil pentru persoanele cu dizabilitati?
- Costul unui mijloc de transport privat este cu mult mai mare? Exemplu taxi.
- Informatiile despre transportul in comun pot fi vazute sau auzite de catre persoana cu
dizabilitati?
- Personalul care deserveste mijloacele de transport in comun isi cunosc indatoririle cu privire
la transportul persoanelor cu dizabilitati?
- Persoana cu dizabilitati poate sa foloseasca trenul? (3., p.9)

I.2.1. Bariere sociale in calea accesibilitatii la mijloacele de transport

a. Lipsa contientizarii publicului cu privire la handicap
Personalul care deserveste mijloacele de transport pot crea bariere pentru persoanele cu handicap
care utilizeaza mijloacele de transport public. Problemele asociate lipsei generale de contientizare
4

n rndul publicului cu privire la nevoile persoanelor cu handicap, sunt evideniate n aproape
fiecare discutie cu persoanele cu dizabilitati.
Din cauza barierelor structurale care prevaleaza in sistemul de transport public, mai multe persoane
cu dizabilitati au confirmat ca au nevoie de asisten atunci cnd cltoresc. Dac nu este nsoit de
o escorta (n mod normal, un membru al familiei, prieten sau escorta pltita), persoana cu handicap
a trebuit s se bazeze pe asisten din partea personalului sau a celorlali pasageri. Probleme au fost
ntmpinate de multe ori atunci cnd se solicit ajutorul, deoarece persoana cu dizabilitati a primit
ajutor de la ceilali pasageri ntr-o maniera umilitoare sau autoritara sau acestia nu au dat nici o
importanta problemelor persoanelor cu handicap. Ajutorul dat n mod incorect ar putea submina
stima de sine a persoanei cu handicap, asa cum a explicat unul dintre acestia:
"De multe ori cnd am rugat un trector s m ajute s traversez drumul, unii fac aceasta fie
tragndu-ma de guler sau maneca tricoului. n acel moment, m simt att de inferior i
nesemnificativ" (persoan de sex masculin, cu deficiene de vedere).
Alti pasagerii par sa nu fie contieni de dificultile pe care aciunile lor le-ar putea provoca
persoanelor cu handicap. De exemplu, un participant cu o insuficien de vedere a descris un
incident, cand a cerut s i se spun cnd vine autobuzul, care pana la urma a plecat fr ca persoana
sa primit vreun raspuns. Prin urmare, persoana cu handicap a fost lsata sa stea n picioare n
ateptare pe termen nelimitat, fara sa stie ca trebuie sa intrebe pe altcineva s-l ajute pentru a
identifica autobuzul.
Personele cu dizabilitati au raportat de asemenea, probleme cu ceilali pasageri, care nu sunt dispui
s renune locul lor in mijlocul de transport sau folosesc un scaun destinat prioritate pentru pasagerii
cu handicap, n special n cazul n care vehiculul a fost aglomerat.
"n timp ce cltoresc cu autobuzul mi este greu s stau in picioare pentru o perioad de timp mai
lunga. Cu toate acestea, chiar daca am rugat in mod repetat, nimeni nu mi-a oferit locul sau"
(persoana cu handicap fizic)
Persoanele de sex feminin au afirmat ca adesea unii barbati au interpretat n mod eronat cererile lor
de ajutor i li s-au facut avansuri nedorite. Acest lucru a fost adesea legat de dificulti de
comunicare.

b. Lipsa de formare si sensibilizare a personalului
Ca furnizori de servicii publice, personalul din transporturi joac un rol important ca interfa
ntre pasageri i servicii. Totui atitudini negative ale personalului i ignorana lor au fost raportate
ca obstacole specifice n calea utilizrii transportului public. Personalul nu a dorit de multe ori s
ofere asisten pentru a ajuta pasagerii la localizarea staiei de autobuz corecte, in utilizarea
platformei pentru carucior a vehiculul; sau sa ofere sprijin pentru a urca la bordul vehiculului i
gsirea un loc disponibil, sau de a-l informa atunci cnd au ajuns la destinatie. Sunt raportate si
situatii in care persoanelor cu handicap li s-a refuzat accesul in microbuz sau taxi, de catre sofer.
"Ei nu ateapt atunci cnd te vd venind mai ales daca esti cu handicap si pleaca mai departe"
(persona cu handicap fizic).
Practicile normale de funcionare au cauzat, de asemenea, dificulti pentru muli pasageri. Adesea
cantitatea de timp permis pentru mbarcarea in vehicol a fost insuficient. n conditii de aglomeratie
calatorii nu au avut timp suficient s recunoasc autobuzul, sa treaca prin mulime i sa urce la
bordul vehiculului. Practici ale unor soferi de a nu respecta itinerariul sau de a nu opri in statiile
intermediare de autobuz, a fcut dificil pentru calatorii cu probleme de vedere sau cognitive sa
identifice locul de oprire la care s coboare.
Modul de a conduce vehiculele pot cauza dificulti, astfel persoane cu dizabilitati au simtit
disconfort si durere din cauza accelerarii rapide i frnarii, iar decizia soferilor de a opri departe de
statia de autobuz a creat dificultati persoanelor cu dizabilitati sa urce la bord.
Persoanele cu dizabilitati au raportat de asemenea probleme in utilizarea facilitatilor la care au
dreptul, astfel unii au fost obligati sa plateasca biletul desi aveau gratuitate sau unii cu deficiente de
auz au fost bruscati, deoarece nu au putut nelege sau auzi cererea.
5

Lucrurile sunt si mai complicate cand e vorba de persoanele cu deficiente intelectuale, probabil,
deoarece dizabilitate lor este "ascunsa".

c. Comunicare
Oamenii cu deficiente de auz i / sau deficiente de vorbire se confrunta frecvent cu dificulti in
comunicarea cu personalul i a altor pasageri. n cazul n care informaiile vizuale, cum ar fi
indicatorul de destinaie n vehicule a fost absent (de obicei in cazul microbusului), pasagerii au
avut dificultati in identificarea vehiculului in care trebuie sa urce. Limbajul semnelor nu este inteles
decat de foarte putine persoane, astfel ca posibilitile de a solicita bilete sau informaii au fost
deseori limitate. Aceasta reprezinta o mare problema si preocupare pentru persoanele cu dizabilitati,
deoarece in cazul in care se confrunta cu dificultati, persoana cu dizabilitati nu are posibilitatea de a
comunica soferului sau altor calatori.
d. Costuri
Costurile ridicate de transport au fost evideniate aproape universal ca o barier semnificativ
pentru mobilitate - mai ales din moment ce persoanele cu handicap de multe ori trebuie s suporte
costuri mai mari dect omologii fara dizabilitate.
Prima problem referitoare la mobilitate o reprezinta obtinerea unor echipamente si dispozitive cum
ar fi scaune cu rotile, cadre pentru deplasare, crje sau aparate auditive. Chiar i n cazul n care
acestea sunt oferite gratuit, costurile de ntreinere pot fi prohibitive.
In cazul deplasarilor pe distante mai mari persoanele cu deficiene fizice, n special utilizatorii de
scaune cu rotile, sunt nevoiti sa utilizeze mijloace de transport mai scumpe, deoarece cele ieftine, au
fost inaccesibile. De retinut ca uneori aceste mijloace de transport taxeaza suplimentar transportul
scaunului cu rotile fiind considerat bagaj, ca sa nu mai adaugam faptul ca majoritatea acestor
persoane au nevoie de insotitori.

I.2.2. Bariere psihologice in calea accesibilitatii
Unele persoane cu dizabilitati sunt foarte constiente de handicapul lor i evitat interactiunea cu alti
oameni, exemplu evita utilizarea unor mijloace de transport sau solicitarea de ajutor.
"Eu nu ma duc in public sau in mijloace de transport pentru c eu sunt timida si nu vreau ca
oamenii s tie c sunt surda" (femeie, cu deficiente de auz)
ngrijorarea cu privire la securitatea personal este de asemenea o problema serioasa pentru unele
persoane cu dizabilitati, in special femeile.
"Mi-e teama sa stau pe locurile special destinate personelor cu dizabilitati in salile de asteptare,
mijloace de transport, parcari. De multe ori sunt ocupate de betivi sau alte persoane care nu-mi
inspira incredere, asa ca prefer sa stau sau sa calatoresc impreuna cu ceilalti, chiar daca e mai
aglomerat." (Femeie, handicap fizic)
O alta preocupare, manifestata in special in orasele mari este aceea la adresa taximetristilor, care
sunt suspectati ca fac ocoluri nejustificate si ca i-ar insela la plata. Altii nu se simt in siguranta
atunci cand merg pe drumuri sau trotuare, in special daca se afla in preajma sau in mijlocul unui
trafic intens.

I.2.3. Barierele structurale
a. Obtinerea de informaii
Semnalizarile i tablele indicatoare sunt uneori prea mici pentru ca persoanele cu deficiene de
vedere s le poata citi i foarte rar exista informaii disponibile n formate alternative. Persoanele cu
6

dizabilitati de ordin senzorial, doar rareori sunt contieni de modificri in program sau anulri, in
cazul mijloacelor de transport.
"Dac apar modificari in programari sau intarzieri, eu nu pot auzi anuntul. Eu vd doar ca toat
lumea se mic repede mai departe, i asta imi creaza confuzie" (persoana cu deficiente de auz).
Utilizatorii de scaune cu rotile se plang ca indicatoarele si afisajele sunt adesea plasate prea sus
pentru a le vedea.

b. Designul vehicolelor
Designul trenurilor, autobuzelor, taxi-urilor prezinta bariere majore de utilizare pentru persoanele
cu dizabilitati, dar uneori chiar si pentru ceilalti calatori, pentru motive precum:
- pragul de urcare in vehicul prea inalt, in
special prima treapta, (de obicei pn la 50 cm
de la sol);
- lipsa manerelor de prindere la intrri i n
interiorul vehiculelor;
- deschiderea uii prea mica;
- culoarele dintre scaune sunt prea nguste, la fel
si spaiul dintre scaune, care mpiedic
manevrarea n interiorul vehiculelor;
- podeaua vehiculelor este alunecoas sau
denivelata.
Nevoile unor persoane cu dizabilitati sunt de aa
natur c problemele enumerate mai sus
le-au facut imposibila intrarea n vehicul, fr ajutor. Pasagerilor cu dificulti grave de deplasare,
utilizatorii de cadre, scaune cu rotile, crje, le-a fost in cea mai mare parte imposibil sa urce in
autobuz sau tren singuri, fara ajutor.
Unii utilizatori de scaune cu rotile s-au transferat din scaunele lor n vehicol trndu-se sau fiind
ridicati de alte persoane, insa ramane problema gsirii de spaiu pentru depozitarea scaunului.

c. I nfrastructura de transport
Din pacate cei care proiecteaza vehicule de transport de prea putine ori se gandesc la persoanele cu
dizabilitati, creand fara voia lor barierele structurale n calea mobilitii acestora. In aceeasi situatie
se gaseste si problema celor care proiecteaza infrastructura de transport, adica staiile de tren si de
autobuz, care sunt rareori proiectate avand nevoile persoanelor cu handicap n minte.
Persoanele cu dizabiliti fizice au confirmat ca accesul in tren si autobuz le-a fost restrictionat nu
numai de constructia inadecvata a unor scari si trepte dar si de lipsa unor spatii de asteptare, toalete
adaptate sau oficii/case de bilete prea inalte. "... Diferena dintre peron si podeaua metroului poate
fi de pn la 10 cm. Rotile din fata ale caruciorului pot cdea ntre".
Staii de autobuz, care nu au fost pavate, ofera un spatiu prea mic de manevra pentru scaunele cu
rotile iar absenta unor copertine poate sa afecteze calatorii care sufera de albinism (lipsa de
pigmentare a pielii) care au nevoie de protecie la cldur i la razele solare, atunci cnd cltoresc.

d. Mediul inconjurator si deplasarea
Mediul inconjurator reprezint adesea primul obstacol in calea deplasarii persoanelor cu dizabilitati.
Problemele mentionate de cei in cauza sunt de cele mai multe ori o combinatie intre defecte de
proiectare, design inadecvat sau contruire proasta, management inadecvat i caracteristicile naturale
ale terenului.
n majoritatea oraelor din Romania s-a dovedit, ca lipsa pavajelor sau ntreinerea acestora n mod
inadecvat a limitat mobilitatea persoanelor cu diverse handicapuri. Suprafete neregulate, gramezile
de gunoi, vegetaia neingrijita ii sileste de multe ori s utilizeze drumurile in locul trotuarelor,
crescand vulnerabilitatea lor. Pentru persoanele cu deficiene vizuale, este de asemenea dificil de
7

identificat de multe ori unde se afla trecerile de pietoni si sa afle cand e momentul sa traverseze si
cat timp au alocat pentru acesta.
Nereglementarea unor practici sau nerespectarea acestora de catre cetateni creaza adevarate capcane
pentru pietoni si pentru persoanele cu dizabilitati in special, cu ar fi:
- Lucrari de reparatii la drumuri neterminate si lsat deschise, fr avertizari sau masuri de
protecie;
- Lasarea unor gramezi de gunoi menajer sau a unor maldare de zapada pe trotuar;
- Vehicule parcate pe trotuare i vnztorii ambulanti pe trotuare i zone pietonale.
- Parcarea unor biciclete, motociclete, autoturisme n mod aleatoriu.
e. Planificare
Multe bariere cu care se confrunt persoanele cu handicap pornesc inca de la planificarea reelelor
publice de transport i de servicii. Iata cateva dintre acestea:
absena retelelor de transport public n unele zonele restrictioneaza de mobilitatea tuturor
persoanelor, in special cele cu handicap
un numar insuficient de mijloace de transport conduce la supraaglomerarea vehiculelor, ceea
ce exacerbeaza problemele, persoanele nu-si gasesc un loc unde sa se aseze, mai ales in
orele de varf.
Distanta mare intre locurile de parcare, gari, autogari, statii care obliga pasagerii care
calatoresc pe distante lungi si trebuie sa schimbe mijlocul de transport, sa mearga pe jos de
la una la cealalta.
Traseele sunt gandite sa acopere in principal distanta intre domiciliu si locul de munca,
neglijand alte destinatii, cum ar fi cele cu servicii medicale, ingrijire sau educatie.

I.3 Barierele de comunicare

Barierelor de comunicare li se acorda din pacate insuficienta atentie. Oamenii care se confrunta cu
bariere de comunicare sunt cei care se confrunt cu multe greuti n socializare. n prezent,
comunicarea este considerata ca legata de limba si de vorbire. n realitate, mult mai multa
comunicare se produce in tacere. Este vorba despre o coal de gandire total eronata, care considera
ca persoanele cu handicap de comunicare nu pot s comunice sau nu tiu s comunice. Adevarul
este cu totul altul. Oricine i fiecare comunic intr-un fel sau altul in viaa de zi cu zi. Dar,
societatea contemporana care se pretinde a fi comunicativa si comunicabila, nu se deranjeaza s
incerce s neleag ceea ce comunic persoanele cu dizabilitati. Drept dovada sunt cazurile de
copii, tineri si adulti cu handicapuri severe care au reusit in lumea intreaga si in Romania, sa
absolve cu note mari diferite forme de invatamant, chiar daca nu putea comunica prin formele
clasice, verbal sau prin semne.
Prin urmare, este responsabilitatea societii de a elimina barierele n comunicare, astfel nct orice
persoan sa poata comunica n modul n care el / ea dorete i este confortabil; este in fapt dreptul la
exprimare de care orice persoana trebuie sa se poata bucura.
Printre obstacolele majore n calea de comunicarii n societate se numr lipsa materialelor n
Braille / manuale / reviste / monitoare oficiale / ziare i facilitati de scriere pentru persoanele cu
deficiene de vedere, lipsa de interprei de limbaj mimico-gestual pentru persoanele cu deficiene
auditive, lipsa de dispozitive tehnice pentru persoanele cu dizabiliti severe i neacordarea
importanei cuvenite cercetrii privind comunicarea alternativ care, desi necesita resursa umana
suplimentara, contribuie in timp la dezvoltarea societatii. n afar de acestea, exist o nevoie imens
pentru un sistem de examinare prietenos a persoanelor cu dizabilitati, care sa utilizeze metode de
comunicare alternative, iar acest sistem implic o mare varietate de opiuni i adaptri.
Domeniile afectate de aceste bariere includ educaia i informarea, => ceea ce conduce la
dizabilitate intelectual si dificultate in ocuparea unui loc de munc => care conduce la handicap
financiar, dificultati de petrecere a timpului liber, => care conduce la probleme de sntate, toate
8

acestea afectand drepturile i capacitatile acestor persoane cu dizabilitati. => Toate acestea conduc
la izolarea de societate, => care afecteaz stima lor de sine, => afecteaza respectul societatii pentru
ei i demnitatea vieii, => si care vor conduce la un handicap emotional. Dupa cum putem vedea
este vorba despre un cerc vicios.
Problema real din spatele acestor bariere este atitudinea insensibila a societii fata de dizabilitate.
Chiar si o lege strict poate face foarte puin, dac nu exist o schimbare n mentalitatea oamenilor
i dorina de a accepta i respecta persoanele cu dizabilitati. Atitudinea generala acum este aceea de
a lega persoana dizabila de dizabilitatea sa si nu i nu de abilitile ei. Societatea ar trebui s fie
suficient de deschisa pentru a accepta tot ce este diferit, deoarece lumea exista tocmai pentru ca
exista diferene i pentru ca intrea aceastea exista un echilibrului natural.
Este, de asemenea, datoria fiecrui membru al societii s respecte drepturile individuale i
reciproce ale oricarui membru (fie ea si persoana cu dizabilitati) a societii. Societatea ar trebui s
dezvolte o tendin natural de a oferi anse egale persoanelor cu dizabilitati, nu numai pentru ca
acestea trebuie sa bucure de drepturile lor, ci i pentru ca acestea pot de asemenea sa contribuie la
progresul societatii.
Toi cetenii trebuie s aib respect si sa valorizeze contribuiile persoanelor cu dizabilitati ca si pe
cea a lor insisi. Pentru ca o astfel de schimbare atitudinal s se ntmple, societatea ar trebui s
cread n oamenii cu dizabilitati i c acestia sunt la fel ca oricine altcineva.

II. BARIERE DE ATITUDINE

II. 1. Depirea obstacolelor legate de prejudeci i stigmatizare
Stigmatizarea este de fapt o atitudine care are ca scop marginalizarea i ostracizarea cuiva pentru c
acea persoan este diferita, fie are o problema de sanatate, fie de infatisare, fie o diferenta culturala
sau religioasa.
Daca in secolele precedente stigmatizarea era foarte directa si avut consecinte dramatice pentru
multe categori de populatie, care variau de la frica la comportament violent, cu timpul aceasta sa
atenuat sau a devenit din ce in ce mai subtila. De exemplu, o astfel de persoan, in cazul nostru o
persoana cu dizabilitati, este foarte greu sau deloc acceptata sa se cazeze la un hotel sau s adere la
un club social.
Din fericire exist o contientizare sporit a faptului c handicapul nu este att de mult o depreciere
a individului cat mai ales un produs al mediului n care el sau ea triete. n formele sale cele mai
avansate, stigmatul duce la excluderea persoanei de la mai multe sfere de funcionare social.
Stigma poate avea consecine dezastruoase atunci cnd o persoan cu dizabilitati, spre exemplu cu o
problem de sntate mental, ncepe s cread c el / ea merit s fie tratat ntr-un astfel de mod.
Stigma se poate manifesta, de asemenea, prin "negarea" competenei, capacitatii i potenialul
persoanei.
Cel mai bun mod de a combate stigmatizarea este prin educaie adecvat i oferire de informaii.
Aceasta poate include o campanie de informare a publicului, cursuri, conferinte, etc. Este important
a delimita foarte exact ce componenta a "stigmatului general" dorim s abordam i s dezvoltam un
plan de aciune specific pentru aceasta.
Mass-media contribuie la aceasta situatie deoarece adesea prezinta persoanele cu dizabilitati, in
special pe cele cu boli mintale ntr-o lumina nefavorabil. In Marea Britanie (7. Pag 28) un studiu
demonstrat c aproape jumtate din jurnaliti aveau prejudecati cu privire la sntatea mintala. In
consecita consideram ca, codurile de etic ar trebui s fie consolidate i aplicate cu mai multa
rigurozitate pentru eradicarea "senzaionalismului" cu care presa trateaz poveti care implic
persoane cu "presupuse" sau "reale" probleme de sanatate mentala.
Deoarece mass-media joac un rol crucial n filtrarea informaiilor care ajung la public, este evident
c toate eforturile ar trebui s fie fcute de ctre profesioniti in sntate mentala care vor lucra
ndeaproape cu jurnalistii si vor corecta ideile preconcepute. Recunoastem ca in ultimii ani mass-
media a facut progrese atat la nivel international cat chiar si la nivel national, si au existat mai multe
9

discuii in presa scrisa si la televiziune n ceea ce privete situaia problematica a handicapului, care
fusese-ra trecute cu vederea n mod tradiional.
Astzi, cei care fac advocacy pentru persoanele cu dizabilitati se bucura de mai mult succes,
deoarece au la indemana mult mai multe cai de a comunica si sensibiliza, in afara presei scrise si
vizuale, cum ar fi internetul.
La nivel internaional suporterii personelor cu dizabilitati si-au redefinit strategia prin combinarea a
trei teme care sunt de interes si pentru mass-media:
- redefinirea problemei drepturilor universale ale omului,
- supunerea atentiei publice a problemei instituiilor rezideniale menite sa izoleze persoanele
- i sustinand crearea de servicii de baza la nivel de comunitate.
S-a dovedit ca acest tip de abordare poate in cele din urm, ameliora miturile i stereotipurile
negative i, poate avea un impact i influena aparitia unor oportuniti de munc pentru persoanele
cu dizabilitati, chiar si pentru cele cu dizabilitati mentale.
O alt modalitate important de a combate stigmatizarea este de a informa comunitatea cu privire la
exemplele de buna practica i programe care functioneaza cu succes.

II. 2. Depirea obstacolelor legate de piaa forei de munc
De obicei cand o persoana cauta un loc de munca, unul dintre cele mai importante aspecte analizate
de catre anagajator sunt antecedente de munca. Acest lucru pune n mod evident in dezavantaj
persoanele cu dizabilitati, in special cele cu boli psihice grave.
Modificrile n structura forei de munc nseamn c exist mai puine de locuri de munc lowtech
disponibile. Aceasta inseamna ca este necesara pregtirea acestora pentru a dobndi competene
care sa le permita accesarea de noi locuri de munc.
Profesionitii din serviciile sociale, agentiile de ocupare a fortei de munca i lucrtorii n domeniul
dizabilitii trebuie s-si aminteasca c angajatorii nu sunt agenii cu scop caritabil si social i ca
sunt n mod tradiional reticente n a angaja persoane, care au suferit in trecut sau sufera in prezent
de boli mintale grave sau handicapuri fizice care le diminueaza randamentul. Angajatorii sunt
ingrijorati ca angajarea acestor persoane ar putea conduce la o pierdere de productivitate iar aceasta
ingrijorare trebuie s fie atenuata.


III. Educaia

Crearea de coli speciale i pregatirea de cadre didactice speciale, atat in Romania cat si n lume, a
reprezentat n fapt - o mare greeal. Dac nu ar fi existat coli speciale, nici profesori speciali,
probabil, societatea ar fi nvat de-a lungul anilor sa trateze nediscriminatoriu si sa includa
persoanele cu dizabiliti. Dar segregarea copiilor a condus cumva la sentimentul ca scolile
obisnuite nu sunt obligate si nu au responsabilitatea de a include toi copiii.
Este un fapt bine cunoscut c nscrierea n coala de mas n sine nu este rspunsul. Este important
pentru ca sistemul de nvmnt sa rspunda la nevoile persoanelor cu dizabilitati. Chiar i sistemul
de nvmnt integrat ofera servicii doar pentru persoane cu handicap usor. Cine primete educaie
special nu va beneficia de un curriculum standardizat, i drept urmare, foarte puini ajung pn la
facultate sau chiar in clasa a 11-a sau a 12-a.
Rezultatele unui sondaj efectuat n 320 de universiti i coli din lume arat c doar 0,1% dintre
elevii cu dizabiliti sunt n universiti i 0,5% n colile de mas. n mod evident, acesti tineri
speciali sunt neglijati de societate. (7. Pag 32)
Motivele principale pentru care nu s-a acordat prioritate educaiei copiilor cu dizabilitati, sunt
urmtoarele:
(1) atitudinea prinilor, membrii familiei i a comunitii este c, nu are rost ca un copil cu
handicap s fie educat, reoarece este o risip de timp, bani si alte resurse deoarece, cred ei, un copil
cu handicap / adult nu este productiv n nici un fel. Mentalitatea societii mpiedic, de asemenea,
copilul cu handicap sa beneficieze de dreptul la educaie, conferit de Constituia Romaniei.
10

(2) Atunci cnd exist alti frati ai copilului dizabil, acesta are cea mai mica prioritate, n educaie,
comparativ cu fraii sai, fie din cauza srciei prinilor, fie a barierelor de atitudine n societate.
Srcia i dizabilitatea reprezinta un cerc vicios. Din cauza srciei, educaia este inaccesibila
copiilor. Chiar dac prinii care din punct de vedere economic se afla in seciunile de jos ale
societii doresc s-si educe copiii lor, posibilitatea ca un copil cu handicap s mearg la coal este
extrem de mica, mai ales ca i costul implicat n educarea unui copil cu handicap este mai mare n
comparaie cu un copil fr handicap, din cauza barierelor de arhitectura din societate.
(3) prevalena bariererelor arhitecturale i de mediu, cum ar fi mediul construit inaccesibil, cldirile
colilor, drumuri, transport i aa mai departe. Muli prini vor trebui s i care in brate copilul lor
cu handicap din cauza barierelor arhitecturale i de mediu. Ei nu pot folosi transportul public iar
transportul privat este prea scump pentru ei. Astfel, pe masura ce copilul creste mai mare, mediul
lor de existenta se limiteaz la casa lor.
(4) Sistemul de educaie este de asemenea inaccesibil pentru muli elevi cu dizabilitati, din cauza
metodelor de predare, nvare, curriculum-ul n sine i sistemul de evaluare, care nu sunt deloc
prietenoase cu tinerii cu dizabilitati. (Cri Braille i materiale, cititori pentru elevii cu deficiene
vizuale, interpretarea semnelor pentru hipoacuzici, nu sunt disponibile n majoritatea colilor).
Chiar i atunci cnd se folosesc metode alternative de predare, nu se folosesc aceleai metode si
pentru evaluare. De exemplu, dac un copil este nvat prin sistemul de comunicare cu pictograme,
ei nu sunt evaluati folosind acelasi sistem. Aceasta restrange posibilitarea copiilor cu dizabilitati de
a-si continua educaia. Tehnici adaptate i alternative de comunicare sunt folosite doar de cteva
coli speciale.
(5) In tarile vestice se vorbete despre conceptul de Educaie pentru toi. Problema este insa c
foarte muli oameni cu dizabiliti nu sunt nscrii n cadrul acestui sistem ca urmare a severitatii
handicapului. La acestea se adauga problema cadrelor didactice care nu sunt instruite n domeniul
educaiei incluzive.
(6) Din pacate, persoanele cu handicap nu au locuri rezervate in invatamantul superior, asa cum
beneficiaza unele minoritati etnice, insa este posibil ca odata cu aplicarea noi legi a invatamantului
acest lucru sa se poata realiza. In prezent multor persoane cu handicap li se refuz inscrierea la
cursuri, cum ar fi scoli profesionale, inginerie i medicin din cauza handicapului lor.


IV. Documente legislative

Vom incheia prin a prezenta cateva aspecte privind cadrul legal care reglementeaza acest domeniu,
atat la nivel national, cat mai ales la nivel European, cu atat mai mult cu cat la data redactarii
acestui material legislatia romaneasca in domeniu este in schimbare.

Referinte legislative
Rezolutia Consiliului European nr. 2003/C39/03 referitoare la "eAcesibilitatea - n vederea
mbunatatirii accesului persoanelor cu handicap n societatea bazata pe cunoastere", 6 februarie
2003 (Access to social rights for people with disabilities in Europe)
Comunicatul nr. 284 final "Spre o Europa fara bariere pentru persoanele cu handicap", 12 mai
2000 (Towards a Barrier Free Europe for People with Disabilities")
Rezolutia Consiliului European nr. 2003/C134/04 referitoare la oportunitatile egale pentru elevii si
studentii cu dizabilitati la educatie si formare profesionala, 5 mai 2003 (Council Resolution on
equal opportunities for pupils and students with disabilities in education and training)
Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 al Parlamentului European si al Consiliului privind drepturile
persoanelor cu handicap si ale persoanelor cu mobilitate redusa pe durata calatoriei pe calea aerului)
Recomandarea Rec(2006)5 a Comitetului de Ministri catre Statele membre ale Consiliului Europei
cu privire la Planul de Actiune pentru promovarea drepturilor si a deplinei participari a persoanelor
cu disabilitati n societate: mbunatatirea calitatii vietii persoanelor cu disabilitati n Europa
2006-2015
11


Documente legislative

Carta Sociala Europeana
Conventia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati
Recomandarea R (92) 6 a Comitetului Ministrilor tarilor membre referiroare la o politica coerenta
pentru persoanele handicapate
Rec (2006)5 a Comitetului de Ministri ai statelor membre ale Consiliului Europei - Planul de
Actiune pentru promovarea drepturilor si a deplinei participari a persoanelor cu disabilitati n
societate: mbunatatirea calitatii vietii persoanelor cu disabilitati n Europa 2006-2015

Legea nr. 448/2006 promoveaza cu prioritate masuri active de protectie si independenta personala
fata de dependenta de ajutoarele institutionale. Prevederile actului normativ sunt in concordanta cu
prevederile Cartei Sociale Europene revizuite, ratificata prin Legea nr. 74/1999, precum si cu
celelalte acte interne si internationale in materie, mentionate mai sus, la care Romnia este parte.
Integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap, cu drepturi si obligatii egale ca toti
ceilalti membri ai societatii, constituie dezideratul politicilor sociale in domeniu. Accesul la
educatie, orientare si formare profesionala, la viata sociala al persoanelor cu handicap
este reglementat astfel inct sa fie eliminata discriminarea.
Art. 60 din Legea nr. 448/2006 prevede masurile specifice pe care autoritatile publice au obligatia
sa le ia in vederea asigurarii accesului persoanelor cu handicap la mediul fizic, informational si
communicational.
Aceste drepturi sunt garantate tuturor persoanelor, deci si copiilor, iar prin corelare cu prevederile
Legii nr. 272/2004 putem deduce ca, indiferent de gradul de handicap sau alta conditie, fiecarui
copil din Romnia ii este opozabila respectarea drepturilor si a facilitatilor prevazute de lege. In
ceea ce priveste existenta unor mecanisme institutionale independente de analizare a unor aspecte
care pot friza domeniul discriminarii a fost infiintat prin OUG 137/2000, cu modificarile ulterioare,
Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, care este autoritatea de stat in domeniul
discriminarii, autonoma, cu personalitate juridica, aflata sub control parlamentar si totodata garant
al respectarii si aplicarii principiului nediscriminarii, in conformitate cu legislatia interna in vigoare
si cu documentele internationale la care Romnia este parte.
Potrivit prevederilor Legii nr. 448/2006 toate persoanele cu handicap au dreptul la ocrotirea
sanatatii, prevenire, tratament si recuperare. Institutiile statului au obligatia de a oferi aceste servicii
tuturor titularilor acestui drept, fiind, de asemenea, prevazute si o serie de facilitati si pentru
persoanele care au in ingrijire, supraveghere sau intretinere un copil cu handicap.









12

BIBLIOGRAFIE
1. Carol Goldstone, Barriers to employment for disabled people, 7962 8557, A study carried
out on behalf of the Department for Work and Pensions By Goldstone with further analysis
by Nigel Meager, NOP Consumer and Institute for Employment Studies

2. Ann Boylan, Barriers to self-employment for disabled people, Royal National Institute for
the Blind and Tania Burchardt (London School of Economics), Report prepared for the
Small Business Service, October 2002

3. C Venter, T Savill, T Rickert, H Bogopane, A Venkatesh, J Camba, N Mulikita, C
Khaula, J Stone and D Maunder, Enhanced Accessibility for People with Disabilities
Living in Urban Areas, Unpublished Project Report PR/INT/248/02, Department for
International Development (UK) Engineering Knowledge and Research: Project R8016

4. Viorica Antonov, Lucia Gavrilita, Tatiana Gamanji, Monitor social - Oportunitati
egale, incluziune si protectie sociala a persoanelor cu dizabilitati, Institutul pentru
Dezvoltare si Initiative Sociale, Nr. 4, IDIS Viitorul - Chisinau 2010

5. Centre for co-operation with non-members. Organizatia pentru cooperare economica
si dezvoltare, politici in educatie pentru elevii n situatie de risc si pentru cei cu
dizabilitati din Europa de sud est Romnia. Raport cu privire la situatia educatiei
incluzive n Romnia
Lucrarea este elaborata n cadrul Proiectului: Parteneriat pentru educatie incluziva (2007
2009),conceput si implementat prin cooperarea dintre: Centrul Educatia 2000+, Romnia
Fundatia de Abilitare Speranta, Romnia
Finantator: Open Society Institute, Budapesta cu contributia Education Support Program
si Mental Health Initiative
Coordonatori de proiect: Nicoleta Voicu, CEDU2000+Letitia Baba, Fundatia de Abilitare
Speranta, ISBN: 978-973-1715-29-2

6. Elena Camarasan, manager public, Directia Generala Protectia Persoanelor cu Handicap
Prezentare la Conferinta Nationala n domeniul Standardizarii, Octombrie 2010

7. Gaston Harnois, Phyllis Gabriel, Mental health and work: Impact, issues and good
practices, Mental Health Policy and Service Development - Department of Mental Health
and Substance Dependence; Noncommunicable Diseases and Mental Health World Health
Organization;Target Group Unit In Focus Program on Knowledge, Skills and Employability
International Labour Organisation, Geneva, 2000

8. Strategia nationala pentru protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu
handicap n perioada 2006 2013, HOTARRE Nr. 1175 din 29 septembrie 2005

1. http://www.anph.ro/
2. http://www.e-psihiatrie.ro/pg/despre-noi
3. http://frapad.wordpress.com/about/
4. http://www.eortrial.co.uk/default.aspx?id=1144570
5. http://www.hr-specialists.eu/
6. http://ro.qatrain2.eu/disabilities/physical-disabilities
7. http://www.scribd.com/Svetlana25/d/12402113-Disability-Credo-Study
13

8. http://www.employment-studies.co.uk/pubs/index.php
9. http://www.idea.gov.uk/idk/core/page.do?pageId=71665
10. http://www.jrf.org.uk/publications
11. http://www.tameside.gov.uk/healthandsocialcare
12. http://www.advocacy.md/index.php?l=ro&a=9
13. http://www.unescap.org/about/index.asp
14. http://www.eortrial.co.uk/default.aspx?id=1112821
15. http://www.tameside.gov.uk/disabilities
16. http://www.eortrial.co.uk/default.aspx?id=1144570&printview=1