Asistenţa persoanelor de vârsta a treia

Cauzele îmbătrânirii populaţiei

• Scăderea natalităţii
• Progresele medicinii
• Creşterea nivelului de trai (în ţările puternic dezvoltate)
• Migrația forței de muncă (în țările post-sovietice)

Vârsta a treia – desemnează o evoluţie continuă în decursul ultimilor etape ale

vieţii, este mai mult decât o perioadă fixă sau statică.

Aspecte ale îmbătrânirii

• Îmbătrânirea individului
• Îmbătrânirea populaţiei
Periodizarea vârstei a treia
• 60 – 75 ani – trecerea spre bătrâneţe sau perioada de vârstnic
• 76 – 90 ani – bătrâneţe medie sau perioada de bătrân
• Peste 90 ani - perioada de longeviv
Tipuri de îmbătrânire
• 1. Îmbătrânire fiziologică – îmbătrânire normală, lentă, dar continuă,
asincronă, eterogenă. Este un echilibru dintre ceasul cronologic şi biologic, o
stare de compensare a mecanismelor de involuţie, de degradare prin cele de
refacere, acomodare, restructurare.
• 2. Îmbătrânire patologică - este sinonimă cu “boala”, presupune o
degradarea rapidă, avansată, ce imprimă un decalaj între vârsta
calendaristică şi cea biologică. Apare sub acţiunea agenţilor patogeni.
• 3. Îmbătrânire accelerată - presupune o instalare timpurie a semnelor
bătrâneţii, bătrâneţe psihologică declanşată de anumite condiţii psiho-
traumatizante.
Probleme generate de bătrâneţe
• Modificări profunde la nivelul ţesuturilor şi uzarea acestora , boli ale
bătrâneţii.
• Degradarea situaţiei economice a familiei cu bătrâni.
• Probleme de ordin psihic.
• Degradarea relaţiilor sociale în cadrul familiei bătrânului.
• Probleme legate de interacţiunea socială a bătrânilor.
Probleme ridicate de bătrâni
• Probleme de gospodărire
• Probleme de îngrijire medicală
• Probleme de îngrijire personală
• Probleme de relaţii între generaţii
Servicii sociale oferite persoanelor de vârsta a treia
• Cu caracter preventiv
• Cu caracter intervenţionist
vizează persoanele peste 65 ani cu serioase afecțiuni psihofizice sau deprivați
sociali datorită sărăciei, lipsei locuinţei, izolării sociale.
Pe plan internaţional se urmărește
Folosirea potenţialului de activitate al pensionarilor
Dezvoltarea şi diversificarea mijloacelor de susţinere la domiciliu
Încurajarea solidarităţii familiale
Ameliorarea calităţii vieţii în centrele rezidenţiale
Îmbunătăţirea asistenţei persoanelor vârstnice dependente
Prevenirea riscurilor de sărăcie şi dependenţă

Principalul scop al tuturor acţiunilor întreprinse la nivelul fiecărui stat

este acela de a promova o „societate pentru toate vârstele” şi „îmbătrânirea
activă” (prevenirea îmbolnăvirilor şi a dependenţei).

Serviciile sociale au drept scop menţinerea independenţei persoanei în vârstă,

obţinerea şi menţinerea unui nivel optim de viaţă, care să-i permită bătrânului
implicarea în viaţa socială, adaptarea la schimbare, conservarea sentimentului de
stimă faţă de sine, anularea anxietăţii etc.

• Dacă până nu demult se insista pe asistenţa instituţională, în prezent accentul

cade pe prevenire, păstrarea integrării sociale şi familiale, stimularea
activismului restant, utilizarea în dezvoltare a vârstnicilor activi,
prelungirea vârstei limită de pensionare.
• Protejarea persoanelor vârstnice reprezintă o prioritate ….
Cadrul juridic privind domeniul
drepturilor sociale ale persoanelor vârstnice
• Convenţia Europenă a Drepturilor Omului (CEDO)
• Carta Socială Europeană Revizuită adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996. A
fost semnată de Republica Moldova la 03.11.1998 ratificată parţial prin
Legea nr.484 din 28.09.2001 şi intrată în vigoare din 01.01.2002. Carta
reglementează obligativitatea statelor membre de a asigura accesul
cetăţenilor la drepturile sociale.
• Codul European de Securitate Socială, Partea a V-a, prevede garantarea
prestaţiilor care se adresează riscului de bătrâneţe. Riscul social asigură
supraveţuirea la o vârstă stabilită.
Carta Drepturilor Fundamentale adoptată la 8 decembrie 2000, face referire la
eliminarea oricăror forme de discriminare legate de vârstă. Articolul 25: Drepturile
persoanelor vârstnice. Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul la o viaţă demnă şi
autonomă şi dreptul de participare la viaţa socială şi culturală. Articolul 34:
Securitatea socială şi asistenţă socială.
Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale
adoptat de ONU în 1966 ratificat de către Republica Moldova prin Hotărârea
Parlamentului nr.217 din 28.07.1990 prevede dreptul la muncă (art.6,7), dreptul la
securitate socială (art.9), la un nivel de trai decent (art.11) etc. Acest document
internaţional are o deosebită importanţă juridică, deoarece posedă un caracter
obligatoriu pentru toate statele car au aderat la el.
Recomandarea Consiliului Europei nr. 92/442/CEE din 27 iulie 1992 privind
criteriile comune referitoare la resurse suficiente în sistemele de protecţie socială.
Statul trebuie să recunoască dreptul fundamental al persoanei la resurse şi prestaţii
suficiente pentru a duce o existenţă compatibilă cu demnitatea umană.
Recomandarea Comitetului de Miniştri nr. R(87)22 privind depistarea şi
suparavegherea problematicii persoanelor vârstnice.
Recomandarea Consiliului Europei Nr. R (98) 9 privind dependenţa, adoptată de
Comitetul de Miniştri ai statelor membre la data de 18 septembrie 1998, subliniază
necesitatea ca opinia publică să fie sensibilizată referitor la importanţa
problematicilor legate de situaţia de dependenţă, precum şi urgenţa orientării
măsurilor politice şi legislative asupra acestui domeniu.
Strategia sistemului de asistenţă socială în favoarea persoanelor
vârstnice reprezintă o prioritate şi se fundamentează atât pe evaluarea
situaţiei prezente şi a potenţialelor riscuri la care este predispusă persoana
vârstnică, cât şi pe principiile enunțate de Organizaţia Națiunilor Unite:

• Independenţa ;
• Participarea ;
• Îngrijirea ;
• Împlinirea personală ;
• Demnitatea.

Categorii de servicii sociale pentru persoanele de vârsta a treia

A. Servicii privind accesul
B. Servicii privind sănătatea
C. Servicii privind hrana
D. Servicii privind rezidenţa
E. Servicii privind venituri pentru întreţinere
F. Servicii privind activitatea socială
G. Servicii de sprijinire a bătrânilor
H. Servicii de instruire şi educaţie
I. Servicii de consiliere
A. Servicii privind accesul la:
• Transport,
• Supraveghere,
• Managementul serviciilor.
B. Servicii privind sănătatea:
• Spitalizare.
• Servicii medicale la domiciliu,
• Educaţie sanitară
C. Servicii privind hrana:
• Cantină socială,
• Hrană adusă la domiciliu,
 • Educaţie privind nutriţia.

D. Servicii privind rezidenţa:

• Facilitarea locuirii independente,
• Îngrijire la domiciliu
• Servicii de reparaţie, inclusiv curăţenia,
• Azile pentru bătrâni.
E. Servicii privind venituri pentru întreţinere:
• Pensii şi pensii suplimentare,
• Ajutor social,
• Venituri indirecte,
• Reducerea taxelor,
• Programe de închiriere.
F. Servicii privind activitatea socială:
• Programe pentru ocuparea unor posturi de muncă pentru pensionari,
• Bancă de date despre locuri de muncă disponibile bătrânilor.
G. Servicii de sprijinire a bătrânilor:
• Consiliere,
• Linie de telefon directă cu centrul de intervenţie,
• Vizite la domiciliu,
• Servicii cu caracter juridic
H. Servicii de instruire şi educaţie:
• Educaţie pentru autoîntreţinere,
• Educaţie pentru ocuparea unui loc de muncă sau realizarea unei
activităţi voluntare,
• Educaţie continuă a adultului.
J. Servicii de consiliere privind:
• Relaţia cu partenerul de viaţă,
• Conflicte copii – părinţi – bunici,
• Gradul de invaliditate sau etapele unei boli cronice,
• Stresul,
• Dificultăţi în locomoţie,
• Acoperirea cheltuielilor zilnice de întreţinere.
I. Vizite şi convorbiri telefonice privind securitatea persoanelor de vârsta a treia:
Au scop de a identifica problemele clientului, nevoile, pentru a evalua situaţia, a
stabili stadiul unei crize, a formula modele de intervenţie.
K. Grupuri de întrajutorare:
• Oferă consultaţii bătrânilor,
• Cer ajutor profesioniştilor,
• Realizează servicii de tip vizite şi telefon,
• Oferă îngrijire medicală
 Politicia statului în protecţia
persoanelor vîrstnice
1. Crearea condiţiilor optime pentru o îmbătrânire activă, în scopul participării la
activităţile politice, sociale, economice şi culturale şi posibilitatea de a munci
productiv, studia şi a se perfecţiona atât timp şi cât ei îşi doresc şi sunt capabili,
excluzând efectele de marginalizare şi discriminare;
2. Elaborarea măsurilor şi acţiunilor politice, programelor naţionale menite să
asigure calitatea vieţii prin oferirea unui minim garantat persoanelor vârstnice cu
respectarea drepturilor, responsabilităţilor şi rolului lor în societate;

3. Promovarea şi susţinerea parteneriatlui social în vederea acordării serviciilor

sociale comunitare pentru vârstnici;
4. Încurajarea solidarităţii intra şi intergeneraţională ca valori fundamentale de
dezvoltare a unei societăţi;
5. Mobilizarea resurselor naţionale de realizare şi implimentare a Planului
Internaţional de Acţiuni de la Madrid privind Îmbătrînirea

Legislația R. Moldova privind protecția persoanelor de vârsta a III-a

• Constituţia R. Moldova înscrie dreptul tuturor cetăţenilor (indiferent de sex)

la asigurarea cu pensii,
• Legea cu privirea la pensiile de asigurări sociale de stat din 14 octombrie
1998,
• Legea cu privire la sistemul public de asigurări sociale din 8 iulie 1999.
• Legea asistenţei sociale nr. 547, care a fost adoptată la 25 decembrie 2003.

Activităţile pentru viitor ale Guvernului Republicii Moldova în domeniul

îmbătrînirii populaţiei sunt:

 - înlăturarea fragmentării instituţional-administrative şi preluarea tot mai

activă a serviciilor sociale de către autorităţile publice locale şi organizaţiile
neguvernamentale;
 - mobilizarea eforturilor şi eficientizarea resurselor existente axate mai mult
pe prevenire, decît pe intervenţie;
 - managementul resurselor umane şi financiare în scopul oferirii serviciilor
în raport cu nevoile reale ale populaţiei;
 - formarea unui sistem unic de monitorizare şi evaluare a calităţii serviciilor
furnizate de diferiţi prestatori, precum şi de acreditare a acestora;
 - acoperirea financiară a cheltuielilor care să faciliteze centrarea asistenţei
sociale pe familie şi comunitate;
 - reformarea sistemului de pensionare.
Capacitatea instituţională în domeniul populaţiei este încă slab dezvoltată. În ţară
nu există un departament specializat de studiu în domeniu şi instituţiile de
învăţămînt superior nu asigură o instruire specializată sistematică în domeniul
demografiei.
Un aspect important îl prezintă crearea Comisiei Naţionale pentru Populaţie şi
Dezvoltare, care să asigure un cadru instituţional necesar pentru soluţionarea
problemelor demografice şi de dezvoltare la nivel guvernamental.
Ceea ce lipseşte la etapa actuală, considerabil este infrastructura de cercetare şi
analiză a datelor demografice.