Modalitati

CUPRINS
INTRODUCERE.......................................................................................................................4
1.CADRUL CONCEPTUAL ŞI TERMINOLOGIA DE BAZĂ PRIVIND

PERSOANA VÂRSTNICĂ......................................................................................................5
1.1. Concepţii istorice privind conceptul de îmbătrânire..........................................................5

1.2. Îmbătrânirea – o problemă socială......................................................................................9
1.3. Bolile cronice şi problemele frecvente de sănătate ale vârstnicilor.................................15
1.4. Teorii ale îmbătrânirii......................................................................................................20
2. SERVICII, INSTITUŢII ŞI PRESTAŢII PENTRU PROTECŢIA PERSOANELOR

VÂRSTNICE...........................................................................................................................26
2.1. Politici sociale pentru persoane vârstnice..........................................................................26

2.2. Cadrul legislativ în Romania..............................................................................................29
2.3. Programe de asistenţă comunitară destinate vârstnicilor...................................................32
2.4. Asistenţa socială a persoanei vârstnice..............................................................................34
2.5. Procesul de acordare a serviciilor sociale..........................................................................37
2.6. Tipologia serviciilor sociale...............................................................................................39
3. METODOLOGIA CERCETĂRII.....................................................................................40
3.1. Obiective şi întrebări de cercetare......................................................................................40

3.2. Universul populaţiei şi eşantionarea..................................................................................41
3.3. Elaborarea instrumentelor..................................................................................................42
3.3.1. Definirea si operaţionalizarea conceptului „Importanţa serviciilor sociale de
îngrijire la domiciliu pentru asigurarea bunăstării persoanelor
vârsnice.”.................................................42
4. ANALIZA ŞI INTERPRETERE DATELOR..................................................................46
1
4.1. Interpretarea rezultatelor
interviului..................................................................................46
4.2. Analiza unor studii ţintă.....................................................................................................55
4.2.1. Cazul persoanei vârstnice V.M....................................................................................55
4.2.2. Cazul persoanei vârstnice F. L.....................................................................................60
Capitolul 5. CONCLUZII......................................................................................................64
Anexe........................................................................................................................................67
Bibliografie..............................................................................................................................68
2
Argument
Am decis să studiez această tematica, din considerentul că acestă categorie de

beneficiari şi anume persoanele vârstnice sunt cei mai defavorizaţi şi stigmatizaţi din partea
majoritară a societăţii. Consider că legislaţia este destul de limitată pentru această categorie de
beneficiari tocmai din privinţa vârstei lor, fiind consideraţi de mulţi ca fiind inutili.
De asemenea am dorit să studiez cunoştinţele necesare pentru iniţierea şi dedicarea
completă în munca cu persoanele vârstnice şi să aflu care sunt metodele de lucru
corespunzătoare în munca cu beneficiarii.
Îmbătrânirea populaţiei reprezintă o problemă socială, întrucât afectează un mare
număr de persoane, interesând nu numai populaţia respectivă, ci şi factorii decizionali şi
societatea în general, care suportă consecinţele importante. Fenomenul reclamă acţiuni sociale
concrete şi conjugate care să influenţeze o evoluţie în sensul autonomiei şi bunăstării vieţii
vârstnicilor, al îmbătrânirii sănătoase, al asigurării unei vieţi de calitate, cu costuri sociale cât
mai scăzute.
Numărul vârstnicilor nu se suprapune cu cel al pensionarilor, dar aceştia din urmă
reprezintă ponderea cea mai însemnată. La noi în ţară, populaţia vârstnică a fost stabilită
convenţional la 60 ani şi peste (în relaţie cu vârsta pensionării).
3
1. CADRUL CONCEPTUAL ŞI TERMINOLOGIA DE BAZĂ PRIVIND
PERSOANA VÂRSTNICĂ
1.1. Concepţii istorice privind imbătrânirea
Motto:
În cazul în care un tânăr sau un bărbat de vârstă mijlocie, atunci când părăseşte
compania cuiva, nu-şi aminteşte unde şi-a pus pălăria, nu este nimic; dar dacă aceeaşi
neatenţie este descoperită la un om în vârstă, oamenii vor ridica din umeri şi vor spune, "Îşi
pierde memoria".
-Samuel Johnson-
Edith Stein (nepublicat) oferă exemple negative legate de îmbătrânire:
- persoanele în vârstă se clatină, pentru un moment, deoarece nu sunt siguri de ei înşişi şi sunt
imediat acuzaţi ca fiind "infirmi".
- persoanele în vârstă sunt în mod constant "protejate" şi gândurile lor sunt interpretate.
- persoanele în vârstă uită numele persoanelor din jurul lor şi sunt etichetaţi ca fiind senili.
- dacă persoanelor în vârstă le este dor de un cuvânt sau nu reuşesc să audă o propoziţie,
plătesc cu replica celorlalţi ca fiind "îmbătrânit", şi nu cu înţelegerea din partea lor ca având o
dificultate de auz.
- persoanele în vârstă sunt numite "capricioase" atunci când acestea exprimă un dezgust
legitim cu viaţa aşa cum mulţi tineri fac.
- persoanele în vârstă sunt etichetate de societate "ca fiind ca şi copiii", chiar după ce
societatea a asigurat că acestea sunt la fel de dependente, neajutorate, şi lipsite de putere, ca şi
copiii.1
Noţiunea de vârstă înaintată se utilizează pentru perioada din viaţa omului care
urmează după maturitate şi ţine până la sfârşitul existenţei sale. Această perioadă mai este
numită şi vârstă a treia perioadă de involuţie, perioada de bătrâneţe sau senescenţă.2
Cunoaşterea îmbătrânirii ca proces bio-psiho-social îşi are originile în urmă cu mai
bine de doua milenii, dovadă fiind scrierile filozofilor şi medicilor din antichitate care
1
Stein, E, (nepublicat) apud,Palmore, E, 1999, Ageism: negative and positive, New York, Springer Publishing
Company, pp 3-4.
2
Neamţu, G, (coord), 2003, Tratat de asistenţă socială, Iaşi, Editura Polirom, pp 914.
4
impresionează prin bogăţia de idei, gradul de sinteză a faptelor şi recomandările pentru
menţinerea sănătăţii şi prelungirea duratei de viaţă.
Într-un studiu din anul 1989 despre îmbătrânirea populaţiilor şi sănătate, autorii arată
că „nu numai proporţia persoanelor vârstnice creşte, dar aceste persoane, ele însele, înaintează
în vârstă”.
Actualmente, pe glob, marii bătrâni deţin o pondere de 14% din totalul persoanelor de
vârstă a III-a iar în ţările Comunităţii Europene, în 1991, 12 din cele 68 de milioane de
persoane având vârsta de 60 de ani şi mai mult, adică unul din cinci, aveau peste 80 de ani.
Acest proces, potrivit cercetătorilor, nu se manifestă uniform pe cele două sexe, el
fiind mai accentuat în rândul populaţiei feminine comparativ cu cea masculină. Fenomenul
este mai intens în cadrul localităţilor rurale în raport cu cele urbane. Importante diferenţieri se
constată şi între diferitele regiuni sau provincii geo-istorice ori geo-economice, precum şi la
nivel teritorial-administrativ.
Şi factorii nutriţionali, condiţiile de viaţă şi de muncă specifice, diferitele tradiţii şi
obiceiuri, apartenenţa la diferite confesiuni religioase pot favoriza sau, dimpotrivă, pot
defavoriza procesul de îmbătrânire a grupurilor umane.3
Evoluţiile demografice implicaţiile lor şi situaţia personelor vârstnice au provocat
interesul Comunităţii Europene, obligând cercetarea în domeniul asistenţei sociale, ca şi al
sociologiei aplicate, să se aplece cu maximă răspundere şi acrivie asupra acestui fenomen
deosebit de complex. Deciziile Consiliului European din anii 1991 şi 1992 construite în
favoarea persoanelor vârstnice şi mai ales declararea anului 1993 ca „Anul European al
persoanelor vârstnice” n-au făcut decât să confirme rolul important pe care Comunitatea
umană in genere, cea europeană în special, trebuie să-l joace în relevarea provocărilor pe
termen lung ale îmbatrânirii populaţiei. Cele două decizii ale Consiliului au promovat
solidaritate intre generaţii ca element central al abordării comunitare a provocărilor
îmbătrânirii populaţiei.4
În România, în urma recensământului din 2002 s-a observat o pondere a populaţiei în
vârstă de peste 60 de ani de 18,3% din populaţia totală. Date privind distribuţia populaţiei pe
vârstă şi sexe, arată că fenomenul îmbătrânirii este mai accentuat la sexul feminin. În ceea ce
priveşte distribuţia în profil teritorial, zonele din România cu populaţia cea mai îmbătrânită
sunt Banatul, Oltenia şi municipiul Bucureşti.
3
Mereuţă, I, Bujor, V, Munteanu, L, Săulea, A, 2004, Demnitatea oamenilor bătrâni şi asistenţa lor
medico-socială, Chişinău: Editura Asociaţia „Pentru Demnitatea Umană”, p 16.
4
Necula, M, 2008, Servicii sociale destinate persoanelor vârstnice, (coord) Badiu, A, În: Sistemul naţional de
asistenţă socială azi. Sibiu: Editura Agnos, p 419.
5
ONU a stabilit vârsta de 65 de ani drept limita de la care o persoană poate fi
considerată vârstnică. OMS consideră:
- persoane în vârstă - între 60 şi 74 de ani
- persoane bătrâne - între 75 şi 90 de ani
- marii bătrâni – peste 90 de ani.5
În documentele de ţară ale fiecărui stat membru UE, în Anul European al persoanelor
vârstnice (1993), s-a reafirmat principiul solidarităţii între generaţii, s-au informat structurile
societale asupra problemelor îmbătrânirii, s-au propus şi adoptat măsuri imediate, dintre care
sunt încă finanţate sau confinanţate de Comisia Europeană. Desigur aceste măsuri făceau
parte din planul mult mai amplu al reechilibrării demografice a Europei ca şi din încercarea
de a reduce în plan etic primar problematica vârstnicilor ca problematică inclusă în cea
general umană şi a familiei.
Cercetările recente ne arată că îmbătrânirea nu este un fenomen asociat unei anumite
perioade a vieţii, ci este un proces continuu, care afectează persoanele în mod diferit pe
parcursul vieţii.
Raportat la definirea modernă a fenomenului‚ îmbătrânirea reprezintă un ansamblu de
transformări care afectează ultima perioadă a viţii umane şi care constituie un proces în
general acceptat ca fiind de declin.6
Stratificarea vârstei
Stratificarea vârstei clasifică oamenii in funcţie de vârsta lor (Riley, 1995). Toate
societăţile clasifică, de asemenea, membrii lor in funcţie de sex şi statutul socio-economic. În
toate sistemele de stratificare există un clasament explicit sau implicit de la superior la
straturile inferioare.7
În societăţile gerontocratice, bătrânii au cea mai bună stare şi cei mai tineri o au pe cea
mai mică. În societatea noastră, vârsta mijlocie tinde să aibă cea mai mare putere şi prestigiu
şi copii au cele mai puţine. Bătrânii şi tinerii adulţi tind să fie între, în timp ce bătrânii sau
tinerii sunt mai mari decât ceilalţi, depinde de dimensiunea în care sunt implicaţi. În ceea ce
priveşte venitul, bătrânii au un rang mai mare decât în rândul tinerilor (Palmore, 1999).8
5
*** Problematica medico-socială a categoriilor defavorizate, accesat în 06.02.20011, URL: www.stpcentru.ro
6
Necula, M, 2008, Servicii sociale destinate persoanelor vârstnice, (coord) Badiu, A, În: Sistemul naţional de
asistenţă socială azi. Sibiu: Editura Agnos, pp 419-421.
7
Riley, A, 1995, apud Branch, L, Palmore, E, Harris, D, 2005, Encyclopedia of Ageism, New York, Publishing:
The Haworth Press, pp 17-18
8
Palmore, E, 1999, apud, Branch, L, Palmore, E, Harris, D, 2005, Encyclopedia of Ageism, New York,
Publishing: The Haworth Press, pp 17-18.
6
În majoritatea societăţilor moderne, a descrie pe cineva sau ceva ca "vechi" semnifică
imagini de declin, boală, invaliditate şi deces. Cu toate acestea, aceste imagini nu descriu cu
acurateţe realitatea de îmbătrânire, ci reflectă mai degrabă miturile şi stereotipurile care
decurg dintr-o lipsă de cunoştinţe despre imbătrânire. Multe dintre aceste imagini asupra
imbătrânirii, apar din modelele pe termen lung de a atribui în mod incorect starea patologică
şi caracteristică de imbătrânire nedorită la "normal". Din păcate, aceste prejudecăţilor au fost
consolidate prin termeni precum "senilitate", care echivalează cu funcţionare afectată a
îmbătrânirii.9
9
Miller, C, 2008, Nursing for wellness in older adults, Fifth Edition, China, Pushing:Lippincott Williams &
Wilkins, p 2.
7
1.2. Îmbătrânirea – o problemă socială
Una din minorităţile sociale în raport cu vârsta clientilor o constituie „persoanele de

vârsta a treia”, minoritate ale cărei probleme sunt cu totul diferite faţă de cele ale copiilor.
Dificultăţile asistenţei sociale care vizează această minoritate au crescut semnificativ în
ultimele decenii datorită următorilor factori:
- diversificarea şi amplificarea nevoilor şi exigenţelor acestei categorii demografice, în raport
cu proresul social şi cu exigenţele civilizaţiei contemporane;
- creşterea ponderii persoanelor în vârstă (peste 60 de ani) în ansamblul populaţiei, datorită
îndeosebi reducerii natalităţii, pe de o parte, şi creşterii „speranţei de viaţă”, pe de altă parte.10
În ciuda faptului că riscul de boală este net mai mare la bătrâni, asistenţa socială
vizează cu precădere bătrânul normal, adică sănătos, întrucât aspectele medicale propriu-zise
sunt de competenţa medicului, asistentul social având datoria - în cazul bătrânilor bolnavi –
să contacteze medicul, să acompanieze clientul la cabinetul medical, să consolideze şi, după
caz, să negociaze aspectele protecţiei pacientului cu „ceilalţi” factori implicaţi în domeniu.
În sociatăţile civilizate, stabile şi democratice, bătrânii se bucură de respect şi de toate
condiţiile minime de existenţă. Cu toate acestea, statutul bătrânului în societatea modernă sau
post-modernă este inferior statutului acestuia în societatea tradiţională, în cadrul căreia
bătrânul se afla pe treapta cea mai înaltă de preţuire socială, deţinea puterea cea mai mare
(„sfatul bătrânilor”, „pater familias”) şi dispărea înconjurat de copii şi nepoţi.
În satul tradiţional, de pildă, bătrânii „asistau” cu mândrie şi îngăduinţă la creşterea şi
formarea nepoţilor şi a strănepoţilor. În acele vremuri nu se filosofa prea mult pe tema
„vârstei a treia” (sau a patra) şi nici nu se elaborau tot felul de programe de protecţie! Este
adevărat, „bătrânul tradiţional” nu ieşea niciodată la pensie şi, deci, nu era nevoit să trăiască
drama ruperii de ceva trainic, de „a doua familie” (aşa cum este percepută adesea instituţia
sau inteprinderea unde a lucrat bătrânul sau clientul respectiv).11
Populaţia vârstnică înregistrează peste tot în lume o creştere constantă în diferite
ritmuri, cu consecinţe multiple: demografice, economice, sociale, medicale. Din perspectivă
demografică, se poate aprecia că îmbătrânirea şi mărirea segmentului de peste 60 de ani în
totalul populaţiei au consecinţe negative asupra dinamismului economic, prin creşterea
10
Cojocaru, D, Irimescu, G, 2004, Protecţia persoanelor în vârstă,În Miftode, V, coord : Sociologia populaţiilor
vulnerabile. Teorie şi metodă. Iaşi: Editura Polirom, p 163.
11
Idem, pp. 163-164.
8
populaţiei dependente, prin presiunea exercitată asupra serviciilor sociale şi de sănătate, prin
costurile tot mai mari ale îngrijirii sociale. Reducerea veniturilor, ca proces ce însoţeşte
pensionarea, conduce treptat la apariţia unei dependenţe financiare tot mai accentuate în
contextul dificil al tranzacţiei şi absenţei unor servicii sociale care să prevină deteriorarea
situaţiei sociale şi medicale a bătrânilor.12
Creşterea procentajului persoanelor vârstnice în populaţie se datorează scăderii
natalităţii şi mortalităţii la copii şi la tineri, astfel încât tot mai multe persoane ajung la vârsta
bătrâneţii. Îmbătrânirea demografică are unele consecinţe negative. Una dintre consecinţe este
modificarea raportului dintre poopulaţia activă şi pasivă. Alte consecinţe sunt legate de faptul
că bătrânii se îmbolnăvesc frecvent, suferă de boli cronice, de multe ori devin dependenţi de
familie. Toate acestea creează probleme familiale, medicale, economice, sociale tot mai
grave.13
Persoanele în vârstă de peste 60 de ani reprezintă 18,3% din totalul populaţiei
României, iar proiecţiile demografice pentru anul 2030 arată o proporţie a acestor de 22,3%.
Astfel apar două probleme ce interesează asistentul social.
Mai întâi, societatea îşi pune problema asigurării unor servicii adecvate pentru această
categorie, mai ales pentru persoanele aflate la o vârstă înaintată, ale căror nevoi medicale ori
materiale sunt mai mari decât cele ale altor subgrupuri din categoria analizată. În al doilea
rând, analistul social este interesat de felul în care schimbarea instituţională şi axiologică
permite vârstnicilor o existenţă independentă cât mai lungă, precum şi utilizarea cunoştinţelor
şi experienţei acumulate. Elementul instituţional şi axiologic înregistrează modul în care
opiniile, atitudinile şi valorile, dar şi cadrul juridic şi de intervenţie socială, sunt în acord sau
în tensiune, contribuind la o percepţie specifică a îmbătrânirii ca problemă socială.
Cel care este preocupat de problema îmbătrânirii ca problemă socială trebuie să
cunoască dispozitivul legislativ, instituţional şi de intervenţie a acelor politici şi programe
care au avut ca obiectiv sau vizează rezolvarea problemei identificate. El trebuie să ştie dacă
au existat încercări de evaluare a rezultatelor programelor şi politicilor sociale, precum şi
aspectele concrete de utilizare a rezultatelor.14
În ţara noastră consecinţele procesului de îmbătrânire se manifestă deja, atât în plan
demografic şi economic cât şi in plan social şi medical, solicitând în mod formal şi informal
resursele societăţii. Astfel:
12
Manu, C, Poede, G, 2003, Îngrijirea socială a bătrânilor ca politică publică, În Revista de Asitenţă Socială nr.
1, pp 84-85
13
Bocsa, E, Psihologia vârstelor, Petroşani: Editura Atelierul de Multiplicare – Minitipografie al Universităţii din
Petroşani, p 67.
14
Idem , p 85.
9
În plan demografic se remarcă o izolare a persoanelor vârstnice mai ales în mediul
rural ca urmare a migraţiei populaţiei tinere către mediul urban, rămânerii populaţiei
vârstnice în aceste zone, izolării teritoriale a unor localităţi din mediul rural, dezvoltării
economice reduse şi distanţei relativ mari faţă de centrele mai dezvoltate din punct de vedere
ecomomic. Din păcate ultimii au evidenţiat şi alte cauze, dintre care popularea zonelor rurale
prin migraţia spre centre urbane, care oferă o paletă mai mare de forţă de muncă în străinătate,
infrastructură aproape inexistentă şi epuizarea sistemului socio-cultural al satului românesc.
Anuarul statistic al României evidenţia în anul 2002, în urma rencesământului
organizat la nivel naţional, ca 58% din numărul populaţiei vârstnice se află în mediul rural.
Un alt aspect, remarcat la nivel naţional, este accentuarea procesului de îmbătrânire
demografică, pe fondul scăderii dramatice a natalităţii.15
În plan social creşte riscul marginalizării şi excluziunii sociale a persoanelor vârstnice,
consecinţă determinată în general de pierderea celor trei roluri esenţiale - marital, parental şi
profesional - odată cu pensionarea; neimplicarea familiei privind susţinerea membrilor săi
vârstnici; a procesului de coabitare, în general, din momentul constituirii familiei copiilor, dar
şi apariţia riscurilor de abuz, autoabuz, violenţe, discriminare - agism, precum şi accentuarea
dificultăţilor în asigurarea unei protecţii sociale adecvate.
În plan socio-economic, datorită veniturilor scăzute, mare parte reprezentate numai de
pensie, creşterea progresivă a costurilor de întreţinere a locuinţei, a alimentelor şi
medicamentelor în raport cu regresul rezervelor financiare de care mai poate dispune persoana
vârstnică, intrarea în repetate rânduri în incapacitatea de plată a unor servicii şi investiţii
minimale în întreţinere, persoana vârstnică înregistrează un consum restrictiv, dificultăţi în
achitarea cheltuielilor la serviciile curente, o gestionare şi administrare deficitară a bugetului
şi chiar o dependenţă financiară faţă de aparţinători sau de autorităţi.16
Devalorizarea bătrâneţii, consideră sociologii, exprimă, de fapt, teama faţă de efectele
şi consecinţele ignobile ale bătrâneţii, teama faţă de boli şi faţă de moarte, teama că
îmbătrânind, individul nu mai are nici o valoare pentru societate, pentru rude şi apropiaţi.
Toate aceste atitudini, tributare unor clişee, joacă adeseori, rolul unor mecanisme
etichetatoare şi stigmatizatoare, care influenţează în sens negativ propria imagine despre sine
a individului. Ele determină două tendinţe extreme de discriminare:
15
Hotărârea de Guvern, nr. 541/2005, anexa 1, publicată în Monitorul Oficial partea I. în nr. 541 din 9 iunie
2005.
16
. Idem, Hotărârea de Guvern, nr. 541/2005, anexa 1, publicată în Monitorul Oficial partea I. în nr. 541 din 9
iunie 2005.
10
- ageismul, adică prejudecata conform căreia persoanele cele mai vârstnice sunt mai
puţin importante şi mai puţin valoroase decât cele tinere;
- agocentrismul, în concordanţă cu care grupurile de vârstă mai tinere trebuie să se
supună autorităţii paternaliste a grupurilor de vârstă mai mari.17
Situaţia economică precară a vârstnicilor determină diverse intervenţii,
individualizate,din partea statului/autorităţilor în special axate pe „transferuri băneşti către
populaţia vârstnică (ajutoare sociale, ajutoare de urgenţă, indemnizaţii sau alte pensii decât
cele provenite din sistemul de asigurări sociale), precum şi facilităţi diverse care privesc, în
special asistenţa medicală fără contribuţie, gratuităţi şi compensări la medicamente, gratuităţi
sau reduceri la costuri pentru tratament balnear, transport în comun sau interurban, abonament
radio-tv”, acces gratuit la cantina socială etc.18
Problema veniturilor. Încă o dată consecinţele îmbătrânirii apasă greu asupra persoanelor în
vârstă. Cu cât esti mai bătrân cu atât mai mare este probabilitatea să fi sărac. Personele foarte
în vârstă este foarte probabil că şi-au epuizat economiile, şi-au uzat hainele şi mobila şi trăiesc
din venituri provenite din sprijin acordat. Este o caracteristică extrem de importantă dat fiind
faptul că bătrânii au o mai mare nevoie de căldură, hrană bună şi ajutoare speciale în forma
diferitelor feluri de sprijin etc.
Două aspecte trebuie menţionate în legătură cu locuinţa. În primul rând, cu cât mai
bătrân eşti cu atât este mai mare probabilitatea să locuieşti într-o locuinţă veche. Multe
persoane în vârstă au îmbătrânit într-o singură casă şi adesea nu au venituri suficiente pentru a
o întreţine în condiţii rezonabile. Locuinţele mai vechi sunt cu o mai mare probabilitate lipsite
de amenajări de bază, cum ar fi toaletele în interiorul casei, izolaţii şi apă caldă.
Pe de altă parte, cu cât eşti mai în vârstă cu atât este mai mare probabilitatea să fii în
vreo instituţie de ocrotire, deşi numărul total este mic. Circa 3,5% din populaţia în vârstă de
peste 60/65 de ani este în spitale sau instituţii de ocrotire. Cifra coboară la circa 1,4% în grupa
de vârstă 60/65-67 şi ajunge la 19,2% în grupul de peste 75 de ani.19
În plan medical şi socio-medical cercetătorii remarcă la persoanele vârstnice scăderea
rezistenţei organismului la îmbolnăviri, apariţia polipatologiei specifice vârstei,
dificultatea/imposibilitatea refacerii sau recuperării după boală sau accident, evoluţia bolilor
organice în strânsă legătură cu cele psihice, riscul crescut de a prezenta boli invalidante
generatoare de dizabilităţi şi implicit de dependenţă, precum şi înscrierea cu o mortalitate
17
Rădulescu, S, 1993, Sociologia problemelor sociale ale vârstelor, Bucureşti: Editura Lumina Lex, pp 31- 32.
18
Hotărârea de Guvern, nr. 541/2005, anexa 1, publicată în Monitorul Oficial partea I, în nr. 541 din 9 iunie
2005.
19
Marshall, M, 1993, Asistenţă socială pentru bătrâni, Bucureşti, Editura Alternative, pp 13-14.
11
înaltă comparativ cu celelalte grupe de vârstă, situaţii care reclamă un număr mare de îngrijiri
comlexe medico-sociale atât în mediul instituţionalizat cât şi la domiciliu20
În aceste condiţii, bătrâneţea ca problemă socială alimentează, ea însăşi, multiple alte
probleme sociale. S-au amplificat cazurile de vagabondaj al unor categorii de bătrâni lipsiţi de
orice resurse, venit ori sprijin material, care sunt nevoiţi să-şi asigure existenţa cerşind sau
apelând la mila puţinelor organizaţii caritabile, petrecandu-şi nopţile în parcuri, metrouri, gări,
holul unor blocuri sau alte locuri publice. Neputând beneficia de nici un fel de condiţii
sanitare, fără posibilitatea de a-si asigura igiena corporală, murdari, plini de păduchi,
subnutriţi şi de multe ori supuşi tendinţelor de alcoolism, aceşti bătrâni nu au nici un sprijin
din partea societăţii. Adeseori mor îngheţaţi de frig sau de boli, fără a putea fi identificaţi
după un nume. La rândul lor, bătrânii care posedă o locuinţă, dar locuiesc complet singuri,
abandonaţi de rude sau prieteni, se confruntă cu mari dificultăţi materiale, la care se adugă
sentimente de izolare, teamă, frustrare, sentimentul justificat că au fost uitaţi, abandonaţi de
societate. 21
Abordarea complexă a vârstnicilor impune analiza problematicii îmbătrânirii dintr-o
multitudine de perspective care trebuie avute în vedere în elaborarea politicii publice faţă de
această categorie de populaţie. Percepţiile sociale asupra bătrânilor, neliniştea pe care
îmbătrânirea o provoacă asupra indivizilor, dezbaterile asupra „costului social” pe care
îngrijirea lor o solicită din partea societăţii, funcţionarea solidarităţii dintre generaţii constituie
teme comune pentru discuţie în proiectarea serviciilor sociale pentru bătrâni.
Din perspectiva implicaţiilor sociale ale îmbătrânirii apare necesitatea identificării
costului pensionării timpurii, a specificităţii problemelor de sănătate, a schimbărilor
intervenite în structura rolurilor sociale şi a diferenţelor existente în îngrijire în mediul urban
şi rural, precum şi în determinarea surselor de suport social pentru bătrâni. Evaluarea
potenţialului politic al vârstnicilor nu este un element care poate fi neglijat într-o strategie
naţională sau regională de construcţie a serviciilor sociale, avându-se în vedere ponderea lor
în totalul populaţiei cu drepturi electorale.22
Suntem, de asemenea familiarizaţi cu efectele umane şi sociale ale îmbătrânirii
oamenilor din jurul nostru, dar cei mai mulţi dintre noi nu cred în îmbătrânirea populaţiei din
punct de vedere "biologic'”. Cu toate acestea, la fel naşterea cât şi dezvoltarea poate fi văzută
din punct de vedere biologic, precum şi din punct de vedere social şi psihologic.
20
Hotărârea de Guvern, nr. 541/2005, anexa 1, publicată în Monitorul Oficial partea I, în nr. 541 din 9 iunie
2005.
21
Rădulescu, S, 1994, Sociologia Vârstelor, Bucureşti: Editura Hyperion XXL, pp 161-162.
22
Manu, C, Poede, G, 2003, Îngrijirea socială a bătrânilor ca politică publică, În Revista de Asitenţă Socială nr.1,
pp 85-86.
12
Cele mai multe organisme vii arată un declin legat de vârstă în capacităţile funcţionale,
care pot fi studiate la diferite niveluri, de la un organism intact, fie că este vorba de plante sau
animale, prin organele sale componente şi componentele lor celulare, până la structura
moleculară.
Termenii "îmbătrânire" sau "senescenţă", care sunt adesea folosiţi alternativ, implică
declin şi deteriorare.
Maynard-Smith în 1962, vorbea despre „procese ale îmbătrânirii”, ca fiind acele
procese, care fac indivizii mai susceptibili la îmbolnăvire şi deces, produse de factori interni şi
externi, pe măsură ce înaintează în vârstă. El recunoaşte că moartea poate fi cauzată de un
declin fizic şi funcţional în faţa stresului psihologic şi a factorilor externi precum accidentele
şi bolile.
Cele patru criterii propuse de Strehler (1962) au fost acceptate pe scară largă:
1. Îmbătrânirea este universală, care se produce la toţi membrii populaţiei (spre deosebire de
boală).
2. Îmbătrânirea este progresivă, este un proces continuu.
3. Îmbătrânirea este intrinsecă organismului.
4. Îmbătrânirea este degenerativă.23
Consecinţele fenomenului de îmbătrânire sunt multiple: demografice, economice,
sociale si medico-sociale.
Fenomenul îmbătrânirii populaţiei determină o suită de constrângeri economice şi
sociale şi va provoca dificultăţi decidenţilor din domeniul sanitar şi economic, deoarece
populaţia vârstnică este mare consumatoare de servicii medicale prin supra şi polimorbiditate,
prin vulnerabilitatea crescută la factorii perturbatori din mediul fizic şi social.24
1.3. Bolile cronice şi problemele frecvente de sănătate ale vârstnicilor
Problemele bătrâneţii sunt studiate de numeroase ştiinţe: medicină, psihologie,

sociologie, demografie etc. În limba greacă cuvântul bătrân se traduce prin termenul geron.
De aici provin termeni ca gerontologie – disciplina care studiază aspectele sociale, biologice
23
Bond, J, Coleman, P, Peace, S, 1993, Ageing in society-An introduction to social gerontology, Sage
Publication, pp 21-22.
24
*** Problematica medico-socială a categoriilor defavorizate, accesat în 06.02.20011, URL: www.stpcentru.ro
13
şi medicale ale îmbătrânirii sau geriatrie – ramură a medicinii care se ocupă de bolile
bătrâneţii.25
Îmbătrânirea reprezintă o parte integrantă a dezvoltării organismului, o diferenţiere în
timp, caracterizată printr-o scădere în creştere. Este un proces fiziologic, şi toate modificările
celulare, tisulare reflectă situaţia anterioară sau prefigurează pe cea viitoare. De fapt,
îmbătrânirea umană este un proces normal, cu un determinism plurifactorial. Derularea
fiziologică a ritmului şi orarului de îmbătrânire creează premisele unei durate medii de
viaţă.Factorii genetici acţionează programat, guvernând modificările ce survin odată cu
înaintarea în vârstă.
Cât priveşte agresiunile patologice care acţionează timp îndelungat şi în rândul cărora
bolile cronice deţin un loc de prim-plan, precizăm că ateroscleroza, hipertensiunea arterială,
diabetul zaharat, obezitatea, reumatismele cronice degenerative sunt principalele cauze care
influenţează şi devansează orarul îmbătrânirii umane.26
Sunt cunoscute schimbările morfologice care au loc la vârsta senectuţii, fapt care
determină şi diferite răspunsuri comportamentale. De asemenea cercetările privind
îmbătrânirea cognitivă relevă relevă faptul că performanţele intelectuale scad pe măsura
înaintării în vârstă.
Este considerată drept normală o reducere a relativă a volumului creierului, o scădere
în greutate a acestuia.
„ Atrofia cerebrală” a senectuţii s-ar putea datora unei reduceri a substanţei albe.
Pierderile celulare observate în cursul îmbătrânirii normale ar putea fi responsabile de
anumite tulburări motorii, frecvent întălnite la bătrâni, mers dificil, spate rotunjit, tremur,
rigiditate posturală.
De asemenea abilităţile intelectuale suferă un declin, în sensul răspunsurilor mai lente
datorită timpului crescut necesar procesării informaţiilopr, datorită inteligenţei fluide (care
acţionează drept o capacitate de a face faţă oricărei situaţii noi), care suferă şi ea modificări.
Îmbătrânirea ca proces se întâlneşte atât la nivel celular, cât şi la nivelul întregului
organism.27
Teoriile care explică mecanismele senescenţei se pot grupa în două categorii:
25
Bocsa, E, 2000, Psihologia vârstelor, Petroşani: Editura Atelierul de Multiplicare – Minitipografie al
Universităţii din Petroşani, p 67.
26
Dumitru, M, 1984, Bătrâneţe activă, Bucureşti: Editura Medicală, pp 14-15.
27
*** 2007 , Îmbătrânirea şi bolile degenerative. Procesul de îmbătrânire. În Grigore, V, (coord). În: Exerciţiul
fizic-Factor activ pentru prevenirea îmbătrânirii şi instalării bolilor degenerative, Bucureşti: Editura Didactică Si
Pedagogică, pp 75-76.
14
Teorii genetice, care atribuie un caracter programat modificărilor care apar odată cu
înaintarea în vârstă.
Teorii care explică involuţia cu precădere prin rolul jucat de factorii existenţiali, cu
acţiune neprogramată.
Legarea senescenţei de procesul de dezvoltare a făcut pe unii cercetători să afirme că
îmbătrânirea începe chiar din prima parte a vieţii, odată cu scăderea ratei de creştere.
Psihologia bătrânului are anumite particularităţi, care pot fi observate şi la alte
niveluri, nu numai în sfera funcţiilor psihice elementare.
Studiul analitic al funcţiilor intelectuale arată o scădere a memoriei pentru datele
recente. Cu toate acestea posibilităţile de sinteză a vârstnicului, ca urmare a experienţei şi
antrenamentului , se pot menţine. Atenţia, concentraţia suferă de asemenea de pe urma
impactului cu senectutea.
În sfera afectivă a vârstnicilor, atitudinea faţă de pensionare şi bătrâneţe joacă un mare
rol. Pensionarea şi bătrâneţea sunt asociate cu inutilitatea, mizeria şi singurătatea. Sentimentul
de izolare socială, de abandonare a profesiunii accentuează îmbătrânirea psihologică.
Pensionarea şi bătrâneţea trebuie pregătite şi implicaţiile lor prevenite.
Complexitatea, variabilitatea şi asincronismul funcţiilor psihice schiţează profilul
psihologic al vârstnicului.28
Sănătatea fizică şi mentală se deteriorează odată cu înaintarea în vârstă. Costurile cu
securitatea vârstnicilor interacţionează cu cele privind sprijinirea sănătăţii. Este esenţial să
acordăm atenţie problemelor îngrijirii sănătăţii, în special a sănătăţii vârstnicilor deoarece
ponderea acestora sporeşte în mod constant în totalul populaţiei, având implicaţii pentru
politicile sociale din domeniu.
Este necesar să facem distincţia între bătrâneţe ca ultimă perioadă normală a ciclului
vieţii umane şi starea de boală, stare anormală care se poate asocia oricărei categorii de vârstă
(copilărie, tinereţe, maturitate, bătrâneţe), dar care găseşte un teren mai prielnic de instalare la
„vârsta a treia” datorită modificărilor induse de înaintarea în vârstă.29
Aşa cum se cunoaşte, la multe din persoanele în vârstă, apar, în ceea ce priveşte
sănătatea necazuri mari. În bună parte, deteriorarea sănătăţii acestei categorii de populaţie îşi
are explicaţia în reducerea vigorii organismului şi deci în diminuarea capacităţii sale de
rezistenţă la acţiunea agenţilor patogeni. În acest sens operează însă factorii provocatori de
stres, care, din păcate, în anii pe care îi parcurgem conosc un proces de recrudescenţă şi se
28
Dumitru, M, 1984, Bătrâneţe activă, Bucureşti: Editura Medicală, pp 31-33.
29
Bodogai, S, 2009, Protecţia socială a persoanelor vârstnice, Oradea: Editura Universităţii din Oradea.
15
manifestă cu deosebită putere îndeosebi în cazul unor segmente ale populţiei, între care se
înscriu şi bătrânii.30
Îmbătrânirea biologică este însoţită de îmbătrânirea creierului (apar plăci senile,
diferite modificări biochimice) ceea ce are consecinţe asupra funcţiilor intelectuale şi a
capacităţii de adaptare la mediu.
Gândirea şi vorbirea devin mai lente. Fluenţa şi cantitatea ideilor scade, se revine
frecvent la aceeaşi idee. Opiniile privind evenimentele de viaţă devin mai subiective,
atitudinile sunt mai rigide. Scade capacitatea de argumentare. Cei în vârstă devin mai
egocentrici, sunt preocupaţi cu precădere de problemele personale. Discuţiile nu au caracter
general; bătrânii vorbesc mai ales despre probleme personala (sănătate, nemulţumiri create de
copii, nepoţi).31
Vârstnicii prezintă şi un fenomen de degradare a organelor interne, în special a
organelor vitale (inimă, plămâni). Dacă în perioada adultă bătăile inimii sunt de aproximativ
72 pe minut, după 55 de ani acestea devin mai slabe şi neregulate.
Respiraţia devine superficială dupa 45 de ani, ceea ce face ca în plămâni să rămână aer
rezidual şi să reducă nivelul de oxigenare a sângelui şi implicit al ţesuturilor şi organelor. În
ceea ce priveşte digestia, se constată o scădere a secreţiilor salivare şi a secreţiilor implicate în
tubul gastric. Pancreasul care e antrenat prin secreţiile sale în digestie, îsi reduce lent
activitatea, fapt pentru care grăsimile sunt mai prost utilizate. Ficatul e mai puţin afectat de
vârstă, dar devine sensibil la boli şi scade în mărime.
Pe măsura înaintării în vârstă, vulnerabilitatea la îmbolnăviri creşte, bolile sunt
contactate mai uşor, iar vindecarea presupune un proces mai îndelungat şi mai greoi.32
Cercetări recente au arătat ca până la apariţia şi manifestarea fenomenelor vizibile de
senescenţă a organismului, în intimitatea structurilor biologice ale acestuia se produc o serie
de microfenomene care se „imprimă” asupra individului în mod imperceptibil până cuprind
majoritatea organelor.
Bătrâneţea traduce un eşec al organismului faţă de cauzalitatea internă şi externă. Cel
mai adesea, durata vieţii este scurtată de procesele patologice acumulate de-a lungul vieţii.
La bătrâneţe, s-a observat că sinteza enzimelor, proteinelor, vitaminelor şi a altor
substanţe de importanţă vitală, este tulburată.33
30
Barbu, G, Mihăilescu, A, Prisăcaru, C, 1999, Bătrânii - Segment al populaţiei defavorizate- , În: Probleme
Economice, Bucureşti: Editura Centrul de Informare şi Documentare Economică, pp 21-22.
31
Bocsa, E, Psihologia vârstelor, 2000, Petroşani: Editura Atelierul de Multiplicare – Minitipografie al
Universităţii din Petroşani, p 70.
32
33
Duda, R, 1983, Gerontologie medico-socială, Iaşi: Editura Junimea, pp 30-32.
16
Ateroscleroza este o boală generală a vaselor de sânge şi prima cauză de îmbolnăvire
şi de mortalitate la persoanele vârstnice;
Bolile aparatului locomotor sunt frecvente la persoanele vârstnice, au în majoritatea
lor o evoluţie cronică şi sunt însoţite de dependenţă fizică.
Osteoporoza este o boală a ţesutului osos ce constă în slăbirea rezistenţei osului prin
rarefiere datorită pierderii de masă osoasă şi fragilizării acesteia.
Tot în categoria bolilor aparatului locomotor specifice „vârstei a treia” se încadrează şi
reumatismul cronic poliartrozic deformant, poliartrită reumatoidă, anchilozele; toate aceste se
referă la îmbolnăviri ale articulaţiilor cu etiologie mixtă şi la afecţiuni ale muşchilor, cronice
si progresiv evolutive.
Dintre bolile neurologice cronice frecvente la persoanele în vârstă, cu ample
consecinţe în ceea ce priveşte autonomia şi calitatea vieţii, generatoare de dependenţă şi
dezavantaj social este necesar să ne oprim asupra accidentelor vasculare cerebrale, afecţiuni
neuro-vasculare.34
Alte modificări frecvente la vârstnici, legate de înaintarea în vârstă, sunt considerate,
între anumite limite, ca aparţinând unei îmbâtrâniri normale; între acestea; modificări ale
pielii şi fanerelor (pielea uscată cu pete senile şi riduri, rărirea părului), scădera acuităţii
vizuale, scădera secreţiei lacrimale, scăderea acuităţii auditive, slăbirea vocii, scăderea forţei
musculare şi a toleranţei la efort, hiposomnia, hipomnezia, hipoaciditatea gastrică, întârzierea
tranzitului intestinal, stabilite de fiecare disciplină clinică de specialitate.35
Cele mai des întălnite boli de nutriţie şi metabolism sunt obezitatea, denutriţia, stările
de dezhidratare şi diabetul zaharat.
Obezitatea este cauzată în general de supraalimentaţie, sedentarism, stres şi traume
psihice şi poate genera numeroase complicaţii cardiovasculare, metabolice, locomotorii şi
respiratorii, incidenţa ei crescând după vârsta de 40-50 de ani.
Demenţele sunt afecţiuni severe, nevindecabile, ce constau în tulburarea a două sau
mai multe funcţii intelectuale sau cognitive în pofida unei stări de conştienţă intacte; frecvenţa
acestora creşte o dată cu vârsta. Boala Alzheimer şi accidentele vasculare cerebrale sunt cele
mai obişnuite boli care determină demenţa. Parkinson este o boală neurologică degenerativă
care se manifestă prin deteriorarea mişcărilor, rigiditatea feţei, vocea mai greu inteligibilă,
tremurări caracteristice mâinilor şi picioarelor, confuzie şi depresie.36
34
35
Bogdan, C, 1988, Elemente de geriatrie practică, Bucureşti: Editura Medicală, pp 24-25.
36
Bodogai, S, 2009, Protecţia socială a persoanelor vârstnice, Oradea: Editura Universităţii din Oradea
17
În problemele de patologie sunt utile consulturile medicilor şi asistentelor profilate pe
geriatrie, în centrul măsurilor de instruirea bătrânilor situându-se regimul igieno-dietetic
corespunzător bolii sau infirmităţii subiectului în cauză. Încă mai utile sunt deprinderile
menite să prevină bolile mai frecvente în cursul vârstei a treia.
Prezintă interes pentru bătrâni, sub aspect de educaţie sanitară, indiferent de condiţia
lor fizică („sănătoşi” sau „bolnavi”), noţiunile de comportament preventiv si prolongeviv.
Preventiv este termenul care etichetează încetinirea procesului de îmbătrânire sau, în orice
caz, evitarea precipitării acestor procese de către factorii care grăbesc suplimentar declinul
natural şi care pot fi împiedicaţi să acţioneze asupra bătrânului, fie prin evitare, fie prin
contracarare. Activitatea zilnică, interesul cultural şi promovarea de relaţii interpersonale sunt
obiective necesare în cadrul demersurilor prolongevive şi de menţinere a bunei condiţii
psihice a persoanei în vârstă.
Nevoile persoanelor vârstnice - medicale, socio-medicale sau psiho-afective – se
stabilesc pe baza grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, în urma
efectuării anchetei sociale.37
1.4. Teorii, paradigme ale îmbătrânirii
Cele mai des invocate teorii de către specialiştii din domeniul gerontologiei trimit la
modificările care se produc o dată cu pensionarea, schimbări sesizate la nivelul rolurilor, al
activităţii, continuităţii/discontinuităţii, al stării economice.
1. Teoria rolurilor
37
vulnerabile. Teorie şi metodă. Iaşi: Editura Polirom, pp 167-169.
18
Premisa de la care se porneşte este aceea că vârsta afectează nu doar expectanţele de
rol, ci şi maniera în care se aşteaptă ca oamenii să exercite aceste roluri – consideră Kiyak
Hooyman (1969, p. 67). Apoi, măsura în care se adaptează fiecare individ la procesul de
îmbătrânire va influenţa acceptarea schimbărilor tipice de rol la vârsta a treia.
Normele asociate fiecărei vârste facilitează sau împiedică rolurile pe care fiecare
individ le poate avea, intr-o ordine cronologică. Normele vârstei sunt presupoziţii cu privire la
capacităţile şi limitele unui individ într-un anumit stadiu al dezvoltării sale
Se consideră că înaintarea în vârstă este mai legată de pierderea unor roluri decât de
achiziţionarea unora noi: rolul de soţ/soţie este pierdut prin decesul partenerului, rolul de
persoană activă pe piaţa muncii se pierde odată cu pensionarea.
O altă dimensiune este cea a pierderii din consistenţa rolurilor – ambiguitatea acestora
se amplifică, pe fondul modificării expectanţelor şi a solicitărilor. Astfel, aceste roluri, cum
este cel de mamă, tată, îşi pierd din conţinut.38
2. Teoria lui Erikson

Potrivit teoriei lui Erikson (1968), în perioada bătrâneţii individul trebuie să rezolve
criza derscrisă de autor ca fiind integritatea eului vs. disperare. Pe măsură ce oamenii se
apropie de sfârşitul vieţii, ei au tendinţa să privească inapoi şi să-şi evalueze deciziile şi
acţiunile care le-au infuenţat viaţa. Această revizuire poate duce în mod ideal la satisfacţie şi
aşteptarea faptului că viaţa trăită este semnificativă şi importantă. Astfel de sentimente conduc
la o puternică integritate a eului. Persoana a cărui revizuire a vieţii dezvăluie sentimente de
regret şi dezamăgire, că viaţa a fost nesatisfăcătoare şi neîmplinită, va trăi disperarea.
Deşi majoritatea oamenilor prezintă aceste două stări psihologice în diferite momente
ale vieţii lor, persoana care dobândeşte un grad mai mare de integritate are un sentiment de
bunăstare şi un simţ al scopului în viaţă chiar şi în faţa morţii.39
3. Teoria programării
Conform căreia sistemele organismului sunt supuse unui construct programat genetic,
fiecare celulă având un ceas biologic, cu o durată de viaţă limitată.
4. Teoria reparatorie
Ce postulează că disuncţionalităţile celulelor sunt prezente incă de la începutul vieţii
organismului respectiv, dar celulele sunt capabile de „reparaţii”. Îmbătrânirea este în acest caz
38
Erikson, 1968, apud, Hooyman, K, 1999, Social Gerontology - A Multidisciplinary Perspective,
Publisher: Allyn & Bacon, p. 67.
39
Birch, A, 2000, Psihologia Dezvoltării, Bucureşti: Editura Tehnică, p 300.
19
rezultatul incapacităţii de funcţionare optimă a acesti program de reparaţii, condiţionat şi el
genetic.40
5. Teoria lui Peck

Peck în 1968 a elaborat o teorie care îi poartă numele. El consideră că dezvoltarea
psihologică continuată şi în timpul periaodei adulte târzii depinde de capacitatea individului
de a face faţă la trei sarcini evolutive principale:
a) Ei trebuie să facă faţă pensionării profesionale. Aceasta implică dezvoltatea
sentimentelor de aotoapreciere (autovalorizare) şi satisfacţia în domenii diferite de actvitatea
de muncă care aveau o influenţă centrală în stadiile anterioare ale vieţii.
b) Declinul fizic este inevitabil la bătrâneţe. Oamenii care s-au încrezut în forţele fizice
pentru a obţine satisfacţie şi plăcere pot deveni extrem de preocupaţi de starea corpului lor şi
deprimaţi în privinţa capacităţilor fizice în declin.
c) Ajustarea finală pe care trebuie să o facă oamenii vârstnici este legată de
mortalitatea umană. Fiecare individ trebuie să recunoască şi să accepte că moartea este
inevitabilă. Acestă acceptare trebuie să includă informaţia că viaţa lor poate avea semnificaţie
şi după moarte prin copii, prin prieteni şi prin contribuţiile pe care le-au adus societăţii.41
6. Teoria activităţii
Principala idee susţinută de această teorie exprimă rolul activităţii la vârsta a treia: cu
cât persoana este mai activă, cu atât va fi mai satisfăcută şi mai adaptată la viaţa socială.
Deoarece teoria activităţii porneşte de la prezumţia că validarea conceptului de sine, le vârsta
a treia, este determinată de participarea în roluri caracteristice ale vârstei adulte, devine
dezirabilă păstrarea a cât mai multor activităţi posibile şi substituirea rolurilor pierdute, prin
văduvie sau pensionare, cu unele noi.
Teoria activităţii vorbeşte puţin despre ceea ce se întâmplă cu oamenii atunci când nu
reuşesc să menţină standardele vieţii adulte. Eşuând în conştientizarea dimensiunilor
personalităţii, teoria nu explică de ce unele persoane în vâstă sunt pasive şi fericite, în timp ce
altele sunt active, der nefericite.42
Teoria activităţii nu are o susţinere empirică solidă şi a fost criticată ca fiind o
suprasimpificare a problemelor implicate. Este clar că unii indivizi preferă să menţină un
40
Sassu, A, 2006, Psihologia dezvoltării, Sibiu: Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, p 194.
41
Idem, pp 300-301.
42
20
nivel ridicat de implicare în activităţile sociale, în timp ce alţii sunt mulţumiţi cu starea de
dezangajare.43
7. Teoria dezangajării
Fiind una dintre cele mai cunoscute şi mai controversate teorii ale gerontologiei
sociale, această teorie se consideră că a fost lansată de autorii volumului „Growing old”,
contrazicând ideea conform căreia, pentru a fi integrate, persoanele în vârstă ar trebui să fie
active. În schimb, procesul prin care oamenii în vârstă descresc nivelele de activitate, prin
care caută roluri mai pasiv, interacţionează mai rar cu alţii şi devin din ce în ce mai preocupaţi
de viaţa lor interioară, este văzut ca unul normal, inevitabil şi satisfăcător la nivel personal,
putând marca începutul unei revizuiri a vieţii.
Teoria dezangajării are tendinţa de a ignora rolul jucat de personalitate în modalitatea
de adaptare la vârstă. Persoanele care au fost întotdeauna active, asertive şi implicate social,
probabil că nu se vor retrage la vârsta a treia, ci vor continua să menţină modelul tipic de
adptare la mediu. În mod similar, unele persoane au fost întotdeauna retrase şi pasive, astfel
încât dezangajarea poate reprezenta pentru ele un mod natural de tranziţie sau de continuare a
modului de viaţă anterior, fără a se înscrie într-un curent universal valabil pentru vârsta a
treia.44
Atât teoria activităţii, cât şi teoria dezangajării pot fi văzute ca recomandări filosofice
cu privire la modul de viaţă la vârsta a treia, dar nu explicaţii ale procesului de îmbătrânire.45
8. Teoria continuităţii
Conform teoriei continuităţii, persoanele în vârstă substituie rolurile pierdute cu unele
similare, continuând să menţină modalităţi tipice de adptare la mediu, asigurându-şi astfel
echilibrul interior. Se porneşte de la ideea că fiecare individ, indiferent de vârstă, are o
personalitate şi un stil de viaţă diferite de ale celorlalţi, că personalitatea joacă un rol major în
adaptarea la procesul de îmbătrânire. Astfel se justifică diversitatea modelelor de îmbătrânire,
dacă se ia în considerare probabila continuitate a stilurilor anterioare individuale.
43
Birch, A, 2000, Psihologia Dezvoltării, Bucureşti: Editura Tehnică, p 302.
44
Hooyman, N, Kiyak, H, 1966, Social Gerontology: a multidisciplinary perspective, Boston: Allyn & Bacon
INC, p. 73.
45
Idem, p. 73.
21
Complexitatea teoriei continuităţii face dificilă testarea empirică, din moment ce
reacţia fiecărui individ la îmbătrânire este explicată prin interrelaţiile dintre schimbările
psihologice şi cele sociologice.46
9. Teoria evoluţionistă a selecţiei naturale

Postulează existenţa morţii ca un fenomen reglabil, înscris în codul genetic.47
În timp ce sociologii europeni şi-au circumscris interpretările lor unui cadru teoretic
nedetaşat, încă, pe deplin de reflecţia filosofică, tributară, la rândul ei, perspectivei istorice,
sociologii americaniau accentuat punctul de vedere operaţional constând în construcţia unor
modele, ca ansambluri de ipoteze şi enunţuri vizând, nemijlocit, realitatea strucurării şi
diferenţierii grupurilor de vârstă în societate. Diversitatea acestor modele, al căror conţinut
teoretic postulează o serie de explicaţii asupre importanţei vârstei în viaţa socială, poate fi
ordonatăprin intermediul evidenţierii a trei interpretări sau paradigme principale:
a) paradigma funcţionalistă
b) paradigma conflictului
c) paradigma interacţionistă
a) Paradigma funcţionalistă
Ideea esenţială a interpretărilor raliate acestei paradigme este aceea a existenţei unei
diviziuni sociale în funcţie de vârstă, concretizate de stratificarea rolurilor şi poziţiilor
asociate diferitelor vârste, între care se stabilesc raporturi de interdependenţă şi cooperare
funcţională. Conform acestei perspective teoretice, societatea atribuie indivizilor de diferite
vârste, statusuri şi roluri sociale, încercând, în aceste fel, să efectueze o „ordonare” a
procesului de îmbătrânire biologică şi să-i ofere o determinare socială.
b) Paradigma conflictului
Concepţiile bazate pe acest tip de paradigmă consideră că tensiunile şi conflictele
legate de inegalitatea poziţiilor şi rolurilor sociale asociate indivizilor care au vârste diferite,
au un rol principal în asigurarea dinamicii sociale şi succesiunii generaţiilor.
c) Paradigma interacţionismului simbolic
46
47
Predescu, C, 2007, Aspecte legate de fiziologia şi fiziopatologia vârstei adulte, Bucureşti: Editura Didactică Şi
Pedagogică, p 17.
22
Paradigma interacţionismului simbolic este bazată pe ideea, esenţial fenomenologică,
că lumea socială, care este o lume a „experienţei” şi a „autoreflexivităţii”, este trăită, gândită,
şi privită prin intermediul simbolurilor şi interacţiunilor între indivizi.
Ideea fundamentală de la care pleacă interacţioniştii este aceea că „identitatea”unei
persoane de o anumită vârstă este „construită” numai în procesul de interacţiune cu ceilalţi,
care are ca rezultat producerea unei „imagini” asupra vârstei, împărtăşită în comun, de
persoana respectivă şi de persoanele cu care interacţionează.48
Erving Goffman – cel care consacră şi teoretizează termenul de stigmat susţinea, pe
bună dreptate, faptul că atât stigmatizaţii cât şi „normalii” coparticipă la producerea
stigmatului, chiar dacă acest mecanism este atribuit exclusiv stigmatizatului. Mai mult decât
atât, nu există două grupuri opuse, unul al stigmatizaţilor şi altul al „normalilor”, ci este vorba
despre un proces social complex, prin care orice individ poate juca ambele roluri, astfel încât,
aşa cum afirma Goffman, normalul şi stigmatizatul nu sunt persoane, ci perspective.
Conştientizarea faptului că această perspectivă este perfect posibilă pentru oricare
dintre noi ne determină să-i respingem – în mod inconştient cel mai adesea – pe cei care
reprezintă confirmarea temerilor noastre legate de ceea ce am putea deveni odată cu trecerea
timpului.
Gravitatea acestor fenomene de marginalizare şi stigmatizare a vârstnicilor nu poate fi
pusă la îndoială, din moment ce ele subminează şi deteriorează identitatea personală a
bătrânului şi implicit identitatea socială a categoriei lor de vârstă.
Sociologia interacţionistă abundă în teoretizări ale acestui fenomen prin care
identitatea unei persoane sau unui grup se modelează conform opiniei pe care un alt grup o
împărtăşeşte în legătură cu acesta.49
Statutul teoriei în gerontologie azi
Mulţi cercetători şi practicieni în gerontologie par relativ indiferenţi asupra teoriilor de
imbătrânire. În biologia îmbătrânirii, de exemplu mulţi cercetători s-au axat pe modele
empirice de îmbătrânire la nivel celular sau molecular, lăsând teoriile integrative de
îmbătrânire altor investigatori.
În psihologia îmbătrânirii, cercetătorii modelelor experimentale de diferenţă de vârstă,
nu a fost însoţită de eforturi similare la integrarea rezultatelor cu teoria.
În sociologia îmbătrânirii a existat, de asemenea, o crestere in analiza empirică, dar o
scădere în eforturile de a explica teoria privind fenomenele critice, cum ar fi consecinţele
48
Rădulescu, S, 1994, Sociologia Vârstelor, Bucureşti: Editura Hyperion XXL, pp 117-129.
49
Popa, A, 2000, Percepţia socială asupra vârstnicilor între obiectivitate şi distorsiune. Studiu exploratoriu. În:
Calitatea Vieţii, Vol. XII, nr. 1-4, p. 91-100.
23
îmbătrânirii populaţiei, schimbarea statutului persoanei in vârstă in societate, procesele
sociale complexe de îmbătrânire şi societăţile în schimbare, precum şi interdependenţa.50
2. SERVICII, INSTITUŢII ŞI PRESTAŢII PENTRU PROTECŢIA

PERSOANELOR VÂRSTNICE
2.1. Politici sociale pentru persoane vârstnice
50
Bengtson, V, Schaie, W, 1999, Handbook of Theories Of Aging, New York, Springer Publishing Company,
p 8.
24
Asistenţa socială a persoanelor vârstnice trebuie să asigure respectarea drepturilor
persoanelor aşa cum sunt reglementate în tratatele şi convenţiile internaţionale. Ca stat
semnatar a Chartei europene revizuite, România s-a angajat să promoveze, direct sau în
cooperare cu organizaţiile nonguvernamentale, măsuri adecvate pentru a permite persoanelor
vârstnice să rămână membrii activi ai societăţii, să dispună de resurse suficiente pentru o viaţă
decentă, să psrticipe activ la viaţa publică, socială şi culturală, să decidă asupra propriei vieţi
şi să dispună de serviciile sociale de îngrijire în funcţie de nevoile individuale. Documentul
prevede, totodată, asigurarea unei existenţe corespunzătoare pentru persoanele aflate în regim
instituţionalizat.
În acest context, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a elaborat o serie de
documente juridice prin care se exprimă preocuparea publică pentru nevoile şi problematica
acestei categorii de populaţie. Potrivit reglementărilor recente, sunt considerate persoane
vârstnice acele persoane care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege. Pe plan
european, vârstele standard pentru pensionare sunt între 60 şi 65 de ani.
Ministerul Muncii şi Solidarităţii sociale a elaborat o serie de documente juridice prin
care se exprimă preocuparea publică pentru nevoile şi problematica acestei categorii de
populaţie. Potrivit reglementărilor recente, sunt considerate persoane vârstnice acele persoane
care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege. Pe plan european, vârstele standard
pentru pensionare sunt cuprinse între 60 şi 65 de ani.51
Pornind de la piramida trebuinţelor lui Maslow, politicile sociale practice în domeniul
problematicii vârstei a treia trebuie să urmărească necesitatea satisfacerii trebuinţelor:
fiziologice (mâncare, băutură, adăpost, lipsă a durerii),
de siguranţă şi securitate, de dragoste şi apartenenţă (prietenie, afiliere, interacţiune şi
dragoste), de respect de sine şi autoactualizare.
Legislaţia în domeniul protecţiei persoanelor vârstnice a fost adoptată în anul 2000 sub
forma Legii nr. 17/2000 privind asistenţa socială acordată persoanelor vârstnice, care are ca
normă de aplicare H.G. nr. 886/2000 privind grila naţională de evaluare a nevoilor
persoanelor vârstnice.
Dificultăţile în aplicarea acestei legi au apărut încă de la promulgare, deoarece
serviciile sociale ale autorităţilor locale nu erau pregătite şi nu aveau personal specializat în
realizarea protecţiei sociale pentru aceste persoane.
51
Manu, C, Poede, G, 2003, Îngrijirea socială a bătrânilor ca politică publică, În Revista de Asitenţă Socială,
nr.1, pp 86-87.
25
De asemenea, o importantă problemă constă în lipsa mediciloalizată fără
profesionalism, serviciul cel mai frecvent acordat persoanelor în vârstă fiind asigurarea mesei
la cantina socială.
Constituirea Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice a reprezentat un pas
important în încercarea societăţii civile de a se organiza, dar demersurile acestei structuri se
bazează, în majoritatea cazurilor, pe cererea de mărire a pensiilor şi de acordare a asistenţei
medicale şi a medicamentelor în regim gratuit. Rezultatele schimbării, în ceea ce piveşte
acordarea asistenţei medicale, a determinet la această grupă de vârstă scăderea accesului la
asistenţa medicală calificată şi la procurarea medicamentelor cu preţ accesibil (în regim de
gratuitate sau compensare).52
În peroada 8-12 aprilie 2002, la Madrid, Spania, ţară ce deţinea atunci preşedinţia
Uniunii Europene, a vut loc cea de-a doua Adunare Mondială a ONU privind îmbătrânirea,
iar în august 2002, Europa si-a convocat primul for – Conferinţa Europeană
Interguvernamentală.
Importantul forum mondial, care a fost a doua adunare mondială asupra îmbătrânirii, a
avut, dincolo de bilanţuri si proiecte, şi un caracter aniversar, având loc la două decenii de la
prima Adunare mondială consacrată îmbătrânirii de către Naţiunile Unite, Viena - 1982. era
pentru prima oară când acest for aducea în atenţia lumii, a guvernelor, problemele complexe
ale unui proces şi ale unei categorii de populaţie aflată în creştere constantă, care nu mai
putea fi ignorată.
S-a adoptat cu acest prilej Planul Internaţional de Acţiune privind Îmbătrânirea, care
urmează să devină un ghid pentru elaborarea politicilor naţionale în vederea asigurării
condiţiilor absolut necesare recunoaşterii drepturilor fundamentale ale persoanelor vârstnice şi
pentru dezvoltarea unei „societăţi a tuturor vârstelor”. Planul de acţiune şi declaraţia finală,
cele două documente aprobate spre difuzare guvernelor, asupra cărora vom reveni, au definit
cele trei orientări prioritare ale politicilor publice: asigurarea unei dezvoltări durabile într-o
lume ce îmbătrâneşte; promovarea sănătăţii şi bunei stări a persoanelor în vârstă; crearea unui
mediu favorabil pentru toate vârstele. În afara guvernelor, au fost invitate şi organizaţiile
persoanelor în vârstă, spre a fi consultate în vederea luării în considerare a ideilor,
propunerilor, revendicărilor şi dreptului legitim de a participa activ la viaţa comunităţii.53
Tipurile de servicii, organizarea şi funcţionarea lor, responsabilităţile financiare la
nivel central şi local conduc la roluri specifice ale palierului naţional şi regional, local în
52
Sima, P, Calin, C, 2004, Protecţia persoanelor vârstnice, În Revista de asistenţă socială, nr. 4, pp 18-19.
53
Bogdan, C, 2003, Noi direcţii de acţiune în politicile sociale privind îmbătrânirea, În Revista de asistenţă
socială, nr. 3-4, pp 131-132.
26
implementarea poilticii. În cazul persoanelor de vârsta a treia se întâlneşte o situaţie
particulară, aceste având nevoie în egală măsură de două tipuri de suport (servicii): medicale
şi sociale. În aceste condiţii, iniţierea, dezvoltarea şi acordarea serviciilor socilae şi de
sănătate impun o abordare integrată pentru a realiza unul din obiectivele esenţiale ale politicii
din acest domeniu, de menţinere a persoanelor vârstnice la domiciliu, iar atunci când acest
fapt nu mai este posibil, de a asigura îngrijirile intr-o instituţie de asistenţă socială.
Asigurarea calităţii îngrijirii persoanelor vârstnice dependente presupune definirea şi
transpunerea în practică a unor elemente cum ar fi: stabilirea principiilor şi obiectivelor
îngrijirii, dezvoltarea sistemelor de îngrijire primară, secundară şi comunitară, dezvoltarea
reţelei informale de îngrijire - îngrijire acordată de familie, prevenirea situaţiei de dependenţă,
stabilirea sistemului de finanţare a serviciilor de îngrijire, creşterea participării persoanelor
vârstnice dependente la procesul de îngrijire.
În implementarea politicii de îngrijire socială a vârstnicilor, un rol important îl are
luarea în considerare a contextului local-regional. De aceea, Planul strategic al serviciilor
sociale pentru bătrâni, trebuie să includă descrierea acestora şi măsura în care îşi ating
obiectivele în raport cu nevoile şi carecteristicile demografice, economice, psihologice,
culturale ale bătrânilor, necesităţile viitoare de dezvoltare în raport cu evoluţia acestui grup,
capacităţile instituţionle de definire a problemelor acestei categorii şi de identificare a unui
abuz potenţial, grupurile profesionale implicate în îngrijire şi grupurile de interese legate de
asigurarea serviciilor specifice pentru diferitele subgrupuri. Planul strategic ar trebui să
includă analiza mediului economic, social şi politic, resursele disponibile, structura
programelor specializate de asistenţă şi forme de evaluare a rezultatelor.54
2.2. Cadrul legislativ în România
Protecţia socială a persoanelor vârstnice este reglementată de următorul set de legi:

Organisme reprezentative
Legea nr. 71 din 8 aprilie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 16/2000
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice
54
Manu, C, Poede, G, 2003, Îngrijirea socială a bătrânilor ca politică publică, În Revista de Asitenţă Socială,
nr.1, p 88.
27
Hotărârea de Guvern nr. 499 din 07 aprilie 2004 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea comitetelor consultative de dialog civic pentru problemele persoanelor vârstnice,
în cadrul prefecturilor
Legea nr. 16 din 06 martie 2000 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Consiliului National al Persoanelor Vârstnice
Cost de întreţinere în cămine şi contribuţia asistatului

Legea nr. 281 din 6 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/2000
privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice
Ordin nr. 687 din 28 septembrie 2005 privind stabilirea, începând cu luna octombrie
2005, a costului mediu lunar de întreţinere pe baza căruia se calculează contribuţia de
întreţinere datorată de persoanele asistate în căminele pentru persoane vârstnice
Hotărârea de Guvern nr. 1021 din 26.octombrie.2000 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind stabilirea costului mediu lunar de întreţinere în căminele pentru
persoanele vârstnice
Facilităţi de transport
Hotărârea de Guvern nr. 2403 din 21 decembrie 2004 privind aprobarea Normelor
metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor
pentru transportul intern, cu modificările ulterioare, şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 71/2004 privind acordarea unor facilităţi familiilor de pensionari
Ordonanţa de Urgenţă nr. 71 din 23 septembrie 2004 privind acordarea unor facilităţi
familiilor de pensionari
Legea nr. 147 din 26 iulie 2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru
transportul intern
Instrumente standard de evaluare a nevoilor medico-sociale

Ordinul nr. 491 din 23.mai.2003 pentru aprobarea Grilei de evaluare medico-socială a
persoanelor care se internează în unităţi de asistenţă medico-sociale
Hotărârea de Guvern nr. 886 din 05.octombrie.2000 pentru aprobarea Grilei naţionale
de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice55
55
***Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei sociale, accesat în 24.01.2011, URL: www.mmuncii.ro
28
Hotărârea de Guvern nr. 541 din 09.iunie.2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale
de dezvoltare a sistemului de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice în perioada 2005 –
2008
Conform Legii nr. 47 din 8 martie 2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială,
dreptul la asistenţă socială este asigurat/garantat în condiţii egale de tratament indivizilor şi
familiilor aflate în dificultate fără nici un fel de discriminare.56
Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse este autoritatea publică centrală
care elaborează politica de asistenţă socială şi promovează drepturile familiei, copilului,
persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap şi ale oricăror alte persoane aflate în nevoie.57
Pe lângă acest minister funcţionează Comisia interministerială privind asistenţa
socială care este un organism consultativ (fără personalitate juridică) ce elaborează o politică
unitară în domeniul asistenţei sociale, coordonează la nivel naţional activităţile de asistenţă
socială şi avizează politicile şi măsurile de asistenţă socială elaborate de ministerele şi
instituţiile cu atribuţii în domeniu58
Persoanele vârstnice care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege au dreptul
la asitenţă socială, potrivit dispoziţiilor legale, în raport cu situaţia sociomedicală şi cu
resursele economice de care dispun. Asistenţa socială pentru persoanelor vârstnice se
realizează prin servicii şi prestaţii sociale.
Beneficiază de prevederile legii persoana vârstnică aflată în una dintre următoarele
situaţii:
- nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta,
potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
- nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor
proprii;
- nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii
necesare;
- nu se poate gospodării singură sau necesită îngrijire specializată;
- se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale, datorită bolii ori stării fizice
sau psihice.59
56
Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială: publicată în Monitorul Oficial nr. 239 din 16
martie 2006. publicată în Monitorul Oficial nr. 239 din 16 martie 2006.
57
Idem, Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială, publicată în Monitorul Oficial nr. 239
din 16 martie 2006.
58
Hotărârea de Guvern nr. 773 din 18 iulie 2002 pentru organizarea şi funcţionarea Comisiei interministeriale
privind asistenţa socială, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr. 554‚ în 29 iunie 2002.
59
Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republecată în Monitorul Oficial, partea I,
nr. 157 din 06.03.2007.
29
2.3. Programe de asistenţă comunitară destinate vârstnicilor
Analiza problematicii protecţiei sociale a vârstnicilor se plasează în contextul opţiuniei

ţării noastre de integrare în Uniunea Europeană. Carta Socială Europeană, unul dintre marile
tratate ale Consiliului Europei în domeniul drepturilor omului, constituie instrumentul
european de referinţă în materie de coeziune socială.
Articolul 23 - „Dreptul persoanelor vârstnice la protecţie socială”
30
În vederea exercitării efective a drepturilor persoanelor vârstnice la protecţie socială,
părţile se angajează să ia sau să promoveze fie direct, fie în cooperare cu organizaţiile publice
sau private măsuri adecvate destinate, în special:
- să permită persoanelor vârstnice să rămână membri deplini ai societăţii cât mai mult
timp posibil, prin intermediul:
a) unor resurse financiare suficiente care să le permită să ducă o existenţă decentă şi să
participe activ la viaţa publică, socială şi culturală:
b) difuzării informaţiilor privind serviciile şi facilităţile disponibile pentru persoanele
vârstnice şi posibilităţilor de a recurge la acestea.
- să permită persoanelor vârstnice să aleagă liber propriul stil de viaţă şi să ducă o
existenţă independentă în mediul lor obişnuit, atâta timp cât doresc şi cât acest lucru este
posibil, prin:
a) punerea la dispoziţie a unor locuinţe corespunzătoare nevoilor acestora şi a stării lor de
sănătate sau sprijin adecvat în vederea amenajării locuinţei;
b) îngrijirea sănătăţii şi servicii pe care starea acestora le impune.
- să garanteze persoanelor vârstnice care trăiesc în instituţii o asistenţă corespunzătoare
în privinţa vieţii private şi participarea la determinarea condiţiilor de viaţă în instituţie.60
În comunitate este întotdeauna utilă stimularea opiniei favorabile faţă de vârstnici.
Sunt cultivate atitudinile de stimă, respect, înţelegere şi ajutorare a persoanelor în vârstă.
Serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice au în vedere:
- îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;
- îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoanele vârstnice;
- îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi
locuinţe sociale.61
La nivel mondial, s-a adoptat Planul Internaţional de Acţiune privind Îmbătrânirea, ce
v-a deveni un ghid pentru elaborarea politicilor naţionale în vederea asigurării condiţiilor
necesare recunoaşterii drepturilor fundamentale ale persoanelor vârstnice, dar şi pentru
dezvoltarea unei ,,societăţi a tuturor vârstelor”.
Cele două documente aprobate la Viena în 1982, Planul Internaţional de acţiune
privind îmbătrânirea şi Declaraţia finală, au definit trei orientări prioritare ale politicilor lor
publice:
60
Carta Socială Europeană – Revizuită (STE 163-1996), articolul 23, p 12.
61
vulnerabile. Teorie şi metodă. Iaşi: Editura Polirom, pp. 168-169.
31
- asigurarea unei dezvoltări durabile într-o lume care îmbătrâneşte din punct de vedere
demografic;
- promovarea stării de sănătate şi a unui mod de viaţă decent pentru persoanele în
vârstă;
62
- crearea unui mediu favorabil pentru toate vârstele.
La finalul lucrărilor celei de-a doua Adunări mondiale privind îmbătrânirea au fost
adoptate Planul Internaţional de Acţiune privind Îmbătrânirea şi Declaraţia Politică. Această
conferinţă a reprezentat începutul adoptării unor măsuri comune în vederea sprijinirii
eforturilor făcute de comunitatea internaţională pentru redefinirea cadrului global de acţiune şi
realizarea stategiei bazate pe întărirea politicilor anterioare. Un rol deosebit de important îl au
consiliile regionale ale ONU în transpunerea Planului Internaţional de acţiune în planuri
regionale care se vor adresa vârstnicilor în fiecare ţară semnatară.
În planul de acţiune, principalele aspecte se referă la:
- persoanele vârstnice şi dezvoltarea societăţii, respectiv participarea activă în societate;
- sănătatea şi bunăstarea persoanelor vârstnice;
- asigurarea unui mediu de sprijin pentru persoanele vârstnice.
Este importantă includerea persoanelor vârstnice pe agenda dezvoltării, prin strategii
pentru combaterea sărăciei şi marginalizării sociale, prin acordarea unei atenţii speciale
nevoilor lor.
Astfel, fundamentată pe aceste principii, în fiecare an, la 1 octombrie se sărbătoreşte
Ziua Internaţională a Vârstnicilor în cadrul unei acţiuni de promovare cu tema ,,Pentru o
societate a tuturor vârstnicilor”, care urmăreşte să dezvolte relaţiile între vârstnici şi
solidaritatea între generaţii. Persoanele vârstnice reprezintă acea minoritate din care va face
parte majoritatea populaţiei.63
2.4. Asistenţa socială a persoanelor vârstnice
Asistenţa socială a vârstnicilor are tocmai rolul de a sprijini instituirea acestui nou
model al bătrâneţii. Desigur, numai respectarea unor principii congruente cu cele referitoare la
drepturile omului, în general, precum şi respectarea standardelor de calitate, pot conferi
viabilitate proiectelor de asistenţă socială.
62
Planul Internaţional de acţiune privind îmbătrânirea
63
Sima, P, Calin, C, 2004, Protecţia persoanelor vârstnice, În Revista de asistenţă socială, Nr. 4, pp 17-18.
32
O primă caracteristică a ajutorului acordat persoanelor vârstnice trebuie să fie aceea de
a fi ferm fundamentat într-un context interdisciplinar. Izolarea eforturilor de asistare a
vârstnicilor, pe specialităţi, nu ar putea acoperi vasta lor problematică. Mai mult chiar, nu
numai că vârstnicii şi problemele lor nu trebuie să se transforme într-un câmp de dispută între
profesionişti aparţinând diferitelor domenii, ci eforturilor conjugate ale acestora trebuie să li
se adauge şi sprijinul voluntar al neprofesioniştilor.64
O caracterizare generală este dată de indicatorii de sănătate a populaţiei, care exprimă
o situaţie critică, România aflându-se, la mai mulţi dintre ei, pe ultimele locuri din Europa.
Conform unor aprecieri oficiale, printre care şi Planul Naţional Anti-Sărăcie şi Promovare a
Incluziunii Sociale, situaţia critică a stării de sănătate este dată de efectul combinat al mai
multor factori: sărăcia (lipsa de resurse financiare, alimentaţia deficientă, condiţii proaste de
locuit, lipsa accesului la condiţii de igienă elementară), dezorganizarea socială (abandonul
grijii faţă de propria sănătate, stiluri nesănătoase de viaţă, deficit de cultură şi educaţie
sanitară), deficitul de acces la serviciile medicale, deficitul serviciilor de prevenţie şi
tratament ambulatoriu, dispariţia sistemului de îngrijire medicală bazat pe teritorialitate.65
Pe de altă parte, în conceperea politicilor şi programelor de acţiune socială destinate
vârstnicilor, devine inevitabilă consultarea acestora, implicarea lor în chiar procesele
decizionale. Decurge de aici faptul că, asistarea vârstnicilor nu urmăreşte transformarea lor în
fiinţe pasive, dependente social, ci că ajutorul acordat trebuie astfel orientat încât să-i
încurajeze să-şi aducă contribuţia la viaţa societăţii. Vastul potenţial de competenţă,
experienţă şi timp de care vârstnicii dispun nu trebuie, în nici un caz, neglijat.66
Orice lucrător social capabil, trebuie să înţeleagă natura fenomenului de îmbătrânire,
în scopul de a lucra cu succes cu acest grup de oameni. Acest lucru implică o înţelegere a
manifestărilor fizice, biologice şi psihologice ale procesului de îmbătrânire. De asemenea,
necesită o înţelegere a două elemente, care sunt probabil mai puţin cunoscute: că experienţa
de a trăi ca o persoană mai în vârstă nu poate fi inţeleasă pe deplin referindu-ne singur la cei
trei factori de mai sus.
Primul dintre acestea este politic, social şi statutul cultural al persoanelor în vârstă în
societatea contemporană. Există o serie de moduri în care persoanele în vârstă sunt percepute
ca fiind problematice, şi o serie de motive care au fost avansate pentru a explica aces proces.
Explicaţia lui Biggs (1993) , este că nu putem ajunge la înţelegerea subiectivă a unor
experienţe de îmbătrânire, dacă nu suntem capabili de a ne transfigura în viaţa interioară a
64
Gal, D, 2003, Asistenţa socială a persoanelor vârstnice, Cluj-Napoca: Editura Todesco, p 1.
65
Bălaşa, A, 2003,Protecţia Socială a Persoanelor Vârstnice în România. În: Calitatea Vieţii, Vol.XIV, nr.1, p 13
66
Idem, p 1.
33
oamenilor care au devenit bătrâni. În plus, avem nevoie să înţelegem modul în care impactul
de factori structurali şi culturali pot să creeze probleme individuale şi dificultăţi pentru
persoanele în vârstă.67.
Cu privire la necesitatea, gradul, ntura serviciilor pentru persoanele şi grupurile aflate
în dificultate, a asistenţei sociale în general, mai mult sau mai puţin instituţionalizate sau
organizate, ideile şi practicile au oscilat pe parcursul istoriei de la neglijarea totală, lăsarea
persoanelor aflate în dificultate „în voia sorţii”, până la soluţia protecţiei aproape totale.
Astfel unele filozofii/curente (ideologii) promovează conceptul unei fiinţe umane
autonome, suverane, relativ independente de contextul social şi a unei societăţi în care
raporturile şi regulile se formeazăîn mod spontan, legic obiectiv, nefiind recomandată
intervenţia reglatoare şi nici întrajutorarea umanitară. O astfel de intervenţie ar deregla
funcţionarea eficientă a societăţii, ar constitui o ingerinţă ilegitimă în evoluţia şi cursul firesc
al lucrurilor. Societatea are leile ei „obiective”, personale şi grupurile sociale trebuie să se
adapteze proceselor din societate, iar cei care nu reuşesc se auto-elimină sau sunt eliminaţi
-extrapolare în plan social al cunoscutelor teorii privind evoluţia şi adaptarea biologică, teorii
propuse de Darwin. Este o abordare radicală pe care nici o societate nu o poate promova
integral.
La extrema cealaltă s-au impus un număr foarte mare de idei care propun soluţia unei
convieţuiri bazate pe valori precum solidaritatea, întrajutorarea, umanismul, ataşamentul,
empatia, fundate pe conceptul unei fiinţe umane morale, empatice, spirituale, binevoitoare,
protectoare, şi protejată şi a unei societăţi care aşează la bazele existenţei şi funcţionării sale
umanismul, solidaritatea care-şi foloseşte pârghiile instituţionale pentru a interveni în scopul
asistenţei şi reabilitării persoanelor şi grupurilor aflate în dificultate sau în situaţie de risc. În
funcţie de modul de raportare la aceste poziţii şi de alte specte literatura de specialitate a
consacrat câteva paradigme ce stau la baza doctrinelor şi obiectivelor specifice domeniului,
dintre acestea cele mai importante sunt: umanismul, funcţionalismul, şi structuralismul
radical.68
Revenind la piramida trebuinţelor (Maslaw) am putea descrie drept problemă a unei
persoane, client al unor servicii de asitenţă socială sau intern a unei instituţii de protecţie,
situaţia în care nu are satisfăcute una sau mai multe dintre următoatele nevoi:
- nevoia de securitate individuală în mediul natural şi social
- nevoile sociale
67
Biggs, S, 1993, apud Lymbery, M, 2005, Social Work with Older People, London, SAGE Publications, pp
11-12.
68
Ştefăroi, P, 2009, Teoria fericirii în asistenţă socială, Iaşi, Editura Lumen, p 24.
34
- nevoia de stimă
- nevoia de autorealizare, de împlinire de sine.
Aceste nevoi sunt aferente unor srtucturi, funcţii şi formaţiuni psihologice şi personale.
Funcţionarea în condiţii normale a ansamblului personal, a personalităţii presupune
satisfacerea lor. Nesatisfacerea declanşează mecanismul de reglaj homeostatic şi de reducere a
tensiunii.69
2.5. Procesul de acordare a serviciilor sociale
În prezent, Legea Asistenţei Sociale, prevede că dreptul la asistare socială este

asigurat, în condiţii egale de tratament, indivizilor şi familiilor aflate în dificultate, fără
discriminare de sex, religie, naţionalitate sau apartenenţă politică
Garantarea acestui drept, reprezintă o obligaţie constituţională din partea statului.
Sistemul de securitate socială a vârstnicului este format, pe de o parte din segmentul
asigurărilor sociale, iar pe de altă parte din cel al asistenţei sociale, cele două segmente
69
Idem, p 50.
35
aflându-se într-un raport de complementaritate, astfel încât, o persoană aflată în dificultate
poate beneficia deopotrivă de acestea.
Segmentul de asistenţă socială se referă la servicii şi prestaţii sociale ce se oferă, la
cererea persoanei interesate, areprezentantului legal al acesteia, a instanţei judecătoreşti, a
serviciului social al consiliului local, a poliţiei, a organizaţiilor de pensionari, a unităţilor de
cult sau a organizaţiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenţa socială a
vârstnicilor.70
Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, a familiei acesteia sau a
reprezentantului legal, în urma semnalării unei situaţii de nevoie socială de către orice altă
persoană, precum şi din oficiu.
Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale se adresează serviciului public de
asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale.
Solicitarea pentru acordarea de srvicii sociale poate fi adresată şi direct unui alt
furnizor de servicii sociale.
Procesul de acordare a serviciilor sociale are următoarele etape principale:
a) evaluarea iniţială
b) elaborarea planului de intervenţie
c) evaluarea complexă
d) elaborarea planului individualizat de asistenţăşi îngrijire
e) implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenţie şi în planul individualizat
f) monitorizarea
g)reevaluarea
h) evaluarea opiniei beneficiarului.71
Beneficiarii acestor servicii sunt, în cazul vârstnicilor, persoanele de cel puţin 60 de
ani care:
- nu au familie sau nu se află în întreţinerea unei / unor persoane obligate la aceasta;
- nu au locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţii de locuit pe baza resurselor
proprii;
- nu realizeză venituri sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirilor necesare;
- nu se pot gospodări singure sau necesită îngrijire specializată care nu se poate asigura în
familie,
70
Gal, D, 2003, Asistenţa socială a persoanelor vârstnice, Cluj-Napoca: Editura Todesco , p 2.
71
OG nr. 68/2003, ordonanţă privind serviciile sociale, consolidata, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.
619 din 30.08/2003.
36
- se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile socio-economice şi medicale datorate bolii
sau stării fizice sau psihice;
- nu le sunt asigurate, în familie sau în mediul în care se află, respectul demnităţii şi libertatea
personală.72
2.6. Tipologia serviciilor sociale.
Sistemul actual de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice se axează în principal

pe:
a) Transferuri băneşti către populaţie (ajutoare sociale, ajutoare de urgenţă, indemnizaţii sau
alte pensii decât cele provenite din sistemul de asigurări sociale);
b) Facilităţi diverse care privesc, în special asistenţa medicală fără contribuţie, gratuităţi şi
compensări la medicamente, gratuităţi sau reduceri de costuri pentru tratament balnear,
transport în comun sau interurban, abonamente radio-tv ş.a.;
72
Gal, D, 2003, Asistenţa socială a persoanelor vârstnice, Cluj-Napoca: Editura Todesco , p 2.
37
c) Servicii de îngrijire la domiciliu; îngrijirea la domiciliu se acordă fără nici o contributie în
cazul persoanelor care au venituri reduse; persoanele vârstnice care se încadrează într-un grad
de handicap grav pot beneficia de asistent personal sau pot opta pentru o indemnizaţie; de
asemenea pot beneficia de facilităţile acordate adultului cu handicap;
d) Servicii de găzduire, supraveghere, asistare, îngrijire, recuperare, suport si consiliere
acordate în institutii de asistenţă socială de tip rezidenţial sau servicii alternative de tip centre
de zi, "respite centre", cluburi etc.;
e) Personal specializat care îşi desfaşoară activitatea în domeniul asistenţei sociale a
persoanelor vârstnice şi anume asistenţi sociali, dar si profesionişti cu diverse calificări şi
competenţe, în funcţie de serviciile pe care le acordă;
f) Descentralizare care priveşte transferarea responsabilităţii administrării şi gestionării
serviciilor sociale, acordate în instituţii sau la domiciliu, autorităţilor locale; instituţiile de
asistenţă socială sunt, în principal, înfiinţate, organizate şi administrate de autoritătile locale;
g) Finanţare judeţeană şi locală; serviciile sociale, fie că sunt acordate în instituţii sau la
domiciliu sunt finanţate de autorităţile locale, de la bugetul de stat putând fi acordate sume
pentru anumite cheltuieli stabilite prin lege;
h) Parteneriat si solidaritate socială; un principiu caracteristic sistemului de asistenţă socială
este parteneriatul; în condiţiile în care, într-o anume perioadă de dezvoltare socioeconomică,
statul nu poate să asigure un suport financiar suficient, societatea civilă, prin formele ei
organizate, trebuie să participe intens la dezvoltarea oricaror forme de suport destinate
prevenirii şi combaterii oricăror situaţii de risc ce ar putea conduce la marginalizare sau
excluziune socială;73
3. METODOLOGIA CERCETĂRII
3.1. IMPORTANŢA SERVICIILOR SOCIALE DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU

PENTRU ASIGURAREA BUNĂSTĂRII PERSOANELOR VÂRSTNICE
Obiective
1. Surprinderea principalelor servicii sociale de care beneficiază vârstnicul la domiciliu.

2. Surprinderea nevoilor care îi datermină pe vârstnici să apeleze la serviciile sociale.
73
Hotărârea de Guvern nr. 541din 09 iunie 2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare a sistemului
de asistanţă socială pentru persoane vârstnice în perioada 2005-2008, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.
541, în 27 iunie 2005.
38
3. Identificarea gradului de satisfacţie pe care îl au vârstnicii în raport cu serviciile sociale
primite.
4. Analiza schimbărilor intervenite în starea vârstnicului de când beneficiază de servicii.
Întrebări de cercetare:
Persoanele vârstnice, beneficiare de servicii sociale, prezintă un ansamblu complex de

nevoi psihologice, socio-economice şi medicale, specifice vârstei. Cu toate acestea, aşa cum
am arătat în partea teoretică a lucrării, menţinerea vârstnicilor la domiciliu, chiar şi în condiţii
de dependenţă, şi oferirea de servicii comunitare, reprezintă de cele mai multe ori o soluţie
preferată instituţionalizării. În aceste condiţii ne-am propus să răspundem la o serie de
întrebări de cercetare după cum urmează:
1. Care sunt principalele categorii de servicii sociale de care beneficiază vârstnicii

aflaţi în dificultate la domiciliu?
2. Care sunt nevoile pe care le resimt vârstnicii care beneficiază de servicii sociale?
3. În ce măsură vârstnicii sunt mulţumiţi de serviciile sociale oferite la domiciliu?
4. Care sunt aspectele care contribuie la mulţumirea vârstnicilor în raport cu serviciile
sociale oferite la domiciliu?
3.2. UNIVERSUL POPULAŢIEI
Totalitatea persoanelor vârstnice care beneficiază de servicii sociale de îngrijire la domiciliu.
Eşantionarea
Acesta este un eşanion neprobabilist de intenţionalitate. Am ales un namăr de 10 subiecţi, cu

vârsta cuprinsă înre 61-79 ani, bărbaţi şi femei.
39
Selectarea populaţiei ţintă din cadrul studiului efectuat s-a realizat pe baza criteriului de
dependenţă-independenţă a persoanelor vârstnice.
Metodele utilizate în studiul de faţă sunt: ghidul de interviu, studiul de caz, genograma şi
ecomapa.
Ghidul de interviu a fost aplicat la un număr de 10 persoane vârstnice care beneficiază de
servicii de îngrijire la domiciliu, din localitatea Valea Lungă.
Studiul de caz, genograma şi ecomapa auau fost aplicate în cazul a două persoane vârstnice
care beneficiază de servicii de îngrijire la domiciliu, din localitatea Valea Lungă.
3.3. Elaborarea instrumentelor
3.3.1. Definirea si operaţionalizarea conceptului „Importanţa serviciilor sociale de

îngrijire la domiciliu pentru asigurarea bunăstării persoanelor vârsnice”
Cocept: Importanţa serviciilor sociale de îngrijire la domiciliu pentru asigurarea bunăstării

persoanelor vârsnice
40
Definiţia nominală:
Servicii sociale de îngrijire la domiciliu : Reprezintă gama de servicii si facilităţi acordate

în comunitate persoanelor dependente, astfel încât acestea să traiască pe cât de independent
posibil în propriile case. Aceste servicii reprezintă o alternativă la instituţionalizarea inerentă
evoluţiei din viaţa multora dintre cei vârstnici. (Necula, Dragomir,2008: pag. 422)
Bunăstarea socială : Bunăstarea devine o măsură a "capabilităţilor" de bază ale indivizilor

într-o societate. Aceste capabilităţi se referă la posibilitatea indivizilor, la oportunităţile
acestora de a realiza un nivel minim de "funcţionalitate socială".
Unii autori operaţionalizează bunăstarea cu ajutorul conceptului de utilitate. Această abordare
se regăseşte în literatura de specialitate sub denumirea de "welfarism". Această perspectivă îşi
propune convertirea monetară, în afara veniturilor individului, a tuturor activităţilor
întreprinse de acesta: de la convertirea în bani a producţiei individuale destinate consumului
propriu (i.e. autoconsum), la activităţile gospodăreşti prin care individul îşi reduce cheltuielile
asociate aceloraşi servicii, în cazul în care acestea ar fi cumpărate, şi, în sfârsit, la convertirea
timpului liber într-o măsura monetară. (Pop, M. Luana, 2002, pp. 17-21)
Persoana vârstnică :
Este o formula recomandatăde ONU pentru desemnarea unei persoane aparţinând populaţiei
vârstnice, destinată să evite folosirea denumirii de „bătrân” considerată ca având nuanţă şi
conotaţie negativă. „Persoana în vârstă” înlocuieşte sintagma de „persoană de vârsta a treia”
prea lungă pentru uzul curent şi se foloseşte pentru desemnarea unei persoane care are peste
60 de ani sau peste 65 de ani, aceasta din urmă limită fiind cea mai acceptată. (Necula,
Dragomir, 2008: pag.421)
Definiţia operaţională
Definim următoarele: Persoanele vârstnice primesc îngrijiri exact la nivelul pe care situaţia lor
o cere, in funcţie de situaţia de risc în care se află, satisfăcând întregul lanţ de nevoi fizice,
economice, biologice, personale, spirituale şi sociale ale acestora.
41
Operaţionalizarea conceptelor pe variabile şi indicatori
A. DIMENSIUNEA NEVOILOR SOCIALE
Variabila 1. Nevoi socio – economice
Indicatori:
42
- venit
- surse de venit
- suficienţa veniturilor în raport cu cheltuielile
- nevoi materiale
- percepţia vârstnicului faţă de situaţia financiară
Variabila 2. Nevoi psihologice şi de ataşament
Indicatori:
- prezenţa unei persoane care îi oferă sprijin emoţional vârstnicului
- nevoia vârstnicului de protecție şi securitate
- nevoia de afi ascultat
- existenţa unor persoane în anturajul vârstnicului cu care acesta poate comunica
Variabila 3. Nevoia de sănătate
Indicatori:
- percepţia vârstnicului faţă de starea de sănătate
- instalarea unor boli cronice
- surse de venit pentru întreţinerea sănătăţii
- capacitatea de a-şi administra singur tratamentul
- atitudinea faţă de vârstă
Variabila 4. Nevoi sociale
Indicatori:
- participarea la activităţi desfăşurate în comunitate
- participarea la acţiuni politice
- socializarea vârstnicului
- relaţia cu prietenii
- existenţa unei persoane de încredere
43
Variabila 5. Nevoi religioase
Indicatori:
- frecvenţa cu care merge la biserică
- respectarea posturilor
- frecvenţa spovedaniei
- relaţia cu persoanele din comunitatea religioasă
B. DIMENSIUNEA SERVICIILOR SOCIALE
Variabila 1. Categorii de servicii sociale destinate vârstnicilor
Indicatori:
- consiliere psihologică
- sprijin şi tratament medical specializat
Variabila 2. Relaţia vârstnicului cu specialiştii
Indicatori:
- dacă petrece timp împreună cu specialiştii
- timpul alocat vârstnicului de către specialişti
- încrederea vârstnicului în specialişti
- înţelegere şi suport din partea specialiştilor
- comunicarea vârstnicilor cu specialiştii
- mulţumirea în raport cu serviciile sociale primite
4. ANALIZA ŞI INTERPRETARE DATELOR
4.1. Interpretarea rezultatelor interviului
În mod evident după ce am colectat datele, după ce le-am analizat, a urmat şi etapa de
interpretare a lor, cu scopul de a da un răspuns obiectivelor propuse.
44
Pentru a evidenţia pas cu pas datele de care am dispus, încep prin a explica fiecare
categorie în parte.
În vederea interpretări datelor am efectuat analiza globală a celor 10 interviuri în
funcţie de variabilele utilizate în operaţionalizare, analiză pe care o redăm mai jos.
În ceea ce priveşte percepţia vârstnicului faţă de starea de sănătate cei 10 subiecţi din
cadrul studiului au o percepţie negativă asupra stării lor de sănătate considerând-o
nefavorabilă condiţiei lor de vârstnici, fiecare dintre ei fiind suferinzi de una sau mai multe
boli, care îi împiedică să îşi desfăşoare activităţile casnice singuri. Unul dintre subiecţi afirmă:
„Nu este prea bună starea mea de sănătate, am hipertensiune arterială care mă împiedică să
fac multe lucruri pe care înainte le făceam cu mare uşurinţă, imediat mă obosesc şi sunt tot
ameţită.”, alt subiect: „ Mă mai doare şi pe mine una alta, dar ce să fac iau medicamente şi
îmi mai trece, dar asta (semipareza) e marea mea problema, că nu pot să fac tot ce trebuie
prin gospodărie. Copiii mă tot cheamă să stau la ei, dar eu nu vreau pentru că ei stau la bloc
şi eu mă plictisesc toată ziua singură în casă, pană vin ei de la servici. Şi eu vreau să mor la
casa mea.”
Deoarece toate persoanele vârstnice care beneficiază de îngrijiri la domiciliu din
cadrul studiului nostru, au afirmat că suferă de boli cronice, s-a impus necesitatea următoarei
întrebări: Ce alte probleme de sănătate mai aveţi? La această întrebare toţi cei 10 subiecţi au
afirmat ca suferă de una sau mai multe afecţiuni cronice, acestea făcându-se simţite încă cu
câţiva ani în urmă, datorate vârstei sau scăderii rezistenţiei organismului la factorii de risc în
ceea ce priveşte o stare de sănătate favorabilă bunei desfăşurări a activităţilor vieţii de zi cu zi.
O persoană spune: Am ulcer varicos pentru că mi-e foarte slabă circulaţia la sânge în
picioare, dar şi pentru asta fac tratament.”. Alte boli cronice cu care se mai confruntă
subiecţii din cadrul studiului nostru sunt diabetul, hipertensiunea arterială, cancer, paralizii,
etc.
În urma aplicării ghidului de interviu am putut constata că marea majoritate a
subiecţilor noştrii prezintă o stare avansată de degradare a sănătăţii, ceea ce îi împiedică să
ducă o viaţă normală, acest lucru fiind motivul pricipal pentru care au devenit beneficiari ai
serviciului de îngrijiri sociale la domiciliu.
În ceea ce priveşte prezenţa unei persoane în viaţa vârstnicului care îi oferă sprijin
emoţional toţi cei 10 subieţi au răspuns că există una sau mai multe persoane cu care are o
legătură emoţională stabilă, o parte din ei având copii sau nepoţi, cealaltă parte afirmând că se
bazează pe sprijinul emoţional din partea rudelor şi anume fraţi sau surori, ori nepoţi de la
fraţi sau surori. Astfel vârstnicii au afirmat: ’’După cum v-am spus îi mai am doar pe băiatul
45
şi pe fata mea, nepoţi nu am, ei sunt singurii care mă mai ajută şi pe care îi îndrăgesc.’’, o
altă persoană afirmă: „Unchiul meu, dar care şi el este destul de în vârstă, dar mă mai caută
când poate şi am o verişoară din partea mamei care vine în fiecare vară şi stă aici la mine cu
mama ei.” Unul dintre subiecţi afirmă că el nu mai are nici un fel de relaţie cu membrii
familiei, singurul lui sprijin emoţional venind din partea personalului de la cantina socială
lângă care chiar locuieşte. „Personalul de la cantină sunt cei mai dragi mie, eu locuiesc chiar
aici lângă cantină şi stau mai mult aici cu dânşii, că acasă sunt tot singur. Sunt nişte oameni
foarte buni.”
La întrebarea referioare la nevoia vârstnicului de protecție şi securitate, toţi cei 10
subiecţi au afirmat că simt nevoia să fie protejaţi de către cineva şi să li se ofere un mediu
securizant astfel încât să se simtă în siguranţă în propriul lor cămin. Un subiect afirmă: „De
exemplu vecina mea de dinsus, cu ea îmi împart toate greutăţile şi bunurile, ea este tot timpul
aici când am nevoie de ajutor, este mai sănătoasă ca mine. Şi în copii am mare încredere,
dar am spus de ea pentru că este tot timpul aici.”
Un alt aspect îl reprezintă existenţa unor persoane în anturajul vârstnicului cu care
acesta poate comunica. 9 din 10 subiecţi afirmă că există în anturajul lor persoane cu care pot
comunica, acestea fiind în cea mai mare parte rude sau vecini, „Sunt mai multe persoane
căruia mă destăinuiesc, dar cu sora mea vorbesc cel mai mult, ea vine le mine cel mai mult,
ea este profesoară aici în sat şi când iasă de la scoală vine pe la mine de fiecare dată, dar şi
cu copilul vorbesc aproape la fel, dar el este mai tânăr şi nu prea are timp.” Doar 1 din cei
10 subiecţi afirmând că el nu mai are rude şi singurele personae cu care poate comunica sunt
persoanele de la cantină.
Cei mai mulţi dintre vârstnici au susţinut că persoanele care le oferă atât sprijin
emoţional cât şi un grad ridicat de încredere sunt vecinii, deorece, cei care au copii, ori sunt
plecaţi în alte localităţi, ori nu îi mai caută, dar vecinii sunt tot timpul lângă ei şi le cunosc
povestea vieţii şi problemele care îi preocupă. De asemenea şi preotul din localitate este una
dintre persoanele de încredere a subiecţilor noştrii, acest fapt fiind confirmat atât de către
subiecţi cât şi de preotul în cauză.
În ceea ce priveşte factorii de risc care îi determină pe vârstnici să apeleze la
programul de susţinere financiară este venitul. Astfel 9 din totalul celor 10 subiecţi aleşi au
răspuns că venitul lor este situat între 300 şi 650 de lei, un singur subiect având venitul mai
mic de 300 de lei şi anume 125 de lei.
Întrucât subiecţii aleşi de noi în cadrul studiului sunt integral persoane vârstnice, la
intrebarea referitoare la sursele de venit ale persoanei vârstnice 9 subiecţi intervievaţi au
46
răspuns că singura lor sursă de venit este pensia, „Pensia mea este singurul meu venit, cu
toate că am muncit cât am fost în putere şi am ajutat multă lume la lucrul pe câmp.”, de
asemenea 1 din subiecţi a răspuns că venitul ei este constituit din cele două pensii, una dintre
ele este cea de limită de vârstă şi cealaltă fiind cea de urmaş de veteran de război, care afirmă:
„Sigur că da, din pensia mea si pensia de urmaş a soţului meu, de veteran de război, eu am
fost gestionară la cooperativa din sat 25 de ani, şi iau pensie destul de bună.” Din totalul
celor 10 subiecţi şi anume persoanele vârstnice care beneficiază de îngrijiri la domiciliu, 1
subiect afirmă că sursa din care provine venitul lui este ajutorul social în cuantum de 125 de
lei, afirmând: „Singurul meu venit este ajutorul social, de 125 de lei, nu iau pensie.”
La întrebarea referitoare la suficienţa veniturilor în raport cu cheltuielile 7 subiecţi din
10 au răspuns că venitul lor nu este suficient pentru a se descurca cu cheltuielile zilnice „Cam
greu mă descurc, dacă mai luam în plus 100 de lei era mult mai bine, dar aşa fac economie şi
mă descurc cum pot că fumător şi băutor nu sunt ca să dau bani pe ele.”ceailalţi 3 subiecţi
având o sursă de venit în plus sau un venit relativ mai mare decât al celorlalţi 7 afirmă: „Până
în prezent mă descurc destul de bine, când mai vin nepoţii la mine le mai dau şi lor câte 10-
20 de lei că se bucură. Si mai dau şi la biserică câte o “donaţie” când este sărbătorit vreun
sfânt, aşa se dă la noi.”
În ceea ce priveşte nevoile financiare ale persoanei vârstnice s-a impus următoarea
întrebare: “Îmi puteţi spune dacă aveţi unele nevoi financiare în prezent?” 6 din cei 10
subiecţi au răspuns că au nevoi materiale, toţi cei 6 având ca nevoie financiară majorarea
pensiei.
’’Mi-aşi dori să am şi eu pensia mai mare,că am muncit o viaţă întreagă şi acum la bătrâneţe
nu ne putem bucura de ea din cauza lipsurilor şi a sănătăţii.’’ 4 din 10 subiecţi au afirmat că
nevoi financiare nu au momentan ci au mai mare nevoie de sănătate. „După cum v-am spus
am avut mare nevoie de un televizor, dar copiii mi-au luat unul, şi mi-au luat şi telefon ca să
mă poată suna, doar de sănătate am nevoie.” Toate aceste răspunsuri ne determină să credem
că sunt şi alţi factori de risc care stau la baza solicitării sprijinului din partea persoanelor
vârstnice, motivul fiind că nu se mai descurcă singuri.
La întrebarea referitoare la percepţia vârstnicului faţă de situaţia financiară 8 subiecţi
din 10 se declară nemulţumiţi de situaţia lor financiară afirmând că ar putea fi mult mai bună,
în comparaţie anii munciţi acuzându-i pe parlamentari că ei sunt cei responsabili de
neajunsurile şi pensiile lor mici. ’’ Dacă mă credeţi nici nu şiu cum fac faţă la toate
cheltuielile, dar Dumnezeu e bun şi ne ajută pe toţi.”mulţi dintre ei afirmând că şi starea de
sănătate precară care necesită cheltuirea multor bani pe medicamente este un factor negativ
47
care duce la neajunsurile lor. Doar 2 subiecţi din 10 au afirmat că percepţia despre situaţia lor
financiară este una bună. Una dintre ele afirmă: „Ce să spun... pentru mine este destul de
bună, că doar sunt o femeie singură şi nu am foarte multe nevoi, sunt multumită.”, iar cealaltă
de asemenea afirmă: „Este destul de bună în comparaţie cu alţi pensionari care nu au bani
nici de medicamente, fără de care nu pot trăi, ce să mai spun de altele. Sunt mulţumită.”
În ceea ce priveşte sursele de venit pentru întreţinerea sănătăţii din totalul celor 10
subiecţi, 9 au declarat că au ca sursă de venit pentru întreţinerea sănătăţii pensia, care diferă
de la caz la caz în ceea ce priveşte suficienţa venitului în raport cu numărul de medicamente
administrate lunar. Un vârstnic spune: „Din pensie îmi cumpăr medicamentele.” Unul din cei
10 subiecţi declară: “Singurul meu venit pentru întreţinerea sănătăţii este ajutorul social, de
125 de lei, nu iau pensie.”
Referitor la situaţia financiară a subiecţilor noştrii am putut constata că pentru o parte
semnificantă dintre ei nu reprezintă principala cauză pentru care sunt beneficiari ai acestui
sistem, unii dintre ei având chiar o situaţie financiară bună, în comparaţie cu alţii.
Referitor la capacitatea vârstnicului de a-şi administra singur tratamentul 1 din totalul
celor 10 subiecţi este cel care îşi procură singur medicamentele şi de asemenea îşi
administrează singur tratamentul, neavând nevoie de o altă persoană care să se ocupe cu
procurarea lor, ca şi în cazul celorlalţi subiecţi. Acest subiect afirmă: „Mulţumesc lui
Dumnezeu că pot să merg singur să mi le cumpăr şi tot singur le iau, incă nu am nevoie de
ajutor în acest sens....”. Ceilalţi 9 subiecţi din 10 afirmă că persoana care se ocupă de
procurarea madicamentelor este fiul/fiica : „Bineânţeles, mă ajută băiatul meu care locuieşte
la câteva case distanţă de mine. El m-i le cumpără, dar pot să le iau singură, mă descurc mai
greu, dar măcar medicamentele să le iau singură, că în rest nu prea pot să fac nimic prin
gospodărie din cauza picioarelor.” , sau sora după caz: „Sora mea m-i le cumpără, dar mă
descurc singur să le iau, nu am nevoie de ajutor.” Sau în majoritatea cazurilor (Doamna Jeni)
care este lucrătorul comunitar este cea care le cumpără medicamentele şi care îi ajută şi în
ceea ce priveşte administrarea lor: „Mă ajută doamna Jeni (îngrijitorul la domiciliu). Ea
merge la medicul de familie şi îmi face reţeta şi după aceea merge cu ea la farmacie şi m-i le
aduce acasă. Când vine ziua cu mancarea m-i le pune ea în cutiuţe pe care a scris dimineaţa,
amiaz şi seara, şi asa le iau.”
Este interesant de menţionat că la întrebarea referitoare la atitudinea faţă de varstă 8
din 10 subiecţi au răspuns că sunt încântaţi că au trăit până la vârsta aceasta, deşi probleme cu
care se confruntă au fost şi sunt multe, ei îşi doresc ca şi copiii lor să ajungă vârsta lor. Astfel
ei afirmă: „Ce să mai spun... mă bucur că m-a ţinut D-ze până la vârsta asta, că am ajuns să
48
îmi văd şi nepoţii la facultate şi toţi copiii aşezati la casele lor. Toţi sunt plecaţi la oraş.” ,
„Aşa este, am 76 de ani şi încă îmi doresc să mai trăiesc, am avut o viaţă frumoasă împreună
cu soţia mea, dar acum ea nu mai este.”, ’’ Da...mă bucur că am trăit atât, dar viaţa mea nu
a fost deloc fericită. Băiatul nu s-a însurat, iar fata este bătută tot des de soţul ei. Acum este
iar acasă că a bătut-o iarăşi si i-am spus să stea aici cu mine dar vine soţul ei şi işi cere
iertare şi pleacă din nou.’’
Ceilalţi 2 subiecţi din totalul celor 10 au afirmat că deşi au ajuns această vârstă destul
de înaintată, nu îşi mai doresc să trăiască, sau nu se bucură de vârsta pe care o au din cauza
problemelor: „nu prea sunt bucuros, pentru că în ultimul timp am fost tot bolnav şi tot
probleme am avut, nu prea m-am putut bucura de anii bătrâneţii.”, ’’la câte probleme de
sănătate am, nu prea îmi mai doresc să stau mult pe lumea aceasta. Parcă toate bolile s-au
strâns la mine.”
Având în vedere că vârsta subiecţilor noştrii se încadrează între 61 şi 79 de ani cea mai
mare parte dintre ei sunt recunoscători şi mulţumiţi că au ajuns acestă vârstă.
În ceea ce priveşte participarea la activităţi desfăşurate în comunitate, 8 din 10 subiecţi
afirmă că nu mai participă la astfel de activităţi deşi unii dintre ei şi-ar dori să ia parte
deoarece nu mai simt nevoia datorită problemelor de sănătate: „Nu draga mea,nu mai
particip, nu vreau să necăjesc pe nimeni, asta ar însemna să mă ducă cineva cu maşina de
acasă şi să mă şi aducă, lasă că mie mi-o trecut vremea. Să meargă cei tineri.”, altă persoană
afirmă: „Nu merg pentru că nu mă ţin picioarele, pot să mă duc doar până la toaletă şi aici
în curte să aduc lemne în casă, în rest stau tot aici în casă, mai mult în pat.”, altă afirmaţie:
’’Nu particip... pentru că nu îmi mai arde mie şi de aşa ceva, pe lângă asta sunt şi
imobilizată.’’
În timp ce 2 subiecţi din 10 afirmă că iau parte la activităţi desfăşurate în cadrul
comunităţii chiar dacă participă numai cu prezenţa, neimplicându-se personal : „Da, mai
merg şi eu aşa cum pot şi mă uit, că altceva nu pot să fac, merg cu vecinii de lângă mine, mă
mai ajută şi ei să mă deplasez.”, celălalt subiect afirmă: „Cam da, întotdeauna mi-a plăcut să
mă implic când s-a organizat ceva la noi în sat, îmi place să îmi spun şi eu părerea chiar
dacă cei tineri nu mai ascultă de sfaturile noastre, a celor bătrâni.’’
O altă variabilă în studiul nostru a fost participarea la acţiuni politice, la care 4 din 10
subiecţi au declarat că au participat, dar oricum nu au încredere că se va schimba ceva. „Da,
am fost, dar tot degeaba, că doar nu ne schimbă cu nimic situaţia.”, alt subiect afirmă: „Am
fost la vot, dar am mers şi eu cu un vecin cu maşina, deşi m-au durut tare picioarele, dar mi-
am dorit foarte mult, că nu o să mai am posibilitatea eu să mai votez vreodată, că sunt
49
bătrână.” în timp ce 6 din cei 10 subiecţi afirmă că nu au fost la vot datorită stării de sănătate,
fie că sunt imobilizaţi, fie că nu au cu ce se deplasa până la secţia de votare. „Nu am fost.
M-am gândit că dacă merg cei de acolo o să râdă de mine când m-or vedea cu două bâte, or
să zică: uite şi la baba asta că abea se mai poartă şi mai vine şi ea la vot. Dar aş fi vrut să
merg dacă eram sănătoasă.”
La întrebarea referitoare la socializarea vârstnicului din totalul celor 10 subiecţi 8 se
declară ca fiind persoane comunicative: „Foarte, când mă întâlnesc cu cineva, tot eu vorbesc,
câteodată îmi dau seama şi mai tac, dar ce să fac, aşa sunt eu.”, 1 subiect afirmând că este o
persoană comunicativă, dar asta depinde de împrejurările în care se află, sau depinde de
persoana cu care stabileşte conversaţia: „Aşa şi aşa, depinde cu cine stau de vorbă.”, iar 1 din
cei 10 subiecţi afirmă că nu este o persoană comunicativă: „Nu prea sunt comunicativă, aşa
am fost mereu, mi-a plăcut să tac şi să îmi văd de treaba mea.”
Referitor la variabila relaţia cu prietenii 2 dintre cei 10 subiecţi afirmă că nu mai au
prieteni, dar vecinii sunt cei care îi mai vizitează, necunoscând motivul pentru care aceşti 2
subiecţi nu îi consideră prieteni pe vecinii lor. Un subiect afirmă: „Nu mai am prieteni, au
fost şi ei în vârstă, dar acum nu mai sunt. Dar mă mai caută vecinele mele.” în timp ce 8 din
10 subiecţi afirmă că au o relatie foarte bună cu prietenii lor, aceştia fiind reprezentaţi în mare
parte de vecini. Relaţiile vârstnicilor cu vecinii lor sunt reciproce, fiind reprezentate prin
vizitele reciproce in unele cazuri la domiciliul fiecăruia. Astfel un subiect afirmă: „Am relaţii
bune cu toată lumea, dar nu pot să spun că am foarte mulţi prieteni, vecinii sunt cei cu care
mă întâlnesc cel mai des.”
În ceea ce priveşte afecţiunea persoanei vârstnice, toţi cei 10 subiecţi declară că simt
nevoia afectivităţii din partea celorlaţi şi de asemenea ei oferă afectivitate persoanelor dragi
cu care interacţionează: „Eu mă înţeleg foarte bine cu toată lumea, şi eu cred că toţi mă
iubesc pentru că am făcut mult bine cât timp am fost gestionară, le dădeam pe datorie şi dacă
nu aveau banii să mi dea până la inventar, puneam eu de la mine şi când le veneau banii m-i
dădeau. Şi de asta zic că mulţi îmi sunt recunoscători şi acum.”Majoritatea subiecţilor declară
că au parte de afecţiune din partea copiilor, nepoţilor, sau rudelor : ’’După cum v-am spus îi
mai am doar pe băiatul şi pe fata mea, nepoţi nu am, ei sunt singurii care mă mai ajută şi pe
care îi îndrăgesc.’’, alt subiect spune: „Pot să spun că verişoara mea este persoana care mă
sprijină cel mai mult, dar până acum un an era mama, dar a murit şi am rămas singur,
pentru că eu nu am copii şi nu am fost nici însurat.”
Un alt indicator din cadrul studiului nostru este existenţa unei persoane de încredere la
care toţi cei 10 subiecţi au dat aproximativ acelaşi răspuns, şi anume că persoanele existente
50
din viaţa lor în care au incredere sunt copii, în cazul în care aceştia locuiesc în apropierea lor:
’’Cu băiatul meu vorbesc, că el este toată ziua cu mine, vorbesc şi cu fiica mea cand mai vine
pe acasă, dar doar atunci când pleacă de la soţul ei bătută, că altfel nu o lasă să mă caute.’’,
alte persoane de încredere sunt rudele: „Sora mea când mai vine pe la mine, dar şi cu preotul
din sat, el mă înţelege, şi mă sprijină cât de mult poate.”, vecinii: „Mă înţeleg foarte bine cu
toţi vecinii, sunt oameni buni, mă mai ajută şi ei când pot, dar cu vecinul de lângă mine mă
înţeleg cel mai bine.”, preotul din sat fiind şi el unul dintre persoanele de încredere al
subiecţilor aleşi de noi în cazul studiului nostru: „Părintele din sat, cum eu stau mai tot
timpul aici şi dânsul este tot aici la muncă ne întâlnim tot timpul, mă ascultă de fiecare dată
şi mă încurajează enorm.” , precum şi lucrătorul comunitar din interiorul organizaţiei:
„Vecina mea este persoana cu care vorbesc despre orice, dar şi cu doamna Jeni şi cu
Părintele.”
Considerând relevantă şi frecvenţa cu care merge la biserică persoana vârstnică 4
subiecţi au răspuns că merg frecvent la Biserică, fiind locul unde ei îşi găsesc liniştea
sufletească şi unde se mai pot întâlnii cu celelalte persoane din comunitate şi cu care mai pot
stabilii relaţii de prietenie: „Da, merg la bisercă, este aici vizavi de casa mea. De foarte
puţine ori nu am fost. Acolo îmi găsesc liniştea sufletească şi mai văd şi eu oamenii din sat.”,
„Merg, aproape în fiecare duminică, şi îi tot spun la vecina mea să se roage pentru mine,
măcar eu să pot să merg, că ea nu poate săraca.”, în timp ce 5 dintre subiecţi declară că nu
merg la Biserică datorită stării nefavorabile de sănătate, dar unul dintre ei afirmând că
urmăreşte slujba la televizor, „Nu pot să mă mai duc...dar D-zeu să le dea sănătate la copii
că mi-au luat un televizor şi mi-au băgat şi cablu şi urmăresc sujba în fiecare duminică âi mă
rog la D-zeu să ajute pe toată lumea. Atât de mult mi-am dorit televizorul ăsta, e ca şi cum ar
mai fi cineva cu mine în casă.” 1 subiect din cei 10 afirmă că merge la biserică dar mai rar.
În ceea ce priveşte respectarea posturilor 6 subiecţi afirmă că postesc cel mai des în
cele 4 posturi mari din cursul anului, datorită faptului că organizaţia aparţine unui cult religios
şi aunci le aduce măncare de post: „Da, postesc mai ales în posturile mari, pentru că atunci
ne aduce mai mult mâncare de post, dar şi miercurea şi vinerea de peste an tot mâncare de
post ne aduce.” 3 subiecţi postesc şi în afara celor patru posturi mari din cursul anului:
„Postesc, aşa am fost crescută de mică, postesc şi miercurea şi vinerea, dar mai ales în
posturile de peste an.” în timp ce 1 subiect posteşte dar mai puţin: „Mai postesc aşa mai rar,
saşii nu prea postesc, dar când este post şi la cantină ne dă mâncare de post, deci atunci
postesc şi eu.”
51
La întrebarea referitoare la frecvenţa spovedaniei 6 subiecţi afirmă că se spovedesc
de 4 ori pe an şi anume în cele 4 posturi mari, deoarece atunci vine preotul la fiecare vârstnic
care nu se poate deplasa la biserică şi îl spovedeşte: „În posturile mari vine Părintele acasă şi
mă spovedeşte şi mă împărtăşeşte.”, 3 subiecţi afirmă că se spovedesc de câte ori simt nevoia,
iar 1 subiect afirmă că se spovedeşte dar mai rar.
În ceea ce priveşte relaţia vârstnicului cu persoanele din comunitatea religioasă 6
subiecţi au răspuns că au o relaţie bună cu cei din comunitatea religioasă: „Am o relaţie bună
cu toată lumea, nu m-am certat niciodată cu nimeni, mi-am văzut de treaba mea mereu, că
mi-a fost de ajuns cu problemele mele, nu am mai vrut altele.”, „O relaţie foarte bună, mai
povestesc şi eu cu cei de vârsta mea una alta, despre sănătate, despre greutăţile astea, că
doar alte bucurii nu am să le spun.”, 2 dintre subiecţi declară că doar preotul este cel cu care
mai au o relaţie din comunitatea religioasă, cu celelte persoane nemaiavând nici un fel de
relaţie: „Nu mai am nici un fel de relaţie de când nu mai pot să mă duc şi eu, cu preotul am o
relaţie foarte bună.”, 2 subiecţi declară că nu mai au nici un fel de relaţie cu persoanele din
comunitatea religioasă.
De asemenea ne-am propus să aflăm mulţumirea persoanelor vârstnice în raport cu
serviciile sociale primite din care toţi cei 10 subiecţi se declară mulţumiţi de calitatea
serviciilor primite precum şi de eficienţa serviciilor oferite: ’’Da, le mulţumesc frumos la toţi
oamenii buni care mă ajută cu mâncare şi cu vorbe bune.’’, „Dacă sunt de ceva mulţumit,
atunci de asta sunt. Dumnezeu să le dea sănătate la toţi cei care se îngrijesc de noi.”.
Referitor la intrebarea dacă vârstnicul petrece timp împreună cu specialiştii 1 din 10
subiecţi a răspuns că îşi petrece aproape toată ziua cu specialiştii, deoarece locuieşte chiar
lângă sediul organizaţiei unde este şi cantina socială: „Acasă la mine nu vin zilnic, deoarece
locuind aici langă sediul organizaţie sunt eu tot aici cu dânşii, îmi petrec aproape toată ziua,
când mă simt rău vin acasă şi-mi aduc mâncarea.”, ceilalţi 9 subiecţi afirmă că petrec între 5-
10 minute în fiecare dimineaţă când li se aduce mâncarea, dar cu preotul sau cu asistentul
social când se întâlnesc îşi petrec mai mult timp. Astfel un subiect afirmă: „5-10 minute
dimineaţa când vin să îmi aducă mâncarea, dar când mai vine preotul, sau asistentul social
stau mai mult.”, „Dimineaţa, când vin cu mâncarea nu prea mult, cam5 minute maxim, că
doamna Jeni se grăbeşte să ducă mâncarea caldă la toţi bolnavii, dar mai vine în timpul zilei
şi stă cam o jumătate de oră, depinde cum are timp.”
În ceea ce priveşte încrederea vârstnicului în specialişti toţi cei 10 subiecţi declară că
au încredere deplină în specialişti ceea ce reiese şi din indicatorii mai sus menţionaţi. Astfel
subiecţii afirmă: „Da, dacă în ei nu am încredere, care mă ajută atât de mult, în cine să am?
52
Toţi îmi ştiu problemele şi eu simt că mă înţeleg.”, „Bineînţeles, sunt nişte oameni cu mult
bun simţ. Aşa ar trebui să fie toată lumea.”
La întrebarea referitoare la înţelegerea şi suportul din partea specialiştilor toţi cei 10
subiecţi afirmă că înţelegerea şi suportul oferit de specialişti i-au ajutat să depăşească acea
stare de neputinţă şi de neîncredere în faptul că situaţia lor se poate îmbunăţii. Tuturor celor
10 subiecţi când li s-a pus această întrebare nu au ezitat să răspundă, ci din contră, ei au avut
numai cuvinte de laudă despre aceste persoane specializate, care le oferă încredere şi suport.
Un subiect afirmă: „Pe mine mă ajută foarte mult să ştiu că cineva mă înţelege şi
mă sprijină, că doar o vorbă bună spusă într-un moment greu face cât toate medicamentele
din lumea asta.”, un alt subiect afirmă şi el: „Sunt cele mai importante încrederea şi
suportul, degeaba primeşti mâncare şi alte ajutoare financiare dacă persoanele care se
ocupă cu înrijirea ta nu te înţeleg şi nu îţi ascultă necazurile, dar la noi nu este cazul.”
În ceea ce priveşte comunicarea vârstnicilor cu specialiştii toţi cei 10 subiecţi susţin
că comunicarea lor cu specialiştii este decurge foarte bine, vârstnicii având posibilitatea de a
se descărca de problemele cu care se confruntă, vorbind cu specialiştii care le oferă sprijin şi
ajutor în ameliorarea sau rezolvarea problemelor lor. Un subiect afirmă: Da, mă bucur mult
când vin la mine, pot să vorbesc orice cu ei, şi mă încurajează de fiecare dată.”
În urma studiului realizat am constatat că factorii de risc care determină persoana
vârstnică să apeleze la srviciile sociale oferite la domiciliu sunt starea de sănătate rea care nu
le permite să se descurce singuri, lipsa unei persoane care să le ofere sprijin şi tratament
medical specializat şi nevoia de a primi consiliere psihologică din partea unei persoane
specializate, în cazul de faţă persoanele persoanele care se ocupă cu consilierea psihologică
fiind asistentul social şi preotul din comunitate care lucrează în cadrul acestei organizaţii
4.2. Analiza unor studii ţintă
Din interviurile realizate am constatat că motivele pentru care persoanele vârstnice

apelează la serviciile sociale acordate la domiciliu sunt diverse: situaţia financiară destul de
proastă, o stare de sănătate care nu le permite să işi desfăşoare activităţile zilnice individual,
necesită ajutor pentru procurarea hranei zilnice, necesită ajutor în procurarea medicamentelor.
53
Pornind de aici am realizat acest studiu ţintă.
4.2.1. Cazul persoanei vârstnice V.M.
Persoana vârstnică V.M., bărbat, în vârstă de 61 de ani, locuieşte singur intr-o casă
formată dintr-o cameră, bucătărie şi cămară. Condiţiile de locuit sunt destul de favorabile,
curăţenia în locuinţa lui M, este destul de bine întreţinută, totul este aranjat la locurile lor şi de
asemenea M este îmbrăcat cu haine curate.
Motivele pentru care V.M. a apelat la serviciile „Aşezământului social Sf. Nicolae”
sunt următoarele: locuieşte singur de patru ani de când soţia lui a murit fiind bolnavă de
cancer, iar din acel moment datorită pierderii suferite s-a îmbolnăvit şi el şi anume a făcut o
comoţie cerebrală care i-au afectat în cele din urmă picioarele el nemaiputând să se descurce
singur cu treburile casnice. Răspunsul lui la intrebarea referitoare la starea de sănătate a fost
următorea:
“Cam proastă, ieri am fost la spital pentru investigaţii, pentru că în urmă cu vreo 5 zile
stăteam in pat şi când m-am trezit eram la spital la urgenţe. Nu ştiu ce mi s-a întâmplat. Şi
am făcut mai multe analize să vadă medicii din ce cauză am păţit asta.
Din cauza unei comoţii cerebrale, suferită acum patru ani, mă dor picioarele foarte rău.”
Preotul din localitate cunoscând situaţia lui l-a informat cu privire la existenţa acestei
organizaţii care ajută persoanele aflate în situaţia lui şi astfel i-au fost întocmite actele pentru
dosar.
Despre această instituţie putem afirma că are foarte multe punte tari, si anume: susţine
menţinerea persoanei vârstnice la domiciliul propriu, asigurarea mesei zilnice la domiciliu
vârstnicului, consiliere şi suport din partea specialiştilor, etc.
Din momentul aprobării cererii de solicitare de ajutor V.M. a devenit beneficiarul
acestui program destinat vârstnicilor.
Portretul beneficiarului de servicii sociale de îngrijire la domiciliu este unul destul de
modest. Este o persoană simplă căruia i se citeşte suferinţa pierderii soţiei lui chiar şi acum
după patru ani de la moartea ei. El vorbeşte cu foarte mult entuziasm despre ea şi despre cât
de frumoasă era viaţa când trăia ea. În urma căsniciei lor a rezultat un băiat care în prezent nu
mai locuieşte cu el dar care vine zilnic pe la el să vadă cum se simte.
De asemenea are o relaţie foarte bună cu sora lui, deoarece vorbeşte foarte mult despre
ea.
54
La întrebarea referitoare la procurarea medicamentelor a răspuns: „Sora mea m-i le
cumpără, dar mă descurc singur să le iau, nu am nevoie de ajutor.”
Sora lui este profesoară în localitate şi el este foarte mândru de ea, acest lucru putând fi
observat prin faptul că are numai cuvinte de laudă despre ea, ea find şi persoana în care el are
cea mai mare încredere şi la care el se confesează de câte ori simte nevoia: “Sunt mai multe
persoane căruia mă destăinuiesc, dar cu sora mea vorbesc cel mai mult, ea vine le mine cel
mai mult, ea este profesoară aici în sat şi când iasă de la scoală vine pe la mine de fiecare
dată, dar şi cu copilul vorbesc aproape la fel, dar el este mai tânăr şi nu prea are timp.”
Răspunsul dat de M la întrebarea referitoare la percepţia asupra vârstei este următorul:
“E frumoasă vârsta, dar şi problemele sunt multe,la fel ca şi anii.” Se citeşte pe faţa
vârstnicului acest regret că soţia lui a plecat şi el a rămas pe această lume cu mult mai multe
probleme pe care înainte la rezolvau împreună şi pentru care îşi cereau sfaturi reciproc.
Cele mai dragi persoane din viaţa lui sunt fiul şi sora lui, care îl ajută să treacă peste
probleme şi gândurile rele. La întrebarea referitoare la persoanele din viaţa lui cu care are o
legătură mai strânsă a răspuns: “Da, copilul meu şi sora mea, pe care îi îndrăgesc foarte
mult.”
Relaţia vârstnicului cu cei din localitate s-a restrâns din momentul în care el a fost
afectat de acea comoţie cerebrală, el nu mai poate să iasă afară din curtea lucuinţei lui
deoarece picioarele nu îl mai ajută şi astfel a rupt orice legătură avea cu cei din comunitate,
dar el spune că a avut o relaţie foarte bună cu toţi oamenii: “Foarte bine mă înţeleg cu toată
lumea, îmi sunt dragi toţi oamenii, nu am probleme cu nimeni.” M este şi o persoană
comunicativă, vorbeşte cu uşurinţă despre orice este întrebat şi spune că acest lucru a fost un
factor pozitiv care l-a ajutat mult în viaţă: “Mi-a plăcut întotdeauna să vorbesc, cu toată
lumea.”
M nu mai desfăşoară nici un fel de activitate împreună cu cei din comunitatea în care
locuieşte datorită problemelor de sănătate. De asemenea fiind perioada în care s-a ales noul
preşedinte al ţării el nu a putut să meargă nici la vot tot din această cauză.
El se declară o peroană credincioasă deşi nu mai poate să mai meargă la biserică, dar
totuşi el posteşte şi se roagă de acasă duminica. Are o relaţie foarte bună cu preotul şi ori de
câte ori simte nevoia să se spovedească preotul vine acasă şi îl spovedeşte ceea ce denotă că
este o persoană credincioasă şi se ţine de rânduiala bisericii.
Venitul lui fiind constituit doar din pensia pe caz de boală în valoare de 350 de lei, el
totuşi declară că acei bani îi sunt aproape suficienţi pentru cheltuielile lunare, find favorizat de
faptul că sora lui îl ajută la plata facturilor: “Îmi ajung banii, pentru că plătesc numai cablul
55
la tv şi curentul, în rest plăteşte sora mea.” În comparaţie cu alţi benefiaciari ai acestei
organizaţii el spune că nu are nevoi materiale în prezent, totuşi nevoia lui este cea de sănătate.
Percepţia lui asupra situaţiei lui financiare este aceea că e destul de bună, dar o să fie
mai bună după ce o să fie pensionat pentru limită de vârstă, în prezent fiind pensionat pe caz
de boală.
În ceea ce priveşte serviciile primite el se declară foarte mulţumit de tot, mai ales de
specialiştii cu care intră în contact: “Sunt foarte mulţumit, mâncare este foarte bună, îmi
prinde bine, pentru că eu nu pot să stau în picioare să gătesc. Iar despre cei care vin să mi-o
aducă zilnic pot să spun doar vorbe bune.”
Timpul alocat de specialişti beneficiarului depinde în mare parte de activităţile pe care
le au de îndeplinit zilnic, dar în general preotul şi asistentul social stau împreună cu ei atunci
când merg la domiciliul lui cam 30 de minute - o oră, depinde de cât timp au la dispoziţie.
Persoanele specializate cu care intră în contact îi oferă sprijin şi îl încurajează foarte
mult, afirmă M, ceea ce denotă că eficienţa serviciilor este îndeplinită cu succes si consideră
că serviciile primite sunt deosebit de benefice pentru situaţia lui.
Ecomapa
Aşezămȃntul
social
“Sfȃntul
56
Nicolae”
Sora
Soţia
Prieteni
V. M.
Biserica
61 de
ani
Vecini
Fiul
Legenda
Relaţie echilibrată, normală, unilaterală
Relaţie echilibrată, normală, bilaterală
Relaţie foarte puternică, bilaterală
Relaţie puternică, bilaterală
Genograma familiei lui V. M.
57
58
4.2.2. Cazul persoanei vârstnice F. L.
F. L., femeie în vârstă de 73 de ani, locuieşte singură într-o căsuţă modestă cu o două
camere şi o bucătărie. Este foarte curat în locuinţa acestei persoane, deşi toate obiectele din
casa acesteia au un aspect specific gospodăriei tradiţionale.
L. a apelat la serviciile „ Aşezământului social „Sfântul Nicolae”, deoarece nu se mai
descurca cu banii, „Pensia este venitul meu, i-au doar 300 de lei.”, „Aş avea şi eu nevoia să
mi se mai mărească şi mie pensia un pic, cred că m-aş descurca un pic mai bine...”
Portretul acestei persoane este la fel de modest, parcă se sfieşte să vorbească, ea nu
vrea să supere pe nimeni, este o persoană care are mult bun simţ şi care a muncit cinstit pentru
a-şi câştiga existenţa. Preotul din sat ne-a confirmat acest lucru. De asemenea ea suferă foarte
mult din cauza fiicei ei care este plecată în străinătate şi nu o mai caută, „Am şi eu o fată, dar
este plecată în străinătate, dar care a uitat de mine, dar eu o aştept să vină oricând doreşte
ea, nu sunt supărată pe ea, deşi când am avut putere am ajutat-o cât de mult am putut, acum
că am ajuns şi eu la bătrâneţe nu mai am nici un sprijin din partea ei”, se gândeşte că o să
moară şi nu mai apucă să o mai vadă măcar o dată.în tot acest timp în care vorbea despre fata
dânsei aceasta plângea.
59
L. a subliniat faptul că de multe ori adormea seara fără să mănânce, pentru că nu îi mai
ajungeau banii să cumpere nici măcar un pic de pâine sau făină să işi facă ea acasă în cuptor.
Fiindu-i jenă de gura lumii a ezitat să apeleze mai devreme la serviciile aceste organizaţii care
ajută persoanele vârstnice, dar în cele din urmă nu a mai făcut faţă nevoilor şi a vorbit cu
preotul din sat, care i-a întocmit dosarul necesar pentru a devenii beneficiarul acestor servicii
destinate vârstnicilor.
Despre această instituţie putem afirma că are foarte multe punte tari, si anume: susţine
menţinerea persoanei vârstnice la domiciliul propriu, asigurarea mesei zilnice la domiciliu
vârstnicului, consiliere şi suport din partea specialiştilor, etc.
Starea de sănătate a acestei persoane este destul de rea, „Nu este prea bună starea mea
de sănătate, am hipertensiune arterială care mă împiedică să fac multe lucruri pe care
înainte le făceam cu mare uşurinţă, imediat mă obosesc şi sunt tot ameţită. Am şi diabet
zaharat tip 2, de la vârsta de 50 de ani.”, acesta este celălalt motiv pentru care L a solicitat
ajutor, sănătatea deficitară împiedicând-o să mai desfăşoare activităţile anterioare.
Referitor la situaţia financiară L a relatat: „Singura mea sursă este pensia, alte
venituri nu mai am, i-au doar 300 de lei”, fiind problema cea mai frecventă a vârstnicilor din
societatea în care trăim.
Percepţia asupra situaţiei financiare este că pensia e prea puţină dar nu are ce să facă. L îşi
doreşte ca pensia ei să se majoreze în aşa fel încât să nu se mai desurce aşa de rău cu banii, să
poată să trăiască şi ea din pensie, fără să mai ceară ajutorul nimănui.
În ceea ce priveşte percepţia asupra vârstei, L a declarat: „Da mă mândresc cu anii
mei. Nu ştiu cum a trecut vremea. A trecut foarte repede. Am avut o viaţă frumoasă.”
Această fericire îi lipseşte din momentul în care ea a realizat că fata ei a uitat de ea.
Singura rudă în viaţă care o mai vizitează este sora ei, care la fel este şi ea bolnavă, dar
vine cât de des poate, nu a uitat-o. „Am şi o soră care mai vine şi ea când poate pe la mine,
ar veni mai des, dar este mai mare ca mine şi este şi bolnavă, dar vine destul de des.” L se
simte foarte singură, vorbeşte destul de greu, este dezamăgită de viaţa pe care o trăieşte,
pentru că dorul de fiica ei este tot mai mare odată cu trecerea timpului.
L se simte foarte des singură, iar în acele momente işi doreşte să mai vorbescă şi ea cu
cineva, „Câteodată aşa mă simt de singură, parcă simt că înebunesc, dar mai ies când pot la
poartă un pic să mai văd câte un om şi mai merg la vecina aşa mai greu şi îmi mai trece.”
Are o relaţie foarte bună cu cei din comunitate, dar nu mai desfăşoară nici un fel de
activitate împreună deoarece şi-a pierdut pofta de viaţă, şi starea de sănătate nefavorabilă nu îi
mai permite. Nici la vot nu a mai mers deoarece spune că nu mai are încredere în politicieni.
60
Referitor la prieteni, L spune că o mai vizitează din când în când, dar sunt şi ei în
vârstă. De asemenea şi ea mai merge în vizită la vecina ei când se simte singură.
L se declară o persoană credincioasă, merge la Biserică aproape în fiecare duminică,
favorabil fiind faptul că locuieşte vizavi de Bisercă, se înţelege foarte bine cu celelalte
persoane din comunitatea religioasă. Posteşte de asemenea, iar referitor la spovedanie aceasta
a spus: „De cîte ori simt nevoia mă spovedesc. Mă simt bine după ce mă spovedesc.”
În prezent este foarte mulţumită de serviciile care i se oferă, „Sunt foarte mulţumită,
fără sprijinul acestor oameni nu ştiu ce făceam, măcar nu mai trebuie să dau banii şi pe
mâncare, oricum nu îmi ajungeau, pentru că am destule cheltuieli cu medicamentele. Şi nu
ştiu cine mi-ar fi cumpărat mie medicamentele dacă nu erau oamenii aceştia.”
Preotul este una dintre persoanele cu care comunică când simte nevoia să fie ascultată şi
încurajată.
Serviciile sunt eficiente, deorece îndeplineşte în cea mai mare măsură nevoile acestui
vârstnic, iar relaţia dintre vârstnic şi specialişti se bazează pe încredere şi respect reciproc.
Ecomapa
Aşezămȃntul
social
“Sfȃntul
Nicolae”
61
Sora
Fica
Prieteni
F. L.
Biserica
72 de
ani
Vecina
comunitate
a
Legenda
Relaţie echilibrată, normală, unilaterală
Relaţie echilibrată, normală, bilaterală
Relaţie foarte puternică, bilaterală
Relaţie puternică, bilaterală
Relaţie stressantă, unilaterală

Genograma familiei lui F. L.
62
63
5. CONCLUZII
Concluzii
Studiul realizat de noi indică în mod cert o serie de probleme de

natură medicală, socială si financiară astfel ipotezele de lucru fiind
confirmate.
În ceea ce priveşte prima întrebare de cercetare, principalele categorii de
servicii sociale de care beneficiază vârstnicii aflaţi în dificultate la domiciliu, s-au dovedit
a fi eficiente deoarece înlocuieşte instituţionalizarea vârstnicului prin
menţinerea lui la domiciliu, calitatea serviciilor primite de aceştia
satisfăcând în mare parte lanţul de nevoi a acestor persoane Ţinând cont
de faptul că majoritatea persoanelor vârstnice când sunt puse în faţa unei
situaţii ca aceea de a-şi părăsii domiciliul şi a le muta într-un loc care
pentru ei este străin chiar dacă această mutare se face pentru a le
îmbunătăţii într-un fel sau altul situaţia, aceştia nu ezită să refuze acest
lucru.
64
Vârstnicii refuză adesea chiar şi o şedere temporară în instituţii,
deoarece plecarea într-o instituţie este ultima decizie importantă în viaţă,
care-i provoacă acestuia nelinişte şi teamă.
La fel şi în studiul de faţă când unuia dintre subiecţi care este
imobilizat la pat şi care trăieşte singur, i s-a cerut de către copii să se
mute cu ei pentru că astfel o să fie sub supravegherea lor şi v-a fi îngrijit în
mod corespunzător problemelor lui, acesta a invocat motivul că el nu
doreşte să plece de la casa lui decât mort, casa lui având o semnificaţie
aparte pentru el; este ceva pentru care el a muncit o viaţă întreagă şi
legătura cu acest loc este foarte puternică, chiar dacă condiţiile de trai nu
sunt printre cele mai bune. Putem exclude faptul că el ar fi ales să
primească ingrijiri intr-un cadru instituţional, oricât de mari ar fi fost
problemele lui devreme ce a refuzat propunerea copiilor de a se muta cu
ei, cu aceştia fiind totuşi familiarizat.În concluzie legătura dintre ei şi
locuinţa în care şi-au petrecut întreaga viaţă nu poate fi întreruptă chiar
dacă ar însemna să trăiască singuri plini de griji şi de nevoi; îngrijirile
sociale oferite la domiciliu fiind cel mai bun lucru care li sa putut întâmpla.
Întrebarea de cercetare privind nevoile pe care le resimt vârstnicii care
beneficiază de servicii sociale reprezintă un ansamblu complex de nevoi psiho-sociale, socio-
economice şi medicale, specifice vârstei, care este pe deplin confirmată. Vârstnicii
semnalează o stare de sănătate precară, care îi împiedică să facă multe lucruri obişnuite pentru
noi, acesta fiind şi motivul pentru care ei sunt beneficiari ai acestui sistem. Precum rezultă şi
din teorie sănătatea fizică şi mentală se deteriorează odată cu înaintarea în vârstă, fiind
esenţial să acordăm o atenţie mai mare problemelor îngrijirii sănătăţii acestei categorii de
persoane. Pe măsura înaintării în vârstă, vulnerabilitatea la îmbolnăviri creşte, bolile sunt
contactate mai uşor, iar vindecarea presupune un proces mai îndelungat şi mai greoi.
Problemele generale de sănătate cu care se confruntă vârstnicii din cadrul studiului nostru
sunt: diabetul, hipertensiunea arterială, cancerul, paralizia şi altele. De asemenea trebuie
menţionat faptul că subiectul preferat de discuţie al vârstnicilor este legat de starea lor de
sănătate.
O altă categorie de nevoi ale vârstnicilor din cadrul studiul nostru sunt nevoile
psihologice şi de ataşament. Odată cu înaintarea în vârstă intersul celor tineri pentru vârstnici
scade. Astfel ei se confruntă cu marginalizarea din partea celor tineri; din partea copiilor a
65
nepoţilor, a rudelor, creându-se astfel o percepţie negativă asupra vârstnicilor, fiind
consideraţi de mulţi ca fiind inutili, costurile cu întreţinerea lor fiind mult prea mari atât
pentru cei care îi au în îngrijire cât şi pentru stat. Deşi mulţi dintre ei afirmă că au fost uitaţi
de copii şi de rude au totuşi la cine să apeleze în caz de nevoie, şi anume la vecini. Aceştia
sunt cei cu care vârstnicii din cadrul studiului nostru îşi împart atât relele cât şi bunele.
În ceea ce priveşte a treia întrebare de cercetare referitoare la măsura în care vârstnicii
sunt mulţumiţi de serviciile sociale oferite la domiciliu; persoanele vârstnice din cadrul
studiului efectuat de noi se declară mulţumite de serviciile pe care le primesc. Motivele
principale pentru care aceste persoane au devenit beneficiarii acestui sistem sunt acelea că le
este imposibil să îşi prepare singuri hrana şi să îşi procure medicamentele pentru aceasta
necesitând sprijin şi suport specializat. Pentru majoritatea beneficiarilor lucrătorul comunitar
este cel care le asigură aceste nevoi, ei fiind foarte mulţumiţi de serviciile lui
Cea de-a patra întrebare de cercetare este de asemene confirmată şi ea şi anume că
suportul oferit de specialişti determină o mai bună relaţionare între ei şi vârstnic.
Preotul din localitate care face parte şi el din cadrul organizaţiei, este o sursă de sprijin
emoţional pentru cea mai mare parte a acestor persoane vârstnice. Este cel care le oferă
acestora consiliere şi sprijin moral, necondiţionat. În urma discuţiilor dintre vârstnici şi preot
se stabileşte o percepţie mai pozitivă asupra sensului vieţii care pentru aceste persoane nu
reprezintă decât un chin. Asistentul social are şi el de asemenea un rol foarte important, este
un bun consilier şi îi informează pe vârstnici în legătură cu drepturile şi obligaţiilor lor de
beneficiari. Vârstnicii consideră ca cele mai importante lucruri din cadrul acestui serviciu sunt
înţelegerea şi suportul oferit de către specialişti, astfel creându-se o legătură emoţională
stabilă între aceştia şi ipoteza fiind confirmată.
În ceea ce priveşte calitatea serviciilor în raport cu gradul de satisfaţie al persoanelor
vârstnice ipoteza este confirmată. Persoanele vârstnice, beneficiare de servicii sociale prezintă
un ansamblu complex de nevoi psiho-sociale si medicale, ca urmare a schimbărilor fizice,
sociale si medicale specifice acestei vârste.
Cu cât serviciile sociale disponibile sunt mai variate și profesioniștii care le oferă au
mai multă disponibilitate de relaționare cu vârstnicul, cu atât acestea vor răspunde mai bine
nevoilor vârstnicilor, ceea ce va conduce la o ameliorare a bunăstării personale a vârstnicului.
66
Anexe
Ghid de interviu
- venit
- surse de venit
- suficienţa veniturilor în raport cu cheltuielile
- nevoi materiale
- percepţia vârstnicului faţă de situaţia financiară
- prezenţa unei persoane care îi oferă sprijin emoţional vârstnicului
- nevoia vârstnicului de protecție şi securitate
67
- existenţa unor persoane în anturajul vârstnicului cu care acesta poate comunica
- percepţia vârstnicului faţă de starea de sănătate
- instalarea unor boli cronice
- surse de venit pentru întreţinerea sănătăţii
- capacitatea de a-şi administra singur tratamentul
- atitudinea faţă de varstă
- participarea la activităţi desfăşurate în comunitate
- participarea la acţiuni politice
- socializarea vârstnicului
- relaţia cu prietenii
- existenţa unei persoane de încredere
- frecvenţa cu care merge la biserică
- respectarea posturilor
- frecvenţa spovedaniei
- relaţia cu persoanele din comunitatea religioasă
- consiliere psihologică
- sprijin şi tratament medical specializat
- mulţumirea în raport cu serviciile sociale primite
- dacă petrece timp împreună cu specialiştii
- timpul alocat vârstnicului de către specialişti
- încrederea vârstnicului în specialişti
- înţelegere şi suport din partea specialiştilor
- comunicarea vârstnicilor cu specialişti
Bibliografie
1. Stein, E, (nepublicat) apud,Palmore, E, 1999, Ageism: negative and positive, New York,
Springer Publishing Company, pp 3-4.
2. Neamţu, G, (coord), 2003, Tratat de asistenţă socială, Iaşi, Editura Polirom, pp 914
3. .Mereuţă, I, Bujor, V, Munteanu, L, Săulea, A, 2004, Demnitatea oamenilor bătrâni şi
asistenţa lor medico-socială, Chişinău: Editura Asociaţia „Pentru Demnitatea Umană”,
pp 16
4. Necula, M, 2008, Servicii sociale destinate persoanelor vârstnice, (coord) Badiu, A, În:
Sistemul naţional de asistenţă socială azi. Sibiu: Editura Agnos, p 419.
68
5. *** Problematica medico-socială a categoriilor defavorizate, accesat în 06.02.20011,
URL: www.stpcentru.ro
6. Riley, A, 1995, apud Branch, L, Palmore, E, Harris, D, 2005, Encyclopedia of Ageism,
New York, Publishing: The Haworth Press, pp 17-18
7. Palmore, E, 1999, apud, Branch, L, Palmore, E, Harris, D, 2005, Encyclopedia of
Ageism, New York, Publishing: The Haworth Press, pp 17-18
8. Miller, C, 2008, Nursing for wellness in older adults, Fifth Edition, China,
Pushing:Lippincott Williams & Wilkins, p 2.
9. Cojocaru, D, Irimescu, G, 2004, Protecţia persoanelor în vârstă,În Miftode, V, coord :
Sociologia populaţiilor vulnerabile. Teorie şi metodă. Iaşi: Editura Polirom, p 16
10. Manu, C, Poede, G, 2003, Îngrijirea socială a bătrânilor ca politică publică, În Revista
de Asitenţă Socială nr. 1, pp 84-85
11. Bocsa, E, Psihologia vârstelor, Petroşani: Editura Atelierul de Multiplicare –
Minitipografie al Universităţii din Petroşani, p 67.
12. Hotărârea de Guvern, nr. 541/2005, anexa 1, publicată în Monitorul Oficial partea I. în
nr. 541 din 9 iunie 2005.
13. Rădulescu, S, 1993, Sociologia problemelor sociale ale vârstelor, Bucureşti: Editura
Lumina Lex, pp 31- 32
14. Marshall, M, 1993, Asistenţă socială pentru bătrâni, Bucureşti, Editura Alternative, pp
13-14
15. Rădulescu, S, 1994, Sociologia Vârstelor, Bucureşti: Editura Hyperion XXL, pp 161-
162.
16. Dumitru, M, 1984, Bătrâneţe activă, Bucureşti: Editura Medicală, pp 14-15.
17. Bond, J, Coleman, P, Peace, S, 1993, Ageing in society-An introduction to social
gerontology, Sage Publication, pp 21-22
18. *** 2007 , Îmbătrânirea şi bolile degenerative. Procesul de îmbătrânire. În Grigore, V,
(coord). În: Exerciţiul fizic-Factor activ pentru prevenirea îmbătrânirii şi instalării
bolilor degenerative, Bucureşti: Editura Didactică Si Pedagogică, pp 75-76.
19. Bodogai, S, 2009, Protecţia socială a persoanelor vârstnice, Oradea: Editura
Universităţii din Oradea
20. Barbu, G, Mihăilescu, A, Prisăcaru, C, 1999, Bătrânii - Segment al populaţiei
defavorizate- , În: Probleme Economice, Bucureşti: Editura Centrul de Informare şi
Documentare Economică, pp 21-22
21. Duda, R, 1983, Gerontologie medico-socială, Iaşi: Editura Junimea, pp 30-32.
69
22. Bogdan, C, 1988, Elemente de geriatrie practică, Bucureşti: Editura Medicală, pp 24-25
23. Erikson, 1968, apud, Hooyman, K, 1999, Social Gerontology - A Multidisciplinary
Perspective, Publisher: Allyn & Bacon, p. 67
24. Birch, A, 2000, Psihologia Dezvoltării, Bucureşti: Editura Tehnică, p 300
25. Sassu, A, 2006, Psihologia dezvoltării, Sibiu: Editura Universităţii „Lucian Blaga” din
Sibiu, p 194.
26. Hooyman, N, Kiyak, H, 1966, Social Gerontology: a multidisciplinary perspective,
Boston: Allyn & Bacon INC, p. 73.
27. Predescu, C, 2007, Aspecte legate de fiziologia şi fiziopatologia vârstei adulte,
Bucureşti: Editura Didactică Şi Pedagogică, p 17.
28. Popa, A, 2000, Percepţia socială asupra vârstnicilor între obiectivitate şi distorsiune.
Studiu exploratoriu. În: Calitatea Vieţii, Vol. XII, nr. 1-4, p. 91-100.
29. Rădulescu, S, 1994, Sociologia Vârstelor, Bucureşti: Editura Hyperion XXL, pp 117-
129.
30. Bengtson, V, Schaie, W, 1999, Handbook of Theories Of Aging, New York, Springer
Publishing Company, p 8.
31. Sima, P, Calin, C, 2004, Protecţia persoanelor vârstnice, În Revista de asistenţă socială,
nr. 4, pp 18-19.
32. Bogdan, C, 2003, Noi direcţii de acţiune în politicile sociale privind îmbătrânirea, În
Revista de asistenţă socială, nr. 3-4, pp 131-132
33. ***Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei sociale, accesat în 24.01.2011, URL:
www.mmuncii.ro
34. Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială: publicată în Monitorul
Oficial nr. 239 din 16 martie 2006. publicată în Monitorul Oficial nr. 239 din 16 martie
2006
35. Hotărârea de Guvern nr. 773 din 18 iulie 2002 pentru organizarea şi funcţionarea
Comisiei interministeriale privind asistenţa socială, cu modificările ulterioare, publicată
în Monitorul Oficial nr. 554‚ în 29 iunie 2002.
36. Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republecată în
Monitorul Oficial, partea I, nr. 157 din 06.03.2007.
37. Carta Socială Europeană – Revizuită (STE 163-1996), articolul 23, p 12.
38. Planul Internaţional de acţiune privind îmbătrânirea
39. Gal, D, 2003, Asistenţa socială a persoanelor vârstnice, Cluj-Napoca: Editura Todesco,
p 1.
70
40. Bălaşa, A, 2003,Protecţia Socială a Persoanelor Vârstnice în România. În: Calitatea
Vieţii, Vol.XIV, nr.1, p 13
41. Biggs, S, 1993, apud Lymbery, M, 2005, Social Work with Older People, London,
SAGE Publications, pp 11-12
42. Ştefăroi, P, 2009, Teoria fericirii în asistenţă socială, Iaşi, Editura Lumen, p 24
43. OG nr. 68/2003, ordonanţă privind serviciile sociale, consolidata, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 619 din 30.08/2003.
44. Hotărârea de Guvern nr. 541din 09 iunie 2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale de
dezvoltare a sistemului de asistanţă socială pentru persoane vârstnice în perioada 2005-
2008, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 541, în 27 iunie 2005
45. Pop, M. Luana (2002). Bunastare sociala. In: Pop, Luana (coord). Dictionar de politici
sociale. Bucuresti: Editura Expert, pp. 17-21;
71

Modalitati

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modalitati

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

1.CADRUL CONCEPTUAL ŞI TERMINOLOGIA DE BAZĂ PRIVIND

1.1. Concepţii istorice privind conceptul de îmbătrânire..........................................................5

2. SERVICII, INSTITUŢII ŞI PRESTAŢII PENTRU PROTECŢIA PERSOANELOR

2.1. Politici sociale pentru persoane vârstnice..........................................................................26

3.1. Obiective şi întrebări de cercetare......................................................................................40

4. ANALIZA ŞI INTERPRETERE DATELOR..................................................................46

Am decis să studiez această tematica, din considerentul că acestă categorie de

1.1. Concepţii istorice privind imbătrânirea

Una din minorităţile sociale în raport cu vârsta clientilor o constituie „persoanele de

1.3. Bolile cronice şi problemele frecvente de sănătate ale vârstnicilor

Problemele bătrâneţii sunt studiate de numeroase ştiinţe: medicină, psihologie,

1.4. Teorii, paradigme ale îmbătrânirii

2. Teoria lui Erikson

5. Teoria lui Peck

9. Teoria evoluţionistă a selecţiei naturale

2. SERVICII, INSTITUŢII ŞI PRESTAŢII PENTRU PROTECŢIA

2.1. Politici sociale pentru persoane vârstnice

2.2. Cadrul legislativ în România

Protecţia socială a persoanelor vârstnice este reglementată de următorul set de legi:

Cost de întreţinere în cămine şi contribuţia asistatului

Instrumente standard de evaluare a nevoilor medico-sociale

Analiza problematicii protecţiei sociale a vârstnicilor se plasează în contextul opţiuniei

2.4. Asistenţa socială a persoanelor vârstnice

2.5. Procesul de acordare a serviciilor sociale

În prezent, Legea Asistenţei Sociale, prevede că dreptul la asistare socială este

2.6. Tipologia serviciilor sociale.

Sistemul actual de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice se axează în principal

3.1. IMPORTANŢA SERVICIILOR SOCIALE DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU

1. Surprinderea principalelor servicii sociale de care beneficiază vârstnicul la domiciliu.

Persoanele vârstnice, beneficiare de servicii sociale, prezintă un ansamblu complex de

1. Care sunt principalele categorii de servicii sociale de care beneficiază vârstnicii

3.2. UNIVERSUL POPULAŢIEI

Totalitatea persoanelor vârstnice care beneficiază de servicii sociale de îngrijire la domiciliu.

Acesta este un eşanion neprobabilist de intenţionalitate. Am ales un namăr de 10 subiecţi, cu

3.3. Elaborarea instrumentelor

3.3.1. Definirea si operaţionalizarea conceptului „Importanţa serviciilor sociale de

Cocept: Importanţa serviciilor sociale de îngrijire la domiciliu pentru asigurarea bunăstării

Servicii sociale de îngrijire la domiciliu : Reprezintă gama de servicii si facilităţi acordate

Bunăstarea socială : Bunăstarea devine o măsură a "capabilităţilor" de bază ale indivizilor

A. DIMENSIUNEA NEVOILOR SOCIALE

Variabila 1. Nevoi socio – economice

Variabila 2. Nevoi psihologice şi de ataşament

Variabila 3. Nevoia de sănătate

Variabila 4. Nevoi sociale

B. DIMENSIUNEA SERVICIILOR SOCIALE

Variabila 1. Categorii de servicii sociale destinate vârstnicilor

Variabila 2. Relaţia vârstnicului cu specialiştii

4.1. Interpretarea rezultatelor interviului

4.2. Analiza unor studii ţintă

Din interviurile realizate am constatat că motivele pentru care persoanele vârstnice

4.2.1. Cazul persoanei vârstnice V.M.

Relaţie echilibrată, normală, bilaterală

Relaţie foarte puternică, bilaterală

Relaţie puternică, bilaterală

Genograma familiei lui V. M.

Relaţie echilibrată, normală, unilaterală

Relaţie echilibrată, normală, bilaterală

Relaţie foarte puternică, bilaterală

Relaţie puternică, bilaterală

Relaţie stressantă, unilaterală

Studiul realizat de noi indică în mod cert o serie de probleme de

S-ar putea să vă placă și