Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului

„Regele Mihai I al României” din Timișoara

Facultatea: Tehnologia Produselor Agroalimentare

Productia mondiala de peste

Coordonator : Student :

Conf.Dr.Ing. Camelia Cioban Curescu George

Timisoara

2018
 Productia mondiala de peste

Industria peştelui a revenit pe creştere în 2010 şi începutul anului 2011, după un an 2009
dificil, caracterizat de scăderea bruscă a preţurilor la peşte şi la produsele provenite din
acvacultură, dar şi de contracţia cererii şi comerţului, se arată în studiul Perspective Agricole
OECD şi FAO 2011-2020.

Fenomenul a fost determinat de creşterea preţului mediu la peşte, pe fondul majorării cererii, mai
ales din partea ţărilor în curs de dezvoltare ca urmare a redresării economice, mult mai repede
decât se aştepta.

În acelaşi timp, consumul mediu de peşte pe cap de locuitor la nivel mondial a rămas stabil în
cursul perioadei 2008-2009, la aproximativ 17 kg/an (echivalent greutate în viu), după care a
crescut uşor în 2010. În această perioadă, peştele a constituit circa 15,7% din consumul de
proteine de origine animală la nivel mondial şi 6,1% din consumul total de proteine.

În ceea ce priveşte preţurile, acestea sunt pe un trend ascendent atât pe pieţele interne, cât şi la
export. La începutul anului 2011, preţurile produselor de acvacultură au crescut cu 23%, raportat
la septembrie 2008. În schimb, preţurile la peştele pescuit au scăzut brusc în timpul crizei, fără să
mai revină la nivelul anterior nici până acum. În 2009, producţia totală de peşte a atins un nivel
record de 145 milioane de tone, caracterizată printr-o cădere uşoară a cantităţii de peşte pescuit şi
o majorare a celei provenite din acvacultură. În 2010, cantitatea de peşte pescuit s-a redus în
continuare, din cauza scăderii capturilor de hamsie în America Latină, în timp ce producţia de
acvacultură şi-a mărit cota sa în achiziţia totală de peşte.

Perspective pentru anii următori

Producţia mondială de peşte ar urma să se ridice la 164 milioane de tone în 2020, în creştere cu
15% faţă de nivelul mediu din perioada 2008-2010. Cele mai mari creşteri vor veni dinspre
acvacultură, cu un avans anual estimat la 2,8 %, mai mic totuşi decât nivelul de 5,6 % din
deceniul precedent.

Preţul la peşte ar trebui să crească pe termen mediu. Odată cu majorarea la făina de peşte şi la
celelalte produse destinate alimentaţiei animale, diferenţa dintre preţul peştelui de crescătorie şi
cel al peştelui pescuit este de aşteptat să se mărească pe termen mediu. Produsele de pescuit şi
cele de acvacultură vor continua să fie obiectul unor schimburi comerciale intense, circa 38%
din producţia mondială urmând să fie exportată în 2020. Consumul mondial de peşte, estimat la
17,1 kg pe cap de locuitor în perioada 2008-2010, ar trebui să atingă 17,9 kilograme pe cap de
locuitor în 2020.
Ce se întâmplă în UE?

Producţia de acvacultură în UE-27 a rămas relativ stabilă, între 1,2 milioane de tone şi 1,3
milioane de tone în perioada 1995-2009, creşterea înregistrată în aceşti ani fiind de circa 10%, se
arată într-un studiu Eurostat. Cei mai mari patru producători pe acest segment din UE au fost
Spania (21%), Franţa (18%), Italia (13%) şi Regatul Unit al Marii Britanii (15%), care împreună
au reprezentat aproximativ două treimi din totalul producţiei de acvacultură în anul 2009.

În acelaşi timp, producţia de acvacultură a fost extrem de mare în Norvegia, mai mare chiar decât
producţia combinată a celor trei cele mai mari state membre ale UE. Norvegia a înregistrat un
avans de peste 246% în perioada 1995-2009. Pe de altă parte, reduceri importante au fost
consemnate în Germania, Danemarca şi Ţările de Jos

Cele mai importante zone de pescuit

Zonele de pescuit cele mai importante pentru UE sunt zona 27 (Nord-Est Atlantic), 34 (Oceanul
Atlantic de Est şi Centrală) şi 37 (Mediterană şi Marea Neagră). Circa 70% din capturi au fost
realizate în Atlanticul de nord-est, respectiv 10% şi 9%, în celelalte două domenii. Patru state
membre (Danemarca – 15%, Spania – 15%, Franţa – 9% şi Regatul Unit – 12%) au reprezentat
51% din media UE-27 de captură în 2009, comparativ cu 60% în 1995.

În 2009, flota de pescuit a UE cuprindea peste 84.500 nave cu un tonaj brut combinat de 1,8
milioane de tone.

Consumul de peşte în România

Dacă înainte de 1989 consumul de peşte pe cap de locuitor în România era de circa 8,5
kilograme pe an, după Revoluţie acesta s-a redus drastic. În 1990 s-a ajuns la 2,5 kilograme,
după care a revenit pe creştere, spre 4,7 kilograme prin 2006-2007, respectiv 6,5 kilograme anul
trecut, potrivit datelor RO-FISH (Asociaţia Procesatorilor, Importatorilor, Exportatorilor,
Distribuitorilor şi Comercianţilor de Peşte din România).

Pentru următorii doi-trei ani este aşteptată o majorare a consumului de până la 8 kilograme. Spre
comparaţie, bulgarii au un consum de 3 kg pe cap de locuitor, iar ungurii de 2,5 kg. Cei mai mari
consumatori de peşte din Europa sunt portughezii – 70 kg, spaniolii – 60 kg, italienii – 30 kg.
Sunt departe însă de cei mai mari consumatori din lume – japonezii (110-120 kg).

Acvacultura

Faptul ca oferta globala de peste destinat consumului uman a depasit cresterea populatiei in
ultimele cinci decenii se datoreaza in mare masura cresterii inregistrate in acvacultura. Estimarile
preliminare arata un consum pe cap de locuitor mai mare de 20 de kilograme, practic dublu fata
de,nivelul,anilor,1960.,
Productia globala a sectorului a crescut la 73,8 milioane de tone in 2014, din care o treime
moluste, crustacee si alte specii in afara de peste. Foarte important in ceea ce priveste atat
securitatea alimentara cat si durabilitatea mediului, aproximativ jumatate din productia de
acvacultura mondiala de origine animala - de multe ori crustacee si crap - si vegetala - inclusiv
iarba de mare si microalge - provin de la specii care nu necesita alimentatie din partea omului.

In timp ce China ramane de departe natiunea cea mai performanta in acvacultura, acest sector se
extinde uneori chiar mai repede in alte parti ale lumii, noteaza raportul. In Nigeria, productia de
acvacultura a crescut de aproape 20 de ori in ultimele doua decenii, si toata Africa sub-sahariana
nu este cu mult in urma. Chile si Indonezia au inregistrat de asemenea o crestere remarcabila la
fel si Norvegia si Vietnam - care sunt acum exportatorii de pe locurile 2 si 3 la nivel global.

Punctele forte si provocarile acvaculturii influenteaza de asemenea si tipul de peste care ajunge
pe farfuriile noastre. Raportul arata ca, masurand cota ocupata in cadrul comertului mondial, in
termeni de valoare, somonul si pastravul constituie marfa cu cea mai mare pondere, o pozitie
ocupata anterior timp de zeci de ani de catre crevete.

Situatia in privinta durabilitatii

Aproximativ 31,4 la suta din stocurile comerciale de peste salbatic monitorizate in mod regulat
de catre FAO au fost supraexploatate in 2013, un nivel care a ramas stabil din 2007.

Raportul a descris situatia din Marea Mediterana si Marea Neagra - unde 59% din
stocurile evaluate sunt pescuite la un nivel nesustenabil biologic - ca fiind "alarmanta". Acest
lucru este valabil mai ales pentru pesti mai mari, cum ar fi merluciu, chefal, limba si platica. In
estul Mediteranei, posibila extindere a speciilor de pesti invazive asociate schimbarilor climatice
reprezinta un motiv de ingrijorare.

Metodologia FAO este in concordanta cu acordurile internationale care sa ateste ca stocurile de

peste ar trebui mentinute sau reconstruite la o dimensiune care poate sprijini productia maxima
durabila (MSY). Astfel, stocurile sunt clasificate ca fiind pescuite la un nivel nesustenabil
biologic - supraexploatate - atunci cand acestea au o abundenta mai scazuta decat nivelul la care
se poate produce randament durabil maxim.

Scaderi in cantitatile de peste capturat au fost observate in unele regiuni ca urmare a punerii in
aplicare a reglementarilor eficiente de management , cum ar fi in Atlanticul de Nord-Vest, unde
captura anuala este acum mai putin de jumatate din nivelul de la inceputul anilor 1970. Rezervele
de halibut, cambula si eglefin din zona respectiva prezinta semne de recuperare, dar nu si
stocurile de cod.
Masurile de gestionare par, de asemenea, sa functioneze pentru pestele dinte patagonian, un peste
scump de tip de coregon din Antarctica, comercializat (in restaurantele din SUA) ca biban de
mare chilian - deoarece captura de peste in apele Antarcticii a ramas stabila din anul 2005.
Capturile de krill antarctic, care se hranesc in mod direct din fitoplancton, a crescut in mod
substantial la niveluri la care nu au mai fost semnalate de la inceputul anilor 1990, dar in acelasi
timp pescuitul fiind mentinut la niveluri sustenabile.

FAO continua sa colaboreze cu toate tarile pentru a imbunatati calitatea si fiabilitatea cifrelor
anuale analizate. Dublarea din anul 1996 a numarului de specii in baza de date a FAO - acum
2,033 - indica imbunatatirea generala a calitatii in datele colectate, potrivit raportului.

Lanturile de aprovizionare precum si alte imbunatatiri au ridicat, de asemenea, ponderea

mondiala a productiei de peste utilizat pentru consumul uman direct la 87 de procente sau 146
milioane de tone in 2016, in crestere de la 85 la suta, sau de la 136 de milioane de tone in 2014.

Sectorul de prelucrare a pestelui fiind in crestere ofera oportunitati de a imbunatati durabilitatea

lantului de aprovizionare, deoarece o serie de produse secundare au multiple utilizari potentiale
si reale, variind de la faina de peste pentru acvacultura, colagen pentru industria cosmetica si
chiar gustari din oase de peste.
 Bibliografie

1. https://www.gazetadeagricultura.info/animale/pesti/18980-consumul-global-de-
peste-pe-cap-de-locuitor-a-depasit-20-de-kilograme-pentru-prima-data-in-
istorie.html
2. https://www.agro-business.ro/creste-productia-de-peste-la-nivel-
mondial/2012/02/15/