SOCIOLOGIE AN III Studenti : Dumitriu Andreea

Lebada Ramona

Satisfacția vieții și starea de bine la persoanele vârstnice

Satisfacția vieții și starea de bine la persoanele vârstnice sunt concepte complexe care țin cont de
mai mulți factori, cum ar fi sănătatea, relațiile sociale, situația economică, valorile personale și
așteptările individuale. În contextul îmbătrânirii populației la nivel global și național, aceste
concepte devin din ce în ce mai relevante pentru a înțelege nevoile și preferințele persoanelor
vârstnice, precum și pentru a elabora politici și programe adecvate care să sprijine calitatea vieții
lor. În acest sens, este important să se analizeze factorii care influențează satisfacția vieții și
starea de bine la persoanele vârstnice, precum și modul în care acestea se raportează la propria
lor situație și la mediul în care trăiesc.

Populația cu vârsta de 65 de ani și peste va crește considerabil în Europa până în anul 2050 iar
bătrânețea poate fi asociată cu riscuri de dependență, excluziune socială, sărăcie și boli.În
România, persoanele vârstnice se confruntă cu numeroase provocări care pot afecta satisfacția
vieții și starea de bine, cum ar fi: sărăcia, excluziunea socială, discriminarea pe criterii de vârstă,
lipsa unor servicii adecvate de îngrijire la domiciliu sau rezidențială, migrația copiilor sau
nepoților lor în străinătate, izolarea și singurătatea etc. De aceea, este necesar să se dezvolte
politici și programe care să răspundă nevoilor specifice ale persoanelor vârstnice din România, să
le protejeze drepturile și demnitatea, să le sprijine participarea activă și integrarea socială, să le
promoveze sănătatea fizică și mentală, să le stimuleze învățarea pe tot parcursul vieții și să le
valorifice experiența și competențele.

Potrivit unor studii, există mai mulți factori care determină satisfacția vieții și starea de bine la
persoanele vârstnice:

• Abilitatea cognitivă
• Deciziile de viață de zi cu zi

• Starea economică

• Nivelul educațional

• Starea de sănătate

• Asigurarea

• Starea civilă

• Aranjamentul de locuit preferat

• Calitatea și durata somnului

• Religiozitatea

• Funcționarea socială

• Suportul social

• Satisfacția locativă

Definirea conceptelor de politici sociale, drepturi ale persoanelor vârstnice, satisfacție a vieții și
stare de bine:

Politici sociale: ansamblul de politici publice ce urmăresc realizarea protecției sociale și a

bunăstării. Ca disciplină academică, politica socială este o arie multidisciplinară, ce folosește
concepte și metode din economie, știința politică, sociologie, asistență socială, psihologie,
management, filosofie și drept.

Drepturi ale persoanelor vârstnice: ansamblul de drepturi și libertăți fundamentale

recunoscute și garantate persoanelor vârstnice prin legislația națională și internațională, în
vederea respectării demnității și valorii lor umane, a participării lor active și integrate în viața
socială, economică și culturală, a protecției lor împotriva discriminării pe criterii de vârstă și a
asigurării unui nivel de trai decent.
Satisfacție a vieții: evaluarea cognitivă pe care o persoană o face asupra propriei vieți în
ansamblu sau asupra unor domenii specifice ale acesteia (de exemplu: sănătate, familie, muncă
etc.), în funcție de propriile standarde, valori și așteptări.

La nivel internațional, există mai multe documente, instituții și actori implicați în promovarea și
protejarea politicilor sociale și a drepturilor persoanelor vârstnice. Printre acestea se numără:

• Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948), care afirmă că toate persoanele au dreptul
la un nivel de trai adecvat pentru sănătatea și bunăstarea lor și a familiei lor, inclusiv alimentație,
îmbrăcăminte, locuință, îngrijire medicală și servicii sociale necesare.

• Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale (1966), care

recunoaște dreptul la securitate socială, inclusiv la asigurări sociale, precum și dreptul la un nivel
de trai decent pentru persoanele vârstnice.

• Convenția Internațională privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Împotriva

Femeilor (1979), care prevede că statele părți vor lua măsuri adecvate pentru a asigura femeilor
vârstnice protecția socială corespunzătoare.

• Planul de Acțiune Internațional de la Viena privind Îmbătrânirea (1982), care stabilește

principii și recomandări pentru îmbunătățirea situației persoanelor vârstnice în domenii precum
sănătatea, participarea, protecția socială și drepturile umane.

• Principiile Națiunilor Unite pentru Persoanele Vârstnice (1991), care promovează

independența, participarea, îngrijirea, autorealizarea și demnitatea persoanelor vârstnice.

• Declarația Politică și Planul de Acțiune Internațional de la Madrid privind Îmbătrânirea (2002),

care reafirmă angajamentul statelor membre ale ONU de a promova dezvoltarea socială și
economică a persoanelor vârstnice și de a asigura respectarea drepturilor lor fundamentale.

• Convenția Internațională privind Protecția Drepturilor Tuturor Migranților Lucrători și a

Membrilor Familiilor Lor (2003), care prevede că migranții lucrători vârstnici au dreptul la
securitate socială și la asistență medicală adecvată.
• Protocolul Facultativ la Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și
Culturale (2008), care permite persoanelor sau grupurilor să depună plângeri individuale sau
colective în cazul încălcării drepturilor prevăzute de Pact.

• Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (2006), care recunoaște că persoanele

cu dizabilități îmbătrânesc în mod diferit și au nevoie de măsuri specifice pentru a-și exercita
drepturile în condiții de egalitate cu ceilalți.

La nivel național, există mai multe documente, instituții și actori implicați în elaborarea și
implementarea politicilor sociale și a drepturilor persoanelor vârstnice. Printre acestea se
numără:

• Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, care reglementează
drepturile și obligațiile persoanelor vârstnice, precum și măsurile de protecție socială și de
îngrijire la domiciliu sau în instituții specializate.

• Legea nr. 292/2011 privind asistența socială, care stabilește principiile, obiectivele,
modalitățile și instituțiile de asistență socială pentru persoanele aflate în situații de vulnerabilitate
sau de risc social, inclusiv persoanele vârstnice.

• Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, care
prevede măsuri specifice pentru asigurarea egalității de șanse și de tratament pentru persoanele
cu dizabilități, inclusiv cele vârstnice.

• Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2022-
2027, care are ca scop creșterea nivelului de trai și de bunăstare al populației, prin reducerea
sărăciei și excluziunii sociale, cu accent pe grupurile vulnerabile, printre care se numără și
persoanele vârstnice.

De ce este importantă pentru societate și pentru persoanele vârstnice înseși?

• Satisfacția vieții și starea de bine sunt importante pentru societate, deoarece persoanele
vârstnice reprezintă o resursă valoroasă de experiență, cunoștințe și înțelepciune, care pot
contribui la dezvoltarea economică, socială și culturală a comunităților în care trăiesc. De
asemenea, satisfacția vieții și starea de bine sunt importante pentru a preveni sau reduce costurile
sociale și medicale asociate cu îmbătrânirea, cum ar fi dependența, izolarea, depresia, demența
etc.

• Satisfacția vieții și starea de bine sunt importante pentru persoanele vârstnice înseși, deoarece
le oferă un sentiment de demnitate, autonomie și apartenență, care le sporește calitatea vieții și le
permite să se bucure de ultima etapă a existenței lor. De asemenea, satisfacția vieții și starea de
bine sunt importante pentru a menține sau îmbunătăți sănătatea fizică și mentală a persoanelor.

Satisfacția vieții este o evaluare cognitivă a propriei vieții, care reflectă gradul în care o
persoană este mulțumită sau nemulțumită de diferite domenii ale vieții, cum ar fi: sănătatea,
familia, munca, educația etc. Satisfacția vieții este influențată de așteptările și valorile personale,
precum și de comparația cu alți oameni sau cu standarde sociale.

• Starea de bine este un concept mai larg, care include atât satisfacția vieții, cât și alte
componente afective și psihologice, cum ar fi: fericirea, optimismul, autoeficacitatea, reziliența,
angajamentul, sensul vieții etc. Starea de bine se referă la calitatea vieții unei persoane în termeni
de sănătate, stare materială, accesul la educație sau servicii sociale de calitate.Starea de bine nu
este doar absența problemelor sau a riscurilor, ci și prezența unor resurse și oportunități pentru
dezvoltare personală și socială.

• Există mai multe teorii și modele care explică satisfacția vieții și starea de bine. Unul dintre
cele mai cunoscute este modelul lui Martin Seligman, care propune cinci elemente esențiale
pentru starea de bine: emoțiile pozitive (plăcerea și fericirea), implicarea (starea de flux și
concentrare), relațiile (conexiunile sociale și sprijinul), sensul (apartenența la ceva mai mare
decât sinele) și realizările (atingerea obiectivelor și recunoașterea meritelor). Aceste elemente pot
fi cultivate prin activități specifice, cum ar fi: exprimarea recunoștinței, practicarea optimismului,
descoperirea punctelor forte, stabilirea unor scopuri realiste etc.

• O altă teorie relevantă este cea a nevoilor umane fundamentale propusă de Edward Deci și
Richard Ryan. Aceștia susțin că există trei nevoi psihologice universale care trebuie satisfăcute
pentru a avea o stare de bine: autonomia (capacitatea de a alege și a se autodetermina),
competența (capacitatea de a face față provocărilor și a învăța lucruri noi) și relaționarea
(capacitatea de a stabili legături afective și sociale cu alți oameni). Aceste nevoi pot fi îndeplinite
sau subminate de mediul în care trăiește persoana, cum ar fi familia, școala, locul de muncă etc.

Factorii care influențează satisfacția vieții și starea de bine la persoanele vârstnice.

• Venitul este un factor important pentru satisfacția vieții și starea de bine la persoanele
vârstnice, deoarece le asigură un nivel minim de securitate materială și le permite să își acopere
nevoile de bază, cum ar fi: alimentația, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală etc. Venitul
influențează și accesul la alte resurse sau activități care pot crește calitatea vieții, cum ar fi:
educația, cultura, turismul, sportul etc. Studiile au arătat că există o relație pozitivă între venit și
satisfacția vieții sau fericirea, dar această relație nu este liniară sau constantă, ci depinde de
contextul social și cultural în care trăiesc persoanele vârstnice.

• Sănătatea este un alt factor esențial pentru satisfacția vieții și starea de bine la persoanele
vârstnice, deoarece le afectează capacitatea de a funcționa fizic și mental, de a se adapta la
schimbările asociate cu îmbătrânirea și de a face față provocărilor sau problemelor cotidiene.
Sănătatea include atât aspecte obiective, cum ar fi: prezența sau absența unei boli, nivelul de
mobilitate sau autonomie etc., cât și aspecte subiective, cum ar fi: percepția propriei sănătăți,
atitudinea față de boală sau îmbătrânire, stima de sine etc. Studiile au arătat că există o relație
pozitivă între sănătate și satisfacția vieții sau fericirea, dar această relație este moderată de alți
factori, cum ar fi: suportul social, reziliența, optimismul etc.
• Relațiile sociale sunt un factor vital pentru satisfacția vieții și starea de bine la persoanele
vârstnice, deoarece le oferă un sentiment de apartenență, sprijin emoțional și material, validare
socială și oportunități de implicare și participare la viața comunitară. Relațiile sociale includ atât
aspecte cantitative, cum ar fi: numărul și frecvența contactelor sociale cu familia, prietenii,
vecinii etc., cât și aspecte calitative, cum ar fi: calitatea și profunzimea legăturilor afective și
sociale cu ceilalți. Studiile au arătat că există o relație pozitivă între relațiile sociale și satisfacția
vieții sau fericirea, dar această relație este influențată de alți factori, cum ar fi: personalitatea,
valorile, preferințele etc.

• Activitățile recreative sunt un factor benefic pentru satisfacția vieții și starea de bine la
persoanele vârstnice, deoarece le oferă o sursă de plăcere, distracție, relaxare și stimulare
cognitivă și emoțională. Activitățile recreative includ atât activități pasive, cum ar fi: cititul,
vizionarea unui film, ascultarea muzicii etc., cât și activități active, cum ar fi: jocurile, hobby-
urile etc.

Statistici

Potrivit unui studiu realizat de Fundația Regală Margareta a României în 2019, pe un eșantion de
1.200 de persoane vârstnice din mediul urban și rural, nivelul mediu de satisfacție a vieții la
persoanele vârstnice din România este de 6,3 pe o scală de la 1 la 10, fiind mai ridicat în mediul
rural (6,7) decât în mediul urban (6,0). Factorii care influențează cel mai mult satisfacția vieții
sunt: sănătatea (41%), familia (24%), veniturile (12%) și locuința (8%).

Potrivit aceluiași studiu, nivelul mediu de stare de bine la persoanele vârstnice din România este
de 6,4 pe o scală de la 1 la 10, fiind mai ridicat în mediul rural (6,8) decât în mediul urban (6,1).
Factorii care influențează cel mai mult starea de bine sunt: familia (35%), sănătatea (25%),
activitățile plăcute (13%) și prietenii (9%).

• Potrivit Eurostat, în 2019, procentul persoanelor vârstnice (65+) din România care se declarau
foarte mulțumite sau mulțumite de viața lor era de 86%, sub media UE de 94%. Procentul celor
care se declarau foarte mulțumite sau mulțumite de situația lor financiară era de 67%, sub media
UE de 79%. Procentul celor care se declarau foarte mulțumite sau mulțumite de relațiile cu alte
persoane era de 91%, sub media UE de 95%.

• Potrivit Eurostat, în 2019, procentul persoanelor vârstnice (65+) din România care se declarau
foarte fericite sau fericite era de 87%, sub media UE de 93%. Procentul celor care se declarau
foarte optimiști sau optimiști cu privire la viitorul lor era de 66%, sub media UE de 76%.
Procentul celor care se declarau foarte încrezători sau încrezători în capacitatea lor de a face față
problemelor vieții era de 78%, sub media UE de 86%.

In conlcuzie, satisfacția vieții și starea de bine la persoanele vârstnice sunt influențate de mai
mulți factori, cum ar fi: sănătatea, venitul, familia, integrarea socială, accesul la servicii medicale
și sociale, calitatea îngrijirii și respectul pentru drepturile lor. Persoanele vârstnice au nevoie de
protecție socială adecvată pentru a duce o viață demnă și independentă și pentru a participa la
viața socială și culturală. Politicile de protecție a persoanelor vârstnice vizează acțiuni în
domeniile financiar, medical, social, personal, interrelațional și instituțional). Persoanele
vârstnice care au pierdut autonomia sau care au nevoie de supraveghere și îngrijire medicală
continuă pot beneficia de servicii speciale de asistență socială.Satisfacția vieții și starea de bine
la persoanele vârstnice depind în mare măsură de modul în care societatea gestionează
schimbarea demografică și valorifică experiența și contribuția lor.
BIBLIOGRAFIE

(politicidesanatate.ro)

(politicidesanatate.ro).

(ro.wikipedia.org).

(revistasociologieromaneasca.ro).

(politicidesanatate.ro).

(psihoterapie-tiberiubotea.ro).

(rodawell.fpse.unibuc.ro).

(perlasenior.ro).

(romedic.ro).

(servicii-sociale.gov.ro).

(legislatie.just.ro).

Eurostat