UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE

PROGRAMUL DE STUDIU: MANAGEMENTUL SERVICIILOR SOCIALE

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

PROTECȚIA SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE

BOȘCA (LESUȚAN) A. ALINA FLORENTINA

Oradea, 2022
 Legea nr. 17 din 6 martie 2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, oferă o
definiție a persoanelor vârstnice și anume ,,sunt considerate persoane vârstnice, în sensul
prezentei legii persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege” (Legea privind
asistența socială a persoanelor vârstnice, nr. 17/2000, art. 1, p. 1).
Datorită limitărilor fiziologice și fragilității caracteristice fenomenului de îmbătrânire,
persoanele vârstnice reprezintă o categorie de populație vulnerabilă cu nevoi particulare conform
articolului 92 din Legea asistenței sociale (Legea asistenței sociale nr. 292/2011, art. 92).
Fenomenul îmbătrânirii populației reprezintă o problemă actuală a persoanelor vârstnice,
care necesită îngrijire, sprijin și atenție din partea statului și a autorităților publice, deoarce există
un deficit de servicii în această direcție. Îmbătrânirea populației are efecte și asupra calității
sistemului de asigurării sociale datorită faptului că raportul dintre persoanele care contribuie
financiar la sistemul de asigurării sociale este în scădere față de raportul persoanelor care
beneficiază de acestea (Stanciu, apud Zamfir et all., 2015).
Conform datelor statistice rata de sărăcie a vârstnicilor de 65 de ani și peste (25,1%) este
similară cu cea a populației totale (23,8%). Pensiile au rolul de a ține vârstnicii deasupra pragului
sărăciei, cu toate acestea proprția persoanelor vârstnice care trăiesc în deprivare materială este de
33% , situând România pe locul doi în Uniunea Europeană după Bulgaria (ICCV, 2021).
Beneficiile de asistență socială li se acordă persoanelor vârstnice conform Legii
292/2011, actualizată și republicată aflate în situații de vulnerabilitate „respectiv nu realizează
venituri proprii sau veniturile lor ori ale susținătorilor legali nu sunt suficiente pentru asigurarea
unui trai decent”, nu se pot gospodări singure având nevoie de asistență și îngrijire, nu au
locuință iar resursele proprii nu le permite posibilitatea asigurării condițiilor de locuit, se află în
situații de necesitate sau de urgență, prevăzute de lege (Legea asistenței sociale nr. 292/2011, art.
94, p. 24).
,,În afara riscului de bătrânețe acoperit de sistemul de asigurări sociale prin asigurarea
unui venit reprezentat de pensie” vârstnicii au nevoie în egală măsură de două tipuri de suport și
anume servicii sociale și medicale. Având în vedere importanța acestor nevoi și asigurarea
acesului la serviciile sociale și medicale, inițierea, dezvoltarea și acordarea serviciilor sociale și
de sănătate în special a celor de îngrijire personală devin acțiuni prioritare ce impun o politică
unitară în domeniul protecției persoanelor vârstnice pentru a realiza menținerea acestora în
familie, iar dacă acest lucru nu este posibli pentru a sigura continuarea vieții într-o insituție de
asistență socială care să îi asigure protecția și realizarea nevoilor atât din punct de vedere
medical cât și social (Roș, 2012, p. 85).
Conform specialiștilor începând cu anul 2025 problema vârstnicilor care nu au asigurare
de pensie și de sănătate va deveni vizibilă, deoarece se consideră că acele persoane care pe
parcursul vieții nu au lucrat sau au lucrat la negru, au atins sau urmează să atingă vârsta de
pensionare fără să fi contribuit pe parcursul vieții active la contribuțiile de asigurări sociale sau
de sănătate, fapt pentru care costurile serviciilor solicitate de aceste categorii trebuie suportate
prin bugetul de stat și prin contribuțiile la sistemul de asigurări sociale active la momentul
respectiv (Stanciu, apud Zamfir et all., 2015).
În implementarea politicilor pentru persoanele vârstnice este important a se ține cont de
dorințele, de opiniile și de posibilitățile fizice ale acestora, iar deciziile majore ca și exemplu
decizia privind vârsta de pensionare care se dorește a fi 65, ,,să fie nunațată prin asigurarea
dreptului persoanei, de a decide singur vârsta de pensionare în intervalul 60-65 de ani” (Bătrîn,
2009, p. 75).
Evaluarea situației nevoilor persoanelor vârstnice care necesită asistență socială se
realizează prin anchetă socială care cuprinde date cu privire la afecțiunile care necesită îngrijire
specială, capacitatea vârstnicului de a se gospodări și de a îndeplinii cerințele firești ale vieții
cotidiene, condițiile de locuit, precum și veniturile de care dispune. „Nevoile persoanelor
vârstnice aflate în situația de pierdere totală sau parțială a autonomiei, care pot fi de natură
medicală, sociomedicală, psihoafectivă, se stabilesc pe baza grilei naționale de evaluare a
nevoilor persoanelor vârstnice, care prevede citeriile de încadrare în grade de dependență (Legea
privind asistența socială a persoanelor vârstnice, nr. 17/2000, art. 4 și 5, p. 1).
În viața vârstnicului intervin odată cu vârsta și cu pensionarea o serie se schimbăr și
probleme sociale care trebuie luate în considerare de către familie și cei din jur, o primă
problemă care apare este ,, - pierderea poziției și a rolului jucat în familie și în comunitate;
- scăderea capacității de adaptare socială;
 - schimbarea rolului și a structurii familiale și a sistemului mutual de
întrajutorare (îndepărtarea de copii, pierderea partenerului);
- schimbarea rezidenței;
- dependența;
- sărăcia;
- izolarea, marginalizarea, dependența și excluziunea socială;
- diferențele demografice, culturale, și de venituri dintre genuri (femei, bărbați);
- abuzul, abuzul prin abandon, abuzul financiar;
- costurile sociale asociate pensionării și îngrijirii sănătății vârstnicilor;
-insuficienta dezvoltare a sistemului de asistență socială a vârstnicilor”
(Bodogai, 2020, pp. 47-48).
Având în vedere cele enumerate mai sus dezvoltarea serviciilor sociale în domeniul
persoanelor vârstnice este esențială pentru sprijinul acestora și creșterea calității vieții. În această
direcție dezvoltarea serviciilor sociale rămâne o necesitate și o formă de protecție socială în
același timp.
Serviciile sociale destinate persoanelor vârstnice înclud: a) servicii de îngrijire la
domiciliu, temporară sau permanentă; b) servicii rezidențiale de îngrijire temporară sau
permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice, unități medico-sociale, centre de îngrijire
paleative, centre de tip respiro, centre de criză, apartamente și locuințe protejate, aziluri de
noapte sau altele asemenea, c) servicii de îngrijire de zi în centre de zi de asistență și recuperare,
centre de socializare și petrecere a timpului liber (de tip club pentru vârstnici), precum și centre
multifuncționale (Legea privind asistența socială a persoanelor vârstnice, nr. 17/2000, art. 7).
Statul prin politicile pe care le implementează contribuie la creșterea calității vieții
persoanelor vârstnice, Ordinul nr. 29 din 3 ianuarie 2019 cuprinde aprobarea standardelor
minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice, care
stabilește regulamentul cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale.
Serviciile sociale adresate persoanelor vârstnice se organizează la nivel comunitar,
principala lor sursă de finanțare fiind de la bugetul local, fapt pentru care numărul, calitatea și
cantitatea serviciilor sociale depind în foarte mare măsură de capacitatea financiară a consiliilor
locale. ,,În acest context există un puternic dezechilibru al accesului la servicii sociale pentru
persoane vârstnice”:
 - Persoanele vârstnice din mediul rural sunt net defavorizate privind accesul la serviciile
sociale față de vârstnicii din mediul urban;
- Între diferite arii geografice, în funcție de numărul și distribuția entităților private care
furnizează astfel de servicii;
- Între unitățile administrativ teritoriale, în funcție de capacitatea financiară și
administrativă a primăriilor și consiliilor locale (Stănulescu și Marin, 2019, p. 120).
Având în vedere aceste discrepanțe de dezvoltare cărora li se adaugă și probleme legate
de insuficiența serviciilor rezidențiale raportate la numărul cererilor, lipsa de specialiști (asistenți
sociali, medici, kinetoterapeuți, îngrijitori, ergoterapeuți), lipsa de comunicare din cadrul echipei
multidisciplinare (CNPV, 2014), este considerată ca fiind necesară utilizarea fondurilor europene
pentru dezvoltarea serviciilor sociale adresate persoanelor vârstnice (Stănulescu și Marin, 2019).
Asistentul social reprezintă specialistul care poate sprijini vârstnicul, fiind nevoie ca
comportamentul acestuia să fie consecvent și responsabil. ,,Etica profesională a asistenților
sociali specializați pe lucrul cu vârstnici reprezintă un factor decisiv în elucidarea problemelor cu
care se confruntă vârstnicul” (Țigmeanu și Keller, 2008, p. 3).
CONCLUZII
Vârstnicii reprezintă o categorie vulnerabilă a societății noastre, care necesită atenția
statului pentru elaborarea politicilor publice care să le asigure protecția și calitatea vieții. După
părerea mea problematica vârstnicilor din mediul rural și deficitul serviciilor din aceste zone,
reprezintă o problemă actuală, având în vedere faptul că vârstnicii din mediul urban au acces la
servicii sociale mult mai ușor decât cei din mediul rural. Protecția socială a persoanelor vârstnice
a început să se dezvolte în utlimii ani, cu toate acestea consider că legislația în domeniu necesită
o mai mare atenție iar statul ar putea contribui activ la prevenția deprivârii vieții sociale a
vârstnicilor din mediul rural prin implementarea de politici în această direcție dar și prin sprijinul
furnizorilor privați de servicii sociale.
Furnizorii privați de servicii ar putea oferi servicii sociale și medico-sociale vârstnicilor
din mediul rural și celor din comunitățile defavorizate. O echipă multidiciplinară bine pregătită
în acest sens ar putea oferi vârstnicilor o creștere a calității vieții. Dezvoltarea serviciilor sociale
pentru persoane vârstnice după părerea mea ar reprezenta o modalitate de scădere a ratei
instituționalizării vârstnicilor și menținerea accestuia în familie alături de copii și nepoți.
 Bibliografie:
****Legea numărul 17/2000 din 6 martie 2000, privind asistența socială a persoanelor vârstnice,
republicată și actualizată, publictă în Monitorul Oficial nr. 157 din 6 martie 2007;

***Legea numărul 292/2011 din 20 decembrie 2011, asistenței sociale, publicată în Monitorul
Oficial numărul 905 din 20.11.2011;

Stanciu, M., (2015). Asistența socială adresată persoanelor vârstnice din România în Zamfir, E.,
Stănescu, M., Arpinte, D., (2015). Asistența socială în România după 25 de ani: Răspuns la
problemele tranziției, Editura Școala Ardeleană, Cluj Napoca;

Roș, N., (2015). Protecția socială acordată persoanelor vârstnice din România,
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=481921, accest la data de 20.06.2022;

Bătrân, D., (2009). Persoanele Vârstnice/Elder People. Facultatea de Psihologie și Științe ale
Educației, Universitatea de Vest ,,Vasile Goldiș”, din Arad;
https://revad.uvvg.ro/files/nr1/Articol%207%20-%20Batrin%20Dorin.pdf, accesat la data de
20.06.2022;
Bodogai, S., (2020). Asistența socială a persoanelor vârstnice. Metode actuale și construcție
planificată, Presa Universitară Clujeană,
https://www.researchgate.net/profile/Simona-Bodogai/publication/358646621_Asistenta_sociala
_a_persoanelor_varstnice_Metode_actuale_si_constructie_planificata/links/
620d48576c472329dcebc7cf/Asistenta-sociala-a-persoanelor-varstnice-Metode-actuale-si-
constructie-planificata.pdf, accesat la data de 20.06.2022;
Institutul de Cercetare a Calității Vieții (2021). Calitatea vieții vârstnicilor. Tendințe și riscuri în
contextul pandemiei. Raport de cercetare,
http://www.iccv.ro/wp-content/uploads/2021/04/Raport-CV-varstnici-.pdf, accesat la data de
20.06.2022;
Țigmeanu, D., și Keller, E., (2008). Etica asistentului social în relația cu vârstnicii aflați în
dificultate, https://www.rcis.ro/images/documente/rcis22_07.pdf, accesat la data de 20.06.2022;
Stănculescu, S., și Marin, M., (2019). The development of social services for elder people în
Romania: the European funds apport, Calitatea vieții, https://www.ceeol.com/search/article-
detail?id=850654, accesat la data de: 20.06.2022;

Consiliul Național pentru Persoane Vârstnice (2014). Asistența socială a persoanelor vârstnice
furnizată la nivelul comunităților locale, https://cnpv.ro/wp-content/uploads/2020/03/Asistenta-
sociala-a-persoanelor-varstnice.pdf, accesat la data de: 20.06.2022;