UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, ȘTINȚE SOCIALE ȘI PSIHOLOGIE

Specializarea: Asistență Socială
LABORATOR SISTEMUL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Asistența socială
în sprijinirea persoanelor vârsnice aflate în situație de dificultate

Știrbu Robert-Ionuț, Universitatea din Pitești, Facultatea de Științe ale Educației, Științe
sociale și Psihologie.

Rezumat

Situația de dificultate este una dintre temele majore cu care se confruntă instituțiile aflate
în subordina DGASPC, ajutorul acordat persoanelor vârstnice sau persoanelor adulte care se
confruntă într-o situație de dificultate în care acestea ajung în urma unor evenimente
petrecute pe pearcursul vieții. În societatea romănească în urma numeroaselor evenimente
petrecute s-au realizat proiecte de voluntariat care să sprijine autoritățile publice locale în
oferirea ajutorului persoanelor vârsnice aflate în situație de dificultate. În cauză ca sprijinul să
fie sporit în toată țara, din 2016 sa înființat programul Telefonul Vârstnicului care este o linie
telefonică gratuită și confidențială, care răspunde nevoilor tuturor vârstnicilor din România,
fie că vorbim de informare, consiliere sau sprijin practic și emoțional.
Pornind de la motivul conștientizări importanței sprijiniri persoanelelor vărsnice aflate în
situație de dificultate am realizat această lucrare care îsi propune să prezinte mecanismul prin
care acestea sunt sprijinite pentru a trece mai ușor printr-o situației de dificultate care
contribuie la efecte temporare ori permanente care pot genera marginalizarea sau excluziunea
socială.

Cuvintecheie: situație de dificultate, persoane vulnerabile, anchetă socială, voluntariat,

Telefonul Vârsnicului .

INTRODUCERE
Situația de dificultate prin care trec beneficiarii de servicii sociale este reprezentată
adeseori de neputința satisfacerii nevoilor care se cer satisfăcute pentru stabilirea bunăstării.
Asistentul social în colaborare cu specialiști din diferite domeni precum domeniul: medical,
juridic, psihologic, oferă consilieră și sprijină persoana în dificultate în acțiunile sale de a-și
gestiona într-un mod cât mai eficient propriile resurse în satisfacerea nevoilor primare.
Situația de dificultate este definită în termeni legislativi ca fiind o situație în care se află o
persoană care, la un moment dat, pe parcursul ciclului de viață, din cauze socioeconomice, de
sănătate și/sau care rezultă din mediul social de viață dezavantajat, și-a pierdut sau limitat
propriile capacități de integare socială; în situația de dificultate se pot afla familii, grupuri de
persoane și comunități, ca urmare afectării majorității membrilor lor. În România serviciile
sociale furnizate persoanelor aflate în situație de dificultate este reglementată de HG nr.
1007/2005, care nominalizează unitățile de asistență socială care oferă îngrijirea persoanelor
respectând standardele specifice de calitate, satisfăcând nevoile acestora .

“Îngrijirea ocupă locul central în sistemul de asistență socială, opiniile lui Jim Black cu
privire la conținutul asistenței sociale fiind semnificative în acest sens”( apud Miftode,1995,
p.109 ).

1
 Un eveniment important petrecut în decursul istoriei după apariția creștinismului, este cel al
ocrotiri persoanelor și a comunităților aflate în situații de risc (boală, sărăcie, dizabilitate etc.)
Erau în grija exclusivă a Bisericii care oferea în sprijin, adăpost pentru copii orfani, femeilor
văduve, astfel punându-se bazele primilor forme de asistență socială.

În România contemporană, instituțiile sociale sunt organizate astfel încât să răspundă la

nevoile beneficiarilor de servicii sociale în urma unei evaluări a situației acestora, aceasta se
face individual, personalizat fiecărei persoane prin construirea unei relații dinamice între
asistent și client în verificarea gradului de risc social și în restabilirea bunăstării.
În nomenclator sunt prezentate unitățile pentru persoanele aflate în situație de dificultate și
tipurile de servicii oferite în cadrul acestora.

În cadrul legislativ, legea nr.292/2011 definește persoanele vârstnice:persoanele care au

împlinit 65 de ani, ce reprezintă o categorie de populație vulnerabilă în cazul unei situații de
dificultate, cu nevoi particulare, din cauza limitărilor fiziologice și fragilității caracteristice
fenomenului de îmbătrânire. În primirea de beneficii de asistență socială persoanele vârstnici
trebuie să respecte termeni prevăzuți în Legea nr. 292/2011 , de a nu realiza venituri proprii
sau veniturile sale ori ale aparținătorilor sunt insuficiente pentru asigurarea unui trai decent,
se află în imposibilitatea de a-și asigura singură activitățile de bază ale vieții zilnice, nu se
poate gospodări și necesită asistență și îngrijire, nu are o locuință proprie și nici posibilitatea
de a-și asigura condițiile de locuit pe baza resurselor proprii sau se află în situații de urgență
sau necesitate.

Persoanelor vârstnice beneficiare de asistență socială, aflate în situație de dificultate au

posibilitatea de a merge în centrele rezidențiale, primind găzduire pe o perioadă determinată
sau nedeterminată, având acces la servicii de asistență medicală, îngrijire, suport emoțional,
consiliere psihologică și cantină socială. Costurile fiind suportate din veniturile propri sau a
repezentantuli legal a persoanei vulnerabile. Centrul rezidențial fiind sprijinit în asisgurarea și
dezvoltarea condițiilor de trai decente din bugetul alocat de Consiliul Județean de pe raza
localității de domiciliu.

2. CORPUL LUCRARII

În cadrul asistenței sociale, asistentul social urmărește ajutarea persoanelor și a grupurilor

aflate în situație de dificultate în scopul diminuări riscurilor sociale care pot apărea în lipsa
unei intervenții care ar sprijini beneficiari prin oferirea de consiliere și informații pentru
gestionarea eficientă a serviciilor sociale care să conducă la restabilirea condițiilor de trai
decent prin folosirea propriilor resurse printr-o gestionare mai bună a acestora. Adesea
promovarea solidarității este modalitate de a sprijini persoanele aflate în situație de
dificultate, determinând la sensibilizare societății care să participe la campaniile de strângere
de fonduri și de voluntariat în instituții de asistență socială în sprijinirea asistenților sociali,
pentru a contribui la coeziune și incluziune socială a beneficiarilor de servicii sociale.
Termenul de solidaritate este definit de către Emile Durkheim ca fiind " un fenomen cu
totul moral ce nu poate fi supus observației directe și măsurat "(Durkheim, 1984, p 24 ).
Un model de solidaritate față de persoanele vărsnice a fost marcat de Centrul Educativ
Târgu Ocna care a desfașurat un proiect de activitate a voluntarilor, desfășurat sub sloganul
” Din suflet, pentru suflet „ la Centrul Social-Medical pentru Persoane Vărsnice „sf.
Voievod Ștefan cel Mare” din Hârja. Activitatea a urmărit dezvoltarea simțului civic al
persoanelor internate, scopul acțiunii fiind acela de a-i învăța pe tinerii custodiați de centru că
avem datoria să ne schimbăm atitudinile şi percepţiile faţă de persoanele vârstnice şi să creăm
acele punţi de solidaritate între generaţii, care să asigure păstrarea demnităţii umane pe tot
parcursul vieţii. Asociația a primit inițiativa cu brațele deschise și a facilitat posibilitatea de
implicare atât în activități gospodărești, cât și în activități de socializare și petrecere a
timpului liber alături de vârstnici, toate menite să aline singurătatea bătrânilor și să-i ajute să
uite, pentru o clipă, de grijile și apăsarea vârstei.

2
 Sistemul de asistență socială este compus din totalitatea instituțiilor și organizațiilor cu
funcții sociale care au ca domeniu de activitate intervenții concerte, cât și prestați sociale
acordate persoanelor aflate în dificultate. De asemenea, asistentul social planifică activitățile
necesare pentru modificarea componentului social al beneficiarului, lucrând împreună și nu
cu ei, pentru a respecta principiul autodeterminari .
Procesul de schimbare prevede ca beneficiarul în vederea creșterii gradului de autonomie
personală, iar suportul și sprijinul acordat de către asistentul social persoanei aflate în situație
de dificultate este asigurat prin intermediul serviciilor de servicii sociale. Obiectivul asumat
al asistenței sociale este acela de a-i ajuta pe cei aflați realmente în nevoie și care nu pot prin
resursele proprii să depășească momentele de dificultate.
”Bătrânețea a început să fie considerată din ce în ce mai mult un risc de dependență și de
excluziune socială. Măsurile luate la nivel european vizează dezvoltarea îngrijirilor și
serviciilor acordate la domiciliul persoanei, promovarea accesului la serviciile de sănătate,
îmbunătățirea măsurilor de prevenire a situației de dependență, diversificarea prestațiilor
destinate prevenției sau combaterii riscului de marginalizare sau excludere socială și
creșterii calității vieții persoanei vârstnice„ (Irina Eache ,2019 ,p 2 ).
România se confruntă cu una dintre cele mai explozive creșteri ale populației vârstnice
(populație peste 65 de ani) din Europa, fapt datorat în mare parte a migrări în masă a 4
milioane de români de vârstă activă precum și fenomenului general de îmbătrânire al
populației. Aproximativ 6-7% din populația în vârstă a României are nevoie de servicii de
îngrijire la domiciliu, însă doar 0,23% beneficiază efectiv de astfel de servicii, în majoritatea
instituţiilor de asistenţă socială nu există suficient personal de specialitate, pe lângă lipsa de
personal şi dotarea destul de precară a instituţiilor de asistenţă socială în regim rezidenţial o
mare problemă este lipsa fondurilor alocate.
Persoana vârstnică în conformitate cu art. 1 din Legea nr.17/2000, este persoana care a
implinit varsta legala de pensionare. Asistenta sociala a persoanelor varstnice este
reglementata de Legea nr 17/2000 prin care se stabilesc serviciile sociale asigurate
persoanelor varstnice la domiciliu, in institutii rezidentiale, centre de zi, cluburi pentru
varstnici, apartamente si locuinte sociale.
Îngrijirea într-un cămin pentru persoane vârstnice a persoanelor vârstnice dependente poate
fi dispusă numai în cazul în care îngrijirea la domiciliu a acestora nu este posibilă. Pentru a
beneficia de serviciile sociale, persoana vârstnică în cauză ori reprezentantul legal al acesteia
trebuie să se adreseze cu o cerere primăriei localităţii în a cărei rază teritorială aceasta are
domiciliul, respectiv serviciului public de asistență socială.
Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale poate fi adresată şi direct unui furnizor
privat de servicii sociale.
Aprobarea dreptului la serviciile sociale pentru persoanele vârstnice se realizează de către
serviciul public de asistenţă socială în urma analizei situaţiei sociale, economice şi medicale a
persoanei vârstnice, prin ancheta socială, cu respectarea criteriilor prevăzute în grila naţională
de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice.
În cazul îngrijirii într-un cămin pentru persoanele vârstnice care nu au venituri şi nici
susţinători legali nu datorează contribuţia de întreţinere, aceasta fiind asigurată din bugetele
locale sau judeţene, după caz, în limita hotărâtă de acestea. Persoana vârstnică îngrijită în
căminul pentru persoane vârstnice, precum şi susţinătorii legali ai acesteia, care dispun de
venituri proprii, au obligaţia să plătească lunar o contribuţie de întreţinere, stabilită
individualizat, în urma evaluării complexe, pe baza costului mediu lunar de întreţinere,
precum şi a veniturilor persoanei vârstnice şi, după caz, a susţinătorilor legali ai acesteia.
Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte în funcţie de gradul de dependenţă al
persoanei vârstnice îngrijite şi are în vedere totalitatea cheltuielilor curente anuale ale
căminului pentru persoane vârstnice, diminuate cu sumele primite din Fondul naţional unic
de asigurări de sănătate, pentru finanţarea drepturilor de personal ale personalului medical şi
a medicamentelor. Costul mediu lunar de întreţinere trebuie să asigure îndeplinirea nivelului
standardelor minime de calitate şi nu poate fi mai mic decât standardul minim de cost aprobat
prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile legii.

3
 Persoanele vârstnice care au venituri şi sunt îngrijite în cămin datorează contribuţia lunară
de întreţinere în cuantum de până la 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a se
depăşi costul mediu lunar de întreţinere aprobat. Diferenţa până la concurenţa valorii
integrale a contribuţiei lunare de întreţinere se va plăti de către susţinătorii legali ai
persoanelor vârstnice îngrijite în cămine, dacă realizează venit lunar, pe membru de familie,
în cuantum mai mare decât valoarea netă a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în
plată, stabilit potrivit legii. Susţinătorii legali pot acoperi din veniturile proprii contribuţia
lunară integrală printr-un angajament de plată. La stabilirea venitului lunar al persoanei
vârstnice ori a venitului lunar pe membru de familie al susţinătorilor legali . Conform art 93,
din Legea 292/2011 a asistenței sociale a persoanelor vărsnice prevede urmatorele obligații
conform cărora familia persoanei vârstnice are obligaţia de a asigura îngrijirea şi întreţinerea
acesteia , obligaţiile prevăzute la alin. (1) se stabilesc astfel încât să nu afecteze veniturile
considerate a fi minim necesare vieţii curente a persoanei/persoanelor obligate la întreţinere,
precum şi a copiilor acesteia/acestora.
În situaţia persoanei vârstnice singure sau a cărei familie nu poate să asigure, parţial sau
integral, îngrijirea şi întreţinerea acesteia, statul intervine prin acordarea de beneficii de
asistenţă socială şi servicii sociale adecvate nevoilor strict individuale ale persoanei vârstnice.
Potrivit datelor furnizate de consiliile judeţene ale persoanelor vârstnice şi de
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, funcţionează 74 cămine pentru persoane
vârstnice (35 publice, 35 private şi 4 organizate în parteneriat publicprivat) care asigură
asistenţă unui număr de 4.860 persoane vârstnice, 101 centre de îngrijire şi asistenţă (91
publice, 9 private şi 1 public-privat) în care sunt asistate 10.919 persoane şi 40 centre de
recuperare şi reabilitare ce asigură asistenţă socio-medicală pentru 7.116 persoane. Instituţiile
de asistenţă socială sunt înfiinţate şi organizate ca unităţi specializate, publice şi private. Ele
asigură protecţie, ocrotire, găzduire, îngrijire, activităţi de recuperare şi reintegrare socială
pentru persoanele vârstnice, în funcţie de nevoile individuale specifice.
Instituţiilor de asistenţă socială le revin următoarele atribuţii:
 Asigură furnizarea serviciilor sociale în interesul beneficiarului şi în baza
contractului încheiat cu acesta;
 Asigură furnizarea serviciilor sociale cu titlu permanent ori temporar, cu sau fără
găzduire;
 Asigură întreţinerea şi folosirea eficientă a bazei materiale şi a bunurilor din dotare;
 Întocmesc proiecte şi programe proprii care le asigură creşterea calităţii activităţii,
potrivit politicilor şi strategiilor judeţene şi locale;
 Organizează activităţi de socializare, în vederea relaţionării beneficiarilor cu mediul
exterior al instituţiilor;
 Acordă sprijin şi asistenţă de specialitate în vederea prevenirii situaţiilor care pun în
pericol siguranţa beneficiarilor;
 Dezvoltă parteneriate şi colaborează cu organizaţii, instituţii şi orice forme
organizate ale societăţii civile, în condiţiile legii, în vederea diversificării serviciilor
sociale furnizate;
 Asigură îndeplinirea măsurilor de aducere la cunoştinţă, atât personalului cât şi
beneficiarilor, a prevederilor din regulamentul propriu de organizare şi funcţionare;
 Elaborează carta drepturilor, specifică tipurilor de beneficiari cărora li se

Cadrul juridic în baza căruia se desfăşoară activitatea de control în domeniul serviciilor

sociale şi socio-medicale pentru beneficiarii vârstnici este reprezentat de:
Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 383 din 6 iunie 2005 pentru
aprobarea standardelor generale de calitate privind serviciile sociale şi a modalităţii de
evaluare a îndeplinirii acestora de către furnizori care aprobă standardele generale de calitate
privind serviciile sociale furnizate în sistem public, privat şi în parteneriat public-privat şi
stabileşte standarde pentru acreditarea furnizorilor de îngrijiri medicale la domiciliu,
respectiv condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii de servicii.

Ordinului ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 246 din

27.03.2006 privind aprobarea Standardelor minime specifice de calitate pentru
serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice şi pentru centrele
rezidenţiale pentru persoane vârstnice este actul normativ care statuează

4
 standarde specifice pentru serviciile acordate vârstnicilor.
Inspecţia Socială este instituţia publică înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă
nr. 130/2006 privind Inspecţia Socială şi respectiv Legea nr. 211/2007 pentru
aprobarea O.U.G. nr. 130/2006 privind Inspecţia Socială ca organ de specialitate
al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, care are drept scop
controlul implementării legislaţiei în domeniu, precum şi inspectarea activităţii

Actele necesare pentru întocmirea dosarului persoanelor vârstnice în vederea asistării în

cămin sunt următoarele:
Cererea pentru îngrijirea în cămin, semnată de persoana care solicită internarea sau
aparținătorul legal al acesteia care poate fii orice rudă până la gradul patru,
Fişa de evaluare socio-medicală;
Copii după cartea de identitate, certificatul de naştere şi de căsătorie ale persoanei asistate
în cămin sau acte doveditoare ale decesului soţului/soţiei;
Copia după talonul de pensie;
Declaraţia privind lipsa susţinătorilor legali, după caz;
Adeverinţa de venit eliberată de organele financiare teritoriale;
Adeverinţa privitoare la suprafaţa de teren pe care o deţine sau nu,
persoana solicitantă şi susţinătorii legali;
Adeverinţa de salariu a susţinătorilor legali;
Declaraţia notarială pe propria răspundere că nu are venituri;
Declaraţia notarială pe propria răspundere prin care îşi dă acordul de a fi
internat într-o instituţie de asistenţă socială, veniturile realizate şi acordul
de a plăti contribuţia stabilită conform legii.
_________________________________________________________________________

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI:

În concluzie, solidaritatea față de persoanele vârsnice reprezintă o importantă datorie morală

care trebuie realizată pentru funcționarea sociala optimă a persoanelor vulnerabile care se pot
afla în situația de a nu-și putea desfășura activitățile zilnice, astfel instutuțiile statului prin
oferirea de politici sociale destinate persoanelor vârsnice încât să diminuăm sentimentul de
izolare socială prin care pot trece. Iar acest rol îl îndeplinesc Centrle sociale prin oferirea de
servicii sociale destinate persoanelor vărsnice în urma unei evaluari care să analizeze situația
de risc în care se poate afla, dar și voluntarii care oferă sprijin prin timpul acordar vârsnicilor
și prin strângerea de donații alimente sau bănești. Astfel încăt persoanele să poată duce un trai
decent.

Recomandarea se face tuturol persoanelor vârsnice care se află într-o situație de dificultate,
care doresc să ia atitudine pentru a o depăși prin folosirea drepturilor și posibilitaților oferite
de lege. Dar și a reprezenților legali ai acestora care doresc a le oferii condițiile necesare unui
trai decent dar posibilitățile materiale și financiare nu permit. În acest demers, aceasta poate
apela la telefonul vârsnicului(0800 460 001) pentru servicii sociale, persoanele vârsnice
primesc sfaturi și sunt îndrumate de operatorii specializați în asistență socială ai Fundației
Principesa Margareta a României, pentru rezolvarea problemelor adresate. Acestea putând
primi remocandări dea a face cerere de cazare permanentă sau temporală întrun cămin de
vârsnici.

5
BIBLOOGRAFIA

Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăceanu ( 1998 ), Dicționar de sociologie, București, Ed. Babel, pag 458
Doru Buzducea ( 2010 ), Asistența Socială a grupurilor de risc, Iași, Ed. Polirom, pag 281
George Neamțu ( 2016 ), Enciclopedia Asistenței sociale, Iași, Ed. Polirom, pag 158 și pag 195
George Neamțu ( 2011 ), Tratat de Asistență Socială, Iași, Ed. Polirom, pag 1046-1054,
Doru Buzducea ( 2005 ), Aspecte contemporane în asistență socială, Iași. Ed. Polirom, pag 41 și pag
60-69,
LEGE Nr. 292/2011 din 20 decembrie 2011 Legea asistenţei sociale Text în vigoare publicata în
Monitorul Oficial al Romaniei începând cu data de 24 mai 2017,
LEGE Nr.211din 2 iulie 2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2006
privind Inspecţia Socială,
LEGE nr. 17 din 6 martie 2000, Republicată în temeiul dispozițiilor art. II din Legea nr. 281/2006
pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 11 iulie 2006.

Resurse web
http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/54-politici-familiale-incluziune-
si-asistenta-sociala/790-asistenta-sociala-a-persoanelor-varstnice

https://www.servicii-sociale.gov.ro/ro/persoane-varstnice

https://cnpv.ro/wp-content/uploads/2020/03/
Protectia_sociala_a_persoanelor_varstnice_si_drepturile_acestora.pdf