Argumentați necesitatea alocării resurselor financiare publice pentru acoperirea necesităților în

domeniul asistenței sociale.

Asistența socială este un asamblu de instituții, programe, măsuri, activități

profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunităților, cu
probleme speciale, aflate temporar în dificultate, care din cauza unor motive de natură
economică, socio-culturală, biologică sau psihologică nu au posibilitatea de a realiza prin

mijloace și eforturi proprii, un mod normal, decent de viata. Obiectivul principal al asistenței
sociale este de a veni în ajutorul persoanelor aflate în dificultate pentru ca aceștia să obțină
condițiile necesare unei vieti decente.
În România începând cu anul 2000 statul a început să dezvolte o multitudine de
programe de protecție și asistență socială astfel că transferurile bănești dețin cea mai mare
pondere din totalul fondurilor destinate protecției sociale ajungând la 97%. Conform legii
nr.292/2011 anexele nr.1/03-6/03 bugetul estimat alocat pentru anul 2021 pentru asistența
socială este de 103.470.032 lei.
Beneficiarii asistenței sociale sunt următoarele categorii:
*familiile sărace;
*minorii delicvenți;
*cuplurile dezorganizate;
*persoanele cu deficiență de sănătate;
*persoanele dependente de drog,alcool;
*copiii care trăiesc într-un mediu familial social advers;
*copiii abandonați,vagabonzi și instituționalizați;
*persoanele bătrâne neajutorate;
*persoanele infectate cu HIV și altele

Asistența socială abordează probleme la diferite niveluri:

1. Individual (asistența economică,psihologică,morală pentru persoanele în nevoie;
2. Interpersonal și de grup (terapii de familie, ale cuplului, ale grupurilor marginalizate);
3.Comunitar (rezolvarea conflictelor entice,de grup,mobilizarea eforturilor individuale și
collective întru soluționarea lor normal).
 Sărăcia absolută, sau marea sărăcie, este o situaţie, în care nevoile fundamentale nu
sunt satisfăcute. Sărăcia relativă este definită în raport cu nevoile sociale comparative. Astfel,
Uniunea Europeană consideră că sunt sărace persoanele care dispun de resurse atât de reduse,
încât nu pot accede la modul de viaţă pe care oamenii îl găsesc normal pentru societatea în
care trăiesc. Sistemului de asistenţă socială îi este caracteristică o modalitate specifică de
finanţare. Dacă în cazul asigurărilor sociale acoperirea riscurilor se realizează din cotizaţiile
celor ce prestează munca, adică în baza principiului contributivităţii, de la BASS a CNAS,
atunci în cazul asistenţei sociale finanţarea se realizează de la bugetul de stat, bugetele locale
şi alte surse (fonduri extrabugetare, donaţii, sponsorizări sau contribuţii, plătite de persoanele
beneficiare de servicii sociale), în baza principiului solidarităţii sociale, principiului nominativ
şi categorial, cu condiţia ca subvenţia să nu fie mai mică decât nivelul de subzistenţă.
Primele începuturi ale asistenței sociale în România au fost semnalate, ca de altfel în
toate celelalte țări ale lumii,sub forma unor acțiuni caritabile,filantropice,cu un character
profund religios,dezvoltându-se secole de-a rândul în jurul mănăstirilor.În România,intervenția
sistematică a statului în activitatea de asistență socială începe odată cu crearea în 1920 a
Ministerului Muncii,Sănătății și Ocrotirii Sociale.La nivel local s-a constituit o infrastructură
diversificată: organele locale, care aveau funcția de a oferi efectiv asistența socială, erau
Birourile județene și comunale, iar ca organ local consultative, de aviz și coordonare era
Comitetul județean.
O caracteristică distinctivă a asistenței sociale românești modern este că ea reprezintă
un produs direct al preocupărilor Școlii sociologice a lui Dimitrie Gusti.
În urma numeroaselor cercetări ,anume D. Gusti a fost cel care prin teoria sa sociologică a
realizat o deschidere majoră către problematica atât de complex a procesului urbanizării cu
toate consecințele lui sociale și umane negative
(vagabondaj,prostituție,alcoolism,delincvență,sărăcie,marginalizare,inadaptare socială),
accentual fiind pus pe problemele special ale familiilor dezorganizate- concubinaj și divorțuri,
ale copiilor abandonați, neglijați sau abuzați.
În 1990 s-a reînființat învățământul de asistență socială, intenșia fiind ca, parallel cu
apariția noilor generații de asistenți sociali, să se dezvolte rapid și rețeaua de asistență socială.
Ministerul Muncii și Protecției Sociale a luat în vara lui 1990 inițiativa energică de a
reînființa învățământul de asistență socială.Acesta a debutat încă din anul universitar 1990-
1991, initial sub formă de colegiu în cadrul celor mai importante trei
universități(București,Iași și Cluj) ,transformat în 1992 în secție universitară, oferind
absolvenților diploma universitară.Un rol cu totul aparte în susținerea dezvoltării asistenței
sociale în România l-a avut Reprezentanța UNICEF în România, care s-a implicat active încă
din anul `90 atât în susținerea dezvoltării învățământului, cât și în crearea și difuzarea unor
servicii modern pentru copiii în dificultate din România , asigurând baze de practică model,
centre pilot, de asistență socială. În semn de recunoaștere a acestei contribuții, directorii
Reprezentanței UNICEF în România între 1990-1997, Rose Mary MacCriery și Maie Ayoub
von Kohl, au primit titlul de profesori de onoare ai Universității din București.
Adevărat este nevoie de alocarea resurselor financiare publice pentru acoperirea
necesităților în domeniul asistenței sociale, deoarece venitul minim garantat este o măsură
binevenită din punct de vedere al transparenței, finanțării și angajamentului guvernamental
astfel că este in ajutor social foarte bine pus la punct, identificând persoanele supuse riscului
de sărăcie, însă acest ajutor social oferă o siguranță extreme de redusă pentru familiile care
depind cu adevărat de această sursă de existență pentru că des întâlnim cazuri în care unele
„familii nevoiașe” profit de acest ajutor oferit de stat, neimplicându-se în dezvoltarea
economică a statului asociindu-se cu niște „paraziți ai societății”.După părerea mea , statul
trebuie să găsească o metodă pentru verificarea familiilor care doresc să dispună de acest
ajutor social sau să implimenteze niște condiții mai dure pentru primirea acestei sume de bani.
Finanțarea publică contribuie la creșterea veniturilor populației având un impact direct
asupra reducerii sărăciei însă în unele cazuri repartizarea suplimentară de asistență socială
oferită beneficiarilor de venit minim garantat conduce la o scădere a numărului beneficiarilor
de venit minim garantat, fără a-i scăpa pe aceștia de sărăcie.
Mulți dintre beneficari sunt muncitori necalificați și nu au finalizat învâțământul
obligatoriu iar pentru reducerea acestui fapt soluția ar fi creșterea investițiilor în formarea
profesională , accentuând această finanțarea drept rezultat ar fi compensarea lipsei forțelor de
muncă de pe piață. De asemenea frecventarea cursurilor de către copii famiilor aflate în nevoie
poate reduce coniderabil rata abandonului școlar.

Nevoia unei securități individuale și collective a existat dintotdeauna.Oamenii au

încercat din cele mai vechi timpuri să-și asigure propria protecție, precum și a persoanelor
aflate în grija lor, contra unor eventualități, cum ar fi foametea sau alte pericole.Ei au luptat
mereu pentru satisfacerea nevoilor vitale (de hrană, adăpost, îmbrăcăminte). Este o luptă, până
la urmă pentru existență, care nu va înceta niciodată.
Bibliografie:

1. „Conceptul de asigurare socială şi de asistenţă socială ca insTituţii juridice ale dreptului

protecţiei sociale: distincţia lor”, Revista Națională De Drept nr.4, 2011
2. Concepte fundamentale ale asistenței sociale (note de curs), PROF.M.BULGARU,M.DILION,
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA, 2000
3. Legea nr. 231/2020 pentru completarea Legii asistenței sociale nr. 292/2011
4. https://www.qreferat.com/referate/asistenta-sociala/SISTEMUL-DE-PROTECTIE-SOCIALA-
611.php
5. http://www.imparte.ro/Ajutor/Asistenta-sociala/Asistenta-sociala-definitie-functie-si-
caracteristici-175.html