Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA 

CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE DREPT CLUJ-NAPOCA

Examen la disciplina Drept Internațional Public

TEMA REFERAT                                                                           


                                                                             

                                                                                         
Vaticanul-subiect de drept internațional

DONȚU CĂTĂLINA                                                                                              
AN STUDIU II/IF                                                                                                   
Dreptul internațional public reprezintă produsul evoluției de milenii a
relațiilor internaționale, care constituie mediul său natural de existență și de
dezvoltare.1
În literatura de specialitate există numeroase definiții date Dreptului
internațional public.  Una dintre cele mai des întâlnite definiții este că Dreptul
international public cuprinde totalitatea normelor juridice,create de către
state pe baza acordului de voință, exprimat în forme juridice specifice , pentru
a reglementa relațiile dintre ele privind pacea,securitatea și cooperarea
internațională, norme a căror aplicare este realizată prin respectarea de bună
voie iar în caz de necesitate prin sancționarea individuală sau colectivă a
statelor.2
Problema subiectelor de drept international public este una controversată,astfel că statul ,
organizațiile internațional guvernamentale,mișcările/ popoarele care luptă pentru
eliberare,Vaticanul reprezintă subiecte. Precizarea și reglementarea calității de subiect de drept
internațional este importantă. Ea are menirea de a stabili cine sunt destinatarii direcți ai
prevederilor și normelor dreptului internațional public, iar nu cei indirecti. Dominique Carreau
arată că precizarea calității de subiect de drept internațional contribuie la indicarea personalității
internaționale ale diferiților "actori ai societății internaționale".Situația omenirii ca subiect de
drept international publice a apărut recent ca urmare a unor reglementări de drept international
(dreptul omenirii la pace și securitate), cu toate acestea omenirea nu este încă un subiect de drept
international și , prin urmare nu poate participa la raporturile juridice internaționale. Calitatea de
subiect de drept internațional a persoanelor fizice și juridice particulare este mult mai
controversată.  
Deşi o parte a doctrinei analizează Vaticanul atunci când prezintă statul ca subiect de drept
internaţional, iar restul doctrinarilor îi conferă un loc separat în literatura de specialitate, temeiul

1
M. Niciu, Drept internațional public, vol. I, Editura Fundației„Chemarea ”, Iași, 1993, p.5.
2
Pierre-Marie Dupuy, Droit International public, Dalloz, Paris, 2004, p. 1 apud D.Șt. Paraschiv, R.G
Paraschiv, G. Paraschiv, Drept international public, Edit. PRO Universitaria , București, 2014, p. 11.
2
invocat are la bază caracterul atipic al statalităţii.                                                            

Vaticanul

Este un mic stat suveran al cărui teritoriu este de aproximativ jumătate de kilometru
pătrat,statul fiind condus de către episcopal Romei, Papa, considerându-se un stat ecleziastic
unde funcțiile înalte sunt ocupate de către clerici.Este cel mic stat independent și de asemenea
este reședința teritorială a Sfântului Scaun. Cu toate acestea statutul de subiect de drept
internațional al Sfântului Scaun nu se bazează pe caracterul său territorial ci mai degrabă pe rolul
primordial poziției Papei ca Șef al unei organizații mondiale, Biserica Romano-Catolică.La
anexarea Statelor Papale aflate până în 1870 sub suveranitatea Sfântului Scaun, suveranitatea
Papei nu a fost contestată. încheie tratate cu caracter religios, participă la conferințe și congrese
internaționale și este membru în organizații internaționale.   De asemenea întreține realații
diplomatice cu peste 80 de state.                                                                                              
În urma încheierii Tratatului de la Laterano la data de 11 februarie 1929, semnat între Italia
și Sfântul Scaun , acesta era recunoscut ca subiect statal suveran cu numele de Vatican.Acest
tratat conține: un tratat politic care „rezolvă și elimină problema romană( care conține 27
articole). Un concordat prin care este reglementată condiția juridică a Bisericii catolice în Italia
(45 de articole) și o convenție financiară(3 articole). Aceste instrumente juridice au fost
completate ulterior de altele. Conform anexei II a tratatului stipulează un drept de proprietate
privilegiată care revine Vaticanului, astfel că statul se bucură de o liste de imobile cu privilegiul
extrateritorialității( sunt excluse de la expropriere și de la impozitare) .                              
Tratatul de la Lateran este însoțit de o Convenție financiară, prin care Vaticanul primește
de la Italia 750 de milioane de lire și alte titluri ca despăgubire pentru pierderea statelor
pontificale și a bunurilor ecleziastice. În așa mod faimoasa „problemă romană” este rezolvată în
1870.Însuși momentul de semnare a tratatului nu a fost unul simplu ci unul crucial pentru istoria
Italiei și a întregii Europe. În 1978, pe tronul papal a fost numit un pontif polonez.. Rusia, fie ea
ţarista sau comunistă, a fost, secole de-a rândul, principalul inamic al Poloniei. Prima procesiune
triumfală a lui Karol Wojtila în patria sa, la puţin timp după alegerea sa pe tronul papal, a crescut
neîncrederea ruşilor în privinţa sa, cu atât mai mult, cu cât noul papă şi-a exprimat sprijinul fără
rezerve faţă de mişcarea „Solidaritatea”. Papa ar trebui considerat ultimul monarh absolut din
Europa, iar Vaticanul o monarhie absolută. Istoria Vaticanului şi istoria papalităţii nu pot fi
separate de istoria omenirii, îndeosebi a civilizaţiei occidentale.                                         
Acest mic stat reprezintă într-un fel un nod al lumii, în care se întâlnesc diverse state sau
organizaţii internaţionale. Nici unul dintre statele occidentale nu se poate eschiva de la reacţia
Papei; cuvântul de condamnare a unei acţiuni, pronunţat de Papă are o pondere însemnată.
Arangio Ruins nota faptul că Vaticanul a fost un actor în evoluţia dreptului internaţional înaintea
formării statelor puternice şi şi-a păstrat personalitatea internațională.                      
Chiar dacă statul Papal şi-a încetat activitatea atunci când Italia a anexat teritoriul, Sfântul
Scaun şi-a păstrat statutul de subiect de drept internaţional. După anexarea teritoriului de către
Italia, Sfântul Scaun a continuat să încheie concordate şi alte înţelegeri internaţionale
diplomatice, iar majoritatea statelor au respectat dreptul acestuia de a trimite şi primii
ambasadori. Totodată, Sfântul Scaun a fost rugat să acţioneze ca arbitru sau mediator pentru a
putea rezolva conflicte internaţionale.Cu toate acestea Vaticanul se comport în viața
internațională ca un subiect de drept internațional, fiind membru în numeroase organizații
internaționale, are calitatea de observatory în cadrul ONU, de asemenea are capacitatea de a
încheia tratate internaționale.                                                                                               
În prezent, Vaticanul este acceptat ca subiect de drept internațional sui generis,
individualizându-se prin organizarea sa și funcția pe care o îndeplinește.          
Statutu de subiect de drept internațional se fundamentează pe ideea tradițională că Papa este
„suveran secular” din perioada de formare a dreptului internațional. Cu toate acestea, Vaticanului
îi lipsesc elementele de fapt indispensabile unui stat:                                                           
-Teritoriul este restrâns și supus unor regimuri juridice multiple;                                                
-Populația este foarte mică;                                                                                                
-Naționalitatea are caracter temporar și supletiv;                                                              
-Nu posedă autonomia serviciilor sale publice;                                                                     
Printre statele care întrețin relații cu Vaticanul se numără și România , aceste relații au
început în 1920 la solicitarea Vaticanului, însă în 7 iulie 1950 relațiile au fost întrerupte în urma
unor probleme și opinii controversate.În data de 15 mai 1990 relațiile au fost reluate din cauza
schimbărilor intervenite în plan intern fapt ce a determinat această decizie. 3

3
Direcția Europa Occidentală-Europa Centrală ian.2010.
                                    
         
Cu toate acestea Vaticanul are o personalitate internațională mai redusă, neîntrunind toate
cerințele unui stat,deși suveranitatea sa nu este deplină.Cetățenia Vaticanului are character
special și nu afectează cetățenia originară a persoanei respective. Statul nu este un stat în
adevăratul sens al cuvântului, este acesta este considerat egală măsură egal cu statele în relație.
Vaticanul este subiect de drept internațional chiar dacă nu posedă elementele specific
statului.                                                 

BIBLIOGRAFIE:

1. . Bianca Selejan Guţan, Laura Maria Crăciunean, Drept internaţional public, Editura
Hamangiu ,2008;                                                                                                                      
2. Ion M. Anghel, Subiectele de drept internaţional, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002;

3. Ionel Cloșcă, Dicţionar de drept internaţional, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,


1982;
4. Suport curs „DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC”, prof. Mariana-Narcisa Radu,București,
Editura Pro Universitaria,2017                                                                                             
5.  Raluca Miga Beșteliu, Drept internațional public, vol. I, Editura All
Beck,București,2005.        
6.Tratatul de la Lateran;

S-ar putea să vă placă și