Școala Națională de Studii Politice și Administrative

Facultatea de Administrație Publică

Specializarea Administrație Europeană

Vaticanul ca subiect de drept iternational

Student : Marinescu Catalin

Grupa 2 AE
Aspecte introductive

Sfântul Scaun este o entitate recunoscută în raporturile internaționale, subiect suveran de drept
internațional. În planul relațiilor internaționale, trebuie făcută o distincție clară între Sfântul
Scaun și Statul Cetății Vaticanului. Subiectul care intră în contact cu alți actori internaționali
(state, organizații interguvernamentale) este Sfântul Scaun, în timp ce Statul Cetății Vaticanului
îi conferă practic acestuia o bază teritorială minimă pentru a-i asigura independența și
suveranitatea.

Sfântul Scaun, ca entitate recunoscută în raporturile internaţionale, subiect suveran de drept

internaţional, înseamnă în esenţă Suveranul Pontif şi Curia Romană.

Papa este conducătorul absolut al Sfântului Scaun. Ales pe viaţă, la 13 martie 2013, actualul
Suveran Pontif este Papa Francisc.

Curia Romană reprezintă ansamblul instituţiilor care conduc activitățile Sfântului Scaun
(aparatul administrativ) atât în domeniul ecleziastic, cât şi în cel politic.

Curtea Internaţională de Justiţie arată, în avizul său consultativ din 1949, referitor la „Repararea
daunelor suferite în serviciul Naţiunilor Unite” că subiectele de drept într-un sistem juridic nu
sunt în mod necesar identice în ce priveşte natură sau întinderea drepturilor lor. 1

“Ceea ce trebuie clarificat nu este calitatea de subiect de drept internaţional, aspect necontestat
de marea majoritate a autorilor de drept internaţional prin invocarea relaţiilor internaţionale la
care participă, ci caracterul atipic al statalităţii” nota Grigore Geamănu in „Drept internaţional
public”. 2

1
Dumitra Popescu, Drept internaţional public, Editura Universităţii Titu Maiorescu, Bucureşti, 2005, p.53.
2
Grigore Geamănu, Drept internaţional public, vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981, p.353
Tratatul de la Lateran din 1929
În categoria instrumentelor juridice de la Lateran erau incluse următoarele:

 un tratat politic (care ,,rezolvă şi elimină problema romană”27 de articole)

 un concordat prin care este reglementată condiţia juridică a Bisericii catolice în

Italia(45 de articole)

 o convenţie financiară (3 articole)

Tratatul a fost semnat la 11 februarie 1929 şi ratificat la 7 iunie in acelaşi an . Acest tratat
recunoaşte independenţa şi suveranitatea statului Vatican iar anexa II a tratatului stipulează un
drept de proprietate privilegiată care revine Vaticanului.

Tratatul de la Lateran este însoţit de o Convenţie financiară, prin care Vaticanul primeşte de la
Italia 750 de milioane de lire şi alte titluri ca despăgubire pentru pierderea statelor pontificale şi a
bunurilor ecleziastice.

Teritoriul, Populaţia și Autorităţile

Referitor la teitoriu, se afirmă că puterea unică de care Vaticanul dispune nu depinde de mărimea
geografică a teritoriului său. Teritoriul este însă o condiţie necesară a înscrierii ca entitate de sine
stătătoare a noului stat: „o anumită suveranitate teritorială este condiţia universal recunoscută ca
indispensabilă oricărei veritabile suveranităţi” (Papa Pius XI).
Referitor la populație vativaniu are un numar de 749 de locuitori dintre care doar 402 au
cetățenia statului Vatican, din numărul total de cetăţeni, 58 sunt Cardinali, 293 sunt clerici
membri ai diverselor organisme pontificale, 62 sunt alţi clerici, 101 membri din Garda Elveţiană,
iar 43 sunt alţi laici. Sub jumătate, mai exact 246 dintre cetăţenii Vaticanului

In privinta autoritatiilor statului este papa pe langa asta are autoritatea suprema executiva,
legislativa si judecatoreasca.

Concluzii

Ca entitate a dreptului internaţional, în special a caracterului atipic statalităţii, se porneşte de la

analiza celor patru elemente ce se cer întrunite cumulativ pentru ca o entitate să aibă
personalitate de tip statal, şi anume: teritoriul, populaţia, o autoritate guvernamentală
independentă în luarea deciziilor şi capacitatea de a intra în relaţii cu alte state.Analiza
elementelor enumerate conduce la identificarea caracterului atipic al Vaticanului.3

Vaticanul este subiect de drept internaţional chiar dacă nu poseda elementele specifice statului.
Tratatul de la Lateran stipulează existenţa unui stat suveran atât în interiorul graniţelor sale, cât şi
în domeniul internaţional conferindu-i statut de subiect de drept internaţional lucru care reiese
din relaţiile diplomatice pe care Vaticanul le incheie cu celelalte state, chiar dacă elementele unui
stat lipsesc în cazul Cetaţii Vaticanului: teritoriul este restrâns, populaţia este extrem de redusa.
Vaticanul este un subiect de drept internaţional cu trăsături proprii.

3
Convenţia privind drepturile şi obligaţiile statelor de la Montevideo din 1933
Bibliografie

Dumitra Popescu, Drept internaţional public, Editura Universităţii Titu Maiorescu, Bucureşti, 2005,
p.53.

Grigore Geamănu, Drept internaţional public, vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981,
p.353

Convenţia privind drepturile şi obligaţiile statelor de la Montevideo din 1933