Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova

IP Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Catedra Administrarea afacerilor

REFERAT ,,Termenul stat”

La disciplina: Bazele legislatiei

41120 Impozite si percepere fiscală

Calificarea: Contabilitate

Elaborat: Daniela CERNEI

Grupa: IPF2305G
Profesor coordonator: Grigore SLEPUHIN

Chișinău, 2024
1
 Cuprins
Introducere ....................................................................................................................................3
Conceptul de stat. Considerații generale. ......................................................................................4
Trăsăturile statului..........................................................................................................................5
Funcțiile statului.............................................................................................................................5
Concluzie.........................................................................................................................................
7
Bibliografie......................................................................................................................................
8

2
 Introducere

Statul este totalitatea organelor centrale ale unei societăți sau națiuni, acceptate și create de
însăși comunitatea respectivă, cu scopul de a exercita autoritatea asupra cetățenilor.

Considerat principală instituție a sistemului politic, statul concretizează prin acțiunile sale
elementele fundamentale ale organizării și guvernării societății. Definirea statului a fost o
preocupare constantă a oamenilor de știință încă din antichitate. Politologii, sociologii și juristii
au contribuit la clarificarea problemei, precum și la stabilirea locului și rolului statului în cadrul
societății.

Termenul de "stat" apare pentru prima oară în lucrarea "Principele" a lui Niccolo Machiavelli.
De asemenea, grecii au folosit termenul "polis" sau politeia pentru a desemna statul, aceasta
reprezentând o formă de organizare. Se poate observa că statul, această instituție vitală a
sistemului politic, este o formă specifică de organizare a comunității, cuprinzând elemente
constitutive precum teritoriul, populația, modul de organizare politică, viața spirituală și
structura comunitară.

3
 Conceptul de stat. Considerații generale.

Din perspectivă politologică, statul este considerat un ansamblu de organisme politice,

administrative și judecătorești care se concretizează într-o societate ajunsă la un anumit nivel
de diferențiere, conducere și punct de constrângere. În scrierile sale, Platon descrie un model
ideal de stat, care poate fi fie monarhie, fie republică aristocratică. După părerea lui, statul este
unitatea dintre politică, bine, adevăr și justiție. De asemenea, Aristotel consideră că "statul ia
naștere din necesitățile mediului social, din evoluția sa firească, exprimând forma desăvârșită
de uniune a unei colectivități."

Montesquieu consideră statul drept o instituție centrală bazată pe legi, structurat pe trei
elemente de putere: legislativă, executivă, judecătorească. Acesta consideră statul drept o
putere legitimată printr-un contract social. Hegel consideră că statul este preocupat de
apărarea proprietății și libertății personale, de conservarea interesului individual. Punctul de
vedere marxist susținea în secolul al XIX-lea că statul a apărut odată cu familia, cu proprietatea
privată, și clasele sociale cu interese antagonice. Statul reprezintă o instituție a clasei care
deține puterea economică utilizată pentru a-i domina, dirija și supune pe cei lipsiți de resurse.

Diversitatea de păreri privind conceptul de stat se explică prin nivelul de cunoaștere propriu
momentului istoric dat, împrejurările istorice în care s-a gândit, diversitatea de criterii de la care
s-a plecat. Astfel, în antichitate, statul era considerat o forță de origine divină, concepție care se
va regăsi și în următoarele formațiuni sociale. Din perspectiva lui Platon descrie în lucrările sale
statul ca o formă de organizare aristocratică bazată pe caste, în care întreaga populație era
inclusă, cu excepția sclavilor. Conducătorii erau filosofii și înțelepții, gardienii îndeplineau rolul
de paznici, iar meșteșugarii și agricultorii asigurau baza socială.

În lucrarea sa "Politica: o vocație și o profesie", Max Weber debutează cu o definiție a statului

modern, fiind de acord cu Lev Troțki, care afirmă că: "Orice stat se întemeiază pe
constrângere". În opinia lui Weber, între statul modern și constrângerea fizică există o relație
de interdependență, cea din urmă fiind un instrument propriu al statului. Astfel, statul este
acea asociație umană care deține monopolul asupra constrângerii fizice legitime într-un anumit
teritoriu. În aceste condiții, el devine "un raport de dominare a oamenilor de către oameni",
bazat exact pe acest instrument al exercitării legitime a constrângerii.

Procesul de constituire a statelor naționale a fost și rămâne un proces foarte complex și dificil,
dar inexorabil. Națiunile dezvoltate din punct de vedere economic, politic și cultural s-au
realizat, ca

4
atare, în cadrul statelor naționale unitare. Cu cât acest proces s-a produs mai devreme, cu atât
viața națiunilor respective a înflorit și a prosperat mai repede. În timp ce acolo unde acest
proces a întârziat, din diferite motive, s-a constatat o rămânere în urmă pe calea dezvoltării
națiunilor respective.

Trăsăturile statului.

Statul reprezintă instituția cu cel mai înalt grad de organizare și structurare în societate. Sub
acest aspect, are trei componente bine conturate și strict organizate: puterea legislativă,
puterea executivă și puterea judecătorească, toate acestea fiind organizate atât la nivel central,
cât și local și se slujește de un aparat specializat, constituit în diferite instituții (parlament,
guvern, tribunal, ministere, armată, poliție)*. Prin gradul său de organizare și instituționalizare,
diversificat pe orizontală și verticală, statul asigură exercitarea, în principal, a puterii politice în
societate. De asemenea, constituie o organizație politică a unei comunități umane pe raza unui
teritoriu delimitat prin frontiere stricte.

De regulă, statul reprezintă modul de organizare politică a națiunilor în cadrul frontierelor

respective, sub forma statelor naționale având caracter suveran, prin faptul că reprezintă
organizarea politică a unei comunități în cadrul unei frontiere, ca expresie a voinței cetățenilor.
Mai mult, este o instituție specializată, care asigură funcționalitatea socială prin contribuțiile
financiare ale cetățenilor, prin impozite.

Are caracter istoric, apariția sa fiind impusă de nevoile dezvoltării sociale, de faptul că o
comunitate umană, ca sistem social global, nu poate să existe și să funcționeze fără organizarea
politică asigurată prin intermediul statului; are, de regulă, caracter național cel puțin pentru
epocile moderne și contemporane, reprezentând organizarea politică a unei națiuni.

Prin trăsăturile sale, prin modul său de organizare, prin scopul pentru care a apărut, statul
constituie principala instituție a sistemului politic, căruia îi dă contur și consistență.

Se poate concluziona că, și cronologic și ca rol, statul constituie o instituție politică de cea mai
mare importanță în cadrul vieții sociale.

Funcțiile statului

5
Rolul statului ca principala instituție de organizare și conducere politică a societății se realizează
prin anumite funcții:

 Funcția legislativă - statul, prin organele sale specializate, adoptă întreaga legislație în
societate, inclusiv constituția.
 Funcția organizatorică - care are în vedere transpunerea în viață a legilor și a altor decizii
adoptate, precum și organizarea întregii activități pe diferite domenii de activitate,
pentru asigurarea desfășurării normale a vieții sociale.
 Funcția judiciară - supraveghează aplicarea corectă a legilor și sancționarea încălcării
acestora.
 Funcția economică - statul este organizatorul direct al producției și al activității
economice în cadrul proprietății de stat, publice și, pe de altă parte, asigură întregul
cadru politico-organizatoric prin care agenții economici independenți să-și desfășoare
activitatea, vizând armonizarea intereselor generale în vederea unei activități eficiente.
 Funcția socială - asigură condițiile ca toți cetățenii fără excepție, independent de poziția
socială, să ducă o viață decentă prin organizarea unui sistem de protecție socială,
asigurări sociale, și servicii de sănătate.
 Funcția administrativă - asigură servicii către populație pentru desfășurarea normală a
tuturor activităților precum: energie, apă, salubritate, și alte servicii publice.
 Funcția culturală - asigură condiții de instruire și educație a tuturor cetățenilor prin
instituții specializate, de cercetare științifică, învățământ, și cultură.
 Funcția de apărare - a ordinii sociale și asigurarea conviețuirii normale, care are o latură
preventiv-educativă și alta coercitivă, prin care se sancționează actele antisociale,
săvârșite de anumite elemente (diversioniști, spioni, delapidatori, hoți, și criminali
organizați).
 Funcția de apărare a țării - a independenței și suveranității statale, a integrității
teritoriale și a ordinii de drept.
 Funcția de organizare și colaborare cu alte state ale lumii pe diferite planuri: politic,
economic, științific.
 Funcția privind apărarea păcii în lume, menținerea unui climat de liniște și înțelegere
între popoare.

Pe lângă toate funcțiile interne, există și funcții externe ale statului. Funcțiile externe
enumerate mai sus vizează în general activitatea statului în relațiile sale cu alte state.

Având în vedere statul contemporan democratic, putem vorbi de două direcții ale funcțiilor
externe. În primul rând, dezvoltarea relațiilor cu alte state, deci, relații bilaterale ale statului,
care le are, în primul rând, cu vecinii și apoi cu alte state. Aceste relații trebuie să se bazeze pe
egalitate, respect reciproc, respectarea suveranității, independenței naționale, pe neamestec în
problemele interne, pe cooperare și colaborare, pe interesul reciproc și avantajos mutual. În
aceste condiții, relațiile bilaterale se desfășoară în mod normal.

6
Celălalt aspect al funcției externe îl reprezintă participarea statului la organismele
internaționale, la organizațiile cu caracter internațional, pentru rezolvarea problemelor proprii,
naționale, dar și pentru rezolvarea problemelor generale, globale ale omenirii. Asemenea
probleme generale, globale sunt: pacea; dezarmarea; securitatea popoarelor; cooperarea
internațională; problemele ecologice mondiale.

Concluzie

În epoca contemporană, statul de drept devine tot mai mult un element esențial al puterii
politice în diferite țări, constituind un factor de bază al progresului general, al înfloririi și
prosperității națiunilor. Țările cu tradiție în statul de drept sunt în același timp cele mai
dezvoltate, prospere din punct de vedere economic, stabile politic și cu o viață spirituală
bogată.

În epoca actuală, asistăm la tendința de manifestare a unei vieți naționale de sine stătătoare
prin constituirea de state naționale, iar uniunile de state - dacă se vor menține și vor exista pe
perioade mai lungi sau mai scurte - se vor fundamenta, potrivit sensului evoluției situației
prezente, pe baza independenței, egalității și suveranității, în care statul să constituie modul
principal de organizare politică a fiecărei națiuni.

Noi considerăm că statul poate fi definit ca principala instituție prin care se exercită puterea
politică în societate, în limitele unui anumit teritoriu, de către un grup organizat de oameni care
își impun voința membrilor societății privind modul de organizare și conducere a acesteia.
Statul, ca principala instituție politică, a apărut într-o anumită treaptă a evoluției istorice,
răspunzând nevoilor de dezvoltare și progres ale societății. În general, apariția statului este
situată în perioada de trecere de la organizarea gentilică a societății spre orânduirea
sclavagistă. Necesitatea apariției statului este legată de nevoia comunității umane evoluate de
a-și asigura funcționalitatea printr-o organizare politică.

7
 Bibliografie

- Emil Racila, Calin Vaslan - Politologie, cap IV Statul principala institutie a sistemului politic
- Max Weber Politica o vocatie si o profesie, ed Anima, 1992
- Rodica Tantau - Introducere în stiinta politică, cap. IV Statul principala institutie a sistemului
Politic

Articole
- http://www. /Statul-ca-forma-superioara-de-organizare-a-societatii---Notiunea-si-elementele-
de-baza-ale-societati.php
- http://ro.scribd.com/doc/44522210/FUNCTIILE-STATULUI-CONTEMPORAN