UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

SISTEME ADMINISTRATIVE COMPARATE

Analizați administrația locală în state unitare ale Uniunii Europene (Franța,

Polonia). Studiu comparativ (se pot alege și alte state)

NUME: POP

PRENUME: TIBERIU VASILE

ANUL: I, sem II

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ID

~ 2023 ~

1
 CUPRINS

CAPITOLUL I – CONCEPTUL ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ ÎN EUROPA............................3

CAPITOLUL II – SISTEMUL DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE A ADMINISTRAȚIEI

PUBLICE LOCALE.......................................................................................................................4

CAPITOLUL III – CONCEPTUL DE STAT UNITAR................................................................5

CAPITOLUL IV – ORGANIZAREA ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ÎN FRANȚA..................6

CAPITOLUL V – ORGANIZAREA ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ÎN FINLANDA...............8

CAPITOLUL VI – ANALIZĂ COMPARATIVĂ A SISTEMULUI ADMINISTRATIV LOCAL

ÎN FRANȚA ȘI FINLANDA........................................................................................................10

CONCLUZIE.................................................................................................................................12

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................13

2
 CAPITOLUL I

CONCEPTUL ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ ÎN EUROPA

Noțiunea de administrație publică a fost amplu analizată în literatura de specialitate a

statelor europene, atât în perioada interbelică cât și în perioada de după cel de-al doilea Război
Mondial, influența doctrinei franceze fiind determinată în spațiul european.
Noțiunea de administrație are în vedere două aspecte: sensul material/funcțional, conform
căruia administrația publică semnifică activitatea de organizare a executării și de executare în
concret a legilor, urmărindu-se satisfacerea interesului public prin asigurarea bunei funcționări a
serviciilor publice și sensul organic, se referă la ansamblul autorităților publice, prin care, în
regim de putere publică, se aduc la îndeplinire legile și se prestează serviciile publice.
Calitatea administrației publice este un factor esențial pentru performanța sa economică, dar și
pentru bunăstarea țării. Administrațiile publice eficiente sunt în serviciul cetățenilor și al
întreprinderilor. Este esențial ca autoritățile publice să se poată adapta în funcție de
circumstanțele schimbătoare.
Comisia ajută statele membre ale UE să întreprindă reforme în domeniul administrației
publice prin oferirea de sprijin tehnic. Printre domeniile de intervenție se numără administrația
publică locală, e-guvernarea, achizițiile publice, o mai bună reglementare, o mai bună absorție a
fondurilor structurale și de investiții europene.
Un element-cheie al sprijinului tehnic acordat de Comisie vizează îmbunătățirea performanței
administrației publice. O administrație eficace, suplă și eficientă este o premisă pentru buna
gestionare a unei țări, precum și un factor determinant al creșterii economice.
O administrație publică funcțională asigură o platformă robustă pentru dezvoltarea
întreprinderilor și oferă servicii de calitate pentru cetățeni și profesioniști. Iar acest lucru, la
rândul său, atrage investiții, fiind și un instrument esențial de structurare a activităților
guvernului și de transformare a orientărilor politice în realitate.

Exemple de sprijin:

 Asigurarea coordonării interministeriale pentru a îmbunătăți dialogul dintre serviciile

guvernamentale în ceea ce privește conceperea și punerea în aplicare a politicilor publice.

3
 Îmbunătățirea structurilor și a proceselor pentru a asigura o elaborare judicioasă a politicilor
publice, pe bază de dovezi și analize.
 Codificarea și planificarea legislației pentru a asigura o elaborare judicioasă a cadrului juridic.
 Supravegherea punerii în aplicare a reformelor prin conceperea unui sistem robust de guvernanță
și monitorizare.

CAPITOLUL AL II-LEA
SISTEMUL DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE A ADMINISTRAȚIEI PUBLICE
LOCALE

La nivelul unităților administrativ teritoriale administrația publică funcționează pe baza

principiilor autonomiei locale, al descentralizării serviciilor publice, elegibilității autorităților
administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor de
interes local.
Autonomia locală reprezintǎ forma modernǎ de exprimare a principiului descentralizǎrii
administrative şi înseamnă dreptul la autoadministrare. Ea este asociatǎ cu stabilirea unui statut
distinct al colectivitǎţilor şi autoritǎţilor locale, în raport cu administraţia de stat. Esenţa acestui
principiu este legatǎ de colectivitǎţile locale care, în „Carta Europeanǎ: Exerciţiul autonom al
puterii locale”, adoptatǎ de Consiliul Europei la 15 octombrie 1985 cunosc douǎ accepţiuni:
1. colectivitǎţi locale de bazǎ (comune, districte şi departamente);
2. colectivitǎţi regionale (regiuni).
Statele europene se caracterizeazǎ printr-o mare diversitate a sistemelor de administraţie. În
afara unor motivaţii de naturǎ economicǎ, social-politicǎ şi istoricǎ, aceastǎ diversitate rezultǎ şi
din modul de organizare politico-administrativǎ a puterii politice în fiecare din statele europene.
Din acest punct de vedere statele europene sunt grupate în: state federale (Germania, Austria,
Rusia, Iugoslavia), state regionale (Italia, Spania), state unitare (Franţa, Finlanda, Portugalia,
Olanda, România). A apǎrut astfel necesitatea stabilirii unor trǎsǎturi general-comune în
reglementǎrile organismelor europene în ceea ce priveşte colectivitǎţile locale organizate în
unitǎţile administrativ-teritoriale.
În anul 1994, Consiliul Miniştrilor înfiinţeazǎ instituţia Congresul Puterilor Locale şi
Regionale din Europa - organ consultativ reprezentând comunitǎţile locale. Obiectivul principal

4
al congresului îl constituie: garantarea participǎrii puterilor locale în procesul de unificare
europeanǎ; contribuie la promovarea democraţiei locale şi la dezvoltarea relaţiilor externe între
comunitǎţile locale; analizeazǎ modul în care statele membre aplicǎ principiile democraţiei
locale aşa cum au fost ele adoptate prin „Carta Europeanǎ a autonomiei locale” la Strasbourg în
15 octombrie 1985. Carta Europeanǎ de la Strasbourg menţionează faptul că: “Prin autonomie
locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă pentru colectivităţile locale să reglementeze şi
să administreze în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiei respective, o
parte importantă din treburile publice”.
Constituţiile ţǎrilor Uniunii Europene - cadrul instituţional şi juridic din fiecare stat membru -
asigurǎ aplicarea celor şase principii din Carta Europeanǎ a autonomiei locale, pe care se
întemeiazǎ administraţia publicǎ localǎ:
1. recunoaşterea prin Constituţie a legilor şi a altor acte normative privind principiile
autonomiei locale şi ale descentralizǎrii serviciilor publice;
2. eligibilitatea autoritǎţilor locale;
3. exercitarea deplinǎ a competenţelor în problemele de interes local;
4. autonomia financiarǎ prin repartizarea de resurse proporţional cu competenţele;
5. existenţa unui patrimoniu distinct al comunitǎţilor locale faţǎ de cel al statului;
6. controlul de legalitate al actelor comunitǎţilor locale.
Gradul de implementare a acestor principii diferǎ de la stat la stat membru.

CAPITOLUL III – CONCEPTUL DE STAT UNITAR

Statul unitar este o formă de stat în care există o singură putere constituțională competentă
să stabilească reguli aplicabile pe întregul teritoriu, activitatea de guvernare difuzându-se de la
centru pe cale ierarhică, o singură putere politică la nivel central și local, un singur rând de
organe centrale (parlament, guvern, președinte etc), o singură ordine juridică întemeiată pe o
constituție unică, iar populația are o singură cetățenie.
Conceptul de stat unitar se delimitează de cel de stat federal, unde coexistă mai multe centre
de putere, statul fiind divizat la nivelul organizării politice și la nivelul ordinii juridice.

5
 CAPITOLUL AL IV- LEA
ORGANIZAREA ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ÎN FRANȚA

Administrația publică este activitatea administrativă care concretizează exercițiul puterilor

publice. Prin motonimie, o administrație publică întruchipează o comunitate publică, un stat, o
organizație sau instituție internațională. O administrație publică poate lua forma juridică a unei
instituții publice, dar poate desemna și un simplu serviciu. Prin extensie, administrația publică se
poate referi și la toate administrațiile publice ca organizații.
Misiunea administrațiilor publice este de a implementa politicii publice, servicii publice sau
întâmplător, de a comercializa bunuri și servicii fără a pretinde a fi un serviciu public.
Conform Standardului European de Conturi Naționale (ESA 95), administrația publică este
definită ca: „ansamblul de unități instituționale a căror funcție principală este de a produce
servicii non-piață sau de a efectua operațiui de redistribuire a venitului și a bogăției naționale. Ei
își onbțin majoritatea resurselor din contribuțiile obligatorii. Sectorul administrației publice
include administrația centrală, administrația locală și fondurile de asigurări sociale.”
În Franța, administrațiile publice sunt separate în administrația centrală (care include statul,
ministerele și ODAC), administrația teritorială și administrațiile de securitate socială.
Autoritățile publice, administrația publică și serviciul public sunt adesea folosite în mod
interschimbabil, dar având definiții tehnice distincte.
Administrația franceză a luat cea mai mare parte a formei ei contemporane în timpul
Revoluției și al Primului Imperiu. Inițial, foarte puternic centralizată, administrația franceză s-a
angajat, mai ales din 1982, într-o dublă mișcare de descentralizare și deconcentrare.
În Franța, pentru conturile naționale, administrațiile publice, denumite APU, sunt unitățile
instituționale a căror funcție principală este de a produce servicii non-piață, de a reglementa
economia sau de a efectua operațiuni de redistribuire a veniturilor și a bogățiilor. Ei își obțin
majoritatea resurselor din taxele obligatorii.
În linii mari, subsitemul politico- administrativ local cuprinde administrația locală de bază,
administrația locală intermediară, precum și relațiile dintre ele.
Administrația locală de bază (municipală sau comunală) este administrația locală situată cel
mai aproape de cetățeni, organizată în diviziunile administrativ-teritoriale de bază.

6
 Administrația publică locală intermediară este administrația locală organizată la nivelul
diviziunilor administrativ-teritoriale intermediare, situate între cele de bază și stat. Administrația
locală intermediară se distinge prin faptul că, fiind situată între alte două niveluri de
administrație, trebuie să respecte atât competența unui nivel superior, cât și competența unui
nivel inferior.
Prin descentralizare se realizează transferul unei părți a competenței statului în favoarea
autorității locale alese, din rațiuni de eficiență și eficacitate, precum și pentru a lărgi democrația
prin apropierea deciziei de cetățeni.
Potrivit organizării administrativ – teritoriale actuale, în Franța există 21 regiuni, 96
departamente și 36,763 comune. Menționăm că funcționează peste 15 000 de organisme de
cooperare intercomunală.
În Franța, atribuțiile transferate colectivităților teritoriale locale sunt, de regulă, obligatorii,
sunt numai de natură administrativă și sunt stabilite prin lege.
Guvernul francez, dar și doctrina au manifestat un interes deosebit pentru o repartizare
„carteziană” a competenței, pe cele trei niveluri ale administrației publice locale. Astfel, s-au
realizat analize funcționale pentru a determina un „bloc de competență” cât mai omogen, pentru
fiecare nivel de administrație publică.
Astfel s-a ajuns la următoarea repartizare:
- la nivel regional- atribuții caracteristice rolului de reflecție, dezvoltare și impulsionare a
activităților economico- sociale;
- la nivel departamental- atribuții caracteristice misiunii de solidaritate și echilibrare
intercomunală;
- la nivel comunal- atribuții caracteristice „controlului solului”, adică cea mai mare parte a
atribuțiilor din domeniul urbanismului și responsabilitatea utilităților de detaliu.
Cu toate acestea, o mare parte a atribuțiilor se realizează în comun. Cel mai elocvent exemplu
îl constituie educația. În acest domeniu, statul și-a păstrat responsabilitatea pentru organizarea
generală a învățământului, pentru recrutarea, gestionarea și salarizarea cadrelor didactice.
Celelalte niveluri au preluat fiecare atribuțțiile privind și cheltuielile de funcționare
corespunzătoare învățământului de un anume grad.
Pentru îndeplinirea în bune condiții a atribuțiilor descentralizate, au fost prevăzute, prin lege,
trei principii:

7
- interdicția exercitării tutelei unei colectivități teritoriale locale asupra alteia;
- compensarea financiară a transferului de atribuții, pe baza cheltuielilor efectuate de stat la data
transferului;
- transferul bunurilor, personalului și serviciilor corespunzătoare, precum și a puterii normative
necesare pentru exercițiul competenței transferate.
Autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe
și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și
primarii, ca autorități executive.
Consiliul local are inițiativa și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes
local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației
publice locale sau centrale.
Fiind un stat cu structură piramidală, atribuțiile nivelurilor intermediare și locale ale
administrației publice sunt stabilite de guvernul central. Deși administrațiile locale și
intermediare au competențe foarte largi, reprezentantul guvernului are dreptul conferit de lege să
cenzureze aceste competențe. Intervenția statului în plan local se realizează prin instituția
prefectului. O caracteristică a modelului francez de organizare administrativ- teritorială este
identitatea competențelor la toate structurile.

CAPITOLUL AL V – LEA
ORGANIZAREA ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ÎN FINLANDA

Sistemul de guvernare al Finlandei include cele mai înalte organe de stat, tribunale,
administrație de stat și alte administrații publice. Regiunile, județele de servicii de bunăstare,
municipalitățile și autoritățile acestora cooperează îndeaproape cu autoritățile regionale și locale
ale statului.
În Finlanda autonomia comunelor a fost recunoscută de legile din 1865 şi 1873, fiind
apoi preluată de Constituţia din 1919.
În 1976, legea privind autonomia locală va amplifica sfera competenţei generale a comunelor.
Legea privind autonomia locală din 1995 va reglementa competenţa, drepturile şi obligaţiile

8
colectivităţilor locale, conform principiului subsidiarităţii. Actuala Constituţie intrată în vigoare
în 2000 consacră autonomia comunelor şi lasă pe seama legii reglementarea subdiviziunilor
administrative mai mari decât comuna.
În Finlanda nu există o administrare guvernamentală exercitată direct la nivel regional, dar se
pot constitui federații municipale, ca urmare a relațiilor puternice de cooperare. Există mai mult
de 400 astfel de federații municipale si aproximativ 460 de municipalități divizate in două
categorii: districte și orașe.
Ministerul Finanțelor pregătește principiile generale pentru dezvoltarea administrației publice,
așa cum se impune în luare deciziilor politice. Pregătirile privesc nu numai administrația
centrală, ci se extind și la îmbunătățirea condițiilor generale de funcționare a municipalităților.
Scopu este acela de a dezvolta funcționarea administrației publice și de a asigura servicii
complete de înaltă calitate. Totodată, Ministerul Finanțelor își propune să asigure eficacitatea și
performanța administrației publice și a serviciilor publice.
Constitutia prevede autoguvernarea pentru municipalități și garantează acestora un grad ridicat
de independență.
În Finlanda, admnistrația este formată din cele mai înalte organe alese care sunt Parlamentul,
Președintele Republicii și Guvernul precum și din instanțe independente, administrația de stat și
alte administrații publice.
Administrația publică include administrația locală, administrația bisericească și administrația
publică indirectă.
Municipalitățile colectează taxe și primesc un suport financiar consistent de la bugetul de
stat pentru a întreține structurile descentralizate ale statului. Principala responsabilitate a
municipalităților este furnizarea servicilor publice către cetațeni, în special în domeniile sănătății,
educației și asistenței sociale.
La acest nivel funcționează Consiliul Municipal sau Guvernul Municipal care reprezintă
autoritatea cu cele mai mari competențe decizionale. Acesta este format din 17-85 de membri
aleși prin vot direct la fiecare patru ani, în funcție de numărul locuitorilor municipiului.
Finlanda este divizată în aproximativ 450 de comune care se bucură de o autonomie
cosiderabilă. Consiliile municipale sunt alese pentru un mandat de 4 ani. După aceeaşi procedură
ca şi Parlamentul, urmând sistemul proporţional. Consiliul municipal desemnează autoritatea
executivă a comunei, comisia municipală, ca şi diversele comitete municipale. În aceste

9
organisme colective, partidele politice sunt reprezentate în funcţie de ponderea lor în consiliu.
Agentul principal al comunei este directorul, numit pe viaţă, adică până la pensie, sau
dimpotrivă, pe perioada mandatului consiliului municipal.
Începând cu anul 1994, în Finlanda se regăseşte o instituţie publică la nivel departamental,
Regiunea de dezvoltare. Aceasta dispune de o structură deliberativă denumită Consiliu regional,
alcătuită din membri aleşi din rândul consiliilor comunale, de către acestea. Consiliu regional nu
are însă un organ executiv şi nici administraţie proprie, hotărârile sale fiind puse în executare de
autorităţile şi serviciile administrative ale comunelor.

CAPITOLUL AL VI-LEA
ANALIZĂ COMPARATIVĂ A SISTEMULUI ADMINISTRATIV LOCAL ÎN FRANȚA
ȘI FINLANDA

Datele prezentate relevă existența unei varietăți de contexte administrative de la nivelul

statelor analizate în care se manifestă relația între centrul administrativ și autoritățile publice
locale. Am demonstrat că această relație este influențată de o serie de factori. Acești factori
includ elemente ale tradiției culturii administrative și politice, traseul de reforme inițiat, procesul
de încercare și eroare prin care diferitele sisteme au trecut de-a lungul timpului.
Franța păstrează o tradiție administrativă de la care se revendică și care cu greu ar putea fi
înlocuită pri adoptarea necritică a unor modele externe. Finlanda a desființat poziția de
Guvernator al unei provincii-poziție istorică, situație specială determinată și de mărimea și
numărul populației și, în consecință, de inutilitatea unui nivel intermediar între cel național și ce
local.
În Franța, datorită tradiției napoleoniene, puterea centrală exercită o influență considerabilă la
nivel local. Administrația locală a Finlandei, puternic descentralizată oferă un exemplu de relație
specială între centrul administrativ și administrația locală.
În Franța regăsim o relație strânsă între Puterea Executivă Centrală și reprezentantul acesteia
la nivel local.
Finlanda este un stat cu mai puține niveluri administrative decât Franța. Finlanda se
caracterizează printr-o descentralizare a serviciilor publice la nivel local. Relația între Guvernul

10
central se realizează prin intermediul unor agenții guvernamentale care funcționează la nivel
regional.
La nivel regional, Finlanda este împărțită în 6 provincii în timp ce Spania este împărțită în 15
regiuni cu statut de comunități autonome.
La nivel departamental, Finlanda are 19 regiuni de dezvoltare, iar Franța 21 de regiuni.
La nivel de bază, Finlanda are 452 de comune cu regim de colectivitate locală iar Franța are
36.529 comune.
Ca o trăsătură comună a celor studiate putem reține multitudinea formelor, organismelor de
cooperare intercomunală, inframunicipală, ceea ce demonstrează strânsa legătură pe orizontală
între aceste autorități, în vederea realizării unor interese comune.
Ca o dovadă a sporirii competențelor și intereselor colectivităților teritoriale locale de a-și
soluționa singure problemele locale, reținem generalizarea formelor de cooperare între aceste
colectivități locale, dar și de instituire a modalităților de participare a cetățenilor la treburile
colectivităților sub forma organismelor inframunicipale. Astfel autoritățile locale caută
modalități și forme de a-și soluționa singure treburile locale și interesele prin intermediul
serviciilor publice fără a apela la structurile intermediare sau la intervenția statului.
În ceea ce privește ambele state analizate putem deduce că în fiecare situație statul își exercită
supravegherea generală prin forme și modalități care nu presupun subordonarea sau substituirea
în locul autorităților de bază, pentru soluționarea problemelor de interes local.

11
 CONCLUZIE

Colectivitățile locale se caracterizează prin următoarele elemente: existența unui teritoriu;

recunoașterea unui anumit grad de autonomie, chiar prin dispozițiile constituționale, justificat de
existența intereselor locale; un anumit grad de protecție juridică, sub aspect legislativ.
Din punct de vedere terminologic, sintagma autorității locale reprezintă termenul generic,
utilizat în toate statele Uniunii, termenul de colectivitate teritorială fiind folosit, mai degrabă,
pentru a desemna suportul teritorial sau populația căreia i se aplică competențele acestor
autorități.
Autoritǎţile publice locale şi regionale au un rol semnificativ în înfǎptuirea obiectivelor
Uniunii Europene. Descentralizarea asigurǎ comunitǎţilor locale şi regionale posibilitatea de a
dispune liber de resursele financiare şi de a-şi exercita libertatea de acţiune. Buna gestionare a
serviciilor publice de interes local şi consultarea cu cetǎţenii comunitǎţilor locale din unitatea
administrativ-teritorialǎ sunt principalele raţiuni de existenţǎ a instituţiei primarului.
Așadar, ajungem la concluzia finală că atât Franța cât și Finlanda sunt state unitare, de reținut
că structura administrației publice locale este diversă și se fundamentează pe particularitățile,
tradițiile, forma și nivelul de dezvoltare a fiecărei țări.

12
Bibliografie:
 https://www.academia.edu/37732772/Administra%C5%A3ia_public%C4%83_local%C4
%83_%C3%AEn_trei_state_ale_Uniunii_Europene_Spania
 https://m.dex.ro/text/Administratie+locala
 https://reform-support.ec.europa.eu/what-we-do/public-administration-and-
governance_ro
 https://vm.fi/en/structures-guidance-and-direction-of-administration
 https://fr.wikipedia.org/wiki/Administration_publique_fran%C3%A7aise
 http://dspace.aap.gov.md/bitstream/handle/123456789/144/33-
36.pdf?sequence=1&isAllowed=y
 http://dspace.aap.gov.md/bitstream/handle/123456789/144/33-
36.pdf?sequence=1&isAllowed=y
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Stat_unitar

13