UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

Programul de studii universitare de licență - Administrație publică

REFERAT
DISCIPLINA Organizarea administrativ teritorială a României

TEMA:
Principiile de bază ale organizării și funcționării administrației publice locale

Cadru didactic titular:

Conf. Godeanu Teodor Narcis

Student:

Nume: RUSU V. (TOCICA) OANA

ANUL: I
Forma de învățământ: IFR
Grupa: 4104
Număr matricol: 2217

-2020-

1
CUPRINS:

1. Noțiuni introductive
2. Principiile fundamentale

A) Principiul autonomiei locale

B) Principiul descentralizării

C) Principiul eligibilității

D) Principiul legalității

3. Concluzii

2
 1.Noțiuni introductive
Administrația publică poate fi definită ca fiind activitatea de organizare și de executare în
concret a legii, caracter dispozitiv și prestator, care se realizează, în principal, de către autoritățile
publice și funcționarii acestora și, în subsidiar, de celelalte autorități ale statului, precum și de
structurile organizatorice particulare care se desfășoară activități de interes public.1

Complexitatea intereselor și a trebuințelor persoanelor fizice și juridice existente pe teritoriul

unui stat atrage după sine complexitatea activității de administrare a treburilor statului respectiv
și ale colectivităților locale recunoscute de stat. Toată această activitate complexă nu se poate
organiza și desfășura decât în baza unor norme juridice extrem de variate aparținând diferitelor
ramuri ale sistemului de drept, între care un loc special îl ocupă dreptul administrativ.2

Administrația publică este legată de puterea publică interacționând și intercondiționându-se

reciproc. Mediul politic are o influență majoră asupra administrației, întrucât acesta este cel mai
important dintre instrumentele de care dispune puterea politică pentru a servi societatea, pentru
menținerea ordinii publice și ocrotirea vieții umane.

Apariția și evoluția instituției administrației publice locale în țara noastră s-a desfășurat într-
o relație directă cu complexul economic și politico-juridic al societății românești. Cea mai mare
transformare din punct de vedere structural, instituţional, în administraţia românească după 1989,
o regăsim la nivelul administraţiei publice locale, prin consacrarea principiilor constituţionale şi
legale de organizare și funcționare a acestora și reglementarea la rang de principiu fundamental
al autonomiei locale.

Evoluţia istorică a administraţiei publice locale dovedeşte influenţa favorabilă a curentului

francez privind dezvoltarea pe baza principiului deconcentrării serviciilor publice şi respectiv
descentralizării, cu recunoaşterea autonomiei locale. Modificărilor instituţionale, consecinţe a
noilor principii constituţionale privind organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale
în România, li se adaugă şi transformările instituţionale produse în contextul aderării ţării noastre
la Comunitatea Europeană, din perspectiva armonizării legislaţiei româneşti cu cea comunitară,
prin preluarea principiului subsidiarităţii, proximităţii şi solidarităţii, cât şi determinarea noilor
relaţii din administraţia publică locală, pe cele două paliere, central şi local. Aderarea României
la Carta europeană a autonomiei locale, a impus modificări corespunzătoare cu privire la
stabilirea competenţelor autorităţilor administraţiei publice locale, la definirea capacităţii de
drept public a acestora, la descentralizarea serviciilor publice de intreres general şi, nu în ultimul
1
Mircea Preda- Drept Administrativ-Ed. Lumina Lex, Bucuresti,2007, p.13
2
Mădălina Tomescu- Știința Administrației-Ed.Pro Universitaria,2015.p. 14

3
rând, la consacrarea autonomiei trihotonice a autorităţilor administraţiei publice locale – tehnic,
funcţional instituţional şi financiar.3

Revoluția din 1989 aduce modificări semnificative în administrația publice locale prin
adoptarea Legii nr.69/1991, pe baza căruia s-au organizat primele alegeri libere în februarie
1992. Ulterior noua Lege nr.215/2001, vine să modifice și să completeze Legea nr. 69/1991.

2.Principiile fundamentale

Legea administrației publice locale nr.215/2001, modificată și completată prin legea nr.286
din 6 iulie 2006, precizează în art.2 alin.1 că ”Administrația publică în unitățile administrativ-
teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor autonomiei locale,
descentralizării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale,
legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit”

Reglementările constituţionale româneşti, se înscriu în practica europeană majoritară, în

sensul că prin Constituţie, se stabilesc atât principiile generale, organizarea administrativ-
teritorială, cât şi autorităţile administraţiei publice locale, cu referire totodată la relaţiile dintre
acestea şi tutela administrativă. Aceste principii care stau la baza organizării si funcționării
administrației publice locale au la bază o analiză trihotonică:

- din punct de vedere al normelor constituţionale; 

- din punct de vedere al Legii organice nr.215/2001 privind administraţia publică locală,
modificata si completata prin Legea nr.286/2006; 

- din punct de vedere al Cartei Europene a autonomiei locale, semnată şi ratificată de

Parlamentul României, prin Legea nr.199/1997.

A) Principiul autonomiei locale

3
Nicoleta Minulescu- Drept administrativ I suport de curs,p 99-100

4
 Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației
publice locale de a soluționa și de a gestiona,în cadrul legii, în nume propriu și în interesul
colectivității locale,o parte importantă a treburilor publice.4

În baza principiului autonomiei locale, autoritățile administrației publice locale au dreptul

ca, în limitele competențelor lor, să coopereze și să se asocieze cu alte autorități ale
administrației publice locale din țară și din străinătate, în condițiile legii. De asemenea, pentru
protecția și promovarea intereselor lor comune au dreptul de a adera la asociații naționale și
internaționale, în condițiile legii.5

Pe de altă parte, autoritățile administrației publice locale pot încheia între ele acorduri și pot
participa ,inclusiv prin alocare de fonduri, la inițierea și realizarea unor programe de dezvoltare
regională.6

Autonomia locală reprezintă atât un drept cât și o obligație pentru autoritățile reprezentative
ale colectivităților locale, care au misiunea de a gestiona și rezolva toate problemele populației
din raza lor administrativ-teritorială.

Dreptul unităţilor administrativ teritoriale de a-şi satisface interesele proprii fără amestecul
autorităţilor centrale, principiu care atrage după sine descentralizarea administrativă, autonomia
fiind un drept, iar descentralizarea un sistem care implică autonomia.7

B) Principiul descentralizării

Presupune existenţa unor organe locale desemnate, alese de comunitatea teritorială, cu

competenţe proprii în gestionarea şi administrarea afacerilor colectivităţii în care sunt alese, ceea
ce implică o anumită autonomie locală.

Procesului descentralizării îi este dedicată o lege specială, respectiv Legea nr. 195/2006.
Aceasta definește descentralizarea ca fiind “transferul de competenta administrativa și financiara
de la nivelul administrației publice centrale la nivelul administrației publice locale sau către
sectorul privat”.

Astfel, prin descentralizare se urmărește stabilirea unui grad de independență al autorităților

administrației publice locale față de autoritățile administrației publice locale.
4
Legea nr.215/2001, art.3 alin.1
5
Legea nr.215/2001, art.11
6
Legea nr.215/2001, art.12
7
Anibal Teodorescu – Tratat de drept administrativ, vol. II,Bucureşti, Institutul de Arte Grafice Eminescu,1929,p 286-287

5
 Descentralizarea în administrația publica funcționează, la rândul ei, după o serie de principii.
Acestea sunt enumerate de Codul Administrativ în art. 76: “Principiile pe baza cărora se
desfășoară procesul de descentralizare sunt următoarele:

a) principiul subsidiarității, care consta în exercitarea competentelor de către autoritatea

administrației publice locale situata la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetățean și care
dispune de capacitate administrativă necesar;

b) principiul asigurării resurselor corespunzătoare competențelor transferate;

c) principiul responsabilității autorităților administrației publice locale în raport cu

competențele ce le revin, care impune obligativitatea respectării aplicării standardelor de calitate
și a standardelor de cost în furnizarea serviciilor publice și de utilitate publică;

d) principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii și

reguli obiective, care să nu constrângă activitatea autorităților administrației publice locale sau sa
limiteze autonomia locală financiară;

e) principiul echitații, care implică asigurarea accesului tuturor cetățenilor la serviciile

publice și de utilitate publică.”

Subsidiaritatea este un principiu de funcţionare a Uniunii Europene şi ajută la aplicarea cât

mai eficientă a autonomiei locale, el permiţând ca deciziile să fie luate de către autorităţile cât
mai apropiate de cetăţeni, autorităţile centrale acţionând doar atunci când intervenţia lor este
mult mai eficientă. Descentralizarea contribuie la crearea unui mediu politic şi administrativ
compatibil principiului de subsidiaritate, conform căruia exercitarea competenţelor şi atribuţiilor
stabilite prin lege revine autorităţilor administraţiei publice locale care se găsesc cel mai aproape
de cetăţean.8

Acest principiu oferă și unele avantaje cum ar fi:

- interesele locale se pot rezolva mai eficient, serviciile publice locale putând fi conduse mai
bine de autoritățile locale alese, acestea neavând obligația conformării ordinelor și instrucțiunilor
primite de la centru;

- măsurile șă deciziile pot fi luate mai operativ de către autoritățile locale, nefiind nevoie să
se aștepte o aprobare de la centru;

- resursele materiale și financiare, ca și forță de muncă pot fi folosite cum mai mare eficiență
răspunzând unor nevoi prioritare pe care autoritățile locale le cunosc;

8
Anatolie Bantuș-Principiul subsidiarităţii: definiţie, evoluţie şi tendinţe articol în Administrarea Publică, nr. 2, 2015 p.32-33

6
 - alegerea sau numirea funcționarilor publici pe perioadă determinată înlătură birocrația în
activitatea locală;

- participarea locuitorilor la desemnarea autorităților locale le accentuează spiritul de

responsabilitate și inițiativă pentru viața publică a localități.9

C) Principiul deconcentrării serviciilor locale

Definit prin comparaţie cu descentralizarea, deconcentrarea este un transfer al puterii de

decizie de la autorităţile centrale, la cele locale, cu „menţinerea dreptului de tutelă administrativă
de la organele centrale de stat la reprezentanţii locali ai acestora”10

Ceea ce aduce nou deconcentrarea, este capacitatea decizională a acestor servicii publice
care beneficiază de o delegare de competenţă, urmare a transferului de atribuţii de la autoritatea
locală ce le-a înfiinţat.

Valoarea constituțională conferită principiului deconcentrării rezultă din cuprinsul

dispozițiilor art. 120 alin. (1) din actul fundamental: "Administrația publică din unitățile
administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și
deconcentrării serviciilor publice". Astfel încât pe plan normativ se produc o serie de consecințe
juridice:

1. Se creează o obligație negativă de limitare a intervențiilor de natură decizională directe ale

statului, în planul relațiilor sociale locale în materie administrativă.

2. Obligația de a asigura mijloacele concrete prin care să se realizeze deconcentrarea, adică

de creare a unor structuri administrative cu capacitate decizională reală, nu doar instituită la nivel
formal.

3. Obligație pozitivă de transmitere a unor competențe de natură administrativă reale

autorităților publice numite de către puterea centrală în teritoriu.

În categoria instituțiilor deconcentrate din teritoriu intră : direcții de sănătate publică, direcții
de statistică, inspectorat de învățământ, direcții agricole, inspectorate de protecția mediului.

D) Principiul eligibilității

Potrivit acestui principiu, primarii, consiliile locale și cele județene sunt autorități alese prin
vot universal, egal, liber exprimat și secret. Prin natura lor juridică, aceste autorități nu sunt ale
9
Mădălina Tomescu- Știința Administrației-Ed.Pro Universitaria,2015.p. 155
10
Anibal Teodorescu – Tratat de drept administrativ, vol. II,Bucureşti, Institutul de Arte Grafice Eminescu,1929,p 247

7
statului și nu exercită nici una dintre puterile statului. Ele există pentru a administra și a gestiona
treburile unităților administrativ-teritoriale, de a sluji și rezolva interesele colectivităților
respective. Puterea lor nu este determinată de puterea statului , ci din mandatul care le-a fost
încredințat de alergători, în numele cărora acționează și pe care îi reprezintă.11

Potrivit prevederilor Legii nr.67/2004, ca şi reglementările anterioare, candidaturile pentru

autorităţile administraţiei publice locale, se propun, de regulă, de partide politice, alianţe politice,
fără a fi excluse candidaturile independente. Pentru această categorie, legiuitorul stabileşte
respectarea condiţiei listei de susţinători.

Modalitatea de alegere a autorităţilor locale, pe baza sistemului reprezentării proporţionale

în cazul consiliilor şi a scrutinului nominal la primar, s-a spus în literatură că reprezintă o opţiune
politică şi este „rezultatul unei selecţii valorice în care se are în vedere starea socială,
dimensiunea civilizaţiei, cultura, politică şi civică, la nivelul cetăţeanului mediu, tradiţiile,
experienţa statelor cu o constantă istorie democratică”12

Pentru ca acțiunile autorităților alese să fie eficiente și să producă efecte juridice, acestea
trebuie recunoscute de stat în calitatea sa de reprezentant al întregii națiuni.

E) Principiul legalității

Este un principiu fundamental al administrației public, iar aplicarea legii presupune și

adoptarea de acte normative.

Revizuirea Constituţiei din 2003, consacră la nivel de principiu constituţional, principiul

legalităţii. Garantarea respectării acestui principiu în activitatea administraţiei publice locale, îşi
găseşte reflectarea şi în prevederile art.51 şi art.52 din Constituţie, privind dreptul de petiţionare
şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, temei constituţional al răspunderii
autorităţilor publice pentru vătămările produse cetăţenilor prin încălcarea sau nesocotirea
drepturilor şi libertăţilor acestora.

La starea de legalitate se ajunge fie prin respectarea unei dispoziții legale de buna voie, din
convingere, fie prin aplicarea silită de către forța de constrângere a puterii publice.

3.Concluzii:
11
Mădălina Tomescu- Știința Administrației-Ed.Pro Universitaria,2015.p. 157-158
12
Mihai Constantinescu – Scrutinul uninominal. Efecte şi semnificaţii – sisteme electorale contemporane R.A. M.Of. Bucureşti,
1996, p.23

8
 ”Obiectul studiului administrativ este de a descoperi, în primul rând, ce poate face guvernul
în mod corespunzător și cu succes și, în al doilea rând, cum poate face aceste lucruri
corespunzătoare cu cea mai mare eficiență posibilă și cu cel mai mic cost posibil, fie de bani, fie
de energie.”

Woodrow Wilson (Președinte SUA 1913-1921)

Aceste principii care stau la baza administrației publice locale asigură o bună organizare a
societăți, le este recunoscută personalitatea juridică și nu sunt subordonate celor centrale.

Permit cetățenilor o implicare reală în procesul decizional, accesarea informaților cât și

posibilitatea de a alege reprezentanți politici locali.

Autonomia administrației publice locale este o modalitate de integrare armonioasă a

intereselor colectivităților locale cu preocupările generale de ordin material, teritorial sau juridic
ale statului.

Bibliografie:

1. Mircea Preda- Drept Administrativ-Ed. Lumina Lex, București,2007,

2. Mădălina Tomescu- Știința Administrației-Ed.Pro Universitaria,2015.

3. Mihaela Onofrei Suport de curs: Elemente de știința administrației

9
4. Nicoleta Minulescu- Drept administrativ I suport de curs,p 99-100

5. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/79638

6. Petru Filip-Organizarea administrativ teritorială,București,2016 suport de curs

7. Anibal Teodorescu – Tratat de drept administrativ, vol. II,Bucureşti, Institutul de Arte

Grafice Eminescu,1929

8. https://lege5.ro/Gratuit/gm2dcnrygm3q/codul-administrativ-din-03072019?
pid=291968305#p-291968305

9. http://www.euroavocatura.ro/articole/2285/Descentralizarea_in_Noul_Cod_Administrativ__P
rincipiu_si_componenta_esentiale_in_desfasurarea_activitatilor_administrative__III_

10.Gîrleșteanu George - Principiul deconcentrării în administrația publică

11.Anatolie Bantuș - Principiul subsidiarităţii: definiţie, evoluţie şi tendinţe articol în

Administrarea Publică, nr. 2, 2015

10