UNIVERSITATEA „VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ȘI INGINERIE ALEXANDRIA

Programul de studii: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ

Disciplina: Practică profesională

Anul: II

Student:
PRUNĂ EMANUEL ȘTEFAN

2022

1
 CUPRINS

1. Ce înseamnă administrația publică locală

2. Autoritățile administrației publice locale
3. Principiile administrației publice locale
3.1. Principiul autonomiei locale
3.2. Principiul descentralizării
3.3. Principiul deconcentrării
3.4. Principiul eligibilității
3.5. Principiul legalității
3.6. Principiul consultării cetățenilor în probleme locale de interes deosebit
4. Bibliografie

2
 1. CE ÎNSEAMNĂ ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ
Administrația publică are ca obiect realizarea ,,valorilor politice care exprimă interesele
generale ale societății organizate în stat și care sunt formulate în legi de către organele puterii
legiuitoare, precum și executarea hotărârilor judecătorești, date în temeiul legii”.1
Noțiunea de administrație are mai multe accepțiuni, respectiv a administra înseamnă , a
organiza, a conduce, a dirija activități publice și particulare.
Noțiunea de administrație publică, în condițiile în care este un reprezentant necontenit al
statului, atât în interior cât și în exterior, trebuie să fie omniprezentă, continuă, promptă și
energică ,, Administrația publică, în statul de drept, reprezintă principala pârghie prin care se
realizează valorile stabilite la nivelul palierului politic.”2 Administrația înglobează activități
raționale și eficiente de utilizare a resurselor umane, materiale și financiare cu scopul de a
obține rezultate maxime cu eforturi minime.
Prin administrație publică locală se înțelege „totalitatea organismelor statului care sunt
chemate să satisfacă interesele care nu sunt generale, ci privesc, în primul rând grupările
omenești din localitate, și care se caracterizează prin faptul că titularii cărora le sunt
încredințate administrarea acestor interese, nu dețin puterea de la autoritatea centrală, ci de la
corpul electoral local, pe cale de alegere. Acești titulari sunt însă și ei subordonați autorității
centrale, reprezentată prin Guvern, care își exercită dreptul său de coordonare și unitatea a
statului pe cale tutelei și a controlului.”3
„Administrația locală reprezintă administrația publică existentă la nivelul unităților
administrativ teritoriale ale unui stat. Nu reprezintă o administrație de stat ci o structură
administrativă proprie sub controlul autorității statale. În această structură se regăsesc
instituțiile județene (consiliile județene, instituțiile comunale și orășenești, consiliile locale,
primării și alte servicii publice). Sistemul administrației publice locale cuprinde autorități
deliberative și executive.”4

2. AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE

Prezentare generală
Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe
și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități
deliberative, și primării, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în
condițiile prevăzute de legea privind alegerile locale.
Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de Legea privind alegerile locale
nr. 67/2004, și funcționează ca autorități ale administrației publice locale care rezolvă
treburile publice din comune, orașe și municipii în condițiile legii.
În fiecare județ se constituie un consiliu județean, ca autoritate a administrației publice
locale, pentru coordonarea activității consiliilor comunale, orășenești și municipale, în
vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul județean este ales în

1
loan Alexandru (coord), Curs de drept administrativ, SNSPA, Editura Economică, 2002, p. 402
2
Emil Bălan, Elemente de drept administrativ, Ed. Trei, 1999, p.9
3
Corneliu Manda, Drept admnistrativ , Tratat elementar, ediția a IVa, Ed. Lumina Lex, București, 2007, p. 190;
4
Magdalena Platis, Teoria administrației publice – suport de curs, București, 2005
3
condițiile Legii privind alegerile locale nr. 67/2004, iar autoritatea executivă este asigurată de
un președinte, ales dintre consilierii județeni. Consiliile județene și consiliile locale sunt alese
pe baza scrutinului de listă, în timp ce primarii sunt aleși pe baza scrutinului uninominal.
Alegerile se desfășoară pe circumscripții electorale. Pentru consiliile locale, circumscripția
electorală o constituie comuna, orașul, municipiul, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale
municipiilor, iar pentru consiliile județene circumscripția electorală este județul. Propunerile
de candidați pentru consilieri și pentru primari se fac pe circumscripții electorale. Pentru
primari, circumscripția electorală este aceeași ca și pentru consiliile locale. Candidaturile se
depun de către partidele și alianțele politice legal constituite. Se pot depune și candidaturi
independente.
Mandatul primarului, consiliului local, respectiv al celui județean, este de 4 ani, și poate fi
prelungit numai prin lege organică, în caz de război sau catastrofă, în cazul consiliului local
sau județean, respectiv în caz de război, calamitate naturală, dezastru sau sinistru deosebit de
grav, în cazul primarului5.
Consiliul local sau consiliul județean, precum și primarul ales în cursul unui mandat, ca
urmare a dizolvării consiliului local sau județean, respectiv a vacanței postului de primar,
încheie mandatul precedentei autorități a administrației publice locale. Consiliul local sau
consiliul județean, precum și primarul, aleși în urma organizării unor noi unități administrativ
teritoriale sau în urma dizolvării unor consilii, respectiv vacantării unor posturi de primari, își
exercită mandatul numai până la organizarea următoarelor alegeri locale generale.
Regimul incompatibilităților aleșilor locali este prevăzut de Legea nr. 215/2001 a
administrației locale și completat de Legea nr. 161 din 19/04/2003, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 279 din 21/04/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței
în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și
sancționarea corupției.
a) „Consiliul local este o autoritate colegială a administrației publice locale, aleasă în
vederea soluționării problemelor de interes local ale comunei, orașului sau
municipiului. Această autoritate deliberează asupra intereselor specifice ale
colectivităților locale și hotărăște, în limitele legii, cu privire la modul de realizare a
acestora, fără vreun amestec din partea autorităților administrației publice județene sau
altor autorități.
b) Primarul și viceprimarul - Primarul este autoritatea executivă a colectivităților
locale care îndeplinește, în același timp, și rolul de reprezentant al statului în unitatea
administrativ-teritorială în care este ales. Potrivit art. 61 (1) al Legii administrației
publice locale nr. 215/2001, în activitatea sa, primarul este ajutat de unul sau doi
viceprimari care sunt aleși, dintre consilieri, de consiliul local pentru un mandat de 4
ani, mandat care este egal cu cel al consiliului local. Viceprimarul este subordonat
primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuțiile sale. În
practica administrativă se observă uneori o reținere a primarilor de a-și delega
atribuțiile. Viceprimarul este ales cu votul majorității consilierilor locali în funcție, din
rândul membrilor acestuia. Schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face de
consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorității consilierilor în funcție, la
propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcție.

5
Legea nr. 215/2001
4
 c) Secretarul unității administrativ teritoriale este funcționar public de conducere, cu
studii superioare juridice sau administrative, în mod excepțional, în funcția de secretar
al comunei poate fi numită și o persoană cu alte studii superioare sau cu studii liceale,
atestate prin bacalaureat. Secretarul nu poate fi membru al unui partid sau al unei
formațiuni politice, sub sancțiunea eliberării din funcție. Secretarul nu poate fi soț,
soție sau rudă de gradul întâi cu primarul sau cu viceprimarul. Numirea secretarului se
face de către prefect pe baza propunerii consiliului local, la inițiativa primarului, pe
bază de concurs sau de examen.”6
d) Consiliul județean reprezintă o autoritate a administrației publice pentru coordonarea
activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de
interes județean.7 Consiliul județean este compus din consilieri aleși prin vot universal,
egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de Legea privind alegerile
locale nr. 67/2004. Numărul membrilor fiecărui consiliu județean se stabilește prin
ordin al prefectului, în funcție de numărul locuitorilor județului.
e) Secretarul general al județului îndeplinește aceleași atribuții ca și secretarul
primăriei, dar în raport cu consiliul județean și președintele acestuia.
f) Prefectul – Prefectura urmărește modul de realizare în județ a strategiei și obiectivelor
cuprinse în Programul de guvernare și propune adoptarea de măsuri corespunzătoare.
Prefectura este o instituție publică, iar prefectul organ al acesteia, prin care se
manifestă autoritatea publică. Prefecturile sunt instituții publice, conduse de prefecți.
Organizarea și rolul prefecturilor se dezvoltă pornind de la un personaj central, situat
la confluența acțiunii politice cu cea administrativă - prefectul.
g) Comisia județeană consultativă – din Comisia județeană consultativă fac parte
prefectul, președintele consiliului județean, subprefectul, vicepreședinții consiliului
județean, secretarul general al prefecturii, secretarul general al județului, primarul
municipiului reședință de județ, primarii orașelor și comunelor din județ, șefii
serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale
organizate la nivelul județului, șefii compartimentelor din aparatul propriu de
specialitate al consiliului județean, conducătorii regiilor autonome de interes județean,
ai sucursalelor regiilor autonome de interes național și ai societăților naționale din
județul respectiv, precum și conducătorii altor structuri organizate în județ. Comisia se
convoacă de către prefect și președintele consiliului județean, o dată la două luni sau
ori de câte ori este necesar. Lucrările comisiei consultative sunt conduse prin rotație de
prefect și de președintele consiliului județean. Secretariatul comisiei este asigurat de 2
funcționari din aparatul propriu al prefectului și de 2 funcționari din aparatul propriu al
consiliului județean. Comisia dezbate și își însușește programul anual orientativ de
dezvoltare economică și socială al județului, pe baza Programului de guvernare
acceptat de Parlament.

3. PRINCIPIILE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE

Principiile administrației publice locale exprimă în mod sintetic o serie de trăsături generale,
având rolul de a asigura o construcție unitară a sistemului, în special în procesul de elaborare
a normelor de drept, având și o dimensiune cognitivă, contribuind la mai buna cunoaștere a
sistemului.

6
Valentin Cârstea, Drept Administrativ și Administrație Publică, editura Nagard
7
Conform art. 122 din Constituţie
5
 3.1. Principiul autonomiei locale este principiul fundamentul care guvernează
administrația publică locală și activitatea autorităților acesteia, care constă în dreptul
unităților administrativ-teritoriale de a-și satisface interesele proprii fără amestecul
autorităților centrale, principiu care atrage după sine descentralizarea administrativă,
autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem care implică autonomia.8
De asemenea, prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților
administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul
colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii. Acest drept se
exercită de consiliile locale și primari, precum și de consiliile județene, autorități ale
administrației publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, pe
baza scrutinului de listă și a scrutinului uninominal, precum și a candidaturilor independente.9
Acest principiu este formulat expres atât de dispozițiile art. 120 din Constituţie, cât și de
cele ale art. 2 din Legea 215/2001 și ocupă un rol prioritar între celelalte principii pe care se
bazează administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale.
Autonomia locală, privită exclusiv din punct de vedere administrativ, nu apare decât ca o
ultimă treaptă de dezvoltare a descentralizării administrative, ci ca o formă modernă a
principiului ca atare. În esență, aceasta reprezintă transferarea unor competențe de la nivel
central către diverse organe sau autorități administrative, care funcționează autonom în
unitățile administrativ-teritoriale, autorități alese de către colectivitățile locale respective,
considerate și corpuri administrative autonome.10
Conținutul principiului autonomiei locale se regăsește atât în activitatea administrației
publice locale românești, cât și în raporturile dintre autoritățile comunale, orășenești și
județene, precum și în relațiile dintre acestea și autoritățile administrației publice
deconcentrate.
3.2. Principiul descentralizării
Regimul descentralizării în administrația publică este specific statului de drept și presupune
rezolvarea problemelor locale de către autorități alese de către colectivități locale(nu numite
de la centru), care nu se subordonează ierarhic autorităților centrale, funcționând autonom, în
condițiile legii, iar actele lor (chiar și cele ilegale) nu pot fi anulate decât de autorități din
sfera altei puteri a statului, respectiv de instanțele judecătorești. În sistemul constituțional
român, descentralizarea privește deci, pe plan organizatoric și instituțional, autoritățile
administrației publice locale alese – consiliile locale, primarii și consiliile județene, inclusiv
instituțiile publice care le sunt subordonate – iar pe plan funcțional, competențele și atribuțiile
care le sunt conferite de lege.11
Descentralizarea serviciilor publice constă, în fapt, în recunoașterea unei anumite autonomii
și acordarea personalității juridice unor instituții sau servicii publice organizate la nivelul
unităților administrativ-teritoriale.
Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006 precizează că descentralizarea înseamnă
transferul de competență administrativă și financiară de la nivelul administrației
publice centrale la nivelul administrațiilor publice locale sau către sectorul privat.
8
Corneliu Manda, op. cit., p. 196
9
Mircea Preda, Benonica Vasilescu, Drept adminstrativ, partea specială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2007, p.156
10
Corneliu Manda, op.cit.,p. 196
11
Mircea Preda, Benonica Vasilescu, op. cit., p. 143
6
 3.3. Principiul deconcentrării
Serviciile publice deconcentrate sunt structuri organizatorice ale ministerelor sau
ale altor organe alea administrației publice centrale de specialitate, organizate în unitățile
administrativ-teritoriale, prin care acestea își exercită atribuțiile în județe, municipii, orașe și
comune. Prin Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, deconcentratrea este definită ca
redistribuirea de competențe administrative și financiare de către ministere și celelalte organe
de specialitate ale administrației publice centrale către propriile structuri de specialitate din
teritoriu.
3.4. Principiul eligibilității
Principiul eligibilității nu este stabilit în mod expres de normele legii fundamentale, ci în
mod indirect prin dispozițiile art. 121 alin. 1 și 122 alin. 2 din Constituția României, care
prevăd că autoritățile administrației publice locale, consiliile locale, primarii și consiliul
județean, sunt alese în condițiile legii. De altfel, se impune, de la început, să subliniem faptul
că principiul eligibilității, ca și celelalte principii dezvoltate de legea organică, puse la baza
administrației publice locale, sunt absorbite în conținutul principiului autonomiei locale,
consacrat de normele constituționale ale art. 120 alin 1.
Potrivit acestei reglementări, consiliile locale, consiliile județene, primarii și Consiliul
General al municipiului Bucureşti se aleg prin vot universal, egal, irect, secret și liber
exprimat. Consiliile locale și județene se aleg pe circumscripții electorale prin vot exprimat pe
baza reprezentării proporționale, în cadrul unui scrutin de listă. Primarii comunelor și ai
orașelor sunt aleși pe circumscripții electorale prin vot exprimat pe baza scrutinului
uninominal.12
3.5. Principiul legalității
Principiul legalității se consideră a fi cel mai important, deoarece în temeiul acestui
principiu, administrația urmează a se supune legii, conformându-se acesteia și neputând
acționa în afara ei. Așadar principiul legalității reprezintă acea regulă fundamentală de drept
în temeiul căreia toate subiectele de drept - persoane fizice si juridice, autorități de stat și
organizații neguvernamentale, funcționari și cetățeni, străini etc.- au îndatorirea de a respecta
Constituția, legile și celelalte acte juridice, normative și individuale, întemeiate pe lege și
aplicabile raporturilor sociale la care participă. 13 Potrivit susținerilor din doctrină,
acest principiu este alcătuit din două elemente, și anume, obligația de conformitate cu legea și
obligația de inițiativă pentru a asigura aplicarea legii. Din obligația de conformitate cu legea
rezultă că administrația nu poate lua măsuri care să fie contrare legii. În activitatea lor,
autoritățile administrației trebuie să respecte normele juridice, ceea ce constituie o garanție
importantă în primul rând pentru cetățeni. Este cât se poate de normal ca în statul de drept
acțiunile administrației să se desfășoare după reguli de drept prestabilite și nu în mod arbitrar.
3.6. Principiul consultării cetățenilor în probleme locale de interes deosebit

12
Corneliu Manda, op. cit., p. 204
13
Tiberiu Pavelescu, Drept administrativ român, ediția a 2a revizuită și adăugită, Ed.Pro Universitaria, Bucureşti,
2007, p. 60;
7
 Consultarea cetățenilor este principiul care ar trebui să asigure că cetățenii sunt
implicați în procesul de formulare a politicilor publice și în luarea deciziilor privind
comunitatea. Consultarea cetățenilor este mai ales utilă pentru a identifica prioritățile și
nevoile colectivității, dar și pentru a decide și a alege între opțiunile de soluționare a unei
probleme.
Consultarea cetățenilor necesită un efort considerabil prin care să se asigure că opțiunile,
interesele și punctele de vedere ale diferiților deținători de interese sunt luate în considerare și
integrate în luarea deciziilor. Consultarea este și o metodă care permite factorilor de decizie să
obțină o perspectivă din interiorul comunității, fără de care măsurile luate ar putea fi
inadecvate la tradițiile și contextul socio-cultural. Mai mult, în condițiile în care cea mai mare
parte a deciziilor sunt considerate a fi politice și de cele mai multe ori controversate, este
important ca guvernanții să se implice și să se informeze despre preferințele beneficiarilor
deciziilor.

8
4. BIBLIOGRAFIE

1. loan Alexandru (coord), Curs de drept administrativ, SNSPA, Editura Economică,

2002
2. Emil Bălan, Elemente de drept administrativ, Ed. Trei, 1999, p.9
3. Corneliu Manda, Drept admnistrativ , Tratat elementar, ediția a IVa, Ed. Lumina Lex,
București, 2007, p. 190;
4. Magdalena Platis, Teoria administrației publice – suport de curs, București, 2005
5. Valentin Cârstea, Drept Administrativ și Administrație Publică, editura Nagard
6. Mircea Preda, Benonica Vasilescu, Drept adminstrativ, partea specială, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 2007
7. Corneliu Manda, Drept admnistrativ, Tratat elementar, ediția a IVa, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2007
8. Mircea Preda, Benonica Vasilescu, Drept adminstrativ, partea specială, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 2007
9. Tiberiu Pavelescu, Drept administrativ român, ediția a 2a revizuită și adăugită, Ed. Pro
Universitaria, Bucureşti, 2007
10. Legea nr. 215/2001 1 a administrației publice locale, publicată în Monitorul Oficial nr.
204din 23 aprilie 2001.