I.

Noţiuni introductive

Potrivit Constituţiei revizuite (art.120/1) şi a Legii administraţiei publice locale

nr. 215/2001 (art.2 alin.1)1 în unităţile administrativ-teritoriale administraţia publică se
organizează şi funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării şi
deconcentrării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale,
legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes
deosebit.
Potrivit Constituţiei (art.121 alin. 1 şi 2), autorităţile reprezentative ale
administraţiei publice din comune şi oraşe prin care se realizează autonomia locală sunt
consiliile locale, precum şi primarii, care rezolvă treburile publice din respectivele unităţi
administrativ-teritoriale. Consiliile locale şi primarii sunt autorităţi eligibile şi autonome,
primele având caracter deliberativ, iar ultimele caracter executiv.
Principiul autonomiei locale are în vedere organizarea şi funcţionarea administraţiei
publice locale pornind de la “dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei
publice locale, de a rezolva şi gestiona în nume propriu şi sub responsabilitatea lor, o parte
importantă a treburilor publice, în folosul colectivităţilor locale pe care le reprezintă “,
autorităţile administraţiei centrale, potrivit principiului subsidiarităţii, intervenind dacă şi în
măsura în care obiectivele acţiunii nu pot fi realizate de autorităţile locale.
Autonomia locală se manifestă pe mai multe planuri. Pe planul capacităţii juridice,
colectivităţile teritoriale locale sunt subiecte de drept distincte, având propriile interese
publice, iar pe plan instituţional, ele dispun de autorităţi administrative proprii. Pe planul
autonomiei decizionale, aceste autorităţi au competenţe proprii şi iau decizii în interesul
colectivităţilor pe care le administrează. De asemenea, autonomia nu poate fi reală,
efectivă, fără prezenţa autonomiei în planul mijloacelor umane, materiale, financiare,
colectivităţile teritoriale locale având proprii funcţionari publici, domeniu (public şi privat)
propriu, autonomie financiară (buget propriu). Autorităţile locale sunt autonome dar nu şi
suverane. Autonomia este exclusiv la nivel administrativ, iar nu şi legislativ, de guvernare
sau judiciar. Autorităţile locale sunt supuse unui control de tutelă administrativă exercitat
de administraţia de stat. Astfel, autonomia locală nu se poate interpreta şi aplica decât în
cadrul caracterelor statului român care este un stat unitar complex.
Instituţiile ce funcţionează în România, conform Legii nr. 500/2002, sunt
următoarele: Parlamentul, Preşedenţia României, Guvernul, Ministerele, celelealte organe
de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, ale administraţiei de stat, alte
autorităţi publice, autoritatea judecătorească precum şi instituţiile de stat de subordonare
centrală sau locală, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.
Legea nr. 189/1998 privind finanţele publice locale şi Legea nr. 215/2001 a
administraţiei publice locale, prezintă structura instituţiilor publice ce funcţionează în
România, ca fiind organisme prin care statul organizează şi desfăşoară activităţi în
următoarele domenii: învăţământ, sănătate, protecţia mediului, asistenţa şi protecţia
socială, activităţi de interes strategic, transporturi şi telecomunicaţii, cercetare ştiinţifică.
Instituţiile publice în sensul Legii nr. 189/1998 privind finanţele publice locale
cuprind autorităţile unităţilor administrativ-teritoriale, instituţiile publice şi serviciile de
1
Publicată în “Monitorul Oficial al României”, Partea I-a, nr. 204 din 23 aprilie 2001 (care a abrogat Legea nr. 69/1991, republicată în
1996, cu modificările ei ulterioare), modificată implicit prin revizuirea Constituţiei, republicată în “Monitorul Oficial al României”,
Partea I-a, nr. 767 din 31 octombrie 2003, modificată şi completată prin Legea nr.286/2006 (republicată în „Monitorul Oficial” nr.621
din 18.07.2006).

1
interes local, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii
acestora.
Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de
specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă,
denumită primăria oraşului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi
dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.

II. Structura organizatorică a Primăriei oraşului Huedin

Activitatea de bază a Primăriei oraşului Huedin este administraţia publică locală.

Ca organ al administraţiei publice locale Primăria oraşului Huedin are iniţiative şi
hotărăşte, cu respectarea legii, în probleme de interes local cu excepţia celor care sunt date prin
lege în competenţa altor autorităţi publice şi are competenţa generală în teritoriul oraşului
Huedin. Primăria colaborează cu ministerele, celelalte organe centrale de resort precum şi cu
organele locale, agenţii economici şi instituţiile organizate în oraş în vederea soluţionării unor
probleme de interes comun.
Primăria oraşului Huedin are ca obiect de activitate organizarea, conducerea şi
desfăşurarea unor activităţi menite să asigure funcţionarea corespunzătoare a puterii
legislative, executive şi judecătoreşti.
Având personalitate juridică, ca organ al administraţiei de stat, realizează autonomia
locală.
Structura unei organizaţii reprezintă formalizarea şi repartizarea misiunilor şi funcţiilor
între diferite subansamble definite cu această ocazie, precum şi relaţiile stabilite între acestea.2
Organigrama este reprezentarea vizuală a structurii organizatorice şi este necesară
pentru a înţelege modul de funcţionare a administraţiei publice.
Administraţia publică este plasată în serviciul populaţiei şi contribuie la punerea în
aplicare a orientărilor politice, ele însele, expresie a nevoilor cetăţeanului, fiind astfel aparatul
de gestiune a problemelor publice.
Datorită faptului că activitatea de bază a primăriei este administraţia publică locală, se
impune o calitate totală serviciilor către cetăţean.
Calitatea este ceea ce vrea clientul şi nu ceea ce instituţia decide că este mai bine pentru
el.
Structura managementului calităţii totale în administraţia publică se prezintă în figura
nr. 1:

2
Călin Oprea, Managementul calităţii în administraţia publică, Sibiu-2000, pag. 18

2
 CETĂŢENI

FUNCŢIONAR PUBLIC

CONSILIUL LOCAL

PRIMAR

Fig. nr. 1 Structura managementului calităţii totale

Structura organizatorică a Primăriei oraşului Huedin este stabilită prin hotărâre de
Consiliu local ( HCL 11/29.01.2007 ) şi are o flexibiltate limitată în baza legislaţiei în vigoare.
Astfel Organigrama Primăriei este prezentată în Anexa nr.1.
De asemenea, numărul personalului care funcţionează în administraţia publică locală
este limitat prin lege, în raport cu numărul de locuitori ai oraşului.
Structura organizaţională existentă este clară în ceea ce priveşte responsabilităţile
serviciilor şi a compartimentelor existente.
Responsabilităţile sunt structurate logic. Nu există un funcţionar public responsabil
pentru performanţele întregului sistem şi nici o echipă care să gestioneze întreaga activitate a
primăriei.
Pornind de la principalele funcţii ale administraţiei publice (de planificare pe termen
scurt, mediu şi lung a dezvoltării economico-sociale a unităţii administrativ-teritoriale, de
organizare a procesului de executare a legilor, de coordonare a activităţii colectivităţilor locale,
de control, etc.) administraţia locală care în prezent se prezintă ca un triunghi isoscel, în care în
vârf se află consiliul local, în mijloc primarul şi aparatul propriu, iar la bază cetăţeanul, trebuie
să se transforme într-o formă de triunghi echilateral în care pe o latură să fie înscris consiliul
local, pe o latură să fie înscris primarul şi aparatul propriu şi pe o altă latură cetăţenii, în aşa fel
încât apropierea de cetăţeni să fie facilitată.
Acest fenomen poate fi prezentat prin figura nr.2

CONSILIUL CETĂŢENI APARAT PROPRIU

LOCAL +PRIMAR
PRIMAR+
APARAT PROPRIU
CETĂŢENI
CONSILIU LOCAL

Fig. nr. 2 – Relaţia autorităţi publice locale – cetăţeni

3
 Prin actul de înfiinţare a instituţiei se stabileşte numărul maxim de posturi aferente
funcţionarilor publici.
Sarcinile şi atribuţiile compartimentelor şi serviciilor sunt stabilite în regulamentul de
ordine interioară.

III. Serviciul Impozite şi Taxe locale

Vom prezenta în continuare mai detailat serviciul Impozite şi Taxe.

Serviciul Impozite şi taxe cuprinde 5 angajaţi, din care: 2 funcţionari publici şi 3
salariaţi cu contract de muncă.Un angajat este cu studii superioare, având statutul de şef
de serviciu, iar celelalte persoane din cadrul serviciului sunt cu studii medii.Două
persoane cu studii medii urmează studii universitare.Media de vârstă din cadrul
compartimentului este de 44 ani.Din anul 2006 serviciul a fost dotat cu un program
informatic performant, care permite interconectarea cu serviciul contabilitate, facilitând
preluarea diferitelor date de către acest serviciu direct din acest program, nemaifiind
nevoie de introducerea manuală a datelor referitoare la diferitele înregistrări contabile.
Având în vedera că prin intermediul acestui serviciu se colectează veniturile
instituţiei putem spune că acest compartiment este una dintre cele mai importante servicii
din cadrul primăriei, rezultatele încasărilor depinzând în primul rând de profesionalismul
personalului angajat în cadrul acestui serviciu.
Serviciul Impozite şi taxe se află în directa subordonare a primarului şi are
următoarele atribuţii corespunzătoare activităţilor desfăşurate:

1. Activitatea de impunere fiscală

Activitatea de impunere fiscală are ca obiect stabilirea impozitelor şi taxelor locale

(impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru
eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de
reclamă şi publicitate, impozitul pe spectacole, taxe speciale şi alte taxe locale).
- Identificarea materiei impozabile ;
- Verificarea declaraţiilor de impunere privind materia impozabilă, corectarea erorilor
privind calculul impozitului şi stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale (în cazul
nedepunerii declaraţiilor fiscale), conform documentelor existente în dosarul fiscal al
contribuabililor ;
- Calcularea impozitelor ţinând cont de încadrarea clădirilor şi terenurilor în zonele de
impozitare;
- Actualizarea borderourilor de debite şi scăderi ;
- Consilierea contribuabililor privind modul de calcul al impozitelor şi taxelor locale şi
a altor venituri la bugetul local ;
- Inventarierea materiei impozabile, conform prevederilor legale ;
- Înscrierea în evidenţele fiscale a cazurilor noi privind materia impozabilă (clădiri,
terenuri, mijloace de transport, mijloace de reclamă şi publicitate);
- Stabilirea, conform prevederilor legale şi a documentelor prezentate, a facilităţilor
care se pot acorda persoanelor fizice şi întocmirea evidenţei persoanelor fizice care
beneficiază de facilităţi ;

4
 - Completarea dosarelor de înlesnire la plata impozitelor şi taxelor locale ;
- Transmiterea dosarelor fiscale ale contribuabililor care şi-au schimbat sediul sau
domiciliul către alte organe fiscale;
- Confirmarea debitelor transmise de către alte organe fiscale;
- Eliberarea certificatelor de atestare fiscală, vizarea fişelor de înmatriculare a
mijloacelor de transport şi completarea cu informaţii referitoare la impozitele şi taxele
locale a sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale;
- Înscrierea în evidenţele fiscale a debitelor corespunzătoare veniturilor la bugetul
local;
- Completarea registrului de partizi – venituri pentru evidenţa impozitelor şi taxelor
locale pe categorii de venituri;
- Realizarea situaţiilor centralizatoare privind debitele şi încasările impozitelor,
taxelor şi a altor venituri la bugetul local şi transmiterea situaţiilor pentru înscrierea în
evidenţa contabilă.

2. Activitatea de inspecţie fiscală

Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi

conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de
către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, stabilirea
diferenţelor obligaţiilor de plată, precum şi a accesoriilor aferente acestora.
- Verificarea declaraţiilor fiscale ale contribuabililor şi compararea acestora cu
înregistrările contabile;
- Verificarea declaraţiilor contribuabililor, persoane fizice, cu situaţia din teren;
- Redactarea adreselor către contribuabili pentru solicitarea documentelor necesare
clarificării situaţiei fiscale;
- Identificarea în teren a materiei impozabile nedeclarate şi a proprietarilor acesteia,
stabilirea debitelor şi aplicarea sancţiunilor conform prevederilor legale;
- Stabilirea diferenţelor de debite corespunzătoare declaraţiilor eronate ale
contribuabililor şi calcularea accesoriilor aferente;
- Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor în ceea ce priveşte declararea
impozitelor şi taxelor locale;
- Întocmirea raportului privind inspecţia fiscală, în care se vor prezenta constatările
inspecţiei, din punct de vedere faptic şi legal.

3. Activitatea de colectare a creanţelor fiscale

Colectarea creanţelor fiscale constă în exercitarea acţiunilor care au ca scop

stingerea creanţelor fiscale şi se efectuează în temeiul unui titlu de creanţă sau al unui
titlu executoriu, după caz.
- Stingerea creanţelor fiscale prin plată, compensare şi restituire, după caz;
- Stingerea creanţelor fiscale prin acţiuni de executare silită desfăşurate de către
executorii fiscali, potrivit prevederilor legale;
- Identificarea cazurilor în care se impune aplicarea măsurilor de executare silită a
creanţelor bugetare;
- Emiterea înştiinţărilor de plată, ca act premergător al executării silite;

5
 - Emiterea somaţiilor şi a titlurilor executorii;
- Emiterea adreselor de înfiinţare a popririi asupra veniturilor debitorilor şi
transmiterea acestora terţului poprit împreună cu o copie certificată a titlului executoriu;
- Înştiinţarea debitorului despre înfiinţarea popririi;
- Întocmirea şi transmiterea adreselor de sistare a popririi în cazul în care creanţele au
fost recuperate integral sau parţial;
- Instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile sau imobile, după caz;
- Înscrierea dreptului de ipotecă la Birourile de cadastru şi publicitate imobiliară;
- Evaluarea bunurilor sechestrate;
- Efectuarea acţiunilor privind publicitatea vânzării bunurilor mobile sau imobile prin
licitaţie;
- Valorificarea bunurilor sechestrate;
- Distribuirea sumelor obţinute în urma valorificării acestora, conform prevederilor
legale;
- Constatarea cazurilor de insolvabilitate şi verificarea anuală a situaţiei financiare a
debitorilor declaraţi insolvabili până la termenul de prescripţie;
- Întocmirea referatelor pentru sesizarea cazurilor în care se impune deschiderea
procedurii de reorganizare judiciară sau a falimentului, conform prevederilor legale;
- Transmiterea dosarelor de executare silită organelor de executare competente;
- Anularea creanţelor fiscale la închiderea anului fiscal, conform hotărârilor Consiliului
Local.

4. Activitatea de încasare a impozitelor şi taxelor locale

- Încasarea impozitelor, taxelor şi altor venituri la bugetul local prin casieriile

serviciului ;
- Realizarea borderourilor zilnice şi a borderoului centralizator privind încasarea
impozitelor, taxelor şi altor venituri la bugetul local prin casieriile serviciului ;
- Verificarea zilnică a borderourilor de încasare a impozitelor, taxelor şi altor venituri
la bugetul local cu chitanţele emise ;
- Depunerea numerarului încasat zilnic la Trezoreria oraşului Huedin ;
- Completarea registrului privind evidenţa documentelor cu regim special (chitanţiere
şi adrese de confirmare debite);
- Realizarea situaţiei centralizatoare privind încasările veniturilor la bugetul local.

5. Alte activităţi

- Întocmirea documentaţiei aferente proiectelor de hotărâri privind aprobarea bugetului

local (fundamentarea veniturilor), stabilirea impozitelor şi taxele locale, aprobarea sau
respingerea înlesnirilor solicitate la plata impozitelor şi taxelor şi a altor proiecte
referitoare la activitatea serviciului;
- Realizarea rapoartelor privind încasarea veniturilor la bugetul local;
- Actualizarea bazelor de date privind impozitele şi taxele datorate de contribuabili,
conform documentelor din dosarul fiscal;
- Redactarea răspunsurilor în activitatea de soluţionare a petiţiilor, conform
prevederilor legale ;

6
 - Arhivarea documentelor, conform prevederilor legale;
- Exercitarea altor atribuţii stabilite prin acte normative, prin hotărâri ale Consiliului
Local sau dispoziţii ale primarului .
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Serviciul impozite şi taxe colaborează cu
următoarele instituţii:
- Ministerul Finanţelor Publice;
- Instanţe judecătoreşti;
- Consiliul Judeţean Cluj;
- Prefectura judeţului Cluj;
- Camera de Conturi Cluj;
- Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj;
- Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Cluj;
- Camera de comerţ şi Industrie Cluj;
- Direcţia Generală a Finanţelor Publice – Cluj;
- Administraţia Financiară şi Trezoreria oraşului Huedin;
- Direcţia Judeţeană de Statistică Cluj;
- Societăţi bancare ;
- Alte instituţii publice.

Dintre principalele acte legislative utilizate de acest serviciu amintim: Legea nr.
571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare aduse de Legea
nr. 343/2006; HG nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului Fiscal, care la fel a
fost modificată şi completată prin HG nr. 1861/2006; OG nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, completată prin OG nr. 35/2006; HG nr. 1050/2004 privind Normele
de aplicare a Codului de procedură fiscală; Ordinul nr. 1528 din 5 decembrie 2006
privind aprobarea unor formulare tipizate pentru stabilirea, constatarea, controlul,
încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a altor venituri ale
bugetelor locale.

IV. Concluzii

Relaţia fiscală dintre administraţia centrală şi autorităţile publice locale este, încă, una
de dependenţă, autorităţile locale nebeneficiind de un cadru de acces la piaţa de credit.
Corespunzător legii şi limitelor acesteia, autorităţilor locale le-ar fi necesară libertatea
deplină de a fixa nivelul impozitelor şi taxelor locale. Astfel fixarea se va face prin corelare
directă la capacitatea de plată a contribuabililor, crescând totodată interesul asupra modului
cum sunt utilizaţi banii.
Pentru o mai bună şi rapidă colectare a impozitelor, ar fi necesară utilizarea unor
mijloace moderne: cardul, biletul la ordin. Utilizarea aceleaşi baze de calcul pentru
stabilirea mai multor impozite ar fi o măsură ce ar diminua timpul necesar operaţiunii de
impunere şi costurile aferente. Pentru valorificarea resurselor financiare locale disponibile
temporar, ar fi oportună infiinţarea unei bănci proprii colectivităţilor locale ce ar crea
posibilitatea finanţării unor lucrări de investiţii, obţinându-se totodată, şi o dobândă pentru
sumele depozitate, lucru ce nu are loc prin trezoreria statului.

7
 Orice decizie financiară locală trebuie să se ia numai în baza unor proiecte, prin
intermediul unor liste de priorităţi a investiţiilor. Ar fi oportună şi întocmirea unui plan
financiar multianual de investiţii.
Veniturile bugetare se formează prin împovărarea contribuabililor, care unii dintre ei
au venituri sub salariul mediu pe economie, în timp ce mulţi ”investitori şi oameni sus puşi
fac averi monstruoase” din activităţi frauduloase.
Este bine-cunoscut faptul că majoritatea oamenilor este nemulţumită de calitatea
serviciilor locale. Pentru o mai bună comunicare între administraţia locală şi cetăţeni, este
necesar ca periodic să se efectueze cercetări (monitorizarea plângerilor, instituirea unor
linii telefonice, chestionarea scrisă) din care să se afle gradul de satisfacere a nevoilor
consumatorilor şi măsura în care serviciile corespund necesităţilor beneficiarilor.
Referitor la formarea profesională, deşi piaţa forţei de muncă abundă în specialişti în
administraţia publică ( care pe lângă pregătirea de specialitate, sunt pregătiţi şi în domeniul
informatic, limbi străine şi au o viziune modernă asupra reformei în administraţie şi
capacităţi de a contribui la realizarea ei), multe din persoanele angajate în administraţia
locală nu au această pregătire, autorităţile investind timp şi bani în formarea lor. Este
nevoie de funcţionari publici profesionişti care să implementeze programele de reformă,
care să fie susţinători fideli ai acesteia, să fie pregătiţi şi aibă cunoştinţele necesare să
răspundă la schimbare. Trebuie acordată o mare atenţie procesului de recrutare,
intervievare şi selecţie a personalului, avându-se în vedere profilul candidatului ideal.
Un lucru deloc îmbucurător este faptul că, potrivit statisticilor, administraţia publică
ocupă un loc fruntaş în cadrul domeniilor corupte. Acest fenomen are o manifestare
piramidală şi stoparea lui ar trebui făcută ”de la vârf”, dar asta nu presupune că nu ar trebui
luată atitudine şi la nivel local. Funcţionarii publici trebuie să dea dovadă de probitate şi
demnitate şi să aibă concepţia că sub aspect moral ei se bucură de autoritate, neavând
dreptul de a se degrada pe sine sau funcţia sa. Pentru a preîntâmpina unele situaţii de acest
fel, ar trebui să li se asigure un sistem de salarizare şi posibilitatea realizării unei cariere
care să atragă şi să menţină oamenii competenţi şi să-i motiveze, iar promovarea lor să se
facă pe criterii de performanţă şi moralitate.
Un impediment în reforma administrativă îl constituie birocraţia excesivă care
determină un circuit lent al documentelor. Trebuie regândit acest circuit prin comasarea
unor proceduri sau prin realizarea lor în cadrul aceluiaş compartiment. Tot în sprijinul
debirocratizării stă şi extinderea utilizării în administraţia publică a tehnologiilor
informatice.
Aşa cum s-a şi propus deja, elaborarea unui cod administrativ şi unul de procedură
administrativă ar conferii coeziune sistemului. După realizarea unei legi a contravenţiilor
prin care putem să spunem că am rezolvat multe probleme care, efectiv, nu aveau cadru
juridic, un Cod al contravenţiilor ar reprezenta definitivarea proiectului.
Realitatea demonstrează că de aproape 10 ani se încearcă adaptarea la transformările
de natură administrativă, politică şi juridică ce au loc în statele dezvoltate. O analiză a
cadrului legislativ şi instituţional arată că nu au fost găsite cele mai bune instrumente
pentru realizarea reformei în administraţie:
- nu s-a reuşit optimizarea procesului decizional, autonomia locală nefiind asumată
complet de autorităţile locale;
- neidentificarea, în mod cert, a responsabilităţilor şi relaţiilor dintre diferite
instituţii;

8
 - descentralizarea este incompletă, nereuşindu-se apropierea de interesul
cetăţeanului, a unor atribuţii şi decizii. Nu s-a reuşit nici transferul complet de resurse
materiale şi financiare care asigură apropierea deciziei de realitatea economică şi care
conferă o mai bună valorificarea a resurselor.
- bugetele colectivităţilor locale sunt dependente în mare măsură de resursele
bugetului de stat, veniturile proprii bugetelor locale nedepăşind 25% din necesarul de
resurse locale, reforma finanţelor vizând, după model european, o cotă de aproximativ
50%.
- o insuficientă comunicare între autoritatea publică şi cetăţean;
- nu s-a reuşit implementarea unui sistem informaţional în toate ramurile
administraţiei;
- există o nemulţumire a cetăţenilor determinată de necorelarea dintre confortul
urban oferit de autorităţi şi suma ridicată de bani pe care trebuie să o verse anual la bugetul
local;
- intrarea în vigoare a Legii finanţelor publice locale a fost amânată datorită
insuficientei pregătiri a acestui moment, consiliile locale şi judeţene neorganizându-şi
propriile compartimente fiscale.
Este evident că începând cu recunoaşterea constituţională a autonomiei locale,
multe legi adoptate în perioada postdecembristă au vizat crearea unui cadru legal necesar
aplicării acestui principiu (Legea privind statutul funcţionarilor publici; Legea privind
răspunderea ministerială; Legea finanţelor publice locale; Legea administraţiei publice
locale; Legea privind dezvoltarea regională) şi, totodată, armonizarea cu legislaţia
europeană. Acest demers a culminat prin obţinerea de către România a statului de parte la
“Carta europeană a autonomiei locale” prin decretul nr.131/1997 şi prin Legea nr.
199/1997.
Cu toate aceste eforturi, sunt încă necesare o serie de măsuri legislative şi
administrative care să confere eficienţă acestui scop.