Universitatea ,,Al. I.

Cuza” Iaşi
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor
Specializarea Administraţie Publică

Servicii publice locale

Studenți:
Apetri Cristi-Alexandru
Dămoc Nicoleta
Rusu Elena-Lorena
Stoica Iuliana-Carla
Anul II, Seria 2, Grupa 2
 Cuprins

ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ. SERVICIUL PUBLIC LOCAL............................3

ORGANIZAREA ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE.................................................4

2.1. Consiliul Județean.................................................................................................................................................4

2.3. Consiliul local........................................................................................................................................................5

2.4. Primarul..................................................................................................................................................................6

III. SERVICII PUBLICE LOCALE......................................................................................7

3.1. Transportul public local........................................................................................................................................8

2
Administrația publică locală. Serviciul public local

Administrația publică locală poate fi privită ca un sistem de organizare

a administrației publice, care pe lângă subordonare, presupune cooperarea
între organele administrative şi exercitarea controlului de către Guvern, fie
direct, fie prin alte autorităţi care îi sunt subordonate. La baza organizării și
funcționării administrației publice locale se află anumite principii.
În ceea ce privește principiile constituționale , în urma modificărilor
aduse Constituției și Legii nr. 215/2001 prin Legea nr. 286/2006, pot fi
identificate următoarele principii: descentralizarea, (care presupune transferul
de competenţă administrativă şi financiară de la nivelul administraţiei publice centrale la
nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul privat), deconcentrarea serviciilor
publice ( în cadrul căreia puterea de decizie aparține centrului, însă unele
decizii pot fi luate și de autoritățile locale deconcentrate- prefect) și
autonomia locală. Prin autonomie locală se întelege dreptul şi capacitatea efectivă a
autorităţilor administraţiei publice locale de a gestiona, administra și soluţiona în numele şi în
interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice. Acest drept se exercită de
consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeţene, autorităţi ale administraţiei publice
locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
Serviciul public local reprezintă un ansamblu de activități și actiuni de utilitate și interes
general, cu caracter permanent și continuu, organizate potrivit specificului cerintelor locale, in
limitele legii și autorizat de administrația publică, în vederea satisfacerii nevoilor sociale.
Calitatea serviciilor publice locale impune respectarea anumitor principii/ reguli:
principiul eficacității, principiul eficienței, principiul echității prestărilor de servicii, principiul
adaptării serviciului public la nevoia socială, principiul descentralizării serviciilor publice
Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și
orașe sunt consiliile locale, comunale și orășenești, ca autorități deliberative și primarii, ca
autorități exceutive.
În asigurarea liberului exercițiu al mandatului (de 4 ani) consiliul județean, consiliul local
și primarul îndeplinesc o funcție de autoritate publică , beneficiind de dispozitiile legii penale cu
privire la persoanele care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Administrația publică locală nu ar putea exista, așadar, dacă nu ar fi investită cu autoritate.

3
Organizarea administrației publice locale

2.1. Consiliul Județean

Consiliul Județean este autoritatea administrației publice locale, constituită la nivel
județean, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării
serviciilor publice de interes județean.
Numărul membrilor fiecărui consiliu județean se stabilește de prefect, în funcție de
populația județului raportată de Institutul Național de Statistică și Studii Economice la data de 1
ianuarie a anului în curs.
Consiliul Județean exercită următoarele atribuții principale:
• coordonează activitatea consiliilor locale ;
• aprobă, la propunerea preşedintelui, regulamentul de organizare şi funcţionare a
consiliului judeţean, numărul de personal în limitele normelor legale, organigrama, statul
de funcţii, regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului propriu de specialitate,
a instituţiilor şi serviciilor publice, precum şi a regiilor autonome de interes judeţean;
• acordă sprijin și asistență tehnică , juridică și de orice altă natură, consiliilor locale;
• adoptă strategii, programe și prognoze de dezvoltare economico-sociale a județului și
urmărește realizarea acestora pe baza propunerilor primite de la consiliile locale;
• asigură construirea, întreținerea și modernizarea drumurilor de interes județean și acordă
sprijin Consiliului local pentru modernizarea drumurilor comunale;
• stabilește orientările privind organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților, precum
și amenajarea teritoriului;
• stabilește impozite și taxe județene precum și taxe speciale pe timp limitat;
• aprobă documentație tehinco-economică pentru lucrările de investiție de interes județean;
• asigură sprijin financiar pentru acțiuni culturale sau desfașurate de cultele religioase
precum și pentru activități educativ-știintifice și sportive;
• înființează instituții sociale și culturale, precum și pentru protecția copilului și asigură
buna lor funcționare , prin alocarea fondurilor necesare;

4
 2.2. Președintele Consiliului Județean reprezintă județul în relațiile cu
celelalte autorități publice, persoane fizice și juridice române și străine precum și în justiție și
răspunde în fața consiliului județean de bună funcționare a administrației publice județene.
Acesta deține un aparat propriu de specialitate, pe care il conduce și-l controlează.

2.3. Consiliul local

Consiliul local îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulamentului de organizare şi
funcţionare şi a Legii 215/2001, privind administrația publică locală, cu modificările şi
completările ulterioare. Recunoscut ca autoritate deliberativă la nivelul unităților administrativ-
teritoriale, consiliul local este reprezentantul oficial al comunităților locale, chemat să
soluționeze problemele curente și strategice ale cetățenilor.
Numărul membrilor fiecărui consiliu se stabilește prin ordin al prefectului în funcție de
populația comunei sau a orașului, raportate de Institutul Național de Statistică și Studii
Economice.
Gruparea atribuţiilor consiliului local în atribuţii organizatorice, atribuţii de management
al serviciilor publice de interes local, atribuţii financiare şi atribuţii care privesc relaţia cu mediul
extern al comunitǎţilor locale, dau contur activitǎţii pe care o desfaşoarǎ.
Consiliul local are urmǎtoarele atribuţii principale:
• alege din rândul consilierilor viceprimarul/ viceprimarii;
• aprobǎ statutul comunei sau al oraşului, precum si regulamentul de organizare si
funcţionare a consiliului;
• avizeazǎ sau aprobǎ, studii, prognoze si programe de dezvoltare economico-sociale, de
organizare şi amenajare a teritoriului;
• aprobǎ bugetul local, împrumuturile, virǎrile de credite şi modul de utilizare a rezervei
bugetare; aprobǎ contul de incheiere a exerciţiului bugetar; stabileşte impozite şi taxe
locale, precum şi taxe speciale;
• administreazǎ domeniul public şi domeniul privat al comunei sau oraşului;
• stabileşte mǎsurile necesare pentru construirea intreţinerea şi modernizarea drumurilor,
podurilor precum şi a întregii infrastructuri aparţinând cǎilor de comunicaţii de interes
local;
• înfiinţeazǎ instituţii publice, societǎti comerciale si servicii publice de interes local.

5
 2.4. Primarul
În calitatea sa de şef al administraţiei publice locale şi al aparatului propriu de specialitate
al autorităţii administraţiei publice locale, primarul asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor,
a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor
consiliului local. Dispune de măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi
instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor, ale celorlalţi conducători ai autorităţilor
administraţiei publice centrale, ale prefectului, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean, în
condiţiile legii. Primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice,
persoane fizice sau juridice, române sau străine, precum și în justiție.
Primarul îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii:
a) atribuţii exercitate în calitate de reprezentant al statului (în cadrul acesteia, primarul
îndeplinește funcția de ofițer de stare civilă și de autoritate tutelară și asigură funcționarea
serviciilor publice locale de profit, atribuții privind organizarea și desfășurarea alegerilor,
referendumului și a recensământului);
b) atribuţii referitoare la relaţia cu consiliul local:
• prezintă consiliului local, în primul trimestru, un raport anual privind starea economică,
socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale;
• elaborează proiectele de strategii privind starea economică, socială și de mediu a unității
administrativ-teritoriale și le supune aprobării consiliului local;
c) atribuţii referitoare la bugetul local:
• exercită funcția de ordonator principal de credite;
• întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le
supune spre aprobare consiliului local;
• inițiază, în condițiile legii, negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emiterea de
titluri de valoare în numele unității administrativ-teritoriale;
d) atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor;
• ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din
domeniile prevăzute la art. 36 alin.(6) lit.a)-d) – consiliul local asigură cadrul necesar
pentru furnizarea serviciilor publice de interes local;
• asigură elaborarea planurilor urbanistice prevăzute de lege, le supune aprobării consiliului
local și acționează pentru respectarea prevederilor acestora;
• emite avizele , acordurile și autorizațiile date în competența sa prin lege și alte acte
normative;

6
 Pentru exercitarea corespunzătoare a atribuţiilor sale, primarul colaborează cu serviciile
publice deconcentrate ale ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale din unităţile administrativ – teritoriale, precum şi cu consiliul local.

III. Servicii publice locale

În consecinţă, consilierii şi primarii sunt administratorii problemelor oraşelor sau

comunelor, care pe seama resurselor (financiare, umane şi materiale) trebuie să sigure buna
funcţionare a serviciilor de interes local.
În ţara noastră serviciile publice locale sunt structurate astfel:
A. INFRASTRUCTURĂ, LOCUINŢE, TRANSPORT:
• urbanism;
• apă şi canalizare;
• întreţinerea străzilor;
• administrarea traficului;
• colectarea şi depozitarea deşeurilor solide;
• iluminatul public;
• protecţia mediului;
• întreţinerea parcurilor şi spaţiilor verzi;
• energie termică;
• administrarea fondului locativ public;
• transport public;
B. ARTĂ, CULTURĂ, EDUCAŢIE:
• biblioteci şi muzee locale;
• teatre şi Săli de concerte;
• grădiniţe şi învăţământ preuniversitar.
C. ASISTENŢĂ SOCIALĂ, SĂNĂTATE:
• cămine de copii şi bătrâni;
• centre pentru tineret;
• spitale şi dotări pentru asistenţa socială;
• programe de asistenţă socială;
7
 • starea civilă.
D. ORDINEA ŞI SIGURANŢA PUBLICĂ:
• gardienii publici;
• protecţia civilă.
E. ACTIVITĂŢI ECONOMICO FINANCIARE:
• administrarea de întreprinderi;
• administrarea pieţelor şi a expoziţiilor;
• servicii financiare.

3.1. Transportul public local

Strategia transportului public de persoane
Transportul public local, organizat în contextul dezvoltării durabile, reprezintă un
serviciu de maximă importanţă pentru colectivităţile umane.
Face parte din categoria transportului public local de călători, transportul de persoane
care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii [12,art. 3,alin 1]:
a) este efectuat pe teritoriul unei localităţi urbane sau rurale, precum şi între localitatea
respectivă şi localităţile limitrofe;
b) se execută pe rute şi cu frecvenţe prestabilite, iar călătorii sunt îmbarcaţi sau
debarcaţi în puncte fixe (staţii);
c) se percepe un tarif de transport, încasat de operatorul de transport.
Relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi prestatorii de servicii de
transport public local de călători se bazează pe raporturi contractuale stabilite în conformitate cu
contractul de concesiune a serviciului respectiv.
În exercitarea competenţelor şi a responsabilităţilor ce le revin, autorităţile
administraţiei publice locale vor urmări gestionarea serviciilor de transport public local de
călători pe criterii de competitivitate şi eficienţă managerială.
Promovarea unui management performant în domeniul transportului public constituie
o cerinţă apodictică pentru administraţia locală.
Obiectivele prioritare ale transportului public sunt:
• îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor prin promovarea calităţii şi eficienţei
transportului public local de călători;
• creşterea calităţii vieţii cetăţenilor prin susţinerea dezvoltării economice a localităţilor şi
prin realizarea unei infrastructuri edilitare moderne;
• acordarea de facilitate unor categorii de persoane;

8
 • asigurarea capacităţii suficiente de transport pe rute aglomerate.
Realizarea obiectivelor prezentate presupune cunoaşterea şi aplicarea anumitor
principii:
• respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale călătorilor ;
• asigurarea deplasăriii în condiţii de siguranţă şi confort;
• protecţia mediului;
• tratament egal şi nediscriminatoriu pentru toţi utilizatorii;
• servicii de calitate, în condiţiile unor tarife accesibile pentru călători;
• administrarea eficientă a bunurilor proprietate publică şi a fondurilor băneşti;
• dezvoltarea durabilă.
Strategia modernizării şi eficientizării transportului public determină cunoaşterea în
analitic a situaţiei prezentate în vederea fundamentării direcţiilor de dezvoltare în perspective,
drept urmare se impune efectuarea unei analize diagnostic care să evidenţieze punctele tari şi
slabe ale mediului intern, oportunităţile şi riscurile mediului extern al comunităţilor locale.
Puncte tari:
• existenţa unei structuri organizaţionale;
• capacitatea de a organiza parteneriate;
• existenţa unui personal pregătit, cu o experienţă vastă în domeniu;
• posibilităţi de cooperare eficientă cu administraţia locală;
• transportul public subvenţionat.
Puncte slabe:
• resurse financiare limitate;
• productivitate scăzută;
• structuri organizaţionale neadaptate la dinamica mediului;
• excedent de personal;
• baza materială uzată fizic şi moral;
• management neperfomant.
Oportunităţi:
• subvenţionarea tarifului de către administraţia publică locală şi centrală;
• cerere mare pentru serviciul transport public;
Riscuri:
• sistem legislativ neactualiazat;
• standardele calităţii serviciilor publice;

9
 • imposibilitatea subvenţionării tarifului de către administraţiile publice.
Analiza diagnostic permite stabilirea măsurilor (direcţiilor) de implementare a stategiei
în practică. Aceste măsuri se grupează în trei categorii:
a) măsuri de natură tehincă şi tehnologică:
• modernizarea şi ecologizarea mijloacelor de transport;
• perfecţionarea infrastructurii;
• retehnologizarea regiilor de transport.
b) măsuri de natură enonomico-financiară:
• creşterea veniturilor;
• reducerea chetuielilor de funcţionare;
• sporirea productivităţii muncii.
c) măsuri de natură managerială:
• reorganizarea activităţii generale;
• optimizarea cererii cu oferta de transport prin creşterea atractivităţii transportului în
comun.

10
 Concluzii

Importanţa administraţiei publice provine din implicarea acesteia în sfera interesului

public, respectiv în necesităţile vitale ale societăţii, necesităţi care nu pot fi satisfăcute de un
individ sau de initiaţive private. Acest drept se exercită de consiliile locale şi primari , precum şi
de consiliile judeţene ,autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal, egal,
direct, secret şi liber exprimat.
Raporturile dintre autorităţile administraţiei publice locale din comune şi oraşe şi
autorităţile administraţiei publice de la nivel judeţean se bazează pe principiul autonomiei,
legalităţii, responsabilităţii, cooperării şi solidarităţii în rezolvarea problemelor întregului judeţ.
In relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi consiliul judeţean, pe de o parte,
precum şi între consiliul local şi primar, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.
Strategia transportului public de personae trebuie făcută într-un mod rațional, șI trebuie
să avem în vedere posibilitățile materiale de care dispune localitatea respectivă, infrastructura
localității (calitatea șoselelor), numărul de locuitori, dar cel mai important este ca această
strategie să se raporteze strict la realitățile sociale.
Pe de altă parte, un rol important îl are și relația dintre prestatorii de servicii de transport
public local și autoritățile administrației publice locale, pentru că dacă nu există o bună
coordonare la nivel local, strategia ar putea fi sortită eșecului și astfel cetățenii ar fi nemulțumiți
de serviciile oferite.

11
 Bibliografie

1. Alexandru, Ioan, Drept administrativ, Editura Lumina Lex,

București, 2005
2. Iorgovan, Antonie, Tratat de drept administrativ, Editura All Beck,
București, 2005
3. Filip, Petru, Managementul administrației publice locale, Editura
Economica, București, 2007
4. Munteanu,Vasile, Management public local, Editura TipoMoldova,
Iași, 2003
5. Viorica, Maria, Bedrule, Grigoruța, Managementul serviciilor
publice, Editura Tehnopress, Iași, 2008
6. Legea nr. 215/2001- Legea administrației publice locale

12