Proiect: „FIECARE OM CONTEAZĂ!

Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale

existente asupra calității vieții acestora” COD: SIPOCA 575 (SMIS 126131)

Politică publică națională care vizează persoanele fără

adăpost

Sub-activitatea A.2.4. Parcurgerea tuturor etapelor ciclului politicii publice

aferente elaborării și aprobării sale din cererea de finanțare

0
Cuprins

Listă abrevieri ................................................................................ 3

1 Introducere .............................................................................. 5
2 Strategia privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost 2021-
2027 ............................................................................................ 5
2.1 Introducere ................................................................................5
2.2 Informații generale relevante (descrierea situaţiei actuale pe baza
indicatorilor socio-economici) .................................................................7
2.3 Priorități, politici şi cadru juridic existente....................................... 10
2.3.1 Analiza strategiilor de dezvoltare a serviciilor sociale la nivelul orașelor
reședință de județ și a sectoarelor municipiului București .................................... 12
2.3.2 Analiza strategiilor județene de dezvoltare a serviciilor sociale cu trimitere
la grupul țintă persoane fără adăpost .............................................................. 14
2.3.3 Analiza Programului de Guvernare din perspectiva problematicii incluziunii
sociale a PFA .............................................................................................. 15
2.3.4 Analiza Strategiilor sectoriale și generale ale autorităților adiminstrației
publice centrale inițiatoare de proiecte de acte normative din perspectiva
problematicii incluziunii sociale a PFA ............................................................. 17
2.3.5 Analiza bunelor practici internaționale privind grupul țintă persoane fără
adăpost 26
2.3.6 Analiza problemelor care apar pe parcursul guvernării și care au un impact
economic, social și ecologic semnificativ .......................................................... 28
2.3.7 Priorități în adresarea fenomenului persoanelor fără adăpost .................. 29
2.4 Definirea problemei .................................................................... 30
2.4.1 Cauzele și efectele problemei............................................................. 32
2.4.2 Grup țintă afectat de politica publică: operaționalizare concept persoană
fără adăpost............................................................................................... 35
2.5 Obiective ................................................................................. 41
2.6 Principii generale ....................................................................... 43
2.7 Direcții de acțiune ..................................................................... 45
2.8 Rezultate și indicatori ................................................................. 56
2.9 Implicații (bugetare și juridice) ...................................................... 58
2.10 Mecanism de elaborare, implementare, monitorizare și evaluare ............ 59
3 Planul de acțiune pentru perioada 2021-2027 în vederea implementării
Strategiei naționale privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost .62
3.1 Introducere .............................................................................. 62
4 Propunere de Politică Publică ......................................................82
4.1 SECȚIUNEA 1 – Argumente pentru iniţierea propunerii de politică publică . 82
4.1.1 Definirea problemei ......................................................................... 82
4.1.2 Cauze și efecte................................................................................ 84
4.1.3 Grupuri afectate/vizate .................................................................... 86

1
 4.1.4 Date care susțin definirea problemei ................................................... 86
4.1.5 Implicații ale lipsei de acțiune guvernamentală în domeniu ...................... 99
4.2 SECȚIUNEA 2 – Scopul și obiectivele propunerii de politică publică ........ 101
4.2.1 Scopul propunerii de politică publică ................................................. 101
4.2.2 Obiectivul general ......................................................................... 101
4.2.3 Obiectivele specifice ...................................................................... 102
4.2.4 Obiectivele operaționale ................................................................. 105
4.3 SECȚIUNEA 3 – Descrierea opțiunilor de soluționare a problemei/problemelor
identificate .................................................................................... 106
4.3.1 Opțiunea 0: Non-acțiunea guvernului ................................................. 106
4.3.2 Opțiunea 1: Dezvoltarea serviciilor sociale ce adresează nevoile persoanelor
fără adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora ..................................... 106
4.3.3 Opțiunea 2: Introducerea unui beneficiu de asistență socială adresat
persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora .................... 115
4.4 SECȚIUNEA 4 – Identificarea și evaluarea impactului .......................... 120
4.4.1 Impact aferent opțiunii 1 – Dezvoltarea serviciilor sociale ce adresează
nevoile persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora .......... 120
4.4.1.1 Impact bugetar și financiar .................................................................. 120
4.4.1.2 Impact social ................................................................................... 124
4.4.1.3 Impact economic și asupra mediului de afaceri ........................................... 125
4.4.1.4 Impactul asupra mediului înconjurător .................................................... 128
4.4.2 Impact aferent opțiunii 2 – Introducerea unui beneficiu de asistență socială
adresat persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora ......... 129
4.4.2.1 Impact bugetar și financiar .................................................................. 129
4.4.2.2 Impact social ................................................................................... 130
4.4.2.3 Impact economic și asupra mediului de afaceri ........................................... 131
4.4.2.4 Impactul asupra mediului înconjurător .................................................... 132
4.5 SECȚIUNEA 5 – Selectarea opțiunii ................................................ 133
4.6 SECȚIUNEA 6 – Procesul de consultare publică ................................. 135
4.7 SECȚIUNEA 7 – Măsuri post-adoptare.............................................. 136
4.7.1 Plan de acțiune pentru opțiunea recomandată ..................................... 136
4.7.2 Monitorizarea și evaluarea politicii publice ........................................ 138
4.7.2.1 Monitorizarea politicii publice .............................................................. 138
4.7.2.2 Evaluarea politicii publice ................................................................... 138
4.8 ANEXA 1. Legislație specifică relevantă la care s-a făcut referire în
pregătirea propunerii de politică publică ................................................ 140
4.9 ANEXA 2. Rețeaua de servicii sociale adresate persoanelor fără adăpost, în
baza Registrului electronic unic al serviciilor sociale, pus la dispoziție în noiembrie
2020, incluzând informații la nivelul anului 2019 ..................................... 141
4.10 ANEXA 3. Referințe bibliografice .................................................. 145

2
Listă abrevieri

Acronim Descriere
AAPL Autorități ale administrației publice locale
AJOFM Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
AJPIS Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială
ANES Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați
ANL Agenția Națională pentru Locuințe
ANOFM Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
ANPD Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi
ANPDCA/ Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și
ANDPDCA Adopții
ANPIS Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială
CATI Computer-Assisted Telephone Interviewing (anchetă telefonică asistată de
calculator)
CdS Caiet de sarcini
CNAS Casa Națională de Asigurări de Sănătate
DAS Direcția de Asistență Socială
DGASPC Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
DPSS Direcția Politici Servicii Sociale (din cadrul MMPS)
DSP Direcția de Sănătate Publică
ETHOS European Typology of Homelessness and Housing Exclusion
ETHOS LIGHT European Typology of Homelessness and Housing Exclusion LIGHT
FEANTSA European Federation of National Organisations Working with the Homeless
FEDR Fondul European pentru Dezvoltare Regională
FSE Fondul Social European
FSS Furnizori servicii sociale
HG Hotărârea Guvernului
IGSU Inspectoratul General pentru Situații de Urgență
INS Institutul Național de Statistică
IP Instituția Prefectului
ÎL Întâlnire de lucru
MAI Ministerul Afacerilor Interne
MEC Ministerul Educației Naționale
MIPE Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene
MLPDA Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
MMFPSPV Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice
MMPS Ministerul Muncii și Protecției Sociale
MS Ministerul Sănătății
ODD Obiective de Dezvoltare Durabilă
ONG Organizație neguvernamentală
OP Obiectiv Operațional
OS Obiectiv Specific
OT Ofertă tehnică
PFA Persoană fără adăpost
PHG Proiect hotărâre de guvern
PIB Produs Intern Brut
PIN Program de interes național
PIS Pachet de Investiții Sociale
PPP Propunere de Politică Publică

3
Acronim Descriere
PSCD Planul Sectorial de Cercetare-Dezvoltare
RPL Recensământul Populației și Locuințelor
SM Stat membru
SPAS Serviciu Public de Asistență Socială
SRSS Structural Reform Support Service (European Comission)
TSI Technical Support Instrument (TSI) Programme
UAT Unitate Administrativ Teritorială
UE Uniunea Europeană
UPU Unitate de Primiri Urgențe
VAB Valoarea Adăugată Brută

4
1 Introducere
Prezentul document este realizat în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ!
Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente
asupra calității vieții acestora”- SIPOCA 575 (SMIS 126131), implementat de Ministerul
Muncii și Protecției Sociale și reprezintă Livrabilul O politică publică națională privind
persoanele fără adăpost.
Conform celor agreate în cadrul întâlnirii de lucru organizată în perioada 17-19 martie
2021, la care au participat experți ai Prestatorului și experți ai Beneficiarului, politica
publică națională elaborată în cadrul prezentului proiect vizează redactarea unei
Strategii naționale privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru
perioada 2021-2027, a unui Plan de acțiune pentru perioada 2021-2027 în vederea
implementării Strategiei naționale privind incluziunea socială a persoanelor fără
adăpost, și a unei Propuneri de politică publică (PPP), ce îmbracă forma unui Program
de interes național pentru dezvoltarea serviciilor sociale adresate persoanelor fără
adăpost (PIN).
Documentele mai sus menționate, respectiv Strategia națională privind incluziunea
socială a persoanelor fără adăpost pentru perioada 2021-2027, Planul de acțiune pentru
perioada 2021-2027, și Programul de interes național pentru dezvoltarea serviciilor
sociale adresate persoanelor fără adăpost, urmează a fi aprobate prin intermediul unui
Proiect de hotărâre de guvern (PHG) și al unei note de fundamentare (NF), ce pot fi
consultate în documentul Livrabil Proiect de hotărâre de guvern și proiect de notă de
fundamentare a acestuia.
Așadar, prezentul document reprezintă politica publică națională privind persoanele
fără adăpost ce a fost elaborată în cadrul prezentelui proiect, incluzând după cum
urmează:
 Strategia națională privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru
perioada 2021-2027, ce poate fi consultată în cadrul capitolului 2 a prezentului
raport;
 Planul de acțiune pentru perioada 2021-2027 în vederea implementării Strategiei
naționale privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost, ce poate fi
consultat în cadrul capitolului 3 a prezentului raport;
 Propunerea de politică publică ce rezolvă o problemă punctuală a persoanelor
fără adăpost, inclusă în capitolul 4 a acestui document.

2 Strategia privind incluziunea socială a persoanelor fără

adăpost 2021-2027
2.1 Introducere
Obiectivul politicilor elaborate de Guvernului României este ca toți cetățenii să aibă
oportunități egale de a participa în societate, să fie apreciați și valorizați, să trăiască
5
în demnitate, iar nevoile lor elementare să fie satisfăcute. Strategia privind incluziunea
socială a persoanelor fără adăpost 2021-2027 și Planul de acțiune pentru perioada
2021-2027 vor permite României să înregistreze progrese în combaterea fenomenului de
excluziune socială care afectează grupul vulnerabil persoane fără adăpost în acord cu
cele asumate din perspectiva obiectivelor Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă,
respectiv, ale Strategiei naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030 și,
implicit, cu principiile Pilonului Social European.
Aprobarea cadrului strategic național de politică pentru incluziune socială și reducerea
sărăciei, este o condiție favorizantă pentru implementarea fondurilor europene
aferente cadrului financiar multianual 2021-2027. Prin Legea nr. 292/2011 - Legea
asistenţei sociale (art. 6, lit. cc), cu modificările și completările ulterioare procesul de
incluziune socială a fost definit ca ansamblul de măsuri şi acţiuni multidimensionale din
domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii,
informării-comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii
excluziunii sociale şi asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele
economice, sociale, culturale şi politice ale societăţii. Măsurile de prevenire şi
combatere a sărăciei şi riscului de excluziune socială se înscriu în cadrul general de
acţiuni multidimensionale ale procesului de incluziune socială prin care se asigură
oportunităţile şi resursele necesare pentru participarea persoanelor vulnerabile în mod
deplin la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii, precum şi la procesul de
luare a deciziilor care privesc viaţa şi accesul lor la drepturile fundamentale.
Armonizarea politicilor destinate cunoaşterii, prevenirii şi combaterii situaţiilor care
determină sărăcia şi riscul de excluziune socială se realizează în cadrul Mecanismului
naţional pentru promovarea incluziunii sociale în România, Ministerul Muncii și
Protecției Sociale - MMPS având saracina de a analiza anual, la nivel naţional, datele
privind sărăcia şi excluziunea socială, identificând factorii care contribuie la incluziunea
socială a grupurilor vulnerabile.
În 2018 Comisia Europeană a lansat pachetul legislativ pentru implementarea fondurilor
europene aferente cadrului financiar multianual 2021-2027, care prevede o serie de
condiții favorizante, implementarea cadrului strategic național de politică pentru
incluziunea socială și reducerea sărăciei aflat în responsabilitatea Ministerului Muncii și
Protecției Sociale- MMPS reprezentând o astfel de condiție favorizantă. Această condiție
favorizantă prealabilă vizează atât investițiile din FSE, cât și FEDR care contribuie la
incluziunea socială a persoanelor, grupurilor și comunităților dezavantajate și
vulnerabile.
Strategia națională privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru
perioada 2021-2027 și Planul de acțiune aferent perioadei 2021-2027 au fost elaborate
în cadrul proiectului „FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor persoanelor fără
adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora”
SIPOCA 575 (SMIS 126131) în perioada 2019-2021 pe baza unor studii de fundamantare
desfășurate în cadrul priectului menționat. La baza studiilor de fundamantare stau
cercetări de tip calitativ și cantitativ care au avut în vedere identificarea problemelor și
nevoilor persoanelor fără adăpost, evaluarea impactului servicilor sociale asupra
persoanelor fără adăpost și identificarea și localizarea persoanelor fără adăpost.

6
Documentul de fundamentare este reprezentat de „Raport de analiză calitativă și
cantitativă a datelor colectate cu instrumentele dezvoltate, precum și a problemelor
cu care se confruntă acest grup vulnerabil al persoanelor fără adăpost”, realizat tot în
cadrul proiectului menționat și publicată pe pagina de internet a Ministerului Muncii și
Protecției Sociale - MMPS.
Fenomenul persoanelor fără adăpost și riscul de excludere de la locuire sunt abordate în
primul rând de Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei
pentru perioada 2015-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr 383/2015 și de
proiectul de Strategie națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru
perioada 2021-2027. Această strategie se concentrează pe locuințele sociale și pe
îmbunătățirea accesibilității și a calității fondului existent de locuințe - ca soluție
principală atât la riscurile lipsei de adăpost, cât și la excluderea de la locuire.
Datele culese prin cercetările de tip calitativ și cantitativ din cadrul proiectului
FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului
serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” SIPOCA 575 (SMIS 126131) au
demonstrat însă necesitatea dezvoltării unei strategii naționale destinate grupului țintă
persoane fără adăpost, persoane fără adăpost definite în baza taxonomiei ETHOS LIGHT
drept persoane care locuiesc în condiții mizere, persoane aflate în adăposturi de
urgență, persoane aflate în centre pentru persoane fără adăpost, persoane aflate în
diferite instituții, persoane care trăiesc în locuințe non-convenționale datorită lipsei
unei locuințe, persoane fără adăpost care locuiesc temporar în locuințe convenționale
care aparțin unor membri ai familiei sau unor prieteni (datorită lipsei unei locuințe
proprii).

2.2 Informații generale relevante (descrierea situaţiei actuale pe baza indicatorilor

socio-economici)

Fenomenul persoanelor fără adăpost și al deprivării severe de locuire există în toate

țările europene. Lipsa datelor fiabile cu privire la cuantificarea fenomenului
persoanelor fără adăpost ridică probleme serioase în înțelegerea naturii, cauzelor și
acțiunilor eficiente necesare pentru a aborda acest grup cu o vulnerabilitate crescută
la fenomenul de excluziune socială.
În literatura de specialitate (Briciu, C., 2014; European Comission, 2007) pot fi
identificate 3 categorii de surse de date principale pentru colectarea informațiilor
referitoare la persoanele fără adăpost:
(1) Anchetele în rândul furnizorilor de servicii sociale, care permit cuantificarea
persoanelor fără adăpost care locuiesc în stradă, adăposturi de noapte sau
accesează alte tipuri de servicii sociale dezvoltate pentru acest grup țintă sau
anchete ale autorităților publice locale pentru a estima numărul persoanelor
fără adăpost care accesează servicii sociale;

7
 (2) Înregistrări administrative utilizate de mai multe țări pentru a culege statistici
referitoare la numărul și profilul persoanelor fără adăpost. Acestea includ
registre naționale oficiale și registre oficiale ale furnizorilor de servicii sociale;
(3) Date generale despre populație sau recensăminte, utilizate pentru a colecta
informații despre anumite categorii de persoane fără adăpost.

Literatura de specialitate dezvoltată cu privire la fenomenul persoanelor fără adăpost

din România (Salvați copiii, 2009, 2014; Teșliuc et al, 2015, Lancione, 2019) indică o
slabă documentare prin informații empirice a acestui fenomen. Puținele cercetări
întreprinse s-au desfășurat într-un număr redus de localități, cu frecvență redusă și de
obicei au vizat doar o parte din populația aflată în stradă (copiii și tinerii, cel mai
adesea). Unele studii mai vechi sunt bazate pe estimări ale autorităților locale, fără
posibilitatea verificării de către cercetători a validității datelor. Prin urmare, se poate
spune că nu există nici o estimare adecvată asupra dimensiunilor fenomenului la nivel
național și nici asupra cauzelor și profilului problemei sociale (Briciu, 2014). Ultimul
recensământ, cel din 2011, și-a propus, printre altele, estimarea numărului de
persoane fără adăpost, dar rezultatul a indicat un număr de 1524 de persoane fără
adăpost1, valoare cu mult diminuată2 față de estimările autorităților publice locale și
organizațiilor non-guvernamentale (Briciu, 2014). Acest lucru a fost determinat și de
metodologia de cuantificare a acestor persoane utilizată în cadrul recensământului,
fiind luate în calcul așa după cum precizam mai sus categoriile de persoane fără
acoperiș și parte din cele fără locuință din tipologia ETHOS, ignorând toate celelalte
categorii.
Din analiza datelor de recensământ reiese faptul că persoanele fără adăpost trăiesc
majoritar în mediul urban, o treime din populația declarată persoană fără adăpost
fiind localizată în capitală. Aceleași date de recensământ indică faptul că această
categorie vulnerabilă se concentrează majoritar în orașe reședință de județ (peste
85%), fenomenul fiind mai pregnant în rândul persoanelor de sex masculin și afectând în
special adulții de vârstă activă (între 25 și 64 de ani). Aceleași date de recensămănt
(2011) indicau faptul că 1 din 10 persoane erau copii. Procesul cuantificării prin
recensământ național a persoanelor fără adpăost va continua și în viitorul Recensămînt
al populației și locuințelor programat a fi implementat prin structurile sale teritoriale și
de către INS în 20213.
Fenomenul persoanelor fără adăpost și riscurile de excludere de la locuință au crescut și
s-au diversificat într-un ritm mult mai rapid decât răspunsurile sistemelor publice la
această realitate socială. Persoanele care locuiesc în condiții mizere au fost estimate
în 2009 la aproximativ 15.000 la nivel național, cu o concentrație ridicată (88%) în
marile orașe și municipii, în special în București cu aproximativ 5.000 de persoane,
dintre care cel puțin un sfert erau copii și tineri cu vârsta sub 35 de ani (Pop, 2019).
Analiza din raportul ESPN (2019) de țară al României privind Strategii naționale de
combatere a lipsei unui adăpost și a excluderii de la locuire (National strategies to
1
Eurostat, România, date de recensământ, 2011 (People in households (Detailed household status) (HC48) by hst, geo -
Primary homeless persons.
2
Separat au fost cuantificate în cadrul RPL 2011 persoanele care locuiau în locuințe neconvenționale numărul acestora
fiind de 165.000.
3
Ordonanț a de urgență nr. 19/2020 privind organizarea ș i desfăș urarea recensământului populației și locuințelor din
Româ nia ın anul 2021, completată prin Legea 178/2020.
8
fight homelessness and housing exclusion) indică faptul că datele disponibile nu permit
o evaluare exactă a dinamicii fenomenului, furnizorii de servicii sociale fiind de acord
că profilul persoanelor fără adăpost de pe stradă s-a schimbat în ultimele decenii.
Ponderea adulților tineri care locuiesc pe stradă a crescut și au apărut două noi
categorii de persoane fără adăpost: persoanele în vârstă (din cauza escrocheriilor
imobiliare) și familiile întregi (din cauza evacuărilor). Mulți dintre aceștia sunt etnici
romi.
Noua dinamică înregistrată indică o schimbare a cauzelor lipsei unui adăpost de la
motive individuale (de exemplu, dependența de droguri, violența și dezintegrarea
familiei, divorțul și/sau decesul unui membru al familiei) la motive structurale
(evacuări în masă datorate recuperării proprietăților, lipsa politicilor de sprijin pentru
locuințe și fond insuficient de locuințe sociale). A apărut o nouă formă de excludere de
la locuire, transformând persoanele fără adăpost într-o realitate colectivă și segregată -
comunități marginalizate și habitate informale, înrădăcinate în realitățile economice
post-comuniste, dar care se consolidează și se dezvoltă din cauza lipsei unei strategii de
locuință (Banca Mondială, 2014). Numărul de oameni care trăiesc în aceste comunități
depășește cu mult numărul de oameni de pe stradă - aproximativ 165.000 de persoane
locuiau în locuințe neconvenționale conform recensământului din 2011. Parlamentul
European a solicitat în mai multe rânduri Comisiei Europene să abordeze nivelul în
creștere al excluziunii locative, conform Principiului 19 al Pilonului european al
drepturilor sociale, care prevede că trebuie asigurat accesul la locuințe sociale sau
la o asistență pentru locuințe de bună calitate pentru persoanele aflate într-o
situație dificilă.
Literatura de specialitate (Briciu, 2014; Paraschiv, 2015) indică necesitatea
evaluării lipsei de adăpost la nivel național și în special în marile orașe, pentru a
începe elaborarea unor politici adecvate. Deși lipsa de adăpost este evazivă pentru
măsurare, sistemele de informații complete pot fi construite pe mai multe seturi de
date, extrase din registre și sondaje. Crearea unui sistem de înregistrare și
monitorizare a persoanelor fără adăpost necesită colaborarea între instituțiile
publice și ONG-uri. În România, pentru moment, lipsesc surse solide de date pentru
toate aceste domenii. Anchetele tematice ar trebui să furnizeze estimări ale numărului
de persoane fără adăpost și ale tipurilor de persoane fără adăpost, cauzele și efectele
fenomenului, precum și nevoile și oportunitățile de reintegrare socială. Cercetările
trebuie să ofere, de asemenea, un răspuns mai riguros cu privire la cauzele lipsei de
adăpost din România, pentru a înțelege ce grupuri sociale sunt expuse riscului.
Estimarea dimensiunii fenomenului persoanelor fără adăpost prin ancheta desfășurată în
cadrul proiectului FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost
și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” SIPOCA 575
(SMIS 126131) a indicat în principal un proces deficitar de cuantificare a fenomenului la
nivelul factorilor implicați în gestionarea problematicii persoanelor fără adăpost. Mai
puţin de jumătate dintre reprezentanţii instituţiilor participante la ancheta de teren
(43,9%) afirmă că au cunoştinţă de existenţa unor iniţiative/campanii de identificare a
numărului de persoane fără adăpost la nivelul localităţilor lor. Estimarea numărului de
persoane fără adăpost în plan local este percepută de instituţiile respondente ca fiind
mai degrabă o acţiune dificilă, dar necesară, numprul de persoane fără adăpost fiind în
9
creștere pe fondul crizei generate de pandemia de SARS-COV 2. Dificultatea estimării
este cauzată de lipsa unor acţiuni ferme de identificare şi monitorizare a persoanelor
fără adăpost, aşa cum rezultă şi din analiza interviurilor semistructurate cu furnizorii de
servicii sociale. Dezvoltarea unei strategii specifice persoanelor fără adăpost constituie
astfel un pas important în abordarea integrată a fenomenului persoanelor fără adăpost
în România cu scopul reducerii numărului acestora.

2.3 Priorități, politici şi cadru juridic existente

Pentru identificarea problemei documentului de politică publică elaborat s-a pornit în

primă fază de la analiza strategiilor locale de dezvoltare a serviciilor sociale
identificate la nivelul orașelor reședință de județ, precum și la nivelul celor 6 sectoare
ale municipiului București. Obiectivul principal al acestui tip de anliză a fost acela de a
identifica interesul autorităților administrației publice locale cu responsabilități în
domeniu față de grupul vulnerabil persoane fără adăpost așa cum este definit acesta în
Legea asistenței sociale nr. 292/2011 cu modificarile si completarile ulterioare4 si
masura in care acest grup vulnerabil a fost vizat de strategii. Analiza a fost extinsă
ulterior și la nivelul strategiilor județene de dezvoltare a serviciilor sociale cu trimitere
la grupul țintă persoane fără adăpost.

În conformitate cu Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările

ulterioare și HG 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor cadru de organizare şi
funcționare a serviciilor publice de asistență socială şi a structurii orientative de
personal, fiecare unitate administrativ teritorială are obligația de a elabora strategii
locale de dezvoltare a serviciilor sociale.

În scopul identificării interesului autorităților cu responsabilități în domeniu față de

problematica grupului vulnerabil persoane fără adăpost, în cadrul acestei etape a fost
utilizată metoda analizei de conținut a documentelor publice disponibile on-line (de tip
strategii locale de dezvoltare a serviciilor sociale și strategii județene de dezvoltare a
serviciilor sociale cu trimitere la grupul țintă persoane fără adăpost), fiind realizată o
analiză cantitativă privind existența referințelor la grupul țintă persoane fără adăpost în
cadrul acestor strategii.

Pentru realizarea analizei cantitative au fost avute în vedere următoarele dimensiuni

de conținut:

► Referințe la grupul țintă persoane fără adăpost – secțiunea privind contextul din
Strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale identificate la nivel de oraș
reședință de județ/sectoare ale municipiului București;

4
Art. 6, lit. z). persoanele fără adăpost reprezintă o categorie socială formată din persoane singure ori
familii care, din motive singulare sau cumulate de ordin social, medical, financiar, economic, juridic ori din
cauza unor situații de forță majoră, trăiesc în stradă, locuiesc temporar la prieteni sau cunoscuți, se află în
incapacitate de a susține o locuință în regim de închiriere ori sunt în risc de evacuare, se află în instituții
sau penitenciare de unde urmează ca, în termen de 2 luni, să fie externate, respectiv eliberate și nu au
domiciliu ori reședință.
10
 ► Referințe la grupul țintă persoane fără adăpost – secțiune privind grupul țintă din
Strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale identificate la nivel de oraș
reședință de județ/sectoare ale municipiului București;
► Referințe la grupul țintă persoane fără adăpost – secțiune privind Planul de
măsuri, anexă la Strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale identificate la nivel
de oraș reședință de județ/sectoare ale municipiului București (cu identificarea
instituțiilor responsabile);
► Referințe la termene, indicatori, responsabili, surse de finanțare, mecanisme de
monitorizare și evaluare.

Motoare de căutare utilizate: Google Chrome

Cuvinte/asociații de cuvinte utilizate: strategie de dezvoltare a serviciilor sociale

pentru municipiul/orașul/strategii județene pentru dezvoltarea servciilor
sociale/persoane fără adăpost/grupuri vulnerabile.

Perioada de analiză în cadrul proiectului Sipoca 575: septembrie 2020 - octombrie 2020

Limite metodologice:

► Neuniformitatea pattern-ului de postare a acestor strategii pe site-urile publice

ale instituțiilor cu responsabilitate în dezvoltarea/implementarea lor;
► Vizibilitate redusă a acestor strategii pe site-urile publice ale instituțiilor cu
responsabilitate în dezvoltarea/implementarea lor.

Procesul de fundamentare a problemei documentului de politică publică elaborat

(Strategia privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru perioada 2021-
2027 și Planul de acțiune pentru perioada 2021-2027) a fost completat de o analiză de
bune practici internaționale privind grupul țintă persoane fără adăpost axată pe:

(1) identificarea de obiective operaționalizate în strategii naționale dedicate

persoanelor fără adăpost din țări europene;
(2) identificarea de măsuri implementate prin strategii naționale dedicate persoanelor
fără adăpost în țări europene;
(3) operaționalizarea conceptului persoană fără adăpost (PFA) în strategiile identificate.

În acest sens a fost propusă o structură de analiză a strategiilor naționale identificate în

țări membre care să acopere cele 3 obiective. Scopul sistematizării informațiilor pe
structura propusă a fost acela de a permite definirea obiectivelor și beneficiarilor
politicii publice pe baza cercetării de birou.

Au fost analizate, de asemenea Programul de Guvernare existent în perioada de

elaborare a documentului de politică publică, strategiile sectoriale și generale ale
autorităților publice centrale inițiatoare de proiecte de acte normative, precum și
problemele care apar pe parcursul guvernării și care au un impact economic, social și
ecologic semnificativ asupra politicii publice definite.

11
 2.3.1 Analiza strategiilor de dezvoltare a serviciilor sociale la nivelul
orașelor reședință de județ și a sectoarelor municipiului București
În urma cercetării de birou realizate la nivelul celor 41 de orașe reședință de județ și a
celor 6 sectoare ale municipiului București a fost identificat un număr total de 22 5
strategii de dezvoltare a serviciilor sociale care pot fi accesate public, pe paginile web
ale instituțiilor responsabile.

Analiza de conținut a documentelor care fac referire la strategiile de dezvoltare a

serviciilor sociale la nivelul orașelor reședință de județ și a sectoarelor municipiului
București a reliefat următoare:

► Persoanele fără adăpost nu sunt menționate clar ca grup țintă distinct în

secțiunea de Context a strategiilor, decât în 8 din cele 22 de strategii
identificate. În rest, ele sunt mai degrabă asimilate altor categorii de grupuri
vulnerabile. Referințele la persoanele fără adăpost ca parte a grupului țintă
identificat la nivelul strategiilor se regăsesc în 20 dintre cazuri;

► În cazul a 21 de strategii din numărul total de 22 de strategii identificate există

și un set de măsuri care răspunde nevoilor și dificultăților cu care se confruntă
acest grup vulnerabil. Printre acestea se numără dezvoltarea şi finanțarea
serviciilor sociale personalizate, asigurarea cazării persoanelor fără adăpost,
dezvoltarea/extinderea de adăposturi de noapte și a centrelor de sprijin,
strategii de reintegrare pe piața muncii, reducerea numărului de persoane fără
adăpost;

► Alte măsuri specifice incluse în strategii vizează: servicii de consiliere și

informare, intervenții specializate și servicii integrate la nivel comunitar,
înființarea și actualizarea continuă a unei baze de date care să cuprindă date
privind beneficiarii, ajutoare financiare și medicale, asistență medicală,
psihologică și profesională;

► Din cele 21 de strategii locale care includ referințe la persoane fără adăpost în
secțiunea Plan de măsuri, 19 au desemnate instituții responsabile cu punerea în
practică a măsurilor și termene definite pentru implementarea măsurilor
specificate;

► 7 din cele 21 strategii locale care includ referințe la persoanele fără adăpost în
secțiunea Plan de măsuri conțin și indicatori asociați implementării măsurilor;

5
Orașele reședință de județ și sectoarele municipiului București la nivelul cărora au fost identificate strategii sunt: Alba
Iulia, Bacău, Brașov, Călărași, Constanța, Sfântu Gheorghe, Târgoviște, Craiova, Târgu Jiu, Piatra Neamț, Ploiești, Zalău,
Sibiu, Alexandria, Timișoara, Focșani și sectoarele 1, 2, 3, 4, 5 și 6 ale municipiului București.

12
 ► 19 din cele 21 de strategii locale care includ referințe la persoanele fără adăpost
în secțiunea Plan de măsuri includ surse de finanțare necesare sprijinirii
măsurilor cuprinse în plan;

► Mecanisme de monitorizare și evaluare au fost definite în rândul a 20 din cele 21

strategii locale care includ referințe la persoanele fără adăpost în secțiunea Plan
de măsuri.

Dintre orașele reședință de județ a căror perioadă de implementare a strategiei se

finalizează în anul 2020, a fost identificat un singur proiect de hotărâre, la nivelul
orașului Zalău, pentru perioada 2021-2026.

Din rândul strategiilor de dezvoltare a serviciilor sociale la nivelul orașelor reședință de

județ și a sectoarelor municipiului București se evidențiază ca exemplu de bune practici
strategia elaborată la nivelul orașului reședință de județ Timișoara. Acestă strategie
poate fi considerată un exempu de bune practici întrucât conține aproape toate
elementele unei strategii riguros elaborate6.. Elementele incluse în structura strategiei
alături de interesul față de grupul țintă persoane fără adăpost, manifestat prin definirea
de măsuri specifice adresate acestui grup, indică existența unei baze adecvate
implementării eficiente care să conducă la obținerea rezultatelor așteptate.

Aplicarea metodei analiza de conținut în cazul documentelor care fac referire la

strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale la nivelul orașelor reședință de
județ/sectoare ale municipiului București indică următoarele:

► Există un interes crescut de includere a categoriei vulnerabile persoană fără

adăpost în Strategiile de servicii sociale identificate: 91% referințe la grupul țintă
persoane fără adăpost în secțiunea grup țintă a strategiilor identificate, 95%
referințe la grupul țintă persoane fără adăpost în planul de măsuri al strategiilor
identificate și 36% referințe la grupul țintă persoane fără adăpost în secțiunea
context a strategiilor identificate. Acest lucru semnifică o recunoaștere a
dimensionării crescute a acestui grup vulnerabil, o metodologie de identificare
unitară la nivel național a acestor persoane fiind oportună;
► Marea majoritate a strategiilor locale care includ măsuri definite pentru categoria
vulnerabilă persoană fără adăpost (21 strategii locale) cuprind de asemenea și
elemente care contribuie la fezabilitatea acestor măsuri precum: instituții
desemnate responsabile cu implementarea măsurilor (90%), termene definite
pentru materializarea măsurilor (90%), indicatori asociați implementării măsurilor
(33%), surse de finanțare identificate care să sprijine punerea în practică a
măsurilor (90%), dar și mecanisme de monitorizare și evaluare a progresului în
realizarea măsurilor (95%);
► Se identifică necesitatea tipologizării categoriei grup vulnerabil persoane fără
adăpost în sub-categorii în acord cu prevederile legislației naționale și tipologiile
internaționale (ETHOS) în vederea includerii unor sub-categorii distincte de

6
Cu excepția bugetului alocat pentru măsurile definite în strategie.
13
 persoane fără adăpost în Strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale locale (în
funcție de necesitățile existente la nivel local);
► Măsurile identificate în strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale care au fost
consultate indică necesitatea dezvoltării și finanțării unor servicii sociale
personalizate pentru persoanele fără adăpost, cu accent pe abordarea integrată a
problemelor cu care această categorie de grup vulnerabil se confruntă. De
asemenea, ca măsură pe termen mediu și lung, se impune monitorizarea
persoanelor fără adăpost a căror reinserție în societate a reușit, cu scopul de a
preveni recăderea în situația de vulnerabilitate specifică acestui grup cu acordul
persoanei în cauză.

2.3.2 Analiza strategiilor județene de dezvoltare a serviciilor sociale cu

trimitere la grupul țintă persoane fără adăpost

În cadrul cercetării de birou realizată la nivelul celor 41 de județe a fost identificat un

număr de 37 de strategii de dezvoltare a serviciilor sociale la nivel județean disponibile
în mod public. La nivelul celorlalte 4 județe (respectiv Călărași, Ialomița, Teleorman,
Vâlcea), domeniul serviciilor sociale este adresat în subsidiar, în cadrul
planurilor/strategiilor de dezvoltare economică/durabilă a județului.

Analiza de conținut în cazul documentelor care fac referire la strategiile județene de

dezvoltare a serviciilor sociale identificate în luna octombrie 2020 și disponibile on-line,
a reliefat următoarele:

► În rândul celor 37 de strategii județene de dezvoltare a serviciilor sociale,

referința la persoanele fără adăpost se regăsește în secțiunea Context în cazul a
19 strategii. În schimb, referințele la persoanele fără adăpost ca parte a grupului
țintă identificat la nivelul strategiilor județene, se regăsesc în cazul a doar 15
dintre cele 37 de strategii județene identificate. În ceea ce privește Planul de
măsuri, referințele la grupul țintă au fost identificate în cadrul a 17 strategii, și
neidentificate în cazul a 18 strategii. Pentru 2 strategii, nu a fost identificată în
mod public secțiunea / Planul de măsuri;

► În rândul a 17 strategii județene sunt incluse măsuri care vizează persoanele fără
adăpost, care cuprind: instituții cu responsabilități în aplicarea acestor măsuri,
termene definite pentru implementarea măsurilor prevăzute, indicatori asociați
implementării măsurilor, surse de finanțare menite să sprijine punerea în
practică a măsurilor dar și definirea unor mecanisme de monitorizare și evaluare
menite să urmărească gradul de îndeplinire a acestor măsuri prevăzute. 13 din
aceste 17 strategii județene au desemnate și instituții responsabile cu
implementarea acestor măsuri, iar 12 includ și termene definite pentru punerea
în practică a respectivelor măsuri stabilite. Când vine vorba despre indicatorii
asociați implementării măsurilor, 13 din aceste strategii includ referințe la acest
subiect;
14
 ► Referitor la sursele de finanțare identificate în vederea susținerii implementării
măsurilor, analiza concluzionează că în cuprinsul a 16 strategii din cele 17
strategii care includ referințe la persoanele fără adăpost în secțiunea Plan de
măsuri, au fost precizate astfel de surse;

► Mecanisme de monitorizare și evaluare au fost definite în rândul a 11 strategii

din cele 17 strategii județene care includ referințe la persoanele fără adăpost în
secțiunea Plan de măsuri.

În ceea ce privește cele 4 strategii/planuri de dezvoltare economică/durabilă care

tratează în mod secundar domeniul dezvoltării serviciilor sociale se observă
următoarele: o singură strategie/plan include referiri la persoanele fără adăpost în
secțiunea Context, niciuna nu include referințe la persoanele fără adăpost în secțiunea
Grup țintă și că 3 din cele 4 strategii (Călărași, Ialomița și Teleorman) includ o serie de
măsuri / acțiuni / obiective care vizează dezvoltarea serviciilor sociale generale, și nu
neapărat cele destinate în mod particular persoanelor fără adăpost.

Din analiza strategiilor județene de dezvoltare a serviciilor sociale rezultă următoarele

concluzii:

► Există un interes crescut de includere a categoriei vulnerabile persoană fără

adăpost în Strategiile de servicii sociale județe identificate: 51% referințe la
grupul țintă persoane fără adăpost în secțiunea context a strategiilor județene,
41% referințe la grupul țintă persoane fără adăpost în secțiunea grup țintă a
strategiilor județene și 46% referințe la grupul țintă persoane fără adăpost în
planul de măsuri al strategiilor județene. Acest lucru indică o recunoaștere la
nivel județean a dimensionării crescute a acestui grup vulnerabil;
► Marea majoritate a strategiilor județene care includ măsuri definite pentru
categoria vulnerabilă persoană fără adăpost (17 strategii județene) cuprind de
asemenea și elemente care contribuie la fezabilitatea acestor măsuri precum:
instituții desemnate responsabile cu implementarea măsurilor (76%), termene
definite pentru materializarea măsurilor (71%), indicatori asociați implementării
măsurilor (76%), surse de finanțare identificate care să sprijine punerea în practică
a măsurilor (94%), dar și mecanisme de monitorizare și evaluare a progresului în
realizarea măsurilor (65%).

2.3.3 Analiza Programului de Guvernare din perspectiva problematicii

incluziunii sociale a PFA

În vederea definirii politicii publice privind persoanele fără adăpost din România a fost
efectuată o analiză a programelor de guvernare active în anul 2020 (Programul de
Guvernare prezentat în Februarie 2020 și Programul de Guvernare pentru perioada 2020-
2024). Analiza realizată a evidențiat următoarele rezultate:

15
► Grupul țintă al persoanelor fără adăpost nu se regăsește nominalizat distinct în
programele de guvernare. Mai mult, el nu se regăsește nici într-un grup țintă mai
larg, programele de guvernare facând referire doar la grupuri vulnerabile sau
defavorizate, fără a le nominaliza în mod specific.

În Programul de Guvernare din februarie 2020, măsurile pentru categoriile

vulnerabile precum și persoanele dezavantajate vizează asigurarea unor condiții de
trai decente pentru familiile în dificultate și reducerea riscului ca tinerii să devină
victime. O măsură specifică prevede un apel de proiecte pentru a oferi mese calde
persoanelor dezavantajate, cu un buget alocat de 28,7 mil euro. Această măsură
este țintită și către persoanele fără adăpost.

În programul de guvernare 2020-2024 activ la momentul elaborării prezentului

document de politică publică, măsurile dedicate categoriilor vulnerabile variază,
vizând: combaterea sărăciei prin creșterea accesului la serviciile sociale, de
sănătate și de educație, cât accesul la piața muncii a grupurilor vulnerabile și
acordarea de beneficii persoanelor vulnerabile din punct de vedere economic. În
ceea ce privește ameliorarea calității serviciilor medicale pentru persoanele
defavorizate sunt prevăzute măsuri care vizează generalizarea și facilitarea
accesului la servicii de telemedicină, dar și asigurarea accesului la medicina primară
și de urgență în zonele greu accesibile și izolate și asigurarea infrastructurii și a unui
număr acoperitor de cadre medicale pentru comunitățile defavorizate din România.
Programul guvernamental prevede, de asemenea, reformarea sistemului de
asistență socială, astfel încât acesta să asigure servicii competitive care abordează
integrat nevoile familiilor în dificultate și ale categoriilor sociale vulnerabile. În
Programul de Guvernare 2020-2024 copii defavorizați sunt nominalizați ca făcând
parte din grupul de analiză a persoanelor vulnerabile, iar măsurile ce îi vizeaza
prevăd acces la educație, sănătate, nutriție și locuire. De asemenea, se face și o
referire specifică către femeile fără adăpost și victime ale violenței domestice.

► Problematica locuirii și a incluziunii sociale a persoanelor în risc de pierdere a

locuinței este tratată în mod particular în Programul de Guvernare 2020-2024, dar
fără a face o referire specifică la persoanele fără adăpost. Este prevăzut, în special,
Programul de construcții de locuințe sociale derulat în baza prevederilor Legii
locuinței nr. 114/1996, care preconizează realizarea a 3.000 unități locative la nivel
național. Categoria persoanelor vulnerabile care este în mod special vizată de
politica locuințelor sociale este reprezentată de tinerii cu posibilități reduse. Pentru
aceștia, Programul include dezvoltarea programelor de integrare socială a tinerilor
prin măsuri de asigurare a unei locuințe pe termen lung și asigurarea unui spațiu de
locuit decent. Sunt prevăzute, de asemenea, măsuri precum finanțarea investițiilor
pentru centre de zi pentru copii, pentru persoane cu dizabilități și adulte și centre
rezidențiale pentru persoane vârstnice. Atât Programul de Guvernare 2020-2024 în
vigoare la data elaborării documentului de politică publică, cât și cel din februarie
2020, prevăd construirea de locuințe pentru tineri, specialiști în sănătate,

16
 învățământ și alte categorii socio-profesionale, prin Agenția Națională pentru
Locuințe (ANL).

2.3.4 Analiza Strategiilor sectoriale și generale ale autorităților

adiminstrației publice centrale inițiatoare de proiecte de acte normative din
perspectiva problematicii incluziunii sociale a PFA

În vederea definirii politicii publice privind persoanele fără adăpost au fost analizate
strategii sectoriale care vizează incluziunea socială a grupurilor țintă vulnerabile. S-a
pornit de la analiza Strategiilor privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei pentru
perioada 2015-2020, respectiv 2021-2027 și Planurile de acțiune aferente. Ambele
Strategii și Planuri de acțiune aferente conțin referințe directe către persoanele fără
adăpost ca grup țintă și tratează problematica locuirii și a incluziunii sociale a
persoanelor în risc de pierdere a locuinței, cât și a persoanelor fără adăpost.

În Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada

2021-2027 grupul țintă al persoanelor fără adăpost este menționat la categoria altor
grupuri vulnerabile. Strategia prevede implementarea proiectelor în domeniul serviciilor
sociale care vizează susținerea sistemului de servicii sociale și dezvoltarea serviciilor
sociale pentru persoanele fără adăpost și a altor grupuri vulnerabile.

Persoanele fără adăpost sunt definite în Legea asistenţei sociale nr.292/2011 cu

modificările și completările ulterioare care stabileşte măsuri concrete pentru aceştia.
Deși în cele două strategii analizate persoanele fără adăpost sunt nominalizate în mod
direct în toate măsurile ce îi prevăd drept grup țintă, ele sunt adesea nominalizate ca
făcând parte din categoria amplă a populației sărace și vulnerabile, împreună cu alte
categorii vulnerabile, precum persoane dependente de droguri, copiii străzii, persoane
care au executat pedepse privative de libertate, romii și alte grupuri. Copiii străzii
reprezintă de asemenea un grup țintă specific de persoane fără adăpost în cadrul
strategiilor, cărora le sunt adresate măsuri de intervenție specifice.

În Strategia privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020

printre măsurile prevăzute pentru persoanele fără adăpost au fost identificate:

► consolidarea și îmbunătățirea asistenței sociale la nivelul comunității;

► reducerea numărului de copii fără adăpost, în principal prin evaluarea și
cartografierea situației reale a copiilor străzii la nivel național;
► reglementarea, dezvoltarea și finanțarea serviciilor sociale personalizate pentru
alte grupuri vulnerabile, inclusiv persoanele fără adăpost;
► asigurarea unei finanțări adecvate pentru măsurile țintite care se adresează
sănătății populației sărace și vulnerabile, suportului social și intervențiilor țintite
către cei săraci.
In Strategia privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020
nu a putut fi identificată nici o evaluare riguroasă a numărului și situației persoanelor
17
fără adăpost în România. Având în vedere faptul că nesoluţionarea problemelor
persoanelor fără adăpost poate genera costuri pentru întreaga societate, Strategia
privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020 prevede
măsuri specifice în acest sens:

► eradicarea fenomenului copiilor străzii;

► evaluarea dimensiunii populaţiei fără adăpost din toate marile oraşe;
► creşterea numărului şi capacităţii adăposturilor;
► îmbunătăţirea capacităţii intervenţiilor de urgenţă pe stradă;
► prevenirea şi stoparea evacuărilor ilegale;
► adoptarea politicilor de prevenire pentru persoanele cu risc de a rămâne fără
adăpost.

Parte din aceste măsuri sunt reluate și în Strategia privind incluziunea socială și
reducerea sărăciei pentru perioada 2021-2027 care include implementarea unui proiect
specific care vizează elaborarea de instrumente și proceduri care vor fi folosite în
identificarea persoanelor fără adăpost și realizarea unei cercetari calitative și
cantitative din care să rezulte problemele cu care se confruntă persoanele fără adăpost,
soluții și recomandări (Proiect Sipoca 575 - FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității
vieții acestora, proiect în cadrul căruia se realizează prezentul raport).

In Strategia privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020

este prevăzută elaborarea și finanțarea unui program de locuințe sociale pentru
grupurile vulnerabile care nu își permit să plătească chiria, cum sunt persoanele fără
adăpost. Mai mult, strategia prevede măsuri care să contribuie la creșterea calităţii
locuințelor sociale și a accesului la acestea, pentru populaţia vulnerabilă și persoanele
fără adăpost. Este recunoscută, de asemenea, necesitataea de a dezvolta o rețea
extinsă și coordonată de servicii interconectate pentru a rezolva problema locuințelor
sociale insuficiente.

Unul din obiectivele Guvernului este acela de a asigura accesul la servicii de locuire, în
special pentru persoanele fără adăpost. De aceea, în strategia privind incluziunea
socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020, Guvernul își propune să
evalueze nevoia de locuinţe sociale pentru toate grupurile vulnerabile, inclusiv
persoanele fără adăpost. Printre măsurile prevăzute în acest scop se regăsesc:
elaborarea unei politici și strategii de locuire pentru prevenirea fenomenului
persoanelor fără adăpost, rezultat în special ca urmare a evacuărilor, creșterea
capacității adăposturilor, realizarea unor programe de regenerare pentru a aborda
problema taberelor ilegale; încetarea evacuărilor ilegale și adoptarea unor politici de
prevenire pentru persoanele la risc de a rămâne fără adăpost.

În strategia privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2021-2027

sunt recunoscute trei categorii principale de servicii sociale ce pot fi furnizate in special
persoanelor fără adăpost de către furnizorii publici si privați de servicii sociale:

18
1) echipe mobile de intervenţie în stradă sau servicii de tip ambulanţă socială;
2) adăposturi de noapte;
3) centre rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată.

În Planul de acțiune este prevăzută de asemenea creșterea fondului imobiliar public

destinat grupurilor vulnerabile, cu particularizare pe persoanele fără adăpost.

Strategiile naționale pentru incluziune socială și reducerea sărăciei au Planuri de acțiuni

care au fost analizate din perspectiva măsurilor dedicate persoanelor fără adăpost.

În Planul de acțiune al Strategiei privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru

perioada 2015-2020 nu sunt identificați indicatori de monitorizare a programelor
dedicate persoanelor vulnerabile sau fără adăpost, astfel de indicatori fiind dezvoltati
ulterior de MMPS și Banca Mondiala în cadrul Proiectului „Creșterea eficienței
intervențiilor atât la nivelul MMJS, cât și a structurilor aflate în coordonarea MMPS”,
SIPOCA 390, implementat de MMPS în parteneriat cu ANPIS, finalizat in septembrie 2020
cu urmatoarele rezultate:

► Un sistem operațional de monitorizare și evaluare a aplicării măsurilor prevăzute

în Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru
perioada 2015-2020 elaborat, validat și aprobat7 (în special cele vizând capitolul
2-Prestații sociale și capitolul 3-Servicii sociale);

► Un sistem de indicatori de incluziune socială elaborat și validat8;

► O analiză a legislației care reglementează sistemul indicatorilor de incluziune

socială, precum și mecanismul național pentru promovarea incluziunii sociale9;

► Propuneri legislative pentru reglementarea sistemului de indicatori de incluziune

socială elaborate (3 proiecte de acte normative: PHG pentru aprobarea
sistemului naţional de indicatori de incluziune socială – care actualizează și
revizuiește setul național de indicatori aprobat prin HG nr. 488/200510, PHG
pentru modificarea și completarea HG nr. 1217/2006 privind constituirea
mecanismului național pentru promovarea incluziunii sociale în România11, PLg

7
Disponibilitate on-line: https://servicii-
sociale.gov.ro/source/Studii%20si%20rapoarte/P166070_ME%20RAS_Output%20Nr.%201_Raport%20Principal_sent_RO_Meto
dologia%20de%20ME%20a%20SNISRS.pdf, iar Raportul sintetic privind monitorizarea SNISRS 2015-2020 poate fi accesat la
https://servicii-sociale.gov.ro/source/Studii%20si%20rapoarte/P166070_Output%204_RO_Revised.pdf.
8
Disponibilitate on-line: https://servicii-
sociale.gov.ro/source/Studii%20si%20rapoarte/P166070_Output%20Nr.%202_Raport_RO_Sistemul%20de%20indicatori%20de
%20incluziune%20sociala.pdf.
9
Disponibilitate on-line https://servicii-
sociale.gov.ro/source/Studii%20si%20rapoarte/P166070_Output%20Nr.3_Analiza%20legislativa_RO.pdf.
10
Disponibilitate on-line: http://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/transparenta/proiecte-in-dezbatere/6107-proiect-de-
hotarare-pentru-aprobarea-indicatorilor-de-incluziune-sociala. HOTĂRÂRE nr. 731 din 8 iulie 2021 pentru aprobarea
indicatorilor de incluziune socială.
11
Disponibilitate on-line: http://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/transparenta/proiecte-in-dezbatere/6106-proiect-de-
hotarare-pentru-modificarea-si-completarea-hotararii-guvernului-nr-1217-2006. HOTĂRÂRE nr. 584 din 27 mai 2021
pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.217/2006 privind constituirea mecanismului național pentru
promovarea incluziunii sociale în România.
19
 pentru modificarea și completarea Legii asistenței sociale nr.292/2011 (în
avizare internă MMPS);

► Personalul MMPS și al structurilor subordonate (50 persoane) instruit privind

managementul analizei datelor (culegere date, prelucrare date, interpretare
date și previziuni).

În schimb, MMFPSPV, ANPDCA, ANPD și MSMDRAP sunt toate instituții care figurează ca
responsbile pentru aplicarea programelor sau măsurilor. Măsurile dedicate persoanelor
fără adăpost sau grupurilor vulnerabile nu au buget alocat, dar este specificat faptul că
sursele de finanțare a proiectelor provin din bugetul de stat și cel european, în special
Fondul Social European (FSE).

În ceea ce privește Planul Strategiei nationale privind incluziunea socială și reducerea

sărăciei pentru perioada 2021-2027, acesta conține indicatori specifici asociați
implementării măsurilor. Aceștia sunt: decalajul dintre speranța de viață și speranța de
viață sănătoasă la femei și la bărbați, numărul de locuințe publice și administrații
publice sau servicii publice care beneficiază de sprijin; numărul de administrații publice
care au reglementat așezări informale din totalul administrațiilor publice sprijinite;
numărul de persoane fără adăpost și scăderea lui; cresterea incluziunii sociale a PFA.
Instituțiile cu responsabilități în implementarea măsurilor dedicate persoanelor fără
adăpost sunt: MS, CNAS, DSP, MMPS, ANES, MEC, UAT, ONG, FS, MLPDA, ANPIS, DGASPC,
SPAS, ANDPDCA. Cât despre bugetul alocat pentru finanțarea programelor, acesta
provine de la Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (FEDR) și FSE. Similar
Planului de acțiuni al Strategiei naționale privind incluziunea socială și reducerea
sărăciei pentru perioada 2015-2020, nici Strategia națională privind incluziunea socială
și reducerea sărăciei pentru perioada 2021-2027 nu alocă un buget estimativ pentru
fiecare măsură prevăzută în plan, deoarece măsurile sunt foarte diverse (de la
modificari legislative, pana la interventie socială), multidisciplinare și implică mai
multe niveluri ale administrației și mai mulți stakeholderi, motiv pentru care este dificil
de estimat un buget pe fiecare masură si o sursă bugetara precisă.

În Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copiilor 2014-2020,

grupul țintă copii fără adăpost se regăsește nominalizat distinct. Acesta se regăsește și
în grupul țintă mai amplu, alte categorii de copii vulnerabili. În secțiunea Forme de
discriminare a copilului sunt nominalizate de asemenea și persoanele fără adăpost,
acestea fiind considerate printre cele mai discriminate categorii sociale. În Strategie nu
sunt tratate nici problematica locuirii copiilor fără adăpost, nici problematica incluziunii
sociale a acestora. Singura mențiune din Strategie la copii fără adăpost face referire la
problema excluziunii sociale și la problemele asociate acestora. Această referire nu
include însă și măsuri pentru depășirea condiției de copil fără adăpost. În ceea ce
privește Planul Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copiilor
2014-2020, acesta face referire la copiii străzii ca grup țintă, aflați în situații
vulnerabile. Problematica locuirii este tratată în ceea ce privește adăposturile de zi şi
de noapte și este menționată de asemenea promovarea incluziunii sociale a copiilor
aflaţi în situaţii vulnerabile. Nu se face referire, însă, la instituțiile responsabile pentru
20
implementarea măsurilor sau la indicatorii de monitorizare a implementării. De
asemenea, nu sunt indicate sursele de finanțare.

Programul Național de Prevenire, Supraveghere și Control al Tuberculozei 2015-2020

include referiri directe la problematica persoanelor fără adăpost în rândul persoanelor
care suferă de TBC. Persoanele fără adăpost nu fac însă parte dintr-un grup țintă mai
larg. Programul estimează că prevalenţa TBC în rândul persoanelor fără adăpost, în
special din Bucureşti, este de 50 de ori mai mare decât prevalenţa în populaţia
generală, de aceea au fost finanţate proiecte în vederea identificării TBC în grupurile la
risc, ca de exemplu adulţi fără adăpost şi copii ai străzii. De asemenea, a fost derulat
un proiect pentru localizarea TBC în rândul persoanelor fără adăpost şi pentru însoţirea
şi susţinerea pacienţilor în accesarea şi primirea de servicii. Printre măsurile care se
prevăd a fi implementate pentru depistarea activă a cazurilor în rândul persoanelor fără
adăpost se numără: identificarea organizaţiilor comunitare/ONG-urilor care lucrează cu
persoane fără adăpost şi cartografierea zonelor geografice de intervenţie, furnizarea de
sesiuni de formare pentru organizaţiile comunitare/ONG-urile care lucrează cu persoane
fără adăpost, contractarea organizaţiilor comunitare/ONG-urilori, identificarea şi
asigurarea de fonduri necesare pentru furnizarea de servicii în vederea prevenirii și
tratării TBC în rândul persoanelor fără adăpost, precum și furnizarea de servicii pentru
prevenirea și tratarea TBC de către organizaţii comunitare/ONG-uri printr-un mix de
intervenţii. Programul include indicatori legați de numărul de sesiuni de formare pentru
ONG-uri/organizaţii comunitare, precum și numărul de cazuri TBC notificate în rândul
persoanelor fără adăpost. De asemenea, sunt estimate cifrele exacte a beneficiarilor
programelor implementate. Problematica locuirii și a incluziunii sociale nu este tratată
în mod direct, ea este mai degrabă considerată o cauză a prevalenței TBC în rândul
persoanelor fără adăpost.

Atât Strategia națională pentru promovarea îmbătrânirii active și protecția persoanelor

vârstnice pentru perioada 2015 – 2020, cât și Planul de acțiune al acestei strategii omit
problematica vârstnicilor fără adăpost și nu îi nominalizează nici drept grup țintă, nici
ca facând parte dintr-o categorie mai amplă de persoane vulnerabile. Singura referire la
această tematică se identifică prin trimitere la Legea nr. 17/2000 privind asistenţa
socială a persoanelor vârstnice și care prevede că accesul în căminele pentru persoane
vârstnice se realizează pentru persoana care [….] nu are locuinţă şi nici posibilitatea de
a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii. Nu sunt însă prevăzute
măsuri sau obiective strategice pentru îmbunătățirea condițiilor vârstnicilor fără
locuință. Similar Strategiei, Planul de acțiuni al acesteia nu include referiri directe la
persoanele fără adăpost, nici la problematica locuirii acestora. Se face însă referire la
promovarea participării și a incluziunii sociale pentru persoanele vârstnice. Pentru
obiectivul specific al promovării participării și incluziunii sociale sunt prevăzute în Plan
direcții de acțiune și măsuri, termene, indicatori de rezultate, surse de finanțare și
instituții responsabile pentru implementarea măsurilor.

În Strategia națională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între

femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-

21
2021 se regăsește nominalizat grupul țintă femei fără adăpost într-un grup țintă mai
larg, cel al persoanelor vulnerabile. Strategia ia în considerare problema locuirii, mai
exact adăposturile. Problematica locuirii și a adăposturilor, nu este, însă, prevăzută ca
măsură pentru a ajuta femeile fără adăpost, ci mai degrabă ca măsură pentru a veni în
ajutor femeilor care sunt victime ale violenței de gen. În Planul de implementare a
Strategiei naționale privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei
și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021
nu există nici o referire explicită la femeile/persoanele fără adăpost. De asemenea,
problematica locuirii și a adăposturilor pentru femeile vulnerabile nu este tratată.
Planul conține, însă, sume și resurse alocate, precum și indicatori de monitorizare și
instituții responsabile pentru implementarea măsurilor.

Strategia guvernului României de incluziune a cetățenilor români aparținând

minorității rrome pentru perioada 2021-2027 dedică o atenție deosebită problemei
locuirii romilor. Problematica locuirii nu este tratată, însă, ca măsură de sprijin pentru
persoanele fără adăpost. Ea face mai degrabă referire la condiții de locuire decentă și
la accesul la infrastructură. În Strategie se face de asemenea și o referire la problemele
legate de evacuarea din locuințele sociale, demolări ale caselor construite pe teren
public sau privat și lipsa locuințelor pentru tineri, acestea fiind considerate ca o
manifestare a excluziunii sociale a populației vulnerabile de etnie romă. Nu se regăsește
însă, în Strategie, nicio referire la persoanele fără adăpost, ci doar la categorii
vulnerabile, aceastea incluzând femei, copiii și tinerii din familii dezavantajate social
(sărace/excluse).

În Strategia de reintegrare socială a persoanelor private de libertate, 2020-2024 lipsa

de adăpost a deținuților este una din problemele menționate în perioada postliberare.
De asemenea, locuința și adăpostul sunt identificate ca arii de servicii deficitare care
necesită măsuri comune de intervenție. Deținutii fără adăpost sunt considerați a fi
puțini, însă aceștia reprezintă o categorie foarte vulnerabilă, în special când vine vorba
despre apariția recidivei. Prin urmare, Strategia adresează problema deținuților fără
adăpost, dar îi acordă o importanță marginală.

Strategia națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014 – 2020 nu nominalizează

persoanele fără adăpost drept grup țintă distinct și nici nu le include intr-o categorie
mai amplă. Strategia face referire doar la grupurile vulnerabile ce includ tineri, șomeri
de lungă durată, persoane șomere în vârstă, persoane inactive care doresc să intre pe
piața muncii. Problematica persoanelor fără adăpost nu este, așadar, tratată distinct în
Strategie. Situația nu se schimbă nici în ceea ce privește Planul aferent Strategiei:
acesta prevede ca măsuri îmbunătățirea structurii ocupaționale și participării pe piața
muncii în rândul femeilor și persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile, precum și
creșterea participării persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile pe piața muncii. Nu
este însă specificat cine face parte din categoria grupurilor vulnerabile. Planul conține,
însă, surse de finanțare, precum și indicatori de monitorizare și instituții responsabile
pentru implementarea măsurilor.

22
În HG. nr. 558/2021 pentru aprobarea Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forței de
Muncă 2021-2027 grupul țintă persoane fără adăpost nu se regăsește nominalizat
distinct, nefiind însă nici identificabil într-un grup țintă mai larg. Strategia face referire
la grupul persoanelor vulnerabile ca fiind persoanele cu dizabilități provenite din
sistemul de asistență socială, cele condamnate sau aflate în evidența serviciilor de
probațiune și cele care execută sau au executat în parte sau în întregime o pedeapsă
privativă de libertate. În plus, tinerii, femeile și lucrătorii în vârstă (55 – 65 ani) sunt
considerați ca făcând parte din grupul persoanelor vulnerabile. În ceea ce privește
Planul de acțiuni aferent Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă 2021-
2027, acesta face referire la subvenționarea procesului de integrare socio-profesională a
lucrătorilor defavorizați, fără a specifica însă care sunt aceștia și enumeră pentru
măsurile aferente implementării instituțiile responsabile pentru implementarea
măsurilor, stabilind și indicatori de monitorizare. În plus, sunt explicitate sursele de
finanțare a programelor, deși nu sunt trasate sume exacte aferente măsurilor. Nici în
Planul de acțiune aferent Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă 2021-
2027 grupul țintă persoanelor fără adăpost nu se regăsește nominalizat distinct.

Draftul Strategiei Naționale a Locuirii pentru perioada 2016-2030 nominalizează grupul

țintă al persoanelor fără adăpost în mod distinct și tratează problematica locuirii pentru
această categorie vulnerabilă ca fiind prioritară. Guvernul îşi propune să elaboreze
programe de dezvoltare de locuinţe sociale, concentrându-se asupra persoanelor fără
adăpost din dorința de a reduce numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie sau
excluziune socială, precum persoanele fără adăpost. Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă
pentru această categorie de persoane vulnerabile, constituie de asemenea, o prioritate.
Strategia definește persoanele fără adăpost ca fiind o categorie socială formată din
persoane singure ori familii care, din motive singulare sau cumulate de ordin social,
medical, financiar-economic, juridic sau din cauza unor situații de forță majoră, trăiesc
în stradă, locuiesc temporar la prieteni sau cunoscuți, se află în incapacitate de a
susține o locuință în regim de închiriere ori sunt în risc de evacuare, se află în
penitenciare de unde urmează să fie eliberate și nu au domiciliu sau reședință.
Strategia menționează ca obiectiv creșterea fondului de locuințe publice, ce va fi
realizat prin analiza şi evaluarea nevoilor grupurilor vulnerabile precum persoanele fără
adăpost, în vederea stabilirii necesarului de locuinţe pentru acestea şi a bugetului
aferent.

Nici Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 nu nominalizează

persoanele fără adăpost în mod distinct și nici nu le include într-un grup țintă mai larg.
Strategia face referire la persoanele din grupuri vulnerabile, în aceste categorii fiind
identificate familii sărace sau cele de etnie romă sau femeile cu dizabilități. În plus,
Strategia face referire la categoriile de persoane defavorizate, fără însă a le specifica.
În ceea ce privește problematica locuirii, Strategia citează problema locuințelor
inadecvate pentru grupurile sărace și vulnerabile, cu o atenție specială pentru tineri. Nu
există însă nici o referire la persoanele fără adăpost sau la persoanele în risc de
pierdere a locuinței.

23
Prezentăm în cele ce urmează o analiză de tip SWOT a cadrului de politici care
abordează fenomenul persoanelor fără adăpost în România (Tabel 1).
Tabel 1 Analiză SWOT a cadrului de politici/măsuri de la nivel central și local care abordează
fenomenul persoanelor fără adăpost în România
PUNCTE TARI
Interes crescut la nivel local de includere a
categoriei vulnerabile persoană fără adăpost
în strategiile de dezvoltare a serviciilor
sociale de la nivel local și județean care
pornește de la recunoașterea dimensiunii în
creștere a acestui fenomen;
Număr mare de strategii dezvoltate de
instituții ale administrației centrale care
includ categoria persoane fără adăpost în
categoria mai largă grupuri vulnerabile sau
abordează distinct categoria persoană fără
adăpost (MMPS, ANDPDCA, ANES);
Programul de Guvernare 2020-2024 face o
referire specifică către femeile fără adăpost
și victime ale violenței domestice;
Problematica locuirii și a incluziunii sociale a
persoanelor în risc de pierdere a locuinței
este tratată în mod particular în Programul
de Guvernare 2020-2024;
Sistem de servicii sociale pentru acoperirea
nevoilor primare ale persoanelor fără
adăpost articulat, dar insuficient dezvoltat.
Implementarea inclusiv a unui program de
interes național Combaterea excluziunii
sociale a persoanelor fără adăpost prin
crearea de centre sociale de urgenţă (Anexa
7 la Hotărîrea nr. 197 din 9 februarie 2006
privind aprobarea programelor de interes
naţional în domeniul protecţiei drepturilor
persoanelor cu handicap, precum şi în
domeniul asistenţei sociale a persoanelor
vârstnice, persoanelor fără adăpost şi
persoanelor victime ale violenţei în familie şi
a finanţării acestor programe).
Actualul demers de elalobare a unei politici
publice naționale destinate persoanelor fără
adăpost și persoanelor aflate în risc de
excludere de la locuire;
PUNCTE SLABE
Inexistența/ne-utilizarea unei definiții
operaționale (de cuantificare efectivă a
fenomenului PFA) bazată pe sub-categorii în
acord cu prevederile legislației naționale și
tipologiile internaționale (ETHOS);
Deficiențe de cooperare inter-instituțională care
pornesc de la definirea deficitară a
responsabilităților autorităților publice
implicate;
Pondere redusă a serviciilor sociale cu abordare
integrată a problemelor cu care această
categorie de grup vulnerabil se confruntă;
Inexistența/lipsa bugetării corespunzătoare a
măsurilor destinate PFA;
Lipsa datelor necesare dimensionării
fenomenului persoanelor fără adăpost;
Lipsa unei proceduri de identificare și localizare
a PFA. Obiectivul axat pe determinarea
numărului de persoane fără adăpost rezultă în
mare parte din interesul crescut pentru proiecția
nevoilor de servicii și distribuirea resurselor
pentru persoanele fără adăpost. Cunatificarea
(dimensionare/numărarea) persoanelor fără
adăpost este extrem de dificilă din cauza lipsei
unei definiții clare a acestora, a mobilității
populației și a naturii ciclice a fenomenului
persoanelor fără adăpost. În plus, persoanele
fără adăpost sunt deseori reticente în a fi
intervievate, iar multe dintre ele rămân
invizibile chiar și pentru cei mai sârguincioși
cercetători.
Lipsa unei strategii naționale/program național
destinate/destinat PFA în România. Numeroase
țări europene au dezvoltate strategii/programe
naționale/planuri de acțiune special țintite pe
categoria persoanelor fără adăpost.
Lipsa unor programe de beneficii de asistență
socială care să permită integrat asigurarea
24
PUNCTE TARI
OPORTUNITĂȚI
Programul de guvernare care are in vedere și
această categorie vulnerabilă, ceea ce
dovedește angajamentul Guvernului în acest
sens;
Interes față de problematica PFA la nivelul
instituțiilor europene;
Fundamentarea politicilor publice și a
strategiilor locale/județene pe dovezi
empirice;
Exploatarea modelor de bune practici în
materie de combatere a fenomenului lipsei
unei locuințe;
Creșterea gradul de conștientizare prin
intermediul actorilor implicați în gestionarea
fenomenului persoanelor fără adăpost.
Datele din focus grup și interviuri calitative
dezvoltate în cadrul A 2.3 indică o
intercunoaștre puternică a actorilor
instituționali (proiect Sipoca 575).
Potential ridicat de utilizare a fodurilor
PUNCTE SLABE
susținerii unei locuințe și sprijin pentru găsirea
unui loc de muncă;
Deficiențe în implementarea managementului de
caz intergrat pentru persoana fără adăpost.
Datele din interviurile semi-structurate din A 2.3
și A 3.2. indică aceste deficiențe (proiect Sipoca
575)
Lipsa unei Stratagii a Locuirii în România și a
unei noi Legi a Locuirii. Noua lege a locuinței ar
urma să conțină prevederi legislative care să
stabilească proceduri și criterii aplicabile
persoanelor evacuate, aflate în risc iminent de a
fi evacuate sau persoanelor din adăposturi astfel
încât să primească suport instituțional la locuire
de urgență.
Resurse financiare reduse (deficit) la bugetul de
stat si bugetele locale. Pandemia COVID-19 care
a grevat aceste bugete si a afectat mai mult
persoanele deja vulnerabile.
AMENINȚĂRI
Blocaje în colaborarea inter-instituțională;
Blocaje în implementarea monitorizării
strategiilor de dezvoltare a serviciilor sociale;
Potențial scăzut de implementare a programului
Locuință înainte de toate (en.Housing First) în
România. Datele din focus grupul organizat în
cadrul A 2.3. au indentificat acest aspect.
Blocaje în implementarea protocoalelor de
colaborare interinstituțională. Datele din focus
grup și interviuri calitative dezvoltate în cadrul A
2.3 au identificat aceste blocaje (proiect Sipoca
575).
25
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE
europene pentru dezvoltarea serviciilor
sociale și socio-medicale care vizează
persoanele fără adăpost și persoanele aflate
în risc de excludere de la locuire.Pentru
exercițiul de programare în curs pot fi
dezvoltate măsuri finanțate prin PNRR/POIDS
țintite pe reintegrarea socio-profesională a
persoanelor fără adpost sau a celor aflate în
risc de excludere de la locuire.

2.3.5 Analiza bunelor practici internaționale privind grupul țintă persoane

fără adăpost
În vederea definirii obiectivelor și beneficiarilor politicii publice privind persoanele fără
adăpost din România a fost efectuată o analiză a bunelor practici internaționale privind
grupul țintă persoane fără adăpost care a avut drept obiective:
O1. Identificarea de obiective operaționalizate în strategii naționale dedicate
persoanelor fără adăpost din țări europene;
O2. Identificarea de măsuri implementate prin strategii naționale dedicate persoanelor
fără adăpost în țări europene;
O3. Operaționalizarea conceptului persoană fără adăpost (PFA) în strategiile
identificate.

Analiza bunelor practici internaționale a pornit de la concluziile Raportului elaborat de

expertul politici publice desemnat la nivelul MMPS vizând strategiile, politicile și
măsurile implementate de statele membre ale Uniunii Europene în ceea ce privește
persoanele fără adăpost. În mod specific, prezenta analiză a bunelor practici s-a axat pe
examinarea în detaliu a strategiilor și planurilor de acțiune dedicate persoanelor fără
adăpost elaborate sau aflate în curs de elaborare în următoarele state membre: Franța,
Finlanda, Danemarca, Spania, Cehia, Grecia, Irlanda, Luxemburg și Portugalia. Criteriul
de selecție a țărilor din care au fost selectate modele de bună practică l-a constituit
tratarea separată a problematicii persoanelor fără adăpost în cadrul unor strategii sau
planuri naționale dedicate, comparativ cu alte state membre care abordează în
subsidiar fenomenul persoanelor fără adăpost (în strategii sau planuri adresate
incluziunii sociale, reducerii sărăciei sau doar în legislația națională referitoare la
domeniul social sau în cadrul unor declarații de intenție sau protocoale).
Pentru a îndeplini obiectivele analizei bunelor practici internaționale au fost investigate
următoarele surse de date:
(1) rapoartele ESPN (2019)12 National strategies to fight homelessness and housing
exclusion referitoare la statele membre în analiză;
(2) raportul expertului politici publice desemnat la nivelul MMPS în cadrul
proiectului;

12
(https://ec.europa.eu/social/main.jsp?pager.offset=25&advSearchKey=ESPN_hhe2019&mode=advancedSubmit&catId=2
2&doc_submit=&policyArea=0&policyAreaSub=0&country=0&year=0)
26
 (3) sursă informațională disponibilă on-line cu referire la strategii/ planuri, altele
decât cele nominalizate la (1) și (2).

Rezultatele analizei realizate indică următoarele aspecte principale:

► La nivelul statelor membre analizate, au fost identificate un număr de 12
strategii/ planuri de acțiune care adresează în mod direct problematica grupului
persoanelor fără adăpost, după cum urmează:
o Franța: Planul pe 5 ani vizând implementarea "housing first" și
combaterea situației persoanelor fără adăpost (2018-2022). Acest stat
membru nu are dezvoltată o strategie specifică pentru grupul vulnerabil
vizând persoanele fără adăpost;
o Finlanda: Planul de acțiune pentru prevenirea fenomenului persoanelor
fără adăpost în Finlanda 2016-2019 (AUNE). Acest stat membru nu are
dezvoltată o strategie specifică pentru grupul vulnerabil vizând
persoanele fără adăpost;
o Danemarca: Plan de acțiune pentru reducerea numarului persoanelor
fără adăpost în perioada 2019-2021. Acest stat membru nu are dezvoltată
o strategie specifică pentru grupul vulnerabil vizând persoanele fără
adăpost;
o Spania: Strategia Națională Integrală pentru Persoanele fără Adăpost
2015-2020;
o Cehia: Conceptul de prevenire și combatere a problemelor legate de
adăpost în Republica Cehă până în 2020 (strategie acoperind perioada
2014-2020);
o Grecia: Strategia națională pentru persoanele fără adăpost (în curs de
elaborare) și Plan de acțiune pe termen scurt pentru perioada 2019-2021;
o Irlanda: Strategia 2020 vizând locuințele sociale - Sprijin, Construcții și
Reformă (2015-2020) și Reconstruirea Irlandei: Plan de Acțiune pentru
locuințe și persoane fără adăpost (2016-2021);
o Luxemburg: Strategia națională de combatere a fenomenului persoanelor
fără adăpost pentru 2013-2020;
o Portugalia: Strategia pentru integrarea persoanelor fără adăpost 2017-
2023 (ENIPSSA) și Strategia „Noua generație a politicilor de locuire”
(2018-2020).
► Din cele 9 state membre sus menționate, 3 au dezvoltate planuri de acțiune care
tratează în mod direct persoanele fără adăpost (Franța, Finlanda, Danemarca), 3
au dezvoltate strategii (Spania, Cehia, Luxemburg), 2 au elaborate atât strategii
cât și planuri de acțiune (Grecia și Irlanda), în timp ce 1 stat membru
(Portugalia13) are definite două strategii care vizează grupul persoanelor fără
adăpost;

13
Implementarea uneia dintre cele două strategii definite în Portugalia, respectiv Strategia pentru integrarea
persoanelor fără adăpost 2017-2023 (ENIPSSA), se realizează prin intermediul unor planuri de acțiune bienale, care includ
acțiuni, activități, obiective, indicatori, buget alocat, calendarizare și instituții responsabile, definite pentru fiecare
dintre obiectivele strategice aferente celor 3 axe ale strategiei. Anexa 5 a prezentului raport include o serie de detalieri
cuprinse în Planul de acțiune pentru perioada 2019-2020 elaborat pentru ENIPSSA.
27
 ► În ceea ce privește, obiectivele operaționalizate în cadrul acestor strategii
naționale/ planuri de acțiune dedicate persoanelor fără adăpost a fost observat că
în general, în cadrul strategiilor/planurilor de acțiune sunt definite în medie un
număr de 4 - 5 obiective generale (în 9 din cele 12 strategii/planuri de acțiune);
► Referitor la măsurile incluse în strategiile/planurile de acțiune identificate,
analiza acestora concluzionează că în medie în vederea materializării obiectivelor
generale trasate, strategiile / planurile de acțiune stabilesc un număr de măsuri
care variază între 9 și 34;
► În legătură cu operaționalizarea conceptului persoană fără adăpost (PFA) în
strategiile/ planurile identificate, analiza reliefează că în 3 cazuri, definițiile
utilizate se bazează pe categoriile ETHOS Light, în 5 cazuri nu sunt incluse definiții
ale persoanei fără adăpost în cadrul documentelor, în 3 cazuri datele și
documentele disponibile public nu au furnizat informații vizând definițiile
utilizate, în timp ce într-un singur caz, s-a utilizat o definiție particularizată la
nivel național a conceptului (respectiv în cazul Portugaliei). Menționăm că în
situațiile în care operaționalizarea conceptului persoană fără adăpost nu a fost
posibilă pe baza informațiilor incluse în strategiile / planurile de acțiune
consultate, analiza a fost completată cu informații din alte surse naționale care
fac referire la acest aspect (la nivelul fiecărui stat membru analizat).
2.3.6 Analiza problemelor care apar pe parcursul guvernării și care au un
impact economic, social și ecologic semnificativ

Cercetările în domeniu (Perri et al., 2020, Leung et al, 2008) indică faptul că epidemiile
și pandemiile generate de bolile infecțioase au un impact crescut asupra persoanelor
care se confruntă cu risc de sărăcie, marginalizare, stigmatizare și discriminare. Pe
fondul actualei pandemii de SARS-CoV-2 aceste riscuri de adâncesc, persoanele fără
adăpost fiind afectate majoritar, ele prezentând un risc crescut de infecție cu SARS-
CoV-2 din cauza lipsei unei locuințe sigure și a condițiilor din diverse facilități de cazare
(spații de locuit comune aglomerate, dificultăți de păstrare a distanțării fizice,
fluctuație mare de persoane). În cazul persoanelor fără adăpost aceleași studii (Perri et
al., 2020, Leung et al, 2008) indică faptul că răspândirea SARS-CoV-2 poate fi rapidă, iar
detectarea bolii întârziată din cauza accesului limitat la asistența medicală și la servicii
sociale. Riscul infectării cu SARS-CoV-2 este crescut pentru persoanele care se confruntă
cu lipsa unui adăpost datorită prevalenței ridicate a comorbidităților medicale (boli de
inimă, afecțiuni respiratorii, boli hepatice etc.) în rândul acestor persoane.
Programele și politicile de abordare a infectării cu SARS-CoV-2 în rândul persoanelor
fără adăpost ar trebui dezvoltate pentru a se asigura că marginalizarea și stigmatizarea
acestor persoane nu sunt agravate de abordările de sănătate publică ale pandemiei și
că nevoile specifice ale acestor persoane sunt abordate printr-un management integrat.
Actorii instituționali implicați în gestionarea problematicii acestei categorii de persoane
trebuie să colaboreze într-o abordare coordonată atunci când dezvoltă și
implementează servicii pestru aceste persoane. Finanțarea este necesară pentru a
asigura aprovizionarea adecvată cu resurse, cum ar fi echipamentele individuale de
protecție, pentru a spori spațiile de cazare și pentru persoanele care se confruntă cu
lipsa unui adăpost.
28
Există o serie de provocări generate de pandemia SARS-CoV-2 care pornesc de la
dificultăți de localizare a persoanelor fără adăpost care au fost expuse la infecții și care
necesită izolare sau carantină, dar care s-au întors în adăposturi sau în stradă și ajung
până la îngrijorări legate de faptul că planificarea/gestionarea epidemiei nu reușește să
abordeze problemele de bază ale lipsei de adăpost și ale marginalizării acestor persoane
(Perri et al., 2020). Pe măsură ce pandemia scade în intensitate fiind controlată în cele
din urmă, guvernul și furnizorii de servicii ar trebui să revizuiască modul în care
problemele persoanelor fără adăpost sunt gestionate, trecând la abordări care să se
concentreaze pe reintegrarea socio-profesională pe termen lung a acestor persoane
prin rezolvarea problemei locuirii și a accesului la servicii publice care să faciliteze
această reintegrare.

2.3.7 Priorități în adresarea fenomenului persoanelor fără adăpost

În 21 Iunie 2021 instituțiile europene, guvernele statelor membre ale Uniunii Europene
și societatea civilă s-au angajat pentru prima dată să lucreze împreună pentru
combaterea lipsei de adăpost în Uniunea Europeană. În cadrul conferinței de la nivel
înalt de la Lisabona din 21 iunie 2021 a fost lansată Platforma europeană pentru
combaterea fenomenului persoanelor fără adăpost recunoscându-se astfel că lipsa de
adăpost este una dintre formele extreme de excluziune socială, afectând negativ
sănătatea fizică și mentală a oamenilor, bunăstarea și calitatea vieții, precum și
accesul acestora la locuri de muncă și servicii economice și sociale. Fenomenul lipsei de
adăpost afectează toate statele membre și a crescut substanțial în ultimul deceniu.
Cauzele complexe ale lipsei de adăpost, care includ creșterea costului locuințelor,
oferta insuficientă de fonduri de locuințe sociale sau asistență pentru locuire, venituri
scăzute și locuri de muncă precare, pierderea locului de muncă, destrămarea familiilor,
îmbătrânirea, discriminarea, problemele de sănătate pe termen lung sunt insuficient
abordate la nivel de politici publice implementate. Pandemia de SARS-COV 2 a sporit
urgența unei acțiuni eficiente pentru a rezolva lipsa de adăpost care afectează categorii
numeroase de persoane.
Statele membre semnatare ale Declarației de la Lisabona privind Platforma europeană
pentru combaterea fenomenului persoanelor fără adăpost, printre care și România, au
convenit asupra următoarelor obiective: (1) nimeni nu va fi lăsat să doarmă în condiții
improprii din cauza lipsei de unităților de cazare de urgență accesibile, sigure și
adecvate; (2) nimeni nu va locui în locuințe de urgență sau de tranzit mai mult decât
este necesar pentru a se asigura trecerea cu succes la o soluție de locuire permanentă;
(3) nimeni nu va fi externat din nici o instituție (de exemplu, închisoare, spital, unitate
de îngrijire) fără a se i se oferi o locuință adecvată; (4) evacuările ar trebui să fie
prevenite ori de câte ori este posibil și nimeni nu nu va fi evacuat fără asistență pentru
o soluție locativă adecvată, atunci când este necesar; (5) nimeni nu va fi discriminat din
cauza statutului de persoană fără adăpost.
Comisia Europeană s-a angajat să sprijinire monitorizarea fenomenului persoanelor fără
adăpost, prin procesul Semestrul European și prin Comitetului de Protecție Socială în
vederea asigurării evaluării cantitative și calitative a progreselor realizate. Va promova,
29
de asemenea, utilizarea finanțării UE pentru a sprijini măsurile de politică incluzive
care conduc la combaterea lipsei de adăpost. De asemenea, Comisia Europeană s-a
angajat să sprijine consolidarea activității analitice și a colectării de date în vederea
promovării de politici și inițiative bazate pe dovezi care se adresează persoanelor fără
adăpost în conformitate cu Regulamentul 019/1700 din 10 octombrie 2019 de stabilire a
unui cadru comun pentru statistici europene referitoare la persoane și gospodării, pe
baza datelor colectate la nivel individual din eșantioane.
Prezenta strategie răspunde astfel solicitărilor adresate statelor membre de a
proiecta și implementa măsuri recunoscând problemele persoanelor fără adăpost și
abordând aceste probleme prin facilitatea procesului de incluziune socială pentru
acest grup vulnerabil și promovarea accesului la locuire.
Analizele realizate indică faptul că excluziunea socială a persoanelor fără adăpost
reprezintă o problemă care necesită o abordare multisectorială din punct de vedere al
politicilor publice cu rol în soluționarea acesteia care să fie însă realizată printr-un
document de politică publică destinat persoanelor fără adăpost. Numărul de servicii
sociale destinate persoanelor fără adăpost nu este unul foarte mare în cazul României,
comparativ cu serviciile sociale acordate altor grupuri vulnerabile. Lipsa/insuficiența
finanțării (întreruperea și reluarea finanțării) acestor servicii afectează predictibilitatea
eficienței intervenției acestora. Serviciile sociale destinate persoanelor fără adăpost
sunt concentrate majoritar în oraşele mari (reşedinţe de judeţ). Micile comunități nu au
putere nici financiară şi nici administrativă să susţină şi să ofere un cadru de dezvoltare
a serviciilor sociale destinate acestui grup vulnerabil. Impactul serviciilor sociale ar
trebui privit şi din perspectivă instituţională (cauzele care fac ca acestea să nu fie
furnizate acolo unde este nevoie, suficient de mult timp cât să aibă impact asupra
comunității locale, nu sunt oferite în comunitățile mici în care problema lipsei de
locuire este diferită față de cea din oraşele mari).

Datele culese prin cercetările de tip calitativ și cantitativ din cadrul proiectului
FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului
serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” SIPOCA 575 (SMIS 126131) au
demonstrat necesitatea dezvoltării unei strategii naționale destinate grupului țintă
persoane fără adăpost. Prin prezenta Strategie grupul țintă persoane fără adăpost este
definit în baza taxonomiei ETHOS LIGHT a persoanelor fără adăpost după cum urmează:
persoane care locuiesc în condiții mizere, persoane aflate în adăposturi de urgență,
persoane aflate în centre pentru persoane fără adăpost, persoane aflate în diferite
instituții, persoane care trăiesc în locuințe non-convenționale datorită lipsei unei
locuințe, persoane fără adăpost care locuiesc temporar în locuințe convenționale care
aparțin unor membri ai familiei sau unor prieteni (datorită lipsei unei locuințe proprii).
Scopul final al Strategiei privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru
perioada 2021-2027 și a Planul de acțiune pentru perioada 2021-2027 este de a reducere
numărului persoanelor fără adăpost până în anul 2027 și de a asigura incluziunea socială
a acestora.

2.4 Definirea problemei

30
Excluziunea socială a persoanelor fără adăpost reprezintă o problemă care necesită
o abordare multisectorială din punct de vedere al politicilor publice cu rol în
soluționarea acesteia.
Datele culese prin interviurile semi-structurate cu furnizori de servicii sociale în cadrul
activității A 2.3, Proiect Sipoca 575 - FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității
vieții acestora indică faptul că incidenţa fenomenului PFA în România comparativ cu
alte state europene este apreciată ca fiind destul de crescută, însă lipsa unei campanii
de identificare şi monitorizare constantă a persoanelor fără adăpost face dificil de
comparat fenomenul PFA din România cu celelalte state europene. Reprezentanţii
furnizorilor publici de servicii sociale adresate PFA tind să considere că incidenţa
fenomenului PFA este relativ mai scăzută comparativ cu alte state europene, spre
deosebire de reprezentanţii furnizorilor de servicii sociale din mediul privat care
apreciază că fenomenul este mai crescut în România. Majorităţii participanţilor la
interviurile semistructurate le lipseşte însă o imagine de ansamblu asupra acestui
fenomen, motiv pentru care aceştia se raportează mai degrabă la experienţa lor
imediată dobândită în lucrul cu persoanele fără adăpost atunci când sunt rugaţi să
estimeze incidenţa fenomenului PFA în România comparativ cu alte state europene.
Percepţia respondenţilor este, de asemenea, influenţată şi de gradul de vizibilitate
socială a persoanelor fără adăpost. În lipsa unor acţiuni ferme de identificare şi
monitorizare a acestora este dificilă estimarea numărului de persoane fără adăpost din
localităţile în care activează furnizorii de servicii sociale participanţi la interviurile
semistructurate. Respondenţii care estimează un număr global de PFA se raportează în
general la dimensiunea grupului de beneficiari ai serviciului pe care îl reprezintă şi mai
puţin la populaţia totală de PFA de la nivelul localităţii. De remarcat, însă, este faptul
că furnizorii de servicii sociale din localităţile mai mici estimează un număr mai mic de
persoane fără adăpost la nivelul localităţilor lor, numărul PFA estimat de participanţii la
interviurile semistructurate crescând în cazul localităţilor mai mari/localităţilor
reşedinţă de judeţ. Din analiza răspunsurilor rezultă că şi fenomenul migraţiei
influenţează stocul de persoane fără adăpost de la nivelul localităţilor, persoanele fără
adăpost având tendinţa de a migra din localităţile mici/rurale, către localităţi mai mari
atunci când nu găsesc sprijin în localitatea de domiciliu. Pe lângă necesitatea unor
măsuri de identificare şi monitorizare a PFA, aspecte precum măsuri de prevenire sau
de depistare timpurie a situaţiei de vulnerabilitate sunt menţionate în cadrul
interviurilor ca măsuri cu potenţial de diminuare a numărului de PFA. Datele culese
prin interviurile semi-structurate cu furnizori de servicii sociale nu indică existența unor
iniţiative de recenzare/de identificare a numărului de PFA. Analiza răspunsurilor
frunizorilor de servicii social nu evidenţiază faptul că ar fi existat astfel de iniţiative nici
la nivel de localităţi, nici la nivel judeţean, ci mai degrabă au existat campanii de
identificare a persoanelor aflate pe străzi şi în adăposturi improvizate în perioadele reci
ale anului, în vederea acordării unor servicii de prim ajutor (cazare și masă). Situaţia
PFA care locuiesc pe stradă sau în adăposturi improvizate este mai bine cunoscută la
nivelul localităţilor mai mici, unde furnizorii de servicii sociale apreciază că nici nu se
impun recensăminte/acţiuni de identificare numerică a PFA. În cazul localităţilor mari,
respondenţii conştientizează necesitatea recenzării PFA, însă apreciază că este nevoie

31
de o mobilizare mai amplă de resurse umane şi totodată de colaborări
interinstituţionale.

2.4.1 Cauzele și efectele problemei

Cercetările calitative (de tip interviuri semi-structurate) dezvolatate în cadrul

proiectului (Activitate A 3.2, Proiect Sipoca 575 - FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea
nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra
calității vieții acestora) cu rol particular în fundamentarea etapei de definirea a
problemei, a beneficiarilor și a obiectivelor politicii publice au identificat o serie de
cauze principale care determină apariția riscului de a deveni persoană fără adăpost
în România la nivelul anului 2020:

(1) Cauze exogene: aspecte care au în vedere situația economică precară și

contextul pandemic actual care conduc la pierderea locurilor de muncă, accentuarea
sărăciei/dificultăți materiale, situația imobiliară locală care generează dificultăți de
acoperire a costurilor cu închirierea unei locuințe, lipsa unui stoc de locuințe sociale la
dispoziția autorităților publice locale, migrația rural – urban;

(2) Cauze determinate de contextul familial: tipul și intensitatea relațiilor cu

familia care depind de statutul familial (persoana este singură sau nu), de existența
unui comportament violent în familie, de antecedentele infracționale ale unuia dintre
membrii familiei (în situația în care acestea au condus la privarea de libertate pe
termen mediu și lung), înșelăciunea înfăptuită în cadrul unor contracte (de exemplu
contracte de vânzare - cumpărare a locuinței persoanei adulte către rude), desfacerea
căsătoriei, abandonarea copiilor de către părinții plecați la muncă în străinătate,
istoricul familial (persoana provine din familii dezorganizate, cu conflicte);

(3) Cauze personale specifice, respectiv existența unei dizabilități/a unei boli
cronice/ a unei boli psihice, nivelul educațional redus, lipsa unei calificări profesionale,
existența unei adicții/depresii, existența unui comportament violent, lipsa motivației.

Problemele cu care se confruntă PFA şi amploarea acestora depind în mare măsură de

durata statutului de PFA, pe de o parte, dar şi de vârsta la care intervine această
situaţie de vulnerabilitate. Tinerii sunt consideraţi ca având mai puţine probleme de
reintegrare, în vreme ce persoanele trecute de vârsta de 50 de ani se confruntă cu
probleme multiple, având şanse mai reduse de reintegrare socio-profesională. Lipsa
veniturilor, a igienei personale, a unei alimentaţii corespunzătoare sunt probleme cu
care se confruntă orice persoană care nu are o locuinţă stabilă. Cu cât lipsa unui
adăpost este de mai lungă durată, cresc şansele apariţiei altor probleme precum
pierderea actelor de identitate, pierderea calităţii de asigurat medical, dobândirea sau
accentuarea unor adicţii (alcool, ţigări, droguri, jocuri de noroc), dobândirea sau
accentuarea unor boli fizice şi/sau psihice, pierderea deprinderilor unei vieţi
independente şi resemnarea, pierderea stimei de sine pe fondul lipsei suportului social.

32
Lipsa educaţiei (pe fondul părăsirii timpurii a şcolii) şi lipsa unei pregătiri profesionale
sunt, de asemenea, alte dificultăţi cu care se confruntă PFA şi care fac dificil procesul
de reintegrare socio-profesională a acestora. Există multiple piedici în reintegrarea
socio-profesională a PFA în opinia participanţilor la interviurile semistructurate. Pe de o
parte, aceste piedici sunt generate de caracteristicile populaţiei PFA: nivelul scăzut de
educaţie sau lipsa unei calificări profesionale, lipsa experienţei în muncă, vârsta PFA
(multe persoane cu vârsta de peste 50 de ani), antecedente penale, adicţii, interes
redus pentru muncă, probleme grave de sănătate. Pe de altă parte stigma socială are un
impact puternic asupra şanselor de încadrare în muncă a PFA, angajatorii fiind reticenţi
atunci când sunt puşi în situaţia de a angaja persoane cu vulnerabilităţi multiple. Nu în
ultimul rând, insuficienta colaborare interinstituţională este percepută ca fiind o
piedică în procesul de reintegrare socio-profesională a PFA.

Informațiile colectate prin interviurile semi-structurate cu furnizori de servicii sociale

(Cercetare calitativă pe bază de interviuri semi-structurate cu furnizori de servicii
sociale în cadrul activității A 2.3, Proiect Sipoca 575 - FIECARE OM CONTEAZĂ!
Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente
asupra calității vieții acestora) indică faptul că adresarea persoanelor fără adăpost se
diferenţiază în funcţie de tipul furnizorului (public, privat) de servicii sociale adresate
PFA. Astfel, furnizorii publici de servicii sociale îşi concentrează atenţia în general
asupra persoanelor care locuiesc efectiv pe stradă, în vreme ce furnizorii privaţi de
servicii sociale au o viziune mai largă asupra acestei categorii de persoane, referindu-se
şi la persoanele care locuiesc temporar în adăposturi/centre specializate, la
prieteni/rude, sau care locuiesc în condiţii improprii, în adăposturi improvizate. O
posibilă explicaţie a acestei diferenţieri între cele două tipuri de furnizori de servicii
sociale adresate PFA ar putea fi regăsită tocmai în oferta de servicii sociale dezvoltate
de fiecare dintre aceştia, serviciile sociale furnizate de sistemul public fiind mai bine
ţintite asupra persoanelor fără adăpost care trăiesc pe stradă.

Există sub-categorii de persoane14 fără adăpost cu un grad ridicat de vulnerabilitate,

printre acestea aflându-se:

(1) tinerii care părăsesc sistemul de protecție a copilului;

(2) persoanele care rămân fără loc de muncă;
(3) persoanele vârstnice care nu au stagiu complet de cotizare;
(4) persoanele cu boli psihice/diferite adicții.

În acest context sunt necesare măsuri de prevenire a apariției cauzelor care

determină manifestarea riscului de a deveni persoană fără adăpost, nu doar de
tratare a cauzelor, acest lucru fiind admis de majoritatea reprezentanților furnizorilor
de servicii sociale cu care au fost derulate interviuri semi-structurate. Rezultattele
calitative din interviurile semi-structurate indică faptul că persoanele fără adăpost au

14
Cercetare calitativă pe bază de interviuri semi-structurate cu furnizori de servciii sociale, activitate A 3.2, Proiect
Sipoca 575 - FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale
existente asupra calității vieții acestora
33
nevoie de sprijin afectiv constant, fie din partea familiei, fie din partea unui psiholog.
Principalele modalități de prevenire a apariției acestor cauze pot fi:

(1) Măsuri de consiliere și educație de bază economico-fiscala și juridică;

(2) Campanii de informare cu privire la efectele abandonului școlar;
(3) Campanii de prevenire a diferitelor tipuri de adicții;
(4) Servicii de consiliere (psihologică, socială) în cazul adicțiilor de lungă durată, dar și
în alte cazuri prin crearea unor grupuri de sprijin la nivel de comunitate locală;
(5)Existența cel puțin a unui centru destinat persoanelor fără adăpost la nivelul fiecarui
oraș/comună care are PFA;
(6) Programe destinate reintegrării sociale a acestor categorii de persoane – educație
privind domenii diverse ale vieții, sprijin pentru găsirea unui loc de muncă, a unei
locuințe, prevenirea evacuărilor forțate.

Cu privire la impactul servicilor sociale, majoritatea furnizorilor de servicii sociale

destinate persoanelor fără adăpost au specificat faptul că singurele servicii sociale
acceptate de persoanele fără adăpost sunt serviciile care le acoperă nevoile de
bază:

(1) serviciile de găzduire;

(2) serviciile de oferire a unei mese;
(3) serviciile de consiliere socială și psihologică.
Pentru unele tipuri de servicii sociale care sunt disponibile și care le pot fi oferite, unii
dintre participanții la interviuri au vorbit despre o rezistență ridicată din partea
persoanelor fără adăpost de a beneficia de astfel de servicii, acest aspect necesitând
un interes pentru dezvoltarea de măsuri/programe care să sporească încrederea
persoanelor fără adăpost în sistemul de servicii sociale de la nivel local, facilitând astfel
reintegrarea lor socială și ocupațională în comunitățile din care fac parte sau în alte
comunități.

Numărul de servicii sociale destinate persoanelor fără adăpost nu este unul foarte mare
în cazul României, comparativ cu serviciile sociale acordate altor grupuri vulnerabile.
Lispa/insuficiența finanțării (întreruperea și reluarea finanțării) acestor servicii
afectează predictibilitatea eficienței intervenției acestora. Serviciile sociale destinate
persoanelor fără adăpost sunt concentrate majoritar în oraşele mari (reşedinţe de
judeţ). Micile comunităţi nu au putere nici financiară şi nici administrativă să susţină şi
să ofere un cadru de dezvoltare a serviciilor sociale destinate acestui grup vulnerabil.
Impactul serviciilor sociale ar trebui privit şi din perspectivă instituţională (cauzele care
fac ca acestea să nu fie furnizate acolo unde este nevoie, suficient de mult timp cât să
aibă impact asupra comunităţii locale, nu sunt oferite în comunităţile mici în care
problema lipsei de locuire este diferită de cea din oraşele mari). Pentru că vorbim de
instituții/organizații bugetate insuficient, cu personal insuficient, lipsa serviciului social
specific ‚”echipe mobile” oferit în stradă de personal de specialitate (foarte puţin
personal ajunge în stradă pentru a promova acolo serviciile).

34
Datele culese prin interviurile semi-structurate cu furnizori de servicii sociale în cadrul
activității A 2.3, Proiect Sipoca 575 - FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității
vieții acestora evidenţiază o serie de vulnerabilităţi ale
politicilor/măsurilor/programelor adresate PFA. Una dintre vulnerabilităţile evidenţiate
se referă la alocarea fondurilor, participanţii la interviurile semistructurate apreciind că
sunt alocate resurse financiare insuficiente sectorului asistenţei sociale, indiferent că
este vorba despre finanţarea unor măsuri/programe naţionale sau de programe/proiecte
locale. Şi în ceea ce priveşte accesarea fondurilor au fost evidenţiate vulnerabilităţi, în
special din partea reprezentanţilor furnizorilor privaţi de servicii sociale care consideră
că sectorul ONG are acces redus/restricţionat la fondurile publice destinate dezvoltării
de servicii sociale comparativ cu furnizorii publici de servicii sociale. Lipsa unei
metodologii unitare de lucru este văzută de asemenea ca o vulnerabilitate, câtă vreme
există practici divergente şi înţelegeri diferite asupra condiţiilor de exercitare a
responsabilităţilor şi întinderii răspunderii diferiţilor actori implicaţi în problematica
PFA. Au fost punctate şi o serie de vulnerabiltăţi din sfera procedurală, cum ar fi
accesul limitat al unor categorii de PFA în centrele de cazare sau lipsa standardelor de
cost pentru centrele de cazare.

Studiile de specialitate dezvoltate de-a lungul timpului care au analizat cauzele și

efectele problemelor cu care se confruntă persoanele fără adăpost (Baptista și Marlier,
2019; Kelly, 1985; Institute of Medicine (US),1988) identifică două mecanisme diferite
de generare a fenomenului persoanelor fără adăpost. Primul mecanism subliniază
lipsa de adăpost ca rezultat al eșecurilor sistemelor de asistență socială (servicii și
beneficii de asistență socială) și a celui de ocupare a forței de muncă. Persoanele
fără adăpost, din acest punct de vedere, sunt persoane cu probleme pe care aceste
sisteme ar trebui să le ajute. Creșterea numărului persoanelor fără adăpost poate fi
văzută ca dovadă că aceste sisteme sunt ineficiente din diverse motive - poate din
cauza finanțării inadecvate, a cererii excesive sau a dificultăților intrinseci de a
răspunde anumitor grupuri cu nevoi speciale. Cel de-al doilea mecanism vizează
factori economici. Pe măsură ce oferta de locuințe accesibile scade, tot mai mulți
oameni riscă să rămână fără adăpost. Fiecare dintre aceste explicații este însă doar
parțial exactă. Persoanele fără adăpost sunt un fenomen complicat, în care
caracteristicile sistemelor de servicii și politicile publice joacă un rol important. Factorii
demografici și factorii personali sunt de asemenea importanți. Odată ce o persoană
rămâne temporar fără adăpost, reintegrarea în comunitate este dificilă și poate deveni
agravată de factori secundari (de exemplu, dificultăți în găsirea unui loc de muncă,
destrămarea familiei, depresie reactivă sau diverse adicții).

2.4.2 Grup țintă afectat de politica publică: operaționalizare concept

persoană fără adăpost

Persoanele fără adăpost au fost recunoscute drept grup țintă cu probleme sociale
majore destul de recent, la începutul anilor '80 (Jencks, 1994). Fenomenul a fost
35
perceput anterior ca unul marginal, în timp ce vina pentru viața pe stradă a fost pusă pe
umerii persoanelor fără adăpost, despre care se credea că suferă de deficiențe
personale care le împiedică calea normală de integrare socială (Steiner, 1923; Cook,
1975). Conceptul de persoană fără adăpost și-a lărgit treptat semnificația în ultimele
decenii, de la semnificația sa inițială de lipsă a acoperișului la un concept mai
cuprinzător, incluzând dimensiunile locuințelor nesigure și necorespunzătoare.

În prezent, tipologia europeană pentru lipsa unui adăpost și excluderea de la locuire

(ETHOS - European Typology of Homelessness and housing exclusion), dezvoltată în
cadrul cercetărilor empirice de către Observatorul european pentru persoanele fără
adăpost și adoptată de Federația Europeană a Organizațiilor Naționale care lucrează cu
persoanele fără adăpost (FEANTSA) este menționată în majoritatea țărilor europene și
nu numai, ca principalul instrument conceptual în definirea persoanelor fără adăpost,
deși variații există. Inițial, echipa de cercetare a analizat lipsa de adăpost în cadrul a
trei domenii majore (Edgar, Doherty & Meert, 2004): (1) fizic, care se referă la tipul
real de locuință/loc de locuit, (2) juridic și în cele din urmă (3) social, integrând în
aceste domenii șapte categorii de persoane fără adăpost caracterizate prin: lipsă de
acoperiș, lipsă de locuință, locuințe nesigure și inadecvate, locuințe inadecvate și
izolare socială într-o locuință ocupată legal. Tipologia ETHOS a fost dezvoltată ulterior
din acest model în scopuri operaționale, în timp ce o versiune și mai redusă și
simplificată, numită ETHOS LIGHT, a rafinat în continuare modelul conceptual pentru a
răspunde preocupărilor de măsurare la nivelul țărilor Uniunii Europene.

Tipologia ETHOS face referire la următoarele categorii conceptuale: lipsa unui acoperiș,
lipsa unei locuințe, locuință instabilă și locuință inadecvată.
În interiorul acestor categorii conceptuale sunt identificate 13 categorii operaționale:
(1) persoane care locuiesc în condiții mizere,
(2) persoane aflate în adăposturi de urgență,
(3) persoane aflate în centre pentru persoane fără adăpost,
(4) persoane aflate în adăposturi pentru femei,
(5) persoane aflate în adăposturi pentru imigranți,
(6) persoane eliberate din diferite instituții,
(7) persoane care primesc sprijin pe termen lung (din cauza fenomenului lipsei un
adăpost),
(8) persoane care locuiesc în centre nesigure,
(9) persoane care locuiesc sub amenințarea evacuării,
(10) persoane care trăiesc sub amenințarea cu violență,
(11) persoane care trăiesc în structuri temporare/non-convenționale,
(12) persoane care locuiesc în adăposturi inadecvate,
(13) persoane care locuiesc în adăposturi aglomerate.

Categoriile conceptuale utilizate în ETHOS LIGHT sunt:

(1) persoane care locuiesc în condiții mizere,
(2) persoane aflate în adăposturi de urgență,

36
(3) persoane aflate în centre pentru persoane fără adăpost,
(4) persoane aflate în diferite instituții,
(5) persoane care trăiesc în locuințe non-convenționale datorită lipsei unei locuințe,
(6) persoane fără adăpost care locuiesc temporar în locuințe convenționale care aparțin
unor membri ai familiei sau unor prieteni (datorită lipsei unei locuințe proprii).

În România, definiția persoanelor fără adăpost (prevăzută în Legea asistenței sociale nr.
292/2011, cu modificările si completările ulterioare) acoperă toate categoriile ETHOS
Light, cu excepția persoanelor care locuiesc în locuințe neconvenționale din cauza lipsei
de locuințe, care nu sunt definite în mod explicit ca persoane fără adăpost, deși ar
putea fi acoperite de categoria largă a celor incapabili să plătească chirie (Pop, 2019).

Serviciile sociale care se adresează persoanelor fără adăpost și excluderea de la locuire

sunt definite în Legea asistenței sociale nr.292/2011, cu modificările si completările
ulterioare și precum și în actele normative care reglementează locuințele publice
(L114/1996, L143/2017, L350/2001).

Conform Legii asistenței sociale nr.292/2011, cu modificarile si completarile

ulterioare15, persoanele fără adăpost sunt definite drept “o categorie socială formată
din persoane singure ori familii care, din motive singulare sau cumulate de ordin social,
medical, financiar-economic, juridic ori din cauza unor situații de forță majoră, trăiesc
în stradă, locuiesc temporar la prieteni sau cunoscuți, se află în incapacitate de a
susține o locuință în regim de închiriere ori sunt în risc de evacuare, se află în instituții
sau penitenciare de unde urmează ca, în termen de 2 luni, să fie externate, respectiv
eliberate și nu au domiciliu ori reședință.”

Definiția utilizată în legislația românească include în mod explicit: persoane care trăiesc
în condiții mizere (categoria operațională 1 ETHOS Light); persoane aflate în adăposturi
de urgență și persoane aflate în centre pentru persoane fără adăpost (categoriile 2 și 3
ETHOS Light); persoane din instituții/închisori (categoria 4 ETHOS Light); persoane care
locuiesc temporar în locuințe convenționale cu familia sau prietenii (categoria 6 ETHOS
Light). Persoanele din locuințele neconvenționale (categoria 5 ETHOS Light ) nu sunt
acoperite de definiția existentă în legislația românească, dar persoanele care nu pot
suporta costurile chiriei sau care sunt expuse riscului de evacuare sunt definite prin lege
ca persoane fără adăpost (Pop, 2019).

Ordonanța de urgență nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de

identitate ale cetățenilor români, cu modificările și completările ulterioare, definește
persoana fără reședință drept “o persoană care nu poate oferi dovada rezidenței legale,
nu are unde să locuiască definitiv sau locuiește temporar cu cineva”.

15
Art 6, lit. z din Legea asistenței sociale nr. 292/2011 cu modificările și completările ulterioare.
37
Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru 2015-2020
aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 383/2015 se referă în mod specific la persoanele
fără adăpost drept grup vulnerabil și identifică intervențiile care sunt considerate
prioritare în ceea ce le privește. Proiectul de strategie națională privind locuirea (care
a fost finalizat în 2017, dar nu a fost încă aprobat de guvern) revizuiește toate
definițiile legale ale persoanelor fără adăpost, persoanelor fără reședință legală,
locuințe precare, condiții de viață precare și condiții de viață inadecvate oferind o
imagine relativ cuprinzătoare cu privire la caracteristicile grupurilor vulnerabile
considerate a fi expuse riscului de excludere de la locuire.

Deși există în legislația națională o definiție a persoanei fără adăpost (Legea asistenței
sociale nr.292/2011, cu modificările și completările ulterioare), aceasta nu este în
totalitate o definiție operațională (aplicată în colectarea de date statistice) care să
permită colectarea de date pe categorii a persoanelor fără adăpost sau ale celor cu risc
de excludere, statistici oficiale cu privire la aceste persoane fiind greu de identificat.
Potrivit raportului ESPN de țară al României privind Strategii naționale de combaterea
lipsei adăpostului și a excluderii de la locuire (2019) din punct de vedere metodologic
evaluarea incapacității de a plăti chirie sau a riscului de evacuare poate fi o provocare,
la fel ca și evaluarea dimensiunii populației fără adăpost care trăiește în toată țara
(Pop, 2019).

Deși definiția derivată din tipologia ETHOS constituie perspectiva academică principală
de abordare a persoanelor fără adăpost, bucurându-se de un consens larg și în rândul
factorilor de decizie politică, limitele metodologice ale instrumeentelor de măsurare
duc la limitarea cercetării la populații mult mai înguste (mai puține categorii) decât ar
necesita definiția ETHOS. În recomandările Comisiei Europene și ale Eurostat pentru
recensămintele naționale ale populației din 2011, care aveau în vedere și culegerea de
informații cu privire la persoanele fără adăpost, se face trimitere doar la categoriile de
persoane fără acoperiș și parte din fără locuință din tipologia ETHOS, ignorând toate
celelalte categorii (cu probleme de cuantificare metodologică).

Proiectul de strategie națională privind locuirea (MDRAP, 2017) analizează riscul de

excludere de la locuire și prevede necesitatea identificării unei metodologii
operaționale care să permită monitorizarea oricărei intervenții publice în domeniul
locuințelor. Dar acestă strategie nu a fost adoptată încă, deși a fost elaborată în 2017.

Fenomenul persoanelor fără adăpost și riscul de excludere de la locuire sunt abordate în

primul rând de Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei
pentru perioada 2015-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr 383/2015 si de
proiectul de Strategie națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru
perioada 2021-2027. Această strategie se concentrează pe locuințele sociale și pe
îmbunătățirea accesibilității și a calității fondului existent de locuințe - ca soluție
principală atât la riscurile lipsei de adăpost, cât și la excluderea de la locuire.

38
Alte mecanisme de intervenție menționate în Strategia națională privind incluziunea
socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020, se referă la:

(1) îmbunătățirea răspunsurilor de urgență (prin creșterea numărului de adăposturi de

noapte/ adăposturi temporare/adăposturi pentru victimele violenței domestice,
dezvoltarea adăposturilor speciale pentru copii și dezvoltarea numărului de servicii de
sănătate și alimentație furnizate direct pe stradă);
(2) consolidarea serviciilor generale de prevenire și sprijin pentru diferite categorii
vulnerabile, precum victimele violenței domestice, dependenții de droguri, foști
infractori și tinerii care părăsesc instituțiile publice de îngrijire a copiilor la vârsta de 18
ani;
(3) adoptarea programelor de regenerare urbană pentru a rezolva problema clădirilor
cu grad scăzut de siguranță; și
(4) oprirea evacuărilor ilegale.

Obiectivele formulate în strategiile naționale în vigoare sau aflate în stadiu de proiect

se concentrează fie pe asigurarea unei locuințe adecvate (dezvoltarea de locuințe
publice, modernizarea comunităților marginalizate și prioritizarea accesului la
programele de reabilitare și alocare a locuințelor sociale), fie pe creșterea intervențiilor
de urgență pe stradă care vizează persoanele fără adăpost. Este recunoscută
necesitatea dezvoltării unor servicii sociale mai bine focusate atât pentru prevenirea
lipsei unui adăpost, cât și pentru reintegrarea socială a persoanelor fără adăpost (Pop,
2019). Puține măsuri se bazează pe beneficii de asistență socială pentru creșterea
accesibilității locuințelor, deoarece acestea sunt de așteptat să facă parte din venitul
minim de inserție, care a fost aprobat în 2016 și punerea sa în aplicare a fost amânată
de mai multe ori (cel mai recent termen pentru punerea în aplicare fiind 2021).

Majoritatea programelor care au vizat persoanele fără adăpost (de la evaluări ale
nevoilor, la servicii de asistență socială preventivă sau de urgență) au fost finanțate din
fonduri europene. Unele studii sistematice importante au fost efectuate folosind aceste
fonduri: diagnoza situației locuințelor din România (Banca Mondială, 2015); analiza
locuirii informale (MRDPA, 2015); fundamentarea metodologică și analizele
comunităților urbane și rurale marginalizate (Banca Mondială, 2014 și 2016). Fondurile
UE au făcut posibilă înființarea unui program de interes național privind încetarea
excluderii sociale a persoanelor fără adăpost în perioada 2007-2013, care a permis
deschiderea și finanțarea a 50 de centre de urgență în toate orașele importante din
România (beneficiind în jur de 10.000 de persoane) (Pop, 2019). În această perioadă au
fost dezvoltate centre de reintegrare socială, oferind o gamă largă de servicii, de la
artterapie pentru copii la servicii de angajare, cursuri de formare și educație pentru
sănătate. Sectorul privat a beneficiat și de finanțarea UE, iar multe ONG-uri au furnizat
o serie de servicii diversificate între 2007 și 2012, dintre care unele s-au oprit imediat
ce s-a încheiat finanțarea (Paraschiv, 2015).

Lipsa unei strategii de finanțare adecvate, durabile și previzibile pentru orice

intervenție politică care vizează persoanele fără adăpost (de la investiții în locuințe

39
sociale la servicii sociale și beneficii de locuință) a forțat actorii instituționali și
furnizorii de servicii sociale să se bazeze, aproape în totalitate, pe finanțare externă, în
principal surse de finanțare puse la dispoziție de Uniunea Europeană (Pop, 2019). În
acest context elaborarea unei politici publice naționale având drept grup țintă
persoanele fără adăpost reprezintă o necesitate pentru România.

Cercetările calitative (de tip focus grup, interviuri semi-structurate) dezvoltate în

cadrului proiectului (Activitatea A 2.3, Proiect Sipoca 575 - FIECARE OM CONTEAZĂ!
Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente
asupra calității vieții acestora) cu rol particular în fundamentarea etapei de definirea a
problemei, a beneficiarilor și a obiectivelor politicii publice au arătat că interesul
acordat definirii persoanelor fără adăpost este unul foarte crescut în rândul
specialiștiilor în servicii sociale pentru PFA din România, dar și în rândul experților
metodologi în problematica persoanelor fără adăpost, acest lucru fiind confirmat și în
cadrul focus grupului organizat în data de 9.12.2020 în cadrul proiectului la care au
participat 10 specialiști16 în servicii sociale destinate PFA și doi cercetători sociologi 17
cu specializări în dezvoltarea de metodologii de evaluare/măsurare pe problematica
grupurilor vulnerabile. Scopul focus grupului organizat a fost de a valida
conceptele/dimensiunile și indicatorii utilizați în cadrul instrumentelor de cercetare
dezvoltate în vederea evaluării impactului serviicilor sociale destinate PFA în România,
dar și cu privire la identificarea conexiunilor interinstituţionale și a modului în care
acestea se realizează între instituțiile cu responsabilități în problematica PFA, precum și
cu orivire la vulnerabilitățile politicilor/ măsurilor/ programelor aplicate până în
prezent pentru acest grup țintă.

Definiția ETHOS a persoanelor fără adăpost a fost de altfel una împărtășită de toți
participanții la focus grup. Grupul vulnerabil persoanele fără adăpost trebuie să includă,
dincolo de persoanele care locuiesc permanent pe stradă și care sunt sau nu beneficiare
de servicii sociale și persoanele care locuiesc temporar chiar în locuințe proprii, dar
sunt în permanență în riscul de a fi evacuate și care nu au nicio stabilitate din punct de
vedere locativ, pentru că ele pot să ajungă foarte ușor în situația de a locui efectiv pe
stradă, fie și pentru o perioadă limitată de timp. De asemenea persoanele care locuiesc
în adăposturi improvizate, într-o formă de locuire informală, în locuințe
neconvenționale este necesar să fie luate în considerare în cadrul unei politici naționale
în domeniul locuirii (o lipsă a acestei politici fiind evidentă).

Astfel, grupul țintă vizat în cadrul Strategiei naționale de incluziune socială a

persoanelor fără adăpost 2021-2027 cuprinde, în acord cu taxonomia ETHOS LIGHT:
persoane care locuiesc în condiții mizere, persoane aflate în adăposturi de urgență,
persoane aflate în centre pentru persoane fără adăpost, persoane aflate în diferite
instituții, persoane care trăiesc în locuințe non-convenționale datorită lipsei unei

16
Salvați Copiii România, UNICEF România, Crucea Roșie Română, Asociația Carusel, Fundația Parada, Federația
Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale (FONSS), Direcția de Asistență Socială a Municipiului București,
Fundația EMMAUS, Asociația Misiunea creștină Armata Salvării din România, Asociația Angel.
17
Institutul de Cercetare a Calității Vieții și Universitatea din București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
(autor raport de țară ESPN National strategies to fight homelessness and housing exclusion. România.)
40
locuințe, persoane fără adăpost care locuiesc temporar în locuințe convenționale care
aparțin unor membri ai familiei sau unor prieteni (datorită lipsei unei locuințe proprii).

2.5 Obiective

Literatura de specialitate (Briciu, 2014, Pop, 2019) identifică două perspective

principale cu privire la modelele de intervenție cele mai potrivite pentru persoanele
fără adăpost:

(1) perspectiva privind asistența treptată pentru integrare, începând cu asistență

medicală de urgență și adăpost, continuând cu cazare tranzitorie și diverse servicii
și culminând cu furnizarea de locuințe și piața muncii / integrarea socială și
(2) perspectiva care promovează modelul schimbării bruște și accesul imediat al
persoanelor fără adăpost la o soluție rezidențială permanentă.

Prima perspectivă reprezintă o paradigmă de gândire tradițională sau model liniar de

intervenție și a fost criticată ca fiind prea prescriptivă în ceea ce privește impunerea
unui model de integrare socială. A doua perspectivă a beneficiat de experiența unor
proiecte și programe pilot, printre care cel mai cunoscut este programul „Locuințe
înainte de toate (Housing First)”, programul din SUA care oferă locuințe permanente,
accesibile cât mai repede pentru indivizi și familii. Un defect teoretic al tuturor
modelelor de intervenție este acela că acestea se ocupă insuficient de persoanele fără
adăpost invizibile/ascunse (Briciu, 2014).

În acest moment, la nivelul Comisiei Europene există un interes crescut în definirea

unor obiective clare cu privire la promovarea în cadrul InvestEU a investițiilor sociale de
impact și asigurarea accesului la programul „Locuințe înainte de toate (Housing First)”,
program dorit a fi integrat este în strategiile regionale, naționale și locale ale statelor
membre UE. Din păcate, România, până la acest moment nu a raportat nici un sprijin
politic sau societal pentru programul „Locuințe înainte de toate (Housing First)”18. Nu
au fost identificate inițiative chiar și singulare de implementarea a
acțiunilor/programelor de tip locuință înainte de toate (housing first).

Din analiza strategiilor/planurilor de acțiune/programelor dezvoltate de țări europene

cu tradiție (Franța, Finlanda, Danemarca, Spania, Cehia, Grecia, Irlanda, Luxembrug,
Portugalia) în tratarea prin politici publice a persoanelor fără adăpost s-a desprins
concluzia eficienței utilizării la nivel de politică publică a:
(1) unor instrumente dezvoltate în cadrul unei strategii destinate în mod specific
aspectelor locuirii (care să includă referințe la grupul țintă persoane fără adăpost sau
cu risc de rămânere fără locuință)

și a
(2) a unor strategii/programe/măsuri pentru reducerea numarului persoanelor fără
adăpost și prevenirea situațiilor care generează pierderea locuinței și dobândirea

18
https://housingfirsteurope.eu/assets/files/2019/10/2019-10-10-HFinEurope_Full-Report2019_final.pdf.
41
statutului de persoană fără adăpost în accepțiunea tipologiei ETHOS și/sau ETHOS
LIGHT.

Toate analizele realizate indică stabilirea următorului obiectiv general al Strategiei

naționale pentru incluziunea socială a persoanelor fără adăpost:
Obiectiv General - creșterea gradului de incluziune socială a persoanelor fără
adăpost prin asigurarea unei protecții sociale adecvate nevoilor acestor persoane.
Pe baza analizelor efectuate au fost definite patru obiective specifice ale Strategiei
naționale privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru perioada
2021-2027, fiecare dintre acestea cu direcții de acțiune pentru care au fost dezvoltate
măsuri/acțiuni. Obiectivul general și obiectivele specifice acoperă 3 paliere de
soluționare a problemei, prevenție, intervenție și post-intervenție, fiind completate
de un obiectiv transversal care vizează îmbunătățirea coordonării politicilor în plan
național/local cu privire la grupul țintă persoane fără adăpost pe toate cele 3 paliere de
intervenție. Aceste obiective specifice sunt:
Obiectiv specific 1: Prevenirea accentuării fenomenului PFA la nivel național în
temeiul principiului „Nimeni nu este lăsat în urmă”;

Obiectiv specific 2: Asigurarea intervenției adecvate, multidisciplinare și integrate

în vederea incluziunii sociale a persoanelor fără adăpost;
Obiectiv specific 3: Prevenirea recăderilor post-intervenție;
Obiectiv specific 4: Îmbunătățirea coordonării politicilor în plan național/local cu
privire la grupul țintă persoane fără adăpost.
Acțiunile/măsurile specifice pentru fiecare direcție de acțiune sunt dezvoltate pentru
toate cele șase categorii de PFA (conform taxonomiei ETHOS LIGHT), cu accent pe sub-
grupuri vulnerabile specifice acolo unde este cazul.

Figura 1 Corelare necesități identificate/obiective specifice

42
2.6 Principii generale

Strategia națională pentru incluziunea socială a persoanelor fără adăpost 2021-2027 și

Planul de acțiune aferent implementării strategiei respectă principiile generale
formulate în art. 5 din Legea asistenței sociale 292/2011 cu modificările și completările
ulterioare, după cum urmează:
Principiul solidarității sociale: întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor
fără adăpost care necesită suport şi măsuri de protecție socială pentru depășirea sau
limitarea unor situaţii de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acestei
categorii de persoane.
Principiul subsidiarității: acționează în situația în care persoana fără adăpost nu îşi
poate asigura integral nevoile sociale, intervenind în acest caz colectivitatea locală şi
structurile ei asociative şi, complementar, statul. În conformitate cu Codul
Adminsitrativ, principiul subsidiarității constă în exercitarea competenţelor de către
autoritatea administraţiei publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat
de cetăţean şi care dispune de capacitate administrativă necesară.
Principiul universalității: fiecare persoană fără adăpost are dreptul la asistenţă
socială, în condiţiile prevăzute de lege;
Principiul respectării demnității umane și al dreptului la autodeterminare: persoanei
fără adăpost îi este garantată dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii, îi sunt
respectate statutul individual şi social şi dreptul la intimitate şi protecţie împotriva
oricărui abuz fizic, psihic, intelectual, politic sau economic. Fiecare persoană fără
adăpost are dreptul de a face propriile alegeri, indiferent de valorile sale sociale,
asigurându-se că aceasta nu ameninţă drepturile sau interesele legitime ale celorlalţi.
Principiul confidenţialității: beneficiarii sistemului de asistență socială, persoane fără
adăpost, au dreptul la păstrarea confidenţialităţii asupra datelor personale şi
informaţiilor referitoare la viaţa privată şi situaţia de dificultate în care se află.
Principiul abordării individuale: măsurile de asistenţă socială acordate persoanei fără
adăpost trebuie adaptate situaţiei particulare de viaţă a fiecărui individ; acest principiu
ia în considerare caracterul şi cauza unor situaţii de urgenţă care pot afecta abilităţile
individuale, condiţia fizică şi mentală, precum şi nivelul de integrare socială a
persoanei.
Principiul acțiunii în parteneriat: autorităţile publice centrale şi locale, instituţiile
publice şi private, organizaţiile neguvernamentale, instituţiile de cult recunoscute de
lege, precum şi membrii comunităţii stabilesc obiective comune, conlucrează şi
mobilizează toate resursele necesare pentru asigurarea unor condiţii de viaţă decente şi
demne pentru persoanele vulnerabile. Obiectivele, direcțiile de acțiune și măsurile
pentru incluziunea socială a persoanelor fără adăpost se asumă în cadrul strategiilor
locale de dezvoltare a serviciilor sociale, aprobate prin hotărâre a consiliului local.
Principiul participativ al beneficiarilor: beneficiarii participă la formularea şi
implementarea politicilor cu impact direct asupra lor, la realizarea programelor

43
individualizate de suport social şi se implică activ în viaţa comunităţii, prin intermediul
formelor de asociere sau direct, prin activităţi voluntare desfăşurate în folosul
persoanelor vulnerabile;
Principiul transparenței: se asigură creşterea gradului de responsabilitate a
administraţiei publice centrale şi locale faţă de cetăţean, precum şi stimularea
participării active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor;
Principiul nediscriminării și al egalității de șanse: persoanele fără adăpost beneficiază
de măsuri şi acţiuni de protecţie socială fără restricţie sau preferinţă faţă de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare
sexuală, vârstă, apartenenţă politică, dizabilitate, boală cronică necontagioasă,
infectare HIV.
Principiul complementarității şi abordării integrate: pentru asigurarea întregului
potenţial de funcţionare socială a persoanei fără adăpost ca membru deplin al
comunităţii şi societăţii, serviciile sociale trebuie corelate cu toate nevoile acesteia şi
acordate integrat cu o gamă largă de măsuri şi servicii din domeniul economic,
educaţional, de sănătate, cultural etc.;
Principiul eficacității și eficienței: utilizarea resurselor publice are în vedere
îndeplinirea obiectivelor programate pentru fiecare dintre activităţi şi obţinerea celui
mai bun rezultat în raport cu efectul proiectat. De asemenea, utilizarea resurselor
publice are la bază respectarea celui mai bun raport cost-beneficiu;
Principiul activizării: măsurile de asistenţă socială au ca obiectiv final încurajarea
ocupării, în scopul integrării/reintegrării sociale şi creşterii calităţii vieţii persoanei fără
adăpost;

La acestea principii generale se adaugă o serie de principii care fac referire la:
Intervenția bazată pe dovezi
Procesul decizional pentru fundamentarea politicilor publice și a planificării financiare
și pentru implementarea măsurilor de politică publică asumate se bazează pe analiza de
date factuale, pe cele mai bune rezultate științifice, pe valorile și preferințele
persoanelor/comunităților și pe judecata și expertiza profesională a specialiștilor.
Orientarea către rezultate
Asumarea de către autoritățile și instituțiile implicate a unui set explicit de rezultate și
depunerea, în mod constant, a unui efort în cadrul unei alocări bugetare definite într-o
perioadă de timp specificată pentru a atinge rezultatele propuse.
Predictibilitate
Acțiunile și deciziile autorităților privind politicile publice și alocările bugetare stabilite
în cadrul planificării bugetare pe termen mediu contribuie la implementarea
obiectivelor strategice și obținerea rezultatelor asumate;
44
Adiționalitatea fondurilor
Atingerea obiectivelor va fi asigurată printr-o alocare eficace și suficientă de resurse
prin utilizarea fondurilor de la bugetul de stat, de la bugetele locale, a instrumentelor
financiare ale UE sau a altor surse de finanțare.

2.7 Direcții de acțiune

În definirea obiectivelor, direcțiilor de acțiune și măsurilor Strategiei privind incluziunea

socială a persoanelor fără adăpost au fost utilizate rezultatele cercetărilor efectuate în
cadrul activităților A 2.3, A 3.2 și A 4.1 (proiect Sipoca 575) și ale dezbaterilor din 8
ateliere regionale cu factori implicați în gestionarea problematicii persoanelor fără
adăpost (proiect Sipoca 575)
Obiectiv specific 1: Prevenirea accentuării fenomenului PFA la nivel național în
temeiul principiului „Nimeni nu este lăsat în urmă”
În definirea măsurilor de prevenție s-a utilizat un model social-ecologic pe trei nivele
care sugerează faptul că lipsa de adăpost și toate consecințele pe care aceasta le
generează este rezultatul unei interacțiuni complexe între factori structurali, eșecuri
ale sistemelor de asistență socială și circumstanțe individuale (Gaetz & Dej, 2017; Gaetz
& Scot, 2013). Acești factori au fost luați în calcul în identificarea direcțiilor de acțiune.
Principalele cauze care determină o persoană să devină PFA identificate prin cercetările
efectuate în cadrul A 2.3, A 3.2 și A 4.1 (proiect Sipoca 575) și în cadrul atelierelor
regionale din A 5.1 (proiect Sipoca 575):
Cauze structurale/sistemice: slaba monitorizare a fenomenului PFA, disfucționalități în eficiența
sistemelor de asistență socială;

Cauze individuale: lipsa veniturilor care să permită accesul la o locuință, pierderea locuinței ca urmare a
divorțului/separării, părăsirea centrului de plasament la împlinirea vârstei de 18 ani, decesul părinților ,
evacuarea din casă de către proprietarii care au revendicat locuința, violența în familie,
înșelăciunea/frauda imobiliară etc.

Instituții implicate în realizarea obiectivului: MMPS, SPAS, furnizori de servicii sociale

(alții decât SPAS), AJPIS-uri/APISMB, AJOFM-uri/AMOFM, penitenciare, spitale (prin
UPU, dar nu numai), Comisa de incluziune socială organizată la nivelul Instituției
Prefectului.
Categorii de persoane fără adăpost asupra cărora îndeplinirea obiectivului ar avea
impact (conform taxonomiei ETHOS LIGHT): persoane aflate în diverse instituții,
persoane care trăiesc în locuințe non-convenționale datorită lipsei unei locuințe,
persoane fără adăpost care locuiesc temporar în locuințe convenționale care aparțin
unor membri ai familiei sau unor prieteni (datorită lipsei unei locuințe proprii).
Direcții de acțiune:

45
Direcție de acțiune 1: Eficientizarea sistemului de asistență socială destinat
persoanelor fără adăpost

Acțiunile/măsurile din cadrul acestei direcții de acțiune vizează corelarea

componentelor sistemului de asistență socială (beneficii de asistență socială, servicii
sociale) în vederea eficientizării alocării resurselor necesare adresării problemelor
persoanelor fără adăpost. Sunt vizate persoanele aflate în risc de a deveni persoane fără
adăpost.
Măsuri din Planul de acțiune:
► Crearea unor programe pilot pentru persoanele aflate în risc de a deveni PFA
care să cuprindă servicii de asistență financiară/juridică/psihologică la preț
redus sau gratuit;
► Eficientizarea cheltuielilor cu acordarea beneficiilor de asistență socială și
asigurarea unui fond de finanțare pentru asigurarea funcționalității serviciilor
sociale destinate persoanelor aflate în risc de a deveni persoane fără adăpost;
► Măsuri de identificare a persoanelor aflate în risc de a deveni persoane fără
adăpost prin implicarea asociațiilor de proprietari în identificarea acestora în
colaborare cu administrațiile publice locale, poliția comunitară și persoanele
aflate în această situație în baza unor protocoale de colaborare.

Direcție de acțiune 2: Identificarea și monitorizarea fenomenului persoanelor fără

adăpost în scopul prevenirii accentuării fenomenului

Acțiunile/măsurile din cadrul acestei direcții de acțiune au în vederea prevenirea

extinderii fenomenului persoanelor fără adăpost prin identificarea și monitorizarea
acestuia. Măsurile vizează personalul SPAS, AJPIS/APISMB, FSS (alții decât SPAS).
Măsuri din Planul de acțiune:

 Identificarea/localizarea persoanelor fără adăpost pe baza

metodologiei/procedurii de identificare și localizare a persoanelor fără adăpost
(instrument cu aplicabilitate națională ce va fi aprobat prin ordin de ministru
46
 MMPS) și prin utilizarea modulului informatic de colectare a datelor privind PFA
care sprijină realizarea diagnozei sociale la nivelul UAT-ului în vederea elaborării
strategiei de dezvoltare a serviciilor sociale;
 Măsuri de formare profesională a personalului SPAS în vederea implementării
atribuțiilor care le revin în baza metodologiei/procedurii de identificare și
localizare a persoanelor fără adăpost;
 Introducerea cu caracter de obligativitate supusă sancțiunilor legale a
activităților de diagnoză19 a fenomenului PFA în cadrul strategiilor
locale/județene de dezvoltare a serviciilor sociale și monitorizarea
implementării planurilor de acțiune aferente.

Direcție de acțiune 3: Stabilirea unor mecanisme pentru gestionarea pe termen lung

a problemelor persoanelor aflate în risc de a deveni persoane fără adăpost

Acțiunile/măsurile din cadrul acestei direcții de acțiune vor viza mecanisme de tip
investiție socială pe termen lung care țintesc în principal persoanele aflate în risc de a
deveni persoane fără adăpost.
Măsuri din Planul de acțiune:
► Înființarea unui fond de investiții sociale de tip sprijin pentru persoanele aflate
în risc de a deveni persoane fără adăpost (gestionat la nivel național și accesat
de UAT pentru persoanele aflate în risc de a deveni persoane fără adăpost în
momentul în care nu există surse de finanțare la nivel local);
► Asigurarea de consiliere financiară și juridică de bază pentru prevenirea pierderii
locuinței realizată la nivelul SPAS-urilor de către personal specializat.

Direcție de acțiune 4: Abordarea integrată a circumstanțelor individuale în

asigurarea prevenirii accentuării fenomenului PFA

Acțiunile/măsurile din cadrul acestei direcții de acțiune au în vedere abordarea

integrată a circumstanțelor individuale, prin efectuarea unei evaluări socio-economice,
pentru prevenirea accentuării fenomenului PFA. Măsurile din cadrul acestei direcții
vizează în principal furnizorii de servicii sociale.
Măsuri din Planul de acțiune:
► Implementarea managementului de caz pentru PFA prin asigurarea resurselor
umane specializate la nivel de furnizori de servicii sociale;

19
În conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 292/2011, cu modificările ulterioare, evaluarea iniţială şi planul de
intervenţie sunt realizate de asistentul social sau, în lipsa acestuia, de personalul cu competenţe în domeniul asistenţei
sociale din cadrul serviciului public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale.
Evaluarea iniţială are drept scop identificarea nevoilor individuale şi familiale, în baza cărora este elaborat planul de
intervenţie. În cadrul procesului de evaluare iniţială, persoana primeşte gratuit informaţiile referitoare la riscurile
sociale şi drepturile de protecţie socială de care poate beneficia, precum şi, după caz, consilierea necesară în vederea
depăşirii situaţiilor de dificultate. Evaluarea iniţială poate avea în vedere inclusiv realizarea diagnozei sociale la nivelul
grupului şi comunităţii şi elaborarea planului de servicii comunitare.
47
 ► Dezvoltarea unor instrumente de formare pentru personalul implicat în
problematica PFA în vederea implementării managementului de caz ca bază a
intervențiilor care vizează integrarea socio-profesională a persoanelor aflate în
risc de a deveni persoană fără adăpost;
► Efectuarea unei evaluări socio-economice riguroase pentru identificarea nevoilor
imediate ale persoanelor aflate în risc de a deveni PFA și identificarea de soluții
pentru soluționarea acestora acestora.

Obiectiv specific 2: Asigurarea intervenției adecvate, multidisciplinare și integrate

în vederea incluziunii sociale a persoanelor fără adăpost
Principalele cauze care determină o persoană să ajungă în situația de PFA identificate
prin cercetările efectuate în cadrul A 2.3, A 3.2 și A 4.1 (proiect Sipoca 575) și în
cadrul atelierelor regionale din A 5.1 (proiect Sipoca 575):
Cauze structurale/sistemice: dezvoltare insuficientă a sistemului de servicii sociale destinate PFA,
deficitul de resurse umane din sistemul de sericii sociale destinate PFA, dezvoltarea insuficientă a fondului
de locuințe sociale, slaba dezvoltare a măsurilor de stimulare a angajării PFA, capacitate scăzută de
reziliență a sistemului de servicii sociale;

Cauze individuale: lipsa veniturilor care să permită accesul la o locuință, accesare deficitară a serviciilor
de consiliere socio-profesională, stimă de sine scăzută ce acționează ca un factor de frânare în reintegrarea
socio-profesională a PFA. stare de sănătate precară, diverse adicții.

Instituții implicate în realizarea obiectivului: MMPS, SPAS, furnizori de servicii sociale

(alții decât SPAS), AJPIS-uri/APISMB, AJOFM-uri/ AMOFM, penitenciare, spitale (prin
UPU, dar nu numai), Comisa de incluziune socială organizată la nivelul Instituției
Prefectului.
Categorii de persoane fără adăpost asupra cărora îndeplinirea obiectivului ar avea
impact (conform taxonomiei ETHOS LIGHT): persoane care locuiesc în condiții mizere,
persoane aflate în adăposturi de urgență, persoane aflate în centre pentru persoane
fără adăpost, persoane aflate în diferite instituții, persoane care trăiesc în locuințe non-
convenționale datorită lipsei unei locuințe, persoane fără adăpost care locuiesc
temporar în locuințe convenționale care aparțin unor membri ai familiei sau unor
prieteni (datorită lipsei unei locuințe proprii).
Direcții de acțiune:

48
Direcție de acțiune 1: Creșterea accesului la servicii sociale pentru a răspunde
nevoilor PFA prin dezvoltarea serviciilor sociale destinate acestui grup țintă

Acțiunile/măsurile din cadrul acestei direcții de acțiune vor viza creșterea gradului de
acoperire cu servicii sociale pentru PFA la nivel național, cu accent pe zonele unde
nevoia este cea mai mare si serviciile sociale sunt cel mai slab reprezentate, dar și
creșterea calității acestor servicii în funcție de nevoile identificate ale beneficiarilor.
Măsurile dezvoltate în cadrul acestei direcții de acțiune vizează atât persoanele fără
adăpost, cât și personalul din servicii sociale destinate persoanelor fără adăpost.
Măsuri din Planul de acțiune:
► Implementarea de programe de finanțare/co-finanțare în vederea înființării
si/sau extinderii capacității serviciilor sociale destinate PFA cu scopul creșterii
accesului la servicii sociale a PFA, inclusiv prin încurajarea
parteneriatelor/schimburilor de experiență public/privat;
► Dezvoltarea unor soluții/inițiative pentru combaterea discriminării,
marginalizării, stigmei sociale, stereotipurilor în ceea ce privește PFA și
îmbunătățirea imaginii/ percepției publice a acestora la nivel de comunitate prin
considerarea persoanelor fără adăpost ca persoane aflate temporar într-o
situație de vulnerabilitate pentru care necesită sprijin integrat la nivel
comunitar;
► Programe de tip mentorat pentru persoanele fără adăpost care au accesat
sistemul de servicii sociale în scopul valorificării și promovării exemplelor de
succes de reintegrare socio-profesională a acestora;

49
 ► Înființarea de adăposturi/centre zonale/județene destinate persoanelor fără
adăpost aflate în coordonarea DGASPC-urilor în parteneriat cu AAPL-uri;
► Incluziunea socială a imigranților și refugiaților cu risc de deveni persoane fără
adăpost prin accesarea programelor naționale de integrare.

Direcție de acțiune 2: Dezvoltarea de instrumente financiare și linii directoare

tehnice pentru sprijinirea intervenției integrate

Acțiunile/măsurile din cadrul acestei direcții de acțiune vor viza sprijinirea intervenției
integrate în cazul persoanelor fără adăpost. Măsurile dezvoltate în cadrul acestei
direcții vizează în principal persoanele fără adăpost, dar și instituțiile cu rol în
gestionarea fenomenului persoanelor fără adăpost.
Măsuri din Planul de acțiune:
► Dezvoltarea fondului de locuințe sociale la nivel de AAPL-uri pentru persoanele
care sunt fără adăpost sau pentru cele aflate în risc de pierdere a locuinței prin
instituirea unui procent de minim 10% din fondul de locuințe sociale pentru
aceste persoane;
► Dezvoltarea și implementarea de către AAPL-uri sau ONG-uri a unor programe
pilot de tip ”locuință înainte de toate (En. Housing First)”;
► Înființarea rețelei practicienilor în domeniul serviciilor sociale destinate
persoanelor fără adăpost și a instrumentelor necesare operaționalizării acestei
rețele;
► Acordarea asistenței materiale de bază pentru persoanele fără adăpost prin
intermediul unor programe specifice de finanțare a nevoilor grupurilor
dezavantajate (alimente, produse de igienă, obiecte de puericultură, pachet
sprijin școlar, masa caldă materiale sanitare, medicamente);
► Organizarea de campanii de informare cu privire accesul la servicii sociale,
servicii educaționale, servicii de ocupare pentru PFA;
► Modificări legislative în vederea scutirii de la plată pentru obținerea cărților de
identitate provizorie/cărților de identitate pentru persoanele fără adăpost;
► Testarea fezabilității introducerii serviciilor medico-sociale pentru persoanele
fără adăpost.

Direcție de acțiune 3: Introducerea unor programe specializate pentru stimularea

integrării în muncă a persoanelor fără adăpost

Acțiunile/măsurile din cadrul acestei direcții de acțiune vor viza dezvoltarea de

programe specifice pentru persoanele fără adăpost care să contribuie la
integrarea/reintegrarea pe piața muncii a persoanelor fără adăpost. Măsurile dezvoltate

50
în cadrul acestei direcții vizează instituțiile cu rol în gestionarea fenomenului
persoanelor fără adăpost/angajatorii.

Măsuri din Planul de acțiune:

► Finanțarea unor programe pilot integrate de tip locuință - acompaniament de
integrare pe piața muncii pentru persoanele fără adăpost;
► Dezvoltarea și sprijinirea întreprinderilor de economie socială și întreprinderilor
sociale de inserție care să faciliteze integrarea pe piața muncii a persoanelor
fără adăpost;
► Inițierea unor protocoale MMPS – ME - ANOFM – FSS pentru identificarea nevoilor
de pregătire profesională necesare persoanelor fără adăpost în vederea
integrării/reintegrării pe piața muncii (care să faciliteze implementarea
programelor de formare/calificare/recalificare profesională/ucenicie,
consilierea persoanelor fără adăpost apte de muncă în vederea informării și
identificării barierelor personale în accesarea veniturilor din muncă, sprijinirea
PFA în elaborarea unui CV, pregătirea pentru un interviu de angajare,
identificarea unor exemple de succes de PFA care s-au integrat social și pe piața
muncii și popularizarea acestora atât în rândul PFA, cât și în rândul angajatorilor
și opiniei publice în general pentru diminuarea stigmei, marginalizării,
discriminării și prejudecaților privind PFA, înființarea unei burse a locurilor de
muncă pentru persoanele fără adăpost, promovarea activităților de mentorat,
identificarea unor mecanisme de colaborare prin care furnizori de diverse
servicii (coafor, frizerie, bărbierit etc.) să ofere astfel de servicii ocazional PFA
cu titlu gratuit);
► Programe de facilități fiscale pentru angajatori în vederea stimulării integrării în
muncă a persoanelor fără adăpost.

Direcție de acțiune 4: Creșterea capacității de reziliență în sistemul de servicii

sociale destinat PFA în contextul manifestării unor fenomene exogene care
generează situații speciale de gestionare

Acțiunile/măsurile din cadrul acestei direcții de acțiune vor viza dezvoltare a unor
mecanisme adaptative la nivelul furnizorilor de servicii sociale în contextul manifestării
unor fenomene exogene care generează situații speciale de gestionare. Măsurile
dezvoltate în cadrul acestei direcții vizează în instituțiile cu rol în gestionarea
fenomenului persoanelor fără adăpost.
Măsuri din Planul de acțiune:
► Stabilirea protocoalelor de lucru între principalii actori instituționali implicați
(Instituția Prefectului, DAS, ISU, FSS) și a unor seturi de instrucțiuni/proceduri
adresate profesioniștilor din prima linie a asistenței sociale pentru contracararea
riscurilor identificate și asigurarea resurselor necesare contracarării riscurilor
(angajări suplimentare, program de lucru, cazare, masă, opțiuni îngrijire copii/
51
 persoane dependente din familie, asigurarea continuității furnizării de servicii
sociale de către furnizori publici și privați afectați de intervenția unor fenomene
exogene/situații speciale prin acordarea de sprijin financiar temporar,
identificarea de soluții temporare inovative de protejare a persoanelor fără
adăpost din serviciile rezidențiale, precum și a celor din comunitate și
dezvoltarea de modele de intervenție, consultarea furnizorilor și beneficiarilor
de servicii sociale în dezvoltarea modelelor de intervenție în situații de criză
sanitară și alte situații speciale etc.);
► Mecanism de sprijin financiar pentru cheltuieli de gestionare a riscurilor în
situații de urgență (asigurarea continuității prestării serviciilor sociale, cheltuieli
suplimentare cu personalul etc.);
► Identificarea și dotarea spațiilor de cazare și furnizare de servicii temporare
pentru situații de urgență.

Obiectiv specific 3: Prevenirea recăderilor post-intervenție

Principalele cauze care determină o persoană să recadă în situația de PFA identificate
prin cercetările efectuate în cadrul A 2.3, A 3.2 și A 4.1 (proiect Sipoca 575) și în cadrul
atelierelor regionale din A 5.1 (proiect Sipoca 575):
Cauze structurale/sistemice: implementare deficitară a managementului de caz în
perioada post-intervenție, deficitul de resurse umane din sistemul de sericii sociale
destinate PFA, slaba dezvoltare a programelor de stimulare a angajării pe termen
mediu și lung a fostelor persoane fără adăpost care au ieșit din situația de
vulnerabilitate;
Cauze individuale: insufuciența veniturilor care să permită accesul la o locuință,
accesare deficitară a serviciilor de consiliere socio-profesională/motivațională, stimă de
sine scăzută ce acționează ca un factor de frânare în reintegrarea socio-profesională a
PFA (menținerea locului de muncă și a relațiilor sociale), dificultăți de adaptare la locul
de muncă, insuficienta dezvoltare a managementului de caz post-intervenție etc.
Instituții implicate în realizarea obiectivului: MMPS, SPAS, furnizori de servicii sociale
(alții decât SPAS), AJPIS-uri/APISMB, AJOFM-uri/AMOFM, penitenciare, spitale (prin
UPU, dar nu numai), Comisa de incluziune socială organizată la nivelul Instituției
Prefectului.
Categorii de persoane fără adăpost asupra cărora îndeplinirea obiectivului ar avea
impact (conform taxonomiei ETHOS LIGHT): foste persoane care au locuit în condiții
mizere, persoane care au fost în adăposturi de urgență, persoane care au fost în centre
pentru persoane fără adăpost, persoane care au fost în diferite instituții, persoane care
au trăit în locuințe non-convenționale datorită lipsei unei locuințe, persoane fără
adăpost care au locuit temporar în locuințe convenționale care aparțin unor membri ai
familiei sau unor prieteni (datorită lipsei unei locuințe proprii).
Aceste persoane au fost beneficiare de măsuri/intervenții pentru a depăși situația de
vulnerabilitate (care au fost incluse social, au dobândit o locuință sau un loc de muncă).

52
Direcții de acțiune:

Direcție de acțiune 1: Monitorizarea, cu scopul prevenirii redobândirii situației de

vulnerabilitate, a persoanelor care au beneficiat de măsuri de sprijin în vederea
depășirii situației de vulnerabilitate

Acțiunile/măsurile din cadrul acestei direcții de acțiune vizează monitorizarea (în

vederea asigurării intervenției care să contracareze recăderile post-intervenție)
persoanelor care au beneficiat de măsuri în vederea depășirii situației de
vulnerabilitate. Măsurile dezvoltate în cadrul acestei direcții vizează direct persoanele
fără adăpost prin implicarea instituțiilor cu rol în gestionarea fenomenului persoanelor
fără adăpost.
Măsuri din Planul de acțiune:
► Implementarea unui sistem de monitorizare a persoanelor care au beneficiat de
măsuri în vederea depășirii situației de vulnerabilitate (foste persoane fără
adăpost);
► Acces la programe de psihoterapie efectuată în perioada de monitorizare post-
intervenție oferite de către psihologul SPAS;
► Suport multidisciplinar la locul de rezidență al persoanei oferit prin servicii
sociale pe o perioadă de minim 1 an de la depășirea situației de vulnerabilitate,
de către asistentul social/peroane cu atribuții de asistență socială de la nivelul
SPAS.

Direcție de acțiune 2: Creșterea gradului de angajare pe termen mediu și lung a

fostelor persoane fără adăpost care au ieșit din situația de vulnerabilitate

53
Acțiunile/măsurile din cadrul acestei direcții de acțiune au în vederea menținerea pe
piața muncii a fostelor persoane fără adăpost pe termen mediu și lung. Măsurile
dezvoltate în cadrul acestei direcții vizează direct persoanele fără adăpost prin
implicarea instituțiilor cu rol în gestionarea fenomenului persoanelor fără adăpost.
Măsuri din Planul de acțiune:
► Acompaniament post angajare oferit unei persoane fără adăpost care a ieșit din
situația de vulnerabilitate (servicii de consiliere psihologică, servicii de
consiliere juridică etc);
► Programe de facilități fiscale pentru angajatori în vederea menținerii în ocupare
pe termen mediu și lung (3-5 ani) a fostelor persoane fără adăpost care au
depășit situația de vulnerabilitate condiționate de măsuri de consiliere din
partea angajatorului privind motivarea pentru păstrarea locului de muncă;
► Stimularea dezvoltării structurilor de economie socială care angajează și mențin
în ocupare pe termen mediu și lung foste persoane fără adăpost.

Direcție de acțiune 3: Promovarea dreptului persoanelor fără adăpost la o imagine

autentică și respectuoasă

Acțiunile/măsurile din cadrul acestei direcții de acțiune vizează promovarea dreptului

persoanelor fără adăpost la o imagine autentică și respectuoasă. Măsurile dezvoltate în
cadrul acestei direcții vizează direct persoanele fără adăpost prin implicarea
instituțiilor cu rol în gestionarea fenomenului persoanelor fără adăpost.
Măsuri din Planul de acțiune:
► Campanii de informare/promovare adresate persoanelor fără adăpost prin care
să fie diseminate în rândul acestora beneficiile aduse de solicitarea și utilizarea
serviciilor de asistență socială, inclusiv prin valorificarea exemplelor de succes
ale PFA care s-au integrat social și pe piața muncii și popularizarea acestora atât
în rândul PFA, cât și în rândul angajatorilor și opiniei publice în general pentru
înlăturarea stigmei, marginalizării, discriminării și prejudecaților privind PFA;
► Întărirea rolului instituțiilor cu atribuții de asistență socială de la nivel local și
central pentru identificarea și corectarea barierelor care împiedică accesul în
general la servicii și beneficii de asistență socială pentru fostele persoane fără
adăpost.

Obiectiv specific 4: Îmbunătățirea coordonării politicilor în plan național/local cu

privire la grupul țintă persoane fără adăpost
Instituții implicate în realizarea obiectivului: MMPS, SPAS, furnizori de servicii sociale
(alții decât SPAS),, AJPIS-uri/APISMB, AJOFM-uri/AMOFM, penitenciare, spitale (prin
UPU, dar nu numai), Comisa de incluziune socială organizată la nivelul Instituției
Prefectului.

54
Categorii de persoane fără adăpost asupra cărora îndeplinirea obiectivului ar avea
impact (conform taxonomiei ETHOS LIGHT): persoane care locuiesc în condiții mizere,
persoane aflate în adăposturi de urgență, persoane aflate în centre pentru persoane
fără adăpost, persoane aflate în diferite instituții, persoane care trăiesc în locuințe non-
convenționale datorită lipsei unei locuințe, persoane fără adăpost care locuiesc
temporar în locuințe convenționale care aparțin unor membri ai familiei sau unor
prieteni (datorită lipsei unei locuințe proprii).
Direcții de acțiune:

Direcție de acțiune 1: Măsuri legislative/de reglementare pentru întărirea rolurilor și

a sistemului de coordonare/cooperare

Acțiunile/măsurile din cadrul acestei direcții de acțiune au în vedere întărirea

capacității de reglementare a rolurilor instituționale și de colaborare între entitățile cu
rol în gestionarea problematicii persoanelor fără adăpost. Măsurile dezvoltate în cadrul
acestei direcții vizează în instituțiile cu rol în gestionarea fenomenului persoanelor fără
adăpost.
Măsuri din Planul de acțiune:
 Consolidarea rolului de coordonare și planificare al AAPL-urilor cu competențe
extinse în relația cu persoanele fără adăpost (conform definiției ETHOS) prin
dezvoltarea de instrumente specifice de coordonare și planificare (grupuri de lucru
interinstituționale, implementarea/monitorizarea protocoalelor de colaborare
etc.);
 Includerea în planul județean de incluziune socială a unor măsuri pentru
implementarea colaborării între UAT-uri în vederea facilitării incluziunii sociale a
persoanelor fără adăpost;
 Întărirea rolului Comisiilor Județene de Incluziune Socială;

55
 Completarea standardelor de calitate pentru serviciile sociale destinate persoanelor
fără adăpost pentru a facilita monitorizarea post intervenție a persoanelor fără
adăpost cel puţin pe termen scurt (1 an);
 Ajustarea standardelor de calitate aferente serviciilor sociale destinate PFA în baza
evidentelor generate în cadrul unor exerciții pilot de evaluare a impactului
serviciilor sociale destinate PFA;
 Elaborarea standardelor de cost pentru serviciile sociale pentru PFA și actualizarea
lor periodică;
 Implementarea legislației privind Auditul social în domeniul serviciilor sociale;
 Dezvoltarea de clase de calitate aferente serviciilor sociale în baza procesului de
auditare a serviciilor sociale destinate persoanelor fără adăpost.

Direcție de acțiune 2: Aplicarea politicii bazate pe dovezi și cooperarea dintre

ministere/departamente/ diferite niveluri ale administrației publice în crearea de
politici favorabile prevenirii și combaterii fenomenului excluziunii sociale a
persoanelor fără adăpost

Acțiunile/măsurile din cadrul acestei direcții de acțiune vizează utilizarea

instrumentelor de finanțare specifice pentru fundamentarea politicilor în domeniu în
vederea creării de politici favorabile prevenirii și combaterii fenomenului excluziunii
sociale a persoanelor fără adăpost. Măsurile dezvoltate în cadrul acestei direcții
vizează în instituțiile cu rol în gestionarea fenomenului persoanelor fără adăpost.
Măsuri din Planul de acțiune:
 Utilizarea surselor de finanțare destinate politicii bazate pe dovezi (Planul Sectorial
de Cercetare Dezvoltare al MMPS, instrumente oferite prin Direcția Generală Sprijin
pentru Reforme Structurale- DG REFORM: TSI, SRSS) pentru fundamentarea
politicilor favorabile prevenirii și combaterii fenomenului excluziunii sociale a
persoanelor fără adăpost;
 Auditarea serviciilor sociale destinate persoanelor fără adăpost prin Auditul social;
 Implementarea unor exerciții pilot de evaluare a impactului serviciilor sociale
destinate PFA.

2.8 Rezultate și indicatori

Principalele rezultate vizate a fi obținute prin implementarea Strategiei privind

incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru perioada 2021-2027 vizează 3
componente de intervenție: prevenția, asigurarea intervenției, prevenirea recăderilor
post-intervenție. Se adaugă rezultate ce țin de îmbunătățirea coordonării politicilor în
plan național/local cu privire la grupul țintă persoane fără adăpost.

56
Rezultate specifice componentei de prevenție:
► Eficientizarea sistemului de asistență socială destinat persoanelor fără adăpost;
► Mecanisme îmbunătățite/implementate pentru gestionarea pe termen lung a
problemelor persoanelor aflate în risc de a deveni persoane fără adăpost;
► Sistem de elaborare a politicilor publice în domeniul incluziunii sociale a
persoanelor fără adăpost îmbunătățit prin implementarea unui mecanism de
colectare sistematică a informațiilor cu privire la aceste persoane pe baza
procedurii/metodologiei de identificare și localizare a persoanelor fără adăpost;
Rezultate specifice componente de intervenție:
► Acces la servicii sociale crescut pentru a răspunde nevoilor PFA prin dezvoltarea
serviciilor sociale destinate acestui grup țintă;
► Instrumente financiare și linii directoare tehnice dezvoltate pentru sprijinirea
intervenției integrate în cazul persoanelor fără adăpost;
► Programe specializate pentru stimularea integrării în muncă a persoanelor fără
adăpost elaborate si implementate;
► Capacitate de reziliență crescută în sistemul de servicii sociale/beneficii de
asistență socială;
Rezultate specifice componentei prevenirii recăderilor post-intervenție:
► Activități de monitorizare implementate cu scopul prevenirii recăderii în cazul
persoanelor care au beneficiat de măsuri de sprijin în vederea depășirii situației
de vulnerabilitate;
► Gradul de angajare pe termen mediu și lung a fostelor persoane fără adăpost
care au ieșit din situația de vulnerabilitate crescut;
► Număr crescut de campanii de informare/promovare adresate persoanelor fără
adăpost prin care să fie diseminate în rândul acestora beneficiile aduse de
solicitarea și utilizarea serviciilor de asistență socială, inclusiv prin valorificarea
exemplelor de succes de PFA care s-au integrat social și pe piața muncii și
popularizarea acestora atât în rândul PFA, cât și în rândul angajatorilor și opiniei
publice în general pentru înlăturarea stigmei, marginalizării, discriminării și
prejudecaților privind PFA;
Rezultate care țin de îmbunătățirea coordonării politicilor în plan național/local cu
privire la grupul țintă persoane fără adăpost:
► Măsuri legislative/de reglementare pentru întărirea rolurilor și a sistemului de
coordonare/cooperare elaborate si implementate;
► Politici favorabile prevenirii și combaterii fenomenului excluziunii sociale a
persoanelor fără adăpost bazate pe dovezi elaborate si implementate.

57
În monitorizarea și evaluarea implementării Strategiei naționale privind incluziunea
socială a persoanelor în perioada 2021-2027 cu scopul atingerii rezultatelor așteptate la
nivel național, precum și în vederea măsurării impactului Strategiei (efecte derivate
direct din acțiunile și măsurile planificate) vor fi utilizați indicatorii de performanță
aferenți măsurilor asumate pentru atingerea obiectivelor Strategiei elaboraţi pe baza
datelor statistice existente și a datelor din surse administrative de la nivelul instituțiilor
publice responsabile/implicate în implementarea măsurilor din Planul de acțiune.
În monitorizarea și evaluarea implementării Strategiei pentru incluziunea socială a
persoanelor fără adăpost pentru perioada 2021-2027 și a atingerii rezultatelor așteptate
la nivel național, vor fi avuți în vedere ca indicatori cantitativi de referință, în
principal, indicatorii naționali de incluziune socială aprobați prin Hotărârea nr. 731 din
8 iulie 2021 pentru aprobarea indicatorilor de incluziune socială hotărâre a Guvernului,
precum și indicatorii de performanță aferenți măsurilor asumate pentru atingerea
obiectivelor Strategiei elaboraţi pe baza datelor statistice existente și a datelor din
surse administrative de la nivelul instituțiilor publice responsabile/implicate în
implementarea măsurilor din Planul de acțiune.
Indicatorii de performanță suntnominalizați pentru fiecare măsură în Planul de acțiune
pentru implementarea Strategiei naționale privind incluziunea socială a persoanelor fără
adăpost 2021-2027 și acoperă: componenta de prevenție, componenta de intervenție,
componenta prevenirii căderilor post-intervenție și componenta îmbunătățirii
coordonării politicilor în plan național/local cu privire la grupul țintă persoane fără
adăpost

2.9 Implicații (bugetare și juridice)

Din punct de vedere al implicațiilor bugetare, Strategia națională pentru incluziunea

socială a persoanelor fără adăpost pentru perioada 2021-2027 cuprinde:
(1) Măsuri care nu presupun finanțări suplimentare: reglementarea unor acte normative,
elaborarea unor metodologii și instrumentele de lucru pentru asigurarea coordonării
metodologice a serviciilor publice de asistență socială, implementarea legislației
existente;
(2) Măsuri care presupun alocarea de resurse financiare din diverse surse.
Cu privire la finanțarea măsurilor din cea de a doua categorie, în acord cu prevederile
legale în vigoare referitoare la finanțarea activităților în domeniul combaterii sărăciei și
promovării incluziunii sociale următoarele, surse de finanțare avute în vedere sunt:
 bugetul de stat;
 bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de
stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri
publice;
 bugetele fondurilor externe nerambursabile;
58
  bugetele locale ale județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București,
precum și ale municipiilor, orașelor și comunelor;
 donații, sponsorizări și alte surse, în condițiile legii.
Proiecțiile bugetare de susținere a măsurilor prevăzute în Planul anual de acțiune în
domeniul promovării incluziunii sociale a persoanelor fără adăpost sunt elaborate în
fiecare an pentru anul următor (având la bază regula 1+3 ani) și reprezintă o
condiționalitate a implementării strategiei.
În ceea ce privește alte surse de finanțare pentru unele măsuri prevăzute în strategie,
cum ar fi bugetele locale sau bugetul de stat, implementarea măsurilor se va încadra în
limita sumelor aprobate și existente anual în legile bugetare anuale.
Condiționalități financiare în implementare:
1. alocarea echilibrată a surselor bugetare, prin legea bugetului de stat şi legea
bugetului asigurărilor sociale de stat, la nivelul tuturor instituţiilor/autorităţilor publice
naţionale şi locale implicate;
2. atragerea şi valorificarea optimă a fondurilor externe nerambursabile/rambursabile
de la nivelul Uniunii Europene şi a altor organisme internaţionale.
Implicații juridice:
Pentru îndeplinirea obiectivelor enunțate în Strategie națională privind incluziunea
socială a persoanelor fără adăpost pentru perioada 2021-2027 cu Planul de acțiune
aferent este necesară elaborarea de noi reglementări în domeniu, precum şi
modificarea celor existente, prin raportare la necesitatea și oportunitatea de adaptare
și modernizare a cadrului legal incident și în conformitate cu programele legislative
anuale.
Strategia privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru perioada 2021-
2027 este parte din Mecanismul naţional pentru promovarea incluziunii sociale în
România.

2.10 Mecanism de elaborare, implementare, monitorizare și evaluare

Încă de la începutul anului 2020, Ministerul Muncii și Protecției Sociale prin proiectul
„FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului
serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” SIPOCA 575 (SMIS
126131) a asigurat participarea tuturor instituțiilor/entităților care dețin competențe
în procesul de fundamentare și elaborare a Strategiei naționale privind incluziunea
socială a persoanelor fără adăpost 2021–2027.
Pentru fundamentarea Strategiei au fost utilizate rezultatele următoarelor studii
dezvoltate în cadrul proiectului anterior menționat, studii realizate în cadrul unui
contract de consultanță implementat în parteneriat de Ernst&Young România, Institutul

59
Național de Cercetare Științifică în domeniul Muncii și Protecției Sociale -INCSMPS și
CURS S.A.:

 Raport de evaluare a impactului serviciilor sociale asupra calității vieții

persoanelor fără adăpost,

 Raport de analiză a localizării în stradă a persoanelor fără adăpost la nivel

național,

 Raport privind problemele cu care se confruntă grupul vulnerabil al persoanelor

fără adăpost,

 Raport de analiză calitativă și cantitativă.

De asemenea, organizarea în cadrul proiectului menționat a 8 ateliere de lucru
regionale cu reprezentați ai instituțiilor cu rol în implementarea Strategiei a permis
consultarea părților interesate în elaborarea Strategiei privind incluziunea socială a
persoanelor fără adăpost pentru perioada 2021-2027 și a Planului de acțiune pentru
implementarea Strategiei.
Mecanismul de implementare a celor patru obiective specifice și a direcțiilor de acțiune
din Strategia națională privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru
perioada 2021-20217 presupune un plan cadru multi-anual cu măsuri necesar a fi
implementate în perioada 2021-2027. În vederea eficientizării implementării, măsurile
planificate vor fi operaționalizate prin planuri anuale de acțiuni. Aceste planuri de
acțiuni vor fi elaborate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, pe baza contribuțiilor
instituțiilor/entităților implicate și vor fi aprobate prin ordin al Ministrului Muncii și
Protecției Sociale.
Monitorizarea implementării Strategiei naționale privind incluziunea socială a
persoanelor fără adăpost pentru perioada 2021-2027 precum și evaluarea acestui
document de politică publică vor fi coordonate la nivelul Ministerului Muncii și
Protecției Sociale prin următoarele mecanisme:
(1) Mecanism de evaluare anuală a implementării Strategiei naționale privind
incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru perioada 2021-2027, cu
Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei, 7 rapoarte de monitorizare
anuală fiind generate și disponibile public ca urmare a evaluărilor realizate pe
baza Planurilor de acțiune anuală.
(2) Mecanism de evaluare ex-post a implementării Strategiei naționale privind
incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru perioada 2021-2027 cu
Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei, cu două perioade de
implementare:
(2.1) la jumătatea perioadei de implementare a Strategiei naționale privind
incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru perioada 2021-
2027, cu formularea de recomandări pentru perioada următoare de
implementare;

60
 (2.2) la finalul perioadei de implementare a Strategiei naționale privind
incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru perioada 2021-2027
cu formularea de recomandări necesare următorului exercițiu strategic.
Autoritățile și instituțiile publice responsabile de implementarea acțiunilor/măsurilor
stabilite vor raporta progresele înregistrate în implementarea acțiunilor și atingerea
rezultatelor, prin raportarea la evoluția indicatorilor de performanță definiți în Planul
de acțiune pentru implantarea Strategiei naționale pentru incluziunea socială a
persoanelor fără adăpost pentru perioada 2021-2027. Un rol important in acest proces îl
va avea Mecanismul național pentru promovarea incluziunii sociale în Romania.

61
3 Planul de acțiune pentru perioada 2021-2027 în vederea
implementării Strategiei naționale privind incluziunea socială a
persoanelor fără adăpost
3.1 Introducere

Planul de acțiune acoperă perioada de implementare a strategiei, respectiv 2021-2027,

rolul lui fiind acela de a aloca rezultate, indicatori de performanță, responsabilități,
perioade de implementare și surse de finanțare măsurilor identificate pentru direcțiile
de acțiune alocate obiectivelor specifice identificate în etapele precedente.

Excluziunea socială a persoanelor fără adăpost reprezintă o problemă care necesită

o abordare multisectorială din punct de vedere al politicilor publice cu rol în
soluționarea acesteia.
Toate analizele realizate indică stabilirea următorului obiectiv general al Strategiei
naționale pentru incluziunea socială a persoanelor fără adăpost: creșterea gradului
de incluziune socială a persoanelor fără adăpost prin asigurarea unei protecții sociale
adecvate acestor persoane.
Pe baza analizelor efectuate au fost definite patru obiective specifice ale Strategiei
naționale privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost pentru perioada 2021-
2027, fiecare dintre acestea cu direcții de acțiune pentru care au fost/vor fi dezvoltate
măsuri/acțiuni. Obiectivul general și obiectivele specifice acoperă 3 paliere de
soluționare a problemei, prevenție, intervenție și post-intervenție, fiind completate de
un obiectiv transversal care vizează îmbunătățirea coordonării politicilor în plan
național/local cu privire la grupul țintă persoane fără adăpost pe toate cele 3 paliere de
intervenție.
Obiectiv specific 1: Prevenirea accentuării fenomenului PFA la nivel național în
temeiul principiului „Nimeni nu este lăsat în urmă”
Direcții de acțiune:
Direcție de acțiune 1: Eficientizarea sistemului de asistență socială destinat persoanelor
fără adăpost;
Direcția de acțiune 2: Identificarea și monitorizarea fenomenului persoanelor fără
adăpost în scopul prevenirii accentuării fenomenului;
Direcția de acțiune 3: Stabilirea unor mecanisme pentru gestionarea pe termen lung a
problemelor persoanelor aflate în risc de a deveni persoane fără adăpost;
Direcție de acțiune 4: Abordarea integrată a circumstanțelor individuale în asigurarea
prevenirii accentuării fenomenului PFA.

62
Obiectiv specific 2: Asigurarea intervenției adecvate, multidisciplinare și integrate
în vederea incluziunii sociale a persoanelor fără adăpost
Direcție de acțiune 1: Creșterea accesului la servicii sociale pentru a răspunde nevoilor
PFA prin dezvoltarea serviciilor sociale destinate acestui grup țintă;
Direcție de acțiune 2: Dezvoltarea de instrumente financiare și linii directoare tehnice
pentru sprijinirea intervenției integrate;
Direcție de acțiune 3: Introducerea unor programe specializate pentru stimularea
integrării în muncă a persoanelor fără adăpost;
Direcție de acțiune 4: Creșterea capacității de reziliență în sistemul de servicii sociale
destinat PFA în contextul manifestării unor fenomene exogene care generează situații
speciale de gestionare.
Obiectiv specific 3: Prevenirea recăderilor post-intervenție
Direcție de acțiune 1: Monitorizarea, cu scopul prevenirii redobândirii situației de
vulnerabilitate, a persoanelor care au beneficiat de măsuri de sprijin în vederea
depășirii situației de vulnerabilitate;
Direcție de acțiune 2: Creșterea gradului de angajare pe termen mediu și lung a fostelor
persoane fără adăpost care au ieșit din situația de vulnerabilitate;
Direcție de acțiune 3: Promovarea dreptului persoanelor fără adăpost la o imagine
autentică și respectuoasă.
Obiectiv specific 4: Îmbunătățirea coordonării politicilor în plan național/local cu
privire la grupul țintă persoane fără adăpost
Direcție de acțiune 1: Măsuri legislative/de reglementare pentru întărirea rolurilor și a
sistemului de coordonare/cooperare;
Direcție de acțiune 2: Aplicarea politicii bazate pe dovezi și cooperarea dintre
ministere/departamente/ diferite niveluri ale administrației publice în crearea de
politici favorabile prevenirii și combaterii fenomenului excluziunii sociale a persoanelor
fără adăpost.
Măsurile specifice fiecărei direcții sunt corelate cu rezultate, indicatori de performanță,
instituții responsabile, perioadă de implementare și surse de finanțare în Tabel 2.

63
Tabel 2 Plan de acțiune pentru implementarea Strategiei Naționale privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost 2021-2027
Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță

Obiectiv specific 1: Prevenirea accentuării fenomenului PFA la nivel național în temeiul principiului „Nimeni nu este lăsat în urmă”

Direcție de acțiune 1: Eficientizarea sistemului de asistență socială destinat persoanelor fără adăpost
Crearea unor programe pilot Programe programe pilot Nr. de programe pilot
pentru persoanele aflate în pentru persoanele aflate în create Resurse umane
risc de a deveni PFA care să risc de a deveni PFA care să Nr. de beneficiari Fonduri nerambursabile din
1.1.1 2025 SPAS, FSS
cuprindă servicii de asistență cuprindă servicii de asistență proiecte
financiară/juridică/psihologică financiară/juridică/psihologică
la preț redus sau gratuit la preț redus sau gratuit
Eficientizarea cheltuielilor cu Program de eficientizare a Valoare fond mii lei Resurse umane
acordarea beneficiilor de cheltuielilor de asistență Resurse financiare în limita
asistență socială și asigurarea socială bugetelor aprobate ale instituțiilor
unui fond de finanțare pentru
1.1.2 2023 MMPS/ANPIS
asigurarea funcționalității
serviciilor sociale destinate
persoanelor aflate în risc de a
deveni persoane fără adăpost
Măsuri de identificare a Dezvoltarea de protocoloale Nr. de protocoale Resurse umane
persoanelor aflate în risc de a de colaborare la nivel local încheiate
deveni persoane fără adăpost pentru implementarea acestor Nr. de persoane aflate în
prin implicarea asociațiilor de măsuri risc de a deveni persoane
proprietari în identificarea fără adpost identificate Anual
1.1.3 acestora în colaborare cu (2021- AAPL
administrațiile publice locale, 2027)
poliția comunitară și
persoanele aflate în această
situație în baza unor
protocoale de colaborare

64
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță

Direcția de acțiune 2: Identificarea și monitorizarea fenomenului persoanelor fără adăpost în scopul prevenirii accentuării fenomenului

Identificarea/localizarea Metodologie de identificare și Nr. persoane fără adăpost Resurse umane

persoanelor fără adăpost pe localizare a persoanelor fără identificate și introduse Resurse materiale
baza metodologiei/procedurii adăpost aprobată ărin Ordin de în modulul IT privind
de identificare și localizare a ministru persoanele fără adăpost
persoanelor fără adăpost în România
(instrument cu aplicabilitate
națională ce va fi aprobat prin
Anual
ordin de ministru MMPS) și
1.2.1 (2022- MMPS/SPAS
prin utilizarea modulului
2027)
informatic de colectare a
datelor privind PFA care
sprijină realizarea diagnozei
sociale la nivelul UAT-ului în
vederea elaborării strategiei
de dezvoltare a serviciilor
sociale;
Măsuri de formare Programe de formare Nr. personal SPAS format Resurse umane
profesională a personalului profesională a personalului Fonduri nerambursabile din
SPAS în vederea SPAS în vederea implementării proiecte/ Resurse financiare în
implementării atribuțiilor atribuțiilor care le revin în limita bugetelor aprobate ale
1.2.2 2023 AAPL/SPAS
care le revin în baza baza metodologiei/procedurii instituțiilor
metodologiei/procedurii de de identificare și localizare a
identificare și localizare a persoanelor fără adăpost
persoanelor fără adăpost;

65
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță
Introducerea cu caracter de Modificare lege Nr. strategii de Resurse umane
obligativitate supusă 292/2011/norme metodologice dezvoltare a serviciilor
sancțiunilor legale a sociale la nivel
activităților de diagnoză a local/județean care au
fenomenului PFA în cadrul referire directă la
1.2.3 2027 AAPL
strategiilor locale/județene de persoanele fără adăpost
dezvoltare a serviciilor (acțiuni și bugete alocate
sociale și monitorizarea pentru aceste categorii
implementării planurilor de de persoane)
acțiune aferente.
Direcția de acțiune 3: Stabilirea unor mecanisme pentru gestionarea pe termen lung a problemelor persoanelor aflate în risc de a deveni persoane
fără adăpost
Înființarea unui fond de Fond de investiții sociale de Valoare fond mii lei
investiții sociale de tip sprijin tip sprijin pentru persoanele Resurse umane
pentru persoanele aflate în aflate în risc de a deveni Resurse financiare în limita
risc de a deveni persoane fără persoane fără adăpost bugetelor aprobate ale instituțiilor
adăpost (gestionat la nivel
1.3.1. național și accesat de UAT 2024 MMPS/ANPIS
pentru persoanele aflate în
risc de a deveni persoane fără
adăpost în momentul în care
nu există surse de finanțare la
nivel local);
Programe de consiliere Nr. persoane consiliate Resurse umane
Asigurarea de consiliere
financiară și juridică de bază din punct de vedere
financiară și juridică de bază
pentru prevenirea pierderii financiar și juridic în Anual
pentru prevenirea pierderii
1.3.2. locuinței realizată la nivelul vederea prevenirii (2022- AAPL/SPAS
locuinței realizată la nivelul
SPAS-urilor de către personal pierderii locuinției 2027)
SPAS-urilor de către personal
specializat dezvoltate la nivel
specializat.
de SPAS

Direcție de acțiune 4: Abordarea integrată a circumstanțelor individuale în asigurarea prevenirii accentuării fenomenului PFA

66
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță
Implementarea Management de caz Nr.manageri de caz PFA Anual AAPL/SPAS Resurse umane
managementului de caz implementat pentru PFA Nr persoane care au (2022-
pentru PFA prin asigurarea beneficiat de managemnt 2027)
1.4.1
resurselor umane specializate de caz
la nivel de furnizori de
servicii sociale;
Dezvoltarea unor instrumente Instrumente de formare Nr. personal specializat în Resurse umane
de formare pentru personalul dezvoltate pentru personalul implementarea Fonduri nerambursabile din
implicat în problematica PFA implicat în problematica PFA managementului de caz proiecte/ Resurse financiare în
în vederea implementării pentru PFA limita bugetelor aprobate ale
managementului de caz ca instituțiilor
1.4.2 2027 MMPS/AAPL/SPAS
bază a intervențiilor care
vizează integrarea socio-
profesională a persoanelor
aflate ]n risc de a deveni
persoan[ fără adăpost.
Efectuarea unei evaluări Evaluări socio-economice Nr. persoane aflate în risc Resurse umane
socio-economice riguroase pentru identificarea nevoilor de a deveni PFA pentru
pentru identificarea nevoilor imediate ale persoanelor care au fost realizate
Anual
imediate ale persoanelor aflate în risc de a deveni PFA și evaluări socio-economice
1.4.3 (2022- AAPL/SPAS
aflate în risc de a deveni PFA identificarea de soluții pentru ale situației în care se
2027)
și identificarea de soluții soluționarea acestora acestora află
pentru soluționarea acestora
acestora.

Obiectiv specific 2: Asigurarea intervenției adecvate, multidisciplinare și integrate în vederea incluziunii sociale a persoanelor fără
adăpost
Direcție de acțiune 1: Creșterea accesului la servicii sociale pentru a răspunde nevoilor PFA prin dezvoltarea serviciilor sociale destinate acestui grup
țintă

67
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță
Implementarea de programe Programe de finanțare/co- Nr. de servicii finanțate
de finanțare/co-finanțare în finanțare în vederea înființării Nr. de beneficiari Resurse umane
vederea înființării si/sau si/sau extinderii capacității Buget de stat (PIN-uri)/ Fonduri
extinderii capacității serviciilor sociale destinate nerambursabile din proiecte (2021-
Anual
serviciilor sociale destinate PFA cu scopul creșterii 2027)
2.1.1. (2021- MMPS
PFA cu scopul creșterii accesului la servicii sociale a
2027)
accesului la servicii sociale a PFA, inclusiv prin încurajarea
PFA, inclusiv prin încurajarea parteneriatelor/schimburilor
parteneriatelor/schimburilor de experiență public/privat
de experiență public/privat;
Dezvoltarea unor Campanii de informare Nr. campanii de
soluții/inițiative pentru informare dezvoltate
combaterea discriminării,
marginalizării, stigmei
sociale, stereotipurilor în Resurse umane
ceea ce privește PFA și Fonduri nerambursabile (2021-
îmbunătățirea imaginii/ Anual 2027)/Bugete locale
2.1.2 percepției publice a acestora (2021- SPAS/AAPL
la nivel de comunitate prin 2027)
considerarea persoanelor fără
adăpost ca persoane aflate
temporar într-o situație de
vulnerabilitate pentru care
necesită sprijin integrat la
nivel comunitar;
Programe de tip mentorat Programe de tip mentorat Nr. programe de tip
pentru persoanele fără pentru persoanele fără mentorat dezvoltate
adăpost care au accesat adăpost care au accesat Nr. persoane implicate în
Anual
sistemul de servicii sociale în sistemul de servicii sociale programe de tip Resurse umane
2.1.3 (2022-
scopul valorificării și mentorat APL/SPAS Fonduri oferite prin Sprijin pentru
2027)
promovării exemplelor de Reforme Structurale DG REFORM:
succes de reintegrare socio- TSI/ Bugete locale
profesională a acestora;

68
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță
Înființarea de Adăposturi/centre Nr. adăposturi/centre
adăposturi/centre zonale/județene destinate zonale/județene Resurse umane
zonale/județene destinate persoanelor fără adăpost destinate persoanelor Resurse financiare în limita
2.1.4 persoanelor fără adăpost aflate în coordonarea DGASPC- fără adăpost aflate în 2027 SPAS bugetelor aprobate ale instituțiilor
aflate în coordonarea urilor în parteneriat cu AAPL- coordonarea DGASPC-
DGASPC-urilor în parteneriat uri urilor în parteneriat cu
cu AAPL-uri. AAPL-uri
Incluziunea socială a Nr. imigranți și refugiați Resurse umane
imigranților și refugiaților cu Programe naționale de cu risc de deveni Resurse financiare în limita
Anual
risc de deveni persoane fără integrare pentru imigranți și persoane fără adăpost bugetelor aprobate ale instituțiilor
2.1.5 (2021- MAI/MMPS
adăpost prin accesarea refugiați care au accesat programe
2027)
programelor naționale de naționale de integrare
integrare.

Direcție de acțiune 2: Dezvoltarea de instrumente financiare și linii directoare tehnice pentru sprijinirea intervenției integrate

Dezvoltarea fondului de Fond de locuințe dezvoltat la Nr. persoane beneficiare

locuințe sociale la nivel de nivel de AAPL uri pentru
AAPL-uri pentru persoanele persoanele care sunt fără
care sunt fără adăpost sau adăpost sau pentru cele aflate Resurse umane
pentru cele aflate în risc de în risc de pierdere a locuinței Bugete locale
2.2.1 2027 AAPL/SPAS
pierdere a locuinței prin prin instituirea unui procent
instituirea unui procent de de minim 10% din fondul de
minim 10% din fondul de locuințe sociale pentru aceste
locuințe sociale pentru aceste persoane
persoane;
Dezvoltarea și implementarea Programe pilot de tip ”locuință Nr. programe dezvoltate Resurse umane
de către AAPL-uri sau ONG-uri înainte de toate” Fonduri nerambursabile din
2.2.2 a unor programe pilot de tip 2027 AAPL/SPAS proiecte (2021-2027)/Bugete locale
”locuință înainte de toate
(En. Housing First)”;

69
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță
Înființarea rețelei Rețeaua practicienilor în Nr. particieni afiliați Resurse umane
practicienilor în domeniul domeniul serviciilor sociale rețelei Fonduri oferite prin Sprijin pentru
serviciilor sociale destinate destinate persoanelor fără Reforme Structurale - DG REFORM:
2.2.3 persoanelor fără adăpost și a adăpost și a instrumentelor 2027 MMPS TSI, SRSS
instrumentelor necesare necesare operaționalizării
operaționalizării acestei acestei rețele
rețele;
Acordarea asistenței Programe de acordare a Nr. persoane beneficiare Resurse umane
materiale de bază pentru asistenței materiale de bază Fonduri nerambursabile din
persoanele fără adăpost prin pentru persoanele fără proiecte (2021-2027)/Bugete locale
intermediul unor programe adăpost
specifice de finanțare a Anual
2.2.4 nevoilor grupurilor (2022- MIPE
dezavantajate (alimente, 2027)
produse de igienă, obiecte de
puericultură, pachet sprijin
școlar, masa caldă materiale
sanitare, medicamente);
Organizarea de campanii de Campanii de informare cu Nr. campanii de Resurse umane
informare privind accesul la privire accesul la servicii informare dezvoltate Fonduri nerambursabile din
2.2.5 servicii sociale, servicii sociale, servicii educaționale, 2027 SPAS/ANOFM proiecte (2021-2027)/Bugete locale
educaționale, servicii de servicii de ocupare pentru PFA
ocupare pentru PFA;
Modificări legislative în Modificare Legea nr. 227/2015 Nr. persoane beneficiare Resurse umane
vederea scutirii de la plată privind Codul fiscal Resurse financiare în limita
pentru obținerea cărților de bugetelor aprobate ale instituțiilor
2.2.6 2024 MAI/SPAS
identitate provizorie/cărților
de identitate pentru
persoanele fără adăpost;

70
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță
Programe pilot de testare a Nr. programe pilot Resurse umane
Testarea fezabilității
fezabilității introducerii dezvoltate Fonduri oferite prin Sprijin pentru
introducerii serviciilor
2.2.7 serviciilor medico-sociale Nr. persoane beneficiare 2024 MMPS/MS Reforme Structurale - DG REFORM:
medico-sociale pentru
pentru persoanele fără TSI, SRSS
persoanele fără adăpost.
adăpost

Direcție de acțiune 3: Introducerea unor programe specializate pentru stimularea integrării în muncă a persoanelor fără adăpost
Finanțarea unor programe Programe pilot integrate de tip Nr. programe pilot Resurse umane
pilot integrate de tip locuință locuință - acompaniament de dezvoltate Fonduri nerambursabile din priiecte
- acompaniament de integrare pe piața muncii Nr. de beneficiari (2021-2027)/Bugete locale
2.3.1 2027 SPAS/ANOFM/AAPL
integrare pe piața muncii pentru persoanele fără
pentru persoanele fără adăpost
adăpost;
Dezvoltarea și sprijinirea Structuri de eeconomie socială Nr. structuri de economie 2027 AAPL/SPAS/ANOFM Resurse umane
întreprinderilor de economie care să faciliteze integrarea socială dezvoltate Fonduri nerambursabile din
socială și întreprinderilor pe piața muncii a persoanelor Nr. beneficiari proiecte (2021-2027)/Bugete locale
2.3.2 sociale de inserție care să fără adăpost
faciliteze integrarea pe piața
muncii a persoanelor fără
adăpost;

71
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță
Inițierea unor protocoale Protocoale MMPS – ME - ANOFM Nr. protocoale dezvoltate
MMPS – ME - ANOFM – FSS – FSS pentru identificarea
pentru identificarea nevoilor nevoilor de pregătire
de pregătire profesională profesională necesare
necesare persoanelor fără persoanelor fără adăpost în
adăpost în vederea vederea integrării/reintegrării
integrării/reintegrării pe piața pe piața muncii
muncii (care să faciliteze Resurse umane
implementarea programelor Resurse materiale
de
formare/calificare/recalificare
profesională/ucenicie,
consilierea persoanelor fără
adăpost apte de muncă în
vederea informării și
identificării barierelor
personale în accesarea
veniturilor din muncă,
sprijinirea PFA în elaborarea
unui CV, pregătirea pentru un
Anual
interviu de angajare,
2.3.3 (2021- AAPL/SPAS/ANOFM
identificarea unor exemple de
2027)
succes de PFA care s-au
integrat social și pe piața
muncii și popularizarea
acestora atât în rândul PFA,
cât și în rândul angajatorilor
și opiniei publice în general
pentru diminuarea stigmei,
marginalizării, discriminării și
prejudecaților privind PFA,
înființarea unei burse a
locurilor de muncă pentru
persoanele fără adăpost,
promovarea activităților de
mentorat, identificarea unor 72
mecanisme de colaborare prin
care furnizori de diverse
servicii (coafor, frizerie,
bărbierit etc.) să ofere astfel
de servicii ocazional PFA cu
titlu gratuit);
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță
Programe de facilități fiscale Programe de facilități fiscale Nr. programe de facilități Resurse umane
pentru angajatori în vederea pentru angajatori în vederea fiscale Fonduri nerambursabile /Resurse
2.3.4 2027 ANOFM
stimulării integrării în muncă stimulării integrării în muncă a Nr. beneficiari financiare în limita bugetelor
a persoanelor fără adăpost. persoanelor fără adăpost aprobate ale instituțiilor
Direcție de acțiune 4: Creșterea capacității de reziliență în sistemul de servicii sociale destinat PFA în contextul manifestării unor fenomene exogene
care generează situații speciale de gestionare

73
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță
Stabilirea protocoalelor de Protocoale de lucru între Nr. protocoale stabilite
lucru între principalii actori principalii actori instituționali
instituționali implicați implicați (Instituția
(Instituția Prefectului, SPAS, Prefectului, SPAS, IGSU, FSS)
IGSU, FSS) și a unor seturi de
instrucțiuni/proceduri Set de instrucțiuni proceduri
adresate profesioniștilor din adresate profesioniștilor din
prima linie a asistenței sociale prima linie a asistenței sociale
pentru contracararea
riscurilor identificate și
asigurarea resurselor
necesare contracarării
riscurilor (angajări
suplimentare, program de
lucru, cazare, masă, opțiuni
îngrijire copii/ persoane
dependente din familie,
asigurarea continuității
Anual
furnizării de servicii sociale Resurse umane
2.4.1 (2021- IP/SPAS/ IGSU
de către furnizori publici și Resurse materiale
2027)
privați afectați de intervenția
unor fenomene
exogene/situații speciale prin
acordarea de sprijin financiar
temporar, identificarea de
soluții temporare inovative de
protejare a persoanelor fără
adăpost din serviciile
rezidențiale, precum și a
celor din comunitate și
dezvoltarea de modele de
intervenție, consultarea
furnizorilor și beneficiarilor
de servicii sociale în
dezvoltarea modelelor de
intervenție în situații de criză 74
sanitară și alte situații
speciale etc.);
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță
Mecanism de sprijin financiar Mecanism de sprijin financiar Sume alocate mii lei Resurse umane
pentru cheltuieli de pentru cheltuieli de gestionare Resurse financiare în limita
gestionare a riscurilor în a riscurilor în situații de bugetelor aprobate
Anual
situații de urgență (asigurarea urgență
2.4.2 (2021- MMPS
continuității prestării
2027)
serviciilor sociale, cheltuieli
suplimentare cu personalul
etc.);
Identificarea și dotarea Acțiuni de identificare și Nr. acțiuni
spațiilor de cazare și dotare a spațiilor de cazare în Sume alocate în mii lei Anual Resurse umane
2.4.3 furnizare de servicii scopul oferirii de servicii pentru dotări (2021- AAPL/SPAS Bugete locale
temporare pentru situații de temporare pentru situașii de 2027)
urgență. urgență

Obiectiv specific 3: Prevenirea recăderilor post-intervenție

Direcție de acțiune 1: Monitorizarea, cu scopul prevenirii redobândirii situației de vulnerabilitate, a persoanelor care au beneficiat de măsuri de
sprijin în vederea depășirii situației de vulnerabilitate
Implementarea unui sistem de Sistem de monitorizare a Nr. persoane monitorizate Anual Resurse umane
monitorizare a persoanelor persoanelor care au beneficiat (2021-
care au beneficiat de măsuri de măsuri în vederea depășirii 2027)
3.1.1 AAPL/SPAS
în vederea depășirii situației situației de vulnerabilitate
de vulnerabilitate (foste implementat
persoane fără adăpost);
Acces la programe de Programe de psihoterapie Nr. persoane beneficiare Anual SPAS Resurse umane
psihoterapie efectuată în efectuată în perioada de (2021-
3.1.2 perioada de monitorizare monitorizare post-intervenție 2027)
post-intervenție oferite de oferite de către psihologul
către psihologul SPAS SPAS

75
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță
Suport multidisciplinar la Acțiuni de suport Nr. asistenți sociali
locul de rezidență al multidisciplinar la locul de implicați Resurse umane
persoanei oferit prin servicii rezidență al persoanei oferit Nr. persoane beneficiare Fonduri nerambursabile din
sociale pe o perioadă de prin servicii sociale pe o proiecte(2021-2027)/Bugete locale
minim 1 an de la depășirea perioadă de minim 1 an de la
3.1.3 2027 AAPL/SPAS
situației de vulnerabilitate, de depășirea situației de
către asistentul vulnerabilitate
social/peroane cu atribuții de
asistență socială de la nivelul
SPAS
Direcție de acțiune 2: Creșterea gradului de angajare pe termen mediu și lung a fostelor persoane fără adăpost care au ieșit din situația de
vulnerabilitate

Acompaniament post angajare Programe de acompaniament Nr. persoane beneficiare Resurse umane
oferit unei persoane fără post angajare oferit unei Fonduri nerambursabile din
adăpost care a ieșit din persoane fără adăpost care a proiecte (2021-2027)/Bugete locale
3.2.1 situația de vulnerabilitate ieșit din situația de 2027 ANOFM/SPAS
(servicii de consiliere vulnerabilitate
psihologică, servicii de
consiliere juridică etc)
Programe de facilități fiscale Programe de facilități fiscale Nr. persoane beneficiare Resurse umane
pentru angajatori în vederea pentru angajatori în vederea Resurse financiare în limita
menținerii în ocupare pe menținerii în ocupare pe fondurilor aprobate ale instituției
termen mediu și lung (3-5 ani) termen mediu și lung (3-5 ani)
a fostelor persoane fără a fostelor persoane fără
adăpost care au depășit adăpost care au depășit
3.2.2 2027 ANOFM
situația de vulnerabilitate situația de vulnerabilitate
condiționate de măsuri de
consiliere din partea
angajatorului privind
motivarea pentru păstrarea
locului de muncă ;

76
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță
Stimularea dezvoltării Structuri de economie socială Nr. structuri de economie Resurse umane
structurilor de economie care angajează și mențin în socială dezvoltate Fonduri nerambursabile din
socială care angajează și ocupare pe termen mediu și Nr. beneficiari proiecte (2021-2027)
3.2.3 2027 ANOFM/MMPS
mențin în ocupare pe termen lung foste persoane fără
mediu și lung foste persoane adăpost
fără adăpost

Direcție de acțiune 3: Promovarea dreptului persoanelor fără adăpost la o imagine autentică și respectuoasă

Campanii de Campanii de informare Nr. campanii dezvoltate

informare/promovare promovare adresate Resurse umane
adresate persoanelor fără persoanelor fără adăpost prin Fonduri nerambursabile din
adăpost prin care să fie care să fie diseminate în proiecte (2021-2027)/
diseminate în rândul acestora rândul acestora beneficiile Bugete locale
beneficiile aduse de aduse de solicitarea și
solicitarea și utilizarea utilizarea serviciilor de
serviciilor de asistență asistență socială
socială, inclusiv prin Anual
3.3.1 valorificarea exemplelor de (2021- MMPS/AAPL/SPAS
succes ale PFA care s-au 2027)
integrat social și pe piața
muncii și popularizarea
acestora atât în rândul PFA,
cât și în rândul angajatorilor
și opiniei publice în general
pentru înlăturarea stigmei,
marginalizării, discriminării și
prejudecaților privind PFA

77
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță
Întărirea rolului instituțiilor Modificare Lege 292/2011 Lege modificată Resurse umane
cu atribuții de asistență
socială de la nivel local și
central pentru identificarea și
3.3.2 corectarea barierelor care 2022 MMPS/SPAS
împiedică accesul în general
la servicii și beneficii de
asistență socială pentru
fostele persoane fără adăpost.

Obiectiv specific 4: Îmbunătățirea coordonării politicilor în plan național/local cu privire la grupul țintă persoane fără adăpost

Direcție de acțiune 1: Măsuri legislative/de reglementare pentru întărirea rolurilor și a sistemului de coordonare/cooperare

Consolidarea rolului de Instrumente specifice de Nr. grupuri de lucru Resurse umane

coordonare și planificare al coordonare și planificare interinstituționale
AAPL-urilor cu competențe Nr. monitorizări
extinse în relația cu protocoale de colaborare
persoanele fără adăpost
(conform definiției ETHOS)
Anual
prin dezvoltarea de
4.1.1 (2021- AAPL/SPAS
instrumente specifice de
2027)
coordonare și planificare
(grupuri de lucru
interinstituționale,
implementarea/monitorizarea
protocoalelor de colaborare
etc.);

78
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță
Aprobarea modelului cadru de Nr. palnuri județene de Resurse umane
elaborare aPlanului județean incluziune socială care au
Includerea în planul județean
de incluziune socială inclusă componenta
de incluziune socială a unor
facilitării incluziunii
măsuri pentru implementarea Anual
Componenta colaborării între sociale a persoanelor fără
4.1.2 colaborării între UAT-uri în (2021- MMPS/IP/AAPL
UAT-uri în vederea facilitării adăpost
vederea facilitării incluziunii 2027)
incluziunii sociale a
sociale a persoanelor fără
persoanelor fără adăpost
adăpost;
inclusă în Planul județean de
incluziune socială
Întărirea rolului Comisiilor Rol întărit al Comisiilor Nr. ședințe Comisii Resurse umane
4.1.3 Județene de Incluziune Județene de Incluziune județene de Incluziune 2022 IP/DGASPC
Socială; Socială; Socială
Completarea standardelor de Modificarea legislației LEGE Nr. Legislație Resurse umane
calitate pentru serviciile 197/2012 din 1 noiembrie 2012 modificată/implementată
sociale destinate persoanelor privind asigurarea calităţii în
fără adăpost pentru a facilita domeniul serviciilor sociale
4.1.4 2024 MMPS
monitorizarea post
intervenție a persoanelor fără
adăpost cel puţin pe termen
scurt (1 an);
Ajustarea standardelor de Modificarea legislației LEGE Nr. Legislație Resurse umane
calitate aferente serviciilor 197/2012 din 1 noiembrie 2012 modificată/implementată
sociale destinate PFA în baza privind asigurarea calităţii în
evidentelor generate în domeniul serviciilor sociale
4.1.5 2024 MMPS
cadrul unor exerciții pilot de
evaluare a impactului
serviciilor sociale destinate
PFA;
Elaborarea standardelor de Legislație specifică (HG) Legislație Resurse umane
cost pentru serviciile sociale elaborată/implementată
4.1.6 2024 MMPS
pentru PFA și actualizarea lor
periodică;

79
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță
Implementarea legislației Lege privind auditul social Legislațieelaborată/ Resurse umane
4.1.7 privind Auditul social în implementată 2024 MMPS
domeniul serviciilor sociale;
Dezvoltarea de clase de Modificarea legislației LEGE Nr. Legislație Resurse umane
calitate aferente serviciilor 197/2012 din 1 noiembrie 2012 elaborată/modificată
sociale în baza procesului de privind asigurarea calităţii în
4.1.8 2024 MMPS
auditare a serviciilor sociale domeniul serviciilor sociale
destinate persoanelor fără
adăpost.
Direcție de acțiune 2: Aplicarea politicii bazate pe dovezi și cooperarea dintre ministere/departamente/ diferite niveluri ale administrației publice în
crearea de politici favorabile prevenirii și combaterii fenomenului excluziunii sociale a persoanelor fără adăpost
Utilizarea surselor de Aplicații de proiecte finanțate Nr. proiecte finanțate Resurse umane
finanțare destinate politicii Resurse financiare în limita
bazate pe dovezi (Planul fondurilor aprobate ale instituției
Sectorial de Cercetare prin PSCD al MMPS/
Dezvoltare al MMPS, Fonduri oferite prin Sprijin pentru
instrumente oferite prin Reforme Structurale - DG REFORM:
Anual
Direcția Generală Sprijin TSI, SRSS
4.2.1 (2021- MMPS
pentru Reforme Structurale -
2027)
DG REFORM: TSI, SRSS) pentru
fundamentarea politicilor
favorabile prevenirii și
combaterii fenomenului
excluziunii sociale a
persoanelor fără adăpost
Auditarea serviciilor sociale Servicii sociale destinate Nr. servicii auditate Resurse umane
4.2.2 destinate persoanelor fără persoanelor fără adăpost 2027 MMPS/ANPIS Resurse financiare în limita
adăpost prin Auditul social auditate fondurilor aprobate ale instituțiilor

80
 Rezultate
Nr. Autorități
Direcție de acțiune/măsuri Termene Resurse
crt. Indicatori de responsabile
performanță

Implementarea unor exerciții Resurse umane

pilot de evaluare a impactului Exerciții pilot de evaluare a Nr. exerciții pilot Fonduri oferite prin Sprijin pentru
4.2.3 2027 MMPS/ANPIS
serviciilor sociale destinate impactului serviciilor sociale implementate Reforme Structurale - DG REFORM:
PFA. destinate persoanelor fără TSI, SRSS.
adăpost

81
4 Propunere de Politică Publică

4.1 SECȚIUNEA 1 – Argumente pentru iniţierea propunerii de politică publică

4.1.1 Definirea problemei

Fenomenul persoanelor fără adăpost reprezintă una dintre problemele cu care
societățile se confruntă în prezent. În ultimii zece ani, numărul persoanelor fără
adăpost a crescut într-un ritm alarmant în aproape toate Statele Membre UE20, așa cum
reiese din diversele analize de specialitate efectuate de organizațiile internaționale
implicate în lupta împotriva fenomenului.
Tendința de creștere a incidenței fenomenului, alimentat în ultima perioadă și de
contextul pandemiei de SARS-CoV-2, impune un răspuns urgent pentru abordarea
situației persoanelor fără adăpost, inclusiv în România.
Dată fiind lipsa unor estimări exacte cu privire la dimensiunea fenomenului persoanelor
fără adăpost în România, proiectul „FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității
vieții acestora” - SIPOCA 575 (SMIS 126131) – la care ne vom referi în continuare cu
denumirea „proiectul” - derulat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale a venit în
sprijinul îmbunătățirii nivelului de cunoaștere a fenomenului persoanelor fără adăpost
prin intermediul unor cercetări calitative și cantitative efectuate. Cercetările au vizat
persoanele fără adăpost la nivelul orașelor municipii reședință de județ din România,
identificarea nevoilor acestora, problemelor cu care se confruntă și eventualelor soluții
de adresare a acestora, atât pe baza percepției persoanelor vizate cât și a
reprezentanților instituțiilor implicate în gestionarea fenomenului în România21.
Operaționalizarea conceptului de „persoană fără adăpost” din cadrul acestei propuneri
de politică publică ia în considerare atât prevederile legislației naționale cu privire la
această categorie a populației (respectiv articolul 622 din Legea asistenței sociale nr.
292/2011 cu modificările și completările ulterioare), cât și definiția/tipologia

20
Homeless in Europe. The state of emergency shelters. The Magazine of FEANTSA – The European
Federation of National Organisations Working with the Homeless AISBL. Disponibil la
https://www.feantsa.org/public/user/Resources/magazine/2019/Spring/Homeless_in_Europe_magazine_-
_Spring_2019.pdf, accesat în data de 09.09.2021.
21
Rezultatele cercetărilor ce stau la baza formulării prezentei propuneri de politică publică sunt prezentate
în sub-capitolul 1.4 „Date care susțin definirea problemei” al acestui document.
22
Legea asistenței sociale nr. 292/2011 cu modificările și completările ulterioare, articolul 6, litera z,
definește persoanele fără adăpost drept „o categorie socială formată din persoane singure ori familii care,
din motive singulare sau cumulate de ordin social, medical, financiar-economic, juridic ori din cauza unor
situații de forță majoră, trăiesc în stradă, locuiesc temporar la prieteni sau cunoscuți, se află în
incapacitate de a susține o locuință în regim de închiriere ori sunt în risc de evacuare, se află în instituții
sau penitenciare de unde urmează ca, în termen de 2 luni, să fie externate, respectiv eliberate și nu au
domiciliu ori reședință”.
82
persoanelor fără adăpost potrivit FEANTSA (taxonomiile ETHOS și ETHOS - Light -
European Typology of Homelessness and housing exclusion). Astfel, tipologia persoanelor
fără adăpost la care face referire prezenta propunere de politică publică, cuprinde:
persoane care locuiesc pe stradă sau în locuri publice fără a avea un adăpost care are
caracteristicile unei locuințe; persoane lipsite de un adăpost care are caracteristicile
unei locuințe (locuiesc în adăposturi temporare sau inadecvate din punct de vedere al
condițiilor de locuit, case mobile); persoane aflate în centrele rezidențiale pentru
persoanele fără adăpost, adăposturile de noapte; persoane care se află în instituții sau
penitenciare de unde urmează ca, în termen de 2 luni, să fie externate, respectiv
eliberate și nu au domiciliu ori reședință (tinerii care urmează să părăsească centrele de
plasament, persoane adulte, persoane adulte cu handicap/adicții/boli neuropsihice,
victime ale violenței domestice, persoane din penitenciare); persoane evacuate din
locuințe din varii motive și aflate în incapacitatea de a susține o locuință în regim de
închiriere.
Conform cercetărilor realizate în cadrul proiectului, profilul persoanelor fără adăpost
la nivel național poate fi caracterizat după cum urmează: majoritar persoane adulte de
sex masculin, necăsătorite, cu nivel de studii mediu, care se află de o perioadă mai
mare de 3 ani în această stare de vulnerabilitate, care au devenit prima dată persoane
fără adăpost în perioada adultă și care au experimentat această situație de mai multe
ori în trecut23.
Între nevoile și dificultățile cu care aceste persoane se confruntă se numără: lipsa
documentelor de identificare, probleme în asigurarea nevoilor de bază, probleme de
sănătate, inclusiv mintală, lipsa unui medic de familie, prezența unor adicții, lipsa
ocupației, lipsa surselor de venit, lipsa capacității de a derula în mod independent
anumite activități24.
Literatura de specialitate recunoaște faptul că, în general, condiția de persoană fără
adăpost atrage după sine experimentarea unor acțiuni specifice fenomenului
excluziunii sociale precum excluziune din viața socială, din sistemul de protecție
socială, din serviciile de ocupare, etc. De altfel, excluziunea socială este un concept
multidimensional, complex și dinamic25 care se exprimă prin incapacitatea unei
persoane de a participa efectiv la viața economică, socială, politică și culturală, ceea ce
conduce la izolare față de restul societății26, în timp ce alți autori apreciază că acest

23
Rezultatele cercetărilor sunt prezentate în sub-capitolul 1.4 „Date care susțin definirea problemei” al
acestui document.
24
Rezultatele cercetărilor sunt prezentate în sub-capitolul 1.4 „Date care susțin definirea problemei” al
acestui document.
25
Atkinson, A.B. (1998) “Social exclusion, poverty and unemployment”. În: A.B. Atkinson & J. Hills (editori),
Exclusion, Employment and Opportunity. CASE Paper number 4, London: Centre for Analysis of Social
Exclusion; Hoff, A. (2008) „Tackling poverty and social exclusion of older people – Lessons from Europe”,
Working Paper 308, Oxford, The Oxford Institute of Population Ageing.
26
Duffy, K. (1995) „Social exclusion and human dignity in Europe: background report for the proposed
initiative by the Council of Europe: CDPS(95) 1 rev”, Strasbourg, Council of Europe.
83
concept este fundamental relaționat cu sistemele de protecție socială27. Mai mult decât
atât, și dovezile empirice colectate de la persoanele fără adăpost în cadrul proiectului
confirmă expunerea la abuz (inclusiv violență fizică), discriminarea, reticența
angajatorilor de a angaja persoane fără adăpost. Cu alte cuvinte, în cazul persoanelor
fără adăpost, este vorba despre un complex de factori individuali, interpersonali și de
natură socio-economică28.
Având în vedere cele de mai sus, prezenta politică publică își propune adresarea
următoarei probleme constatate la nivel național, respectiv „Persoanele fără adăpost
au nevoi neacoperite care conduc la excluziunea socială a acestora și le expun
riscului de sărăcie”.

4.1.2 Cauze și efecte

În considerarea evidențelor și rezultatelor obținute în cadrul proiectului, în continuare
sunt detaliate principalele cauze care stau la baza problemei descrise anterior alături
de consecințele sau efectele acesteia.
Cauze
Au fost identificate două tipuri de cauze ce stau la baza problemei formulate, respectiv
cauze individuale și cauze structurale/sistemice. Acestea sunt detaliate în cele ce
urmează:
► Cauze individuale: lipsa veniturilor care să permită accesul la o locuință;
evenimente din viața personală (divorț/separare/conflicte familiale, violența în
familie) care conduc la pierderea sau părăsirea locuinței; evacuarea din casă de
către proprietarii care au revendicat locuința; lipsa sau insuficiența suportului social
(lipsa rudelor care să le ajute, excluderea din familie, lipsa cercului de prieteni sau
cunoștințe); înșelăciunea/frauda imobiliară.
► Cauze structurale/sistemice care contribuie la o gestionare limitată a fenomenului
persoanelor fără adăpost includ: dezvoltarea insuficientă a sistemului de servicii
sociale destinate persoanelor fără adăpost, deficitul de resurse umane din sistemul
de servicii sociale destinate persoanelor fără adăpost; slaba monitorizare a
fenomenului PFA; insuficienta colaborare inter-instituțională pentru gestionarea
problematicii PFA; dezvoltarea insuficientă a fondului de locuințe sociale; slaba
dezvoltare a măsurilor de stimulare a angajării PFA; lipsa unor instituții care să
acorde servicii de lungă durată (spitale de bolnavi cronici, cămine spital, etc.), lipsa
unor programe complementare furnizate persoanelor fără adăpost (alfabetizare,

27
Ogg, J. (2005) „Social exclusion and insecurity among older Europeans: The influence of welfare
regimes”, Ageing & Society, vol. 25, 69–90.

28
Fowler, P. J.; Hovmand, P. S.; Marcal, K. E.; &Das, S. (2019) „Solving Homelessness from a Complex
Systems Perspective: Insights for Prevention Responses”, Annual review of public health, 40, 465–486.
https://doi.org/10.1146/annurev-publhealth-040617-013553.
84
 calificare/reconversie profesională, reabilitare medicală, asistență juridică,
consiliere psihologică, etc.).

Efecte
Pentru problema adresată prin intermediul propunerii de politică publică sunt
identificate următoarele efecte: efecte la nivel individual, manifestate prin
cronicizarea fenomenului în cazul anumitor categorii de persoane fără adăpost și, la
nivel general, acutizarea fenomenului persoanelor fără adăpost. Referitor la efectele
înregistrate la nivel individual, cronicizarea fenomenului în cazul anumitor categorii de
persoane fără adăpost implică efecte majore asupra calității vieții pe termen mediu și
lung a acestora, conduce la manifestarea problemelor de sănătate fizică și mintală a
acestei categorii de persoane, la o mortalitate crescută (în Europa, speranța medie de
viață a persoanelor care trăiesc fără adăpost este cu 30 de ani mai mică decât cea a
populației generale29), la niveluri de educație și rate de ocupare scăzute în comparație
cu populația generală30. De asemenea, persoanele fără adăpost au șanse de aproape 17
ori mai mari să fi fost victime ale violenței comparativ cu persoanele care au o
locuință31. Pe de altă parte, acutizarea fenomenului persoanelor fără adăpost, se
materializează printr-o creștere a incidenței fenomenului, iar acest lucru s-a înregistrat
la nivelul mai multor state europene32.
O imagine sintetică a relației problemă-cauze-efecte expusă pe larg anterior este
prezentată în figura de mai jos.

29
Busch-Geertsma V, Edgar W, O’Sullivan E, Pleace N. 2010. Homelessness and homeless policies in Europe:
lessons from research. Report prepared for the European Consensus Conference, Brussels, Dec. 9–10,
disponibil la https://pure.york.ac.uk/portal/en/publications/homelessness-and-homeless-policies-in-
europe(cf9131be-ac84-4c61-9544-009926940d23)/export.html, accesat în data de 11.10.2021.
30
Lehman AF, Dixon L, Hoch JS, Deforge B, Kernan E, Frank R. 1999. Cost-effectiveness of assertive
community treatment for homeless persons with severe mental illness. Br J. Psychiatry 174(4): 346–52.
31
Crisis UK, About homelessness. Disponibil la About Homelessness | Crisis UK, accesat în data de
13.10.2021.
32
Pleace N.; Teller N.; Quilgars D. (2011) „Social Housing Allocation and Homelessness”. Rep. Eur. Obs.
Homelessness (EOH), Comp. Stud. Homelessness, Brussels, disponibil la
http://housingfirstguide.eu/website/wp-content/uploads/2016/04/feantsa_eoh-studies_v1_12-2011.pdf,
accesat 07.07.2021. Fowler, P. J.; Hovmand, P. S.; Marcal, K. E.; &Das, S. (2019) „Solving Homelessness
from a Complex Systems Perspective: Insights for Prevention Responses”, Annual review of public
health, 40, 465–486. https://doi.org/10.1146/annurev-publhealth-040617-013553.

85
Figura 2 Arborele problemei

Cauze Cronicizarea fenomenului în

Acutizarea fenomenului
individuale cazul anumitor categorii de
PFA
Cauze structurale / sistemice PFA

Efecte

Problema Persoanele fără adăpost au nevoi

neacoperite care conduc la excluziunea
sociala a acestora și le expun riscului de
sărăcie

Dezvoltare slabă a Lipsa unor programe complementare furnizate PFA

măsurilor de stimulare (alfabetizare, calificare/reconversie profesională, Dezvoltarea insuficientă a sistemului de
a angajării PFA reabilitare medicală, asistență juridică, consiliere servicii sociale destinate persoanelor fără
psihologică, etc.) adăpost, deficit de resurse umane în sistem și
nevoia de profesionalizare a personalului

Lipsa unei soluții de

locuire Lipsa unor instituții care să
acorde servicii de lungă
durată (spitale de bolnavi
Dezvoltarea insuficientă a fondului de locuințe sociale cronici, cămine spital, etc.)

Lipsa sau insuficiența suportului social (lipsa rudelor care să ajute, excluderea din familie, lipsa cercului de prieteni sau cunoștințe)

Lipsa accesului la Pierderea Părăsirea locuinței

o locuință locuinței

Lipsa veniturilor Evenimente din Înșelăciune, Evacuarea din casă Violența în familie Probleme cronice
viața personală - Frauda imobiliară ca urmare a de sănătate
divorț/separare revendicării (inclusiv mintale)
locuinței

Sursa: Prelucrări informații culese în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” -
SIPOCA 575 (SMIS 126131) și literatură de specialitate

4.1.3 Grupuri afectate/vizate

Intervenția publică în adresarea fenomenului persoanelor fără adăpost vizează drept
grup principal afectat, persoanele fără adăpost așa cum au fost acestea definite în sub-
capitolul 1.1. „Definirea problemei” al acestui document.
Grupul secundar afectat/vizat de prevederile propunerii de politică publică include
instituțiile și personalul din cadrul acestora implicate în gestionarea problematicii
persoanelor fără adăpost în România, respectiv: serviciile publice de asistență socială
constituite la nivel de comună, oraș, municipiu, județ și furnizorii de servicii sociale
publici și privați ce se adresează persoanelor fără adăpost și sunt organizați conform
legislației specifice.

4.1.4 Date care susțin definirea problemei

Această secțiune prezintă cele mai importante date cantitative și calitative care
definesc și susțin problema, cauzele și efectele în atenția acestei politici publice.

86
Secțiunea este dezvoltată în considerarea rezultatelor33 obținute în cadrul proiectului
ulterior derulării următoarelor tipuri de cercetări: cercetare documentară (cu privire la
strategii/planuri/programe dezvoltate în România și care includ acțiuni adresate
persoanelor fără adăpost, bune practici internaționale în domeniu, analiza critică a
literaturii de specialitate pe problematica persoanelor fără adăpost); cercetare de
teren calitativă și cantitativă (17 interviuri semi-structurate cu furnizorii de servicii
sociale destinate persoanelor fără adăpost provenind din municipii reședință de județ și
municipii din cele 8 regiuni de dezvoltare ale României; 353 de interviuri (anchetă CATI)
cu reprezentanți ai factorilor interesați în problematica persoanelor fără adăpost de la
nivelul municipiilor reședință de județ (SPAS - DGASPC, DAS; furnizori de servicii sociale
(alții decât SPAS); AJPIS; AJOFM; Instituția Prefectului - Comisia de incluziune socială;
Poliție - Poliția Locală de la nivel de municipii reședință de județ; Spitale - UPU
(Spitalul Județean); Direcții Județene de Evidență a Persoanelor de la nivelul
municipiilor reședință de județ); 27 de interviuri semi-structurate cu furnizori de
servicii sociale publici și privați din fiecare oraș reședință de județ și respectiv
Municipiul București; anchetă pe bază de chestionar aplicat în rândul persoanelor fără
adăpost de la nivelul municipiilor reședință de județ: 788 de persoane fără adăpost
beneficiare de servicii sociale în regim rezidențial identificate și intervievate și 432 de
persoane fără adăpost care trăiesc pe stradă sau în alte locuri publice identificate și
intervievate); consultări publice (8 ateliere regionale organizate în fiecare regiune de
dezvoltare a României).
Așadar, prezentăm în cele ce urmează evidențe cantitative și calitative care susțin
definirea problemei anterior enunțată, cu referire la aspecte precum: profilul
persoanelor fără adăpost din România; nevoi ale persoanelor fără adăpost din România
și dificultățile cu care acestea se confruntă; excluziune socială; riscul de sărăcie;
dezvoltarea insuficientă a sistemului de servicii sociale destinate persoanelor fără
adăpost din România și implicit capacitatea limitată a acestuia de adresare a nevoilor
persoanelor fără adăpost.
► Profilul persoanelor fără adăpost din România
Profilul persoanelor fără adăpost din România, cu relevanță în definirea prevederilor
acestei propuneri de politică publică, a fost conturat pe baza rezultatelor obținute prin
intermediul anchetei sociologice pe bază de chestionar aplicat în rândul PFA de la
nivelul municipiilor reședință de județ, anchetă care a condus la identificarea și
intervievarea unui număr de 1.22034 de persoane fără adăpost în România (788 de

33
Rezultatele cercetărilor derulate sunt incluse în studiile elaborate în cadrul proiectului, respectiv: Raport
de evaluare a impactului serviciilor sociale asupra calității vieții persoanelor fără adăpost; Raport de
analiză a localizării în stradă a persoanelor fără adăpost la nivel național; Raport privind problemele cu
care se confruntă grupul vulnerabil al persoanelor fără adăpost; Raport de analiză calitativă și cantitativă.
34
Având în vedere timpul limitat, dar și resursele utilizate pentru culegerea informațiilor, ancheta realizată
nu a fost una de tip cercetare exhaustivă a populației țintă (recensământ), - întrucât activitatea de
recenzare este un proces care presupune resurse umane și de timp proiectate și coordonate cu scop precis
87
persoane fără adăpost beneficiare de servicii sociale în regim rezidențial și 432 de
persoane fără adăpost care trăiesc pe stradă sau în alte locuri publice, indiferent dacă
beneficiază sau nu de alte tipuri se servicii sociale decât cele rezidențiale) în cadrul
proiectului. Suplimentar, caracteristicile acestui profil au fost confirmate/completate
(după caz) cu percepțiile reprezentanților instituțiilor care acționează în domeniul
serviciilor sociale adresate persoanelor fără adăpost. În consecință, profilul persoanelor
fără adăpost în România prezintă trăsăturile detaliate în continuare, grupate jurul
următoarelor dimensiuni: gen, vârstă, stare civilă, nivel educațional, durata de timp de
când sunt persoane fără adăpost, vârsta la care au devenit prima dată persoane fără
adăpost, migrația din localitatea unde au rămas prima oară fără un adăpost către
localitatea în care au fost identificate și intervievate, motivele pentru care persoanele
fără adăpost au părăsit localitatea unde au rămas prima oară fără un adăpost, locul în
care persoanele fără adăpost trăiau la momentul în care au fost identificate și
intervievate, locuirea anterioară a persoanelor fără adăpost identificate la data
intervievării acestora, motivul/motivele pentru care PFA a ajuns în această situație,
frecvența revenirii la statutul de persoană fără adăpost, existența copiilor.
Genul persoanelor fără adăpost: 76,8% dintre persoanele fără adăpost din România
identificate și intervievate sunt bărbați și 23,2% sunt femei.
Vârsta persoanelor fără adăpost: majoritar, persoanele fără adăpost sunt adulți, cu
vârste cuprinse între 18-64 ani (81,3%), urmate de persoanele vârstnice cu vârste de 65
de ani și peste (18,5%). Vârsta medie a persoanelor fără adăpost investigate este 50,6
ani, iar vârsta cea mai frecvent menționată de PFA intervievați este 52 de ani. Vârsta
minimă este 16 ani și vârsta maximă este 86 ani.

de recenzare -, ci una care și-a propus identificarea și localizarea persoanelor fără adăpost în contextul
proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului
serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” - SIPOCA 575 (SMIS 126131).
88
Figura 3 Distribuția persoanelor fără adăpost identificate și intervievate după vârstă, %

Sursa: Prelucrări informații culese în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” -
SIPOCA 575 (SMIS 126131)
Starea civilă a persoanelor fără adăpost: cele mai multe persoane fără adăpost
identificate și investigate sunt necăsătorite - 44,4%, 20,7% divorțate, iar 10,7%
despărțite în fapt. 7,7% dintre PFA sunt văduve, 5,9% trăiesc în concubinaj, iar 0,1% se
află într-o altă situație. 0,2% dintre persoanele fără adăpost au declarat că nu își cunosc
starea civilă.

Figura 4 Distribuția persoanelor fără adăpost identificate și intervievate după starea civilă, %

Sursa: Prelucrări informații culese în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” -
SIPOCA 575 (SMIS 126131)
Nivelul educațional al persoanelor fără adăpost: peste jumătate (56,2%) dintre PFA
identificate și intervievate au declarat un nivel de studii mediu, corespunzător studiilor
liceale, post liceale sau profesionale. 34,2% dintre ele aveau un nivel scăzut de studii
(școală primară sau gimnazială).

89
Figura 5 Distribuția persoanelor fără adăpost identificate și intervievate după nivelul de studii, %

Sursa: Prelucrări informații culese în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” -
SIPOCA 575 (SMIS 126131)
Durata de timp de când sunt persoane fără adăpost: 20,2% dintre persoanele fără
adăpost identificate și investigate au declarat că sunt persoane lipsite de adăpost de o
perioadă cuprinsă între 1-3 ani. 15,5% sunt lipsite de adăpost de peste 20 de ani, iar
13,5% sunt persoane fără adăpost de 4-6 ani. 86 persoane fără adăpost, respectiv 7% din
totalul PFA identificate și investigate au declarat că nu știu de cât timp sunt în această
situație.
Figura 6 Distribuția persoanelor fără adăpost identificate și intervievate după durata de timp de când sunt
persoane fără adăpost, %

Sursa: Prelucrări informații culese în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” -
SIPOCA 575 (SMIS 126131)
Vârsta la care au devenit prima dată persoane fără adăpost: cele mai multe persoane
fără adăpost identificate și intervievate au rămas fără adăpost în perioada adultă (18-64
ani) – 64,4% dintre PFA. 10,6% nu își mai amintesc când s-a produs acest eveniment, iar
4,4% au devenit persoane fără adăpost după împlinirea vârstei de 65 de ani. 13,7%
90
dintre persoanele fără adăpost nu au dorit să ofere informații cu privire la vârsta la care
au devenit persoane fără adăpost.
Figura 7 Distribuția persoanelor fără adăpost identificate și intervievate după vârsta la care au devenit
prima dată persoană fără adăpost, %

Sursa: Prelucrări informații culese în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” -
SIPOCA 575 (SMIS 126131)
Migrația persoanelor fără adăpost din localitatea unde au rămas prima oară fără un
adăpost către localitatea în care au fost identificate și intervievate: din totalul
persoanelor fără adăpost identificate, doar 21,6% (264 persoane) dintre acestea se aflau
la momentul interviului într-o altă localitate decât cea în care au rămas prima oară fără
un adăpost, iar dintre aceștia, cei mai mulți (75%) sunt respondenți de sex masculin.
85,6% dintre aceștia au vârste între 18-64 ani și nivel mediu de studii (58,7%).
Motivele pentru care persoanele fără adăpost identificate și intervievate au părăsit
localitatea unde au rămas prima oară fără un adăpost: 36% dintre PFA au motivat
părăsirea localității unde au rămas prima oară fără un adăpost prin nevoia de a rezolva
problema locuirii. Al doilea motiv, menționat de 26% dintre respondenți a fost dorința
de a-și găsi un loc de muncă. Doar 1% au motivat că au părăsit localitatea pentru a-și
urma familia.

91
Figura 8 Distribuția persoanelor fără adăpost identificate și intervievate după motivele pentru care au
părăsit localitatea unde au devenit prima oară persoană fără adăpost, %

Sursa: Prelucrări informații culese în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” -
SIPOCA 575 (SMIS 126131)
Locul în care persoanele fără adăpost trăiau la momentul în care au fost identificate
și intervievate: în ceea ce privește persoanele fără adăpost beneficiare de servicii
sociale în regim rezidențial, cele mai multe trăiau într-un adăpost de noapte (48%) sau
respectiv într-un centru rezidențial destinate persoanelor fără adăpost (44%).
Persoanele fără adăpost identificate care trăiesc pe stradă sau în alte locuri publice
(indiferent dacă beneficiază sau nu de alte tipuri se servicii sociale decât cele
rezidențiale), trăiau la momentul intervievării lor în special pe stradă sau în parc
(33,8%), într-o clădire abandonată (22,2%) sau într-o parcare/alt spațiu exterior (11,1%).
Locuirea anterioară a persoanelor fără adăpost identificate la data intervievării
acestora: înainte de a deveni fără adăpost, cele mai multe persoane identificate și
intervievate (din rândul persoanelor fără adăpost beneficiare de servicii sociale în regim
rezidențial) au trăit în locuința care le aparținea lor și familiei (44,0%) sau într-o
locuință închiriată (15,9%). Aproximativ 15% dintre PFA intervievate, beneficiare de
servicii sociale în regim rezidențial provin din centrele de plasament. 10,9% din
persoanele fără adăpost (beneficiare de servicii sociale în regim rezidențial) au locuit în
trecut într-o locuință pusă la dispoziție temporar de familie/prieteni/cunoștințe. Un
mic procent dintre PFA intervievate beneficiare de servicii sociale oferite în regim
rezidențial provin din penitenciare (0,9%), din spitale/centre de psihiatrie (0,8%), din
spitale/centre/de dezintoxicare (0,5%). Doar 4,9% dintre PFA intervievate (și
beneficiare de servicii sociale în regim rezidențial) nu au locuit într-o locuință proprie
până la momentul la care au fost intervievați. În ceea ce privește persoanele fără
adăpost identificate care trăiesc pe stradă sau în alte locuri publice (indiferent dacă
beneficiază sau nu de alte tipuri de servicii sociale decât cele rezidențiale), cele mai
multe dintre acestea locuiau anterior momentului intervievării lor într-o locuință care le
aparținea lor și familiei (44,4%) sau într-o locuință închiriată (22,5%). Multe dintre PFA
care trăiesc pe stradă sau în alte locuri publice identificate și intervievate provin și în

92
acest caz din centrele de plasament (14,1%). 6,7% dintre persoanele fără adăpost care
trăiesc pe stradă sau în alte locuri publice investigate nu au locuit legal în perioada
anterioară.
Motivul/motivele pentru care persoana fără adăpost a ajuns în această situație:
pentru PFA beneficiare de servicii sociale în regim rezidențial intervievate motivele
principale pentru care au ajuns în această situație sunt: lipsa veniturilor care să le
permită accesul la o locuință (20,9%), pierderea locuinței ca urmare a
divorțului/separării (15,7%), părăsirea centrului de plasament la împlinirea vârstei de 18
ani (14,0%), decesul părinților (9,1%), evacuarea din casă de către proprietarii care au
revendicat locuința (6,6%), violența în familie (6,0%), înșelăciunea/frauda imobiliară
(5,2%) etc. Motivele principale referitoare la faptul că au ajuns într-o situație de
vulnerabilitate, invocate de persoanele fără adăpost care trăiesc pe stradă sau în alte
locuri publice (indiferent dacă beneficiază sau nu de alte tipuri de servicii sociale decât
cele rezidențiale) identificate și intervievate sunt: lipsa veniturilor pentru a avea acces
la o locuință (27,3%), pierderea locuinței ca urmare a divorțului/separării (12,3%),
decesul părinților (10,9%), părăsirea centrului de plasament la împlinirea vârstei de 18
ani (10,0%), violența în familie (9,5%), consumul de droguri/alcool/alte substanțe (7,2%)
etc.
Frecvența revenirii la statutul de persoană fără adăpost: 40,7% din persoanele fără
adăpost care beneficiau de servicii sociale în regim rezidențial și 38% din persoanele
fără adăpost care trăiesc pe stradă sau în alte locuri publice (indiferent dacă
beneficiază sau nu de alte tipuri de servicii sociale decât cele rezidențiale) identificate
se aflau la momentul intervievării lor pentru prima dată în situația de a nu avea un
adăpost. În același timp, un mare număr de PFA intervievate au experimentat această
situație de mai multe ori în trecut: 32,2% din PFA beneficiare de servicii sociale oferite
în regim rezidențial și 40,5% din persoanele intervievate din rândul persoanelor care
locuiesc pe stradă sau în alte locuri publice (indiferent dacă beneficiază sau nu de alte
tipuri de servicii sociale decât cele rezidențiale). Există și persoane fără adăpost care
din păcate s-au aflat în această situație dintotdeauna (9,9% din PFA beneficiare de
servicii sociale în regim rezidențial și 7,4% din cele care locuiesc pe stradă sau în alte
locuri publice).

93
Figura 9 Distribuția persoanelor fără adăpost identificate și intervievate după frecvența revenirii la statutul
de persoană fără adăpost, %

Sursa: Prelucrări informații culese în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” -
SIPOCA 575 (SMIS 126131)
Existența copiilor: 44,3% dintre persoanele fără adăpost beneficiare de servicii sociale
în regim rezidențial și 42,6% dintre persoanele fără adăpost care locuiesc pe stradă sau
în alte locuri publice (indiferent dacă beneficiază sau nu de alte tipuri de servicii
sociale decât cele rezidențiale) au copii care în anumite cazuri trăiesc împreună cu ei
(6,6% dintre PFA beneficiare de servicii sociale în regim rezidențial trăiesc cu cel puțin
unul dintre copii și respectiv 10,3% dintre PFA care locuiesc pe stradă sau în alte locuri
publice trăiesc cu cel puțin unul dintre copii).
► Nevoi ale persoanelor fără adăpost din România și dificultățile cu care acestea se
confruntă
Rezultatele cercetărilor efectuate în rândul persoanelor fără adăpost (atât cele
beneficiare de servicii sociale în regim rezidențial cât și cele care trăiesc pe stradă sau
în alte locuri publice (indiferent dacă beneficiază sau nu de alte tipuri de servicii
sociale decât cele rezidențiale) coroborate cu percepțiile reprezentanților instituțiilor
de la nivel local implicate în gestionarea problematicii acestui grup vulnerabil,
reliefează o serie de nevoi și dificultăți pe care persoanele fără adăpost le întâmpină
precum: lipsa documentelor de identificare, probleme în asigurarea nevoilor de bază,
probleme de sănătate, lipsa unui medic de familie, prezența unor adicții, lipsa
capacității de a derula în mod independent anumite activități. Detalii referitoare la
acestea sunt prezentate în cele ce urmează.
Lipsa documentelor de identificare: una dintre problemele cu care se confruntă
persoanele fără adăpost este reprezentată de lipsa documentelor de identificare. Dintre
persoanele fără adăpost identificate și intervievate care au furnizat informații cu privire
la documentele de identificare deținute, 41,3% (în cazul persoanelor fără adăpost ce
trăiesc pe stradă sau în alte locuri publice) și respectiv 5,8% (în cazul persoanelor fără
94
adăpost ce beneficiază de servicii sociale în regim rezidențial) declară că nu au un act
de stare civilă/document de identificare.
Figura 10 Existența unui act de identitate/document de identificare în rândul persoanelor fără adăpost
identificate și intervievate, %

Sursa: Prelucrări informații culese în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” -
SIPOCA 575 (SMIS 126131)
Probleme în asigurarea nevoilor de bază: aproape două treimi dintre PFA intervievate
ce trăiesc pe stradă sau în alte locuri publice, declară că în ultima lună au avut
probleme în a-și asigura cel puțin una dintre nevoile de bază, spre deosebire de sub o
treime dintre persoanele fără adăpost beneficiare de servicii sociale în regim
rezidențial. Mâncarea insuficientă, lipsa hainelor și a încălțămintei adecvate reprezintă
probleme stringente pentru persoanele fără adăpost, alături de lipsa unui loc pentru
igiena personală (nevoie resimțită mai ales în rândul persoanelor fără adăpost ce trăiesc
pe stradă sau în alte locuri publice).
Probleme de sănătate: persoanele fără adăpost identificate și intervievate apreciază că
au probleme de sănătate în procent de 67,8% (dintre persoanele fără adăpost
beneficiare de servicii sociale acordate în regim rezidențial) și respectiv 62,5% (dintre
persoanele fără adăpost care trăiesc pe stradă sau în alte locuri publice (indiferent dacă
beneficiază sau nu de alte tipuri de servicii sociale decât cele rezidențiale)). Mai mult
decât atât, 60% dintre PFA care locuiesc direct în stradă au cel puțin o boală cronică în
timp ce 65,4% din rândul PFA beneficiare de servicii sociale în regim rezidențial prezintă
cel puțin o afecțiune de natură cronică.
Lipsa unui medic de familie: doar 29,6% dintre persoanele fără adăpost care locuiesc
pe stradă sau în alte locuri publice sunt înscrise la un medic de familie. Totuși,
persoanele fără adăpost intervievate care beneficiază de servicii sociale în regim
rezidențial sunt înscrise la un medic de familie în proporție de 71,2%.
Prezența unor adicții: în ceea ce privește comportamentul adictiv auto-declarat, 38,2%
dintre persoanele fără adăpost ce trăiesc direct în stradă declară că au consumat în
ultimul an de la momentul intervievării alcool sau alte substanțe care creează
95
dependență. De asemenea, 23,9% din rândul persoanelor fără adăpost beneficiare de
servicii sociale în regim rezidențial susțin că au consumat în ultimul an de la momentul
intervievării acestora alcool sau alte substanțe care creează dependență.
Lipsa capacității de a derula în mod independent anumite activități: situația de
vulnerabilitate a persoanelor fără adăpost se manifestă și prin dificultatea pe care
acestea o întâmpină în realizarea diferitelor activități zilnice. Referitor la capacitatea
de a derula în mod independent anumite activități specifice (cumpărarea și pregătirea
hranei, spălatul, gestionarea propriilor bani, medicamentația conform recomandărilor
medicale, completarea cererilor prin care solicită servicii sociale/beneficii sociale,
gratuitate la transport și căutarea unui loc de muncă), 42,8% dintre persoanele fără
adăpost care locuiesc pe stradă sau în locuri publice declară că nu pot realiza
independent cel puțin una dintre activitățile menționate. De asemenea, și 35,5% dintre
persoanele fără adăpost beneficiare de servicii sociale în regim rezidențial susțin că nu
pot realiza independent cel puțin una dintre activitățile enumerate.
O imagine stintetică a problemelor cu care se confurntă persoanele fără adăpost
identificate și intervievate, așa cum acestea au fost detaliate mai sus, poate fi
observată în cele ce urmează:
Tabel 3 Probleme cu care se confruntă persoanele fără adăpost
Procent persoane fără adăpost Procent persoane fără adăpost
Tip problemă cu care se intervievate care trăiesc pe intervievate care beneficiază de
confruntă persoanele fără stradă sau în alte locuri publice servicii sociale în regim
adăpost intervievate care declară că se confruntă cu rezidențial care declară că se
problema confruntă cu problema
Lipsa documentelor de 41,3% 5,8%
identificare
Probleme în asigurarea nevoilor 69,7% 19%
de bază (cel puțin una dintre
nevoile de bază menționate în
chestionarul în baza căruia au fost
intervievate)
Probleme de sănătate 62,5% 67,8%
Probleme de sănătate – boli 65,4% 60%
cronice (cel puțin una dintre
bolile cronice menționate în
chestionarul în baza căruia au fost
intervievate)
Lipsa unui medic de familie 70,4% 28,8%
Prezența unor adicții 38,2% 23,9%
Lipsa capacității de a derula în 42,8% 35,5%
mod independent anumite
activități (cel puțin una dintre
activitățile menționate în
chestionarul în baza căruia au fost
intervievate)
Sursa: Prelucrări informații culese în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” -
SIPOCA 575 (SMIS 126131)

96
► Date privind excluziunea socială a persoanelor fără adăpost
Mai jos sunt prezentate principalele constatări cu privire la o serie de forme de
exprimare a excluziunii sociale întâlnite de persoanele fără adăpost identificate și
intervievate în cadrul proiectului, precum lipsa siguranței personale și expunerea la
abuz, supunerea la tratament discriminatoriu, reticența/lipsa disponibilității
angajatorilor de a angaja persoane fără adăpost.
Lipsa siguranței personale și expunerea la abuz: persoanele fără adăpost care trăiesc
pe stradă sau în alte locuri publice identificate și intervievate afirmă în procent de
46,1% că au fost expuse la cel puțin un abuz în ultimul an (dintre acestea peste 90% au
fost jignite, aproape 40% au fost bătute, peste 35% au fost tâlhărite și peste 13%
agresate sexual), în timp ce PFA beneficiare de servicii sociale în regim rezidențial
declară într-o proporție mai redusă, de 32,7% că au fost expuse la abuz în ultimul an
(dintre acestea 90,3% au fost jignite, 48,1% bătute, 34,9% tâlhărite și 17,8% au fost
agresate sexual)35.
Supunerea la tratament discriminatoriu: analiza tratamentului discriminatoriu resimțit
de persoanele fără adăpost indică faptul că acestea se confruntă cu discriminarea. Mai
precis, 63,7% dintre persoanele identificate și intervievate care locuiesc pe stradă sau în
alte locuri publice resimt că sunt tratate diferit din cauză că sunt persoane fără
adăpost. Și persoanele fără adăpost identificate, beneficiare de servicii sociale în regim
rezidențial, se simt tratate diferit pentru că sunt persoane fără adăpost, declarând
acest aspect în proporție de 49,6%.
Reticența/lipsa disponibilității angajatorilor de a angaja persoane fără adăpost
reprezintă un semn al excluziunii sociale manifestate în rândul persoanelor aflate în
situația de a nu avea un adăpost. Persoanele fără adăpost care trăiesc pe stradă sau în
alte locuri publice identificate și intervievate în cadrul proiectului cât și cele
beneficiare de servicii sociale în regim rezidențial, invocă drept motiv pentru lipsa unui
loc de muncă indisponibilitatea angajatorilor pentru a angaja persoane fără adăpost,
astfel: 15,9% din rândul persoanelor fără adăpost din stradă/alte locuri publice și 6,6%
din rândul persoanelor fără adăpost care beneficiază de servicii sociale în regim
rezidențial.
► Date privind riscul de sărăcie
Persoanele fără adăpost identificate și intervievate în cadrul proiectului se confruntă cu
o serie de nevoi care pot contribui la apariția în rândul acestora a riscului de sărăcie:
lipsa ocupației și lipsa surselor de venit. În continuare sunt prezentate informații cu
privire la aceste elemente.

35
Persoanele fără adăpost intervievate au avut posibilitatea de a indica un răspuns multiplu la întrebarea
vizând siguranța personală și expunerea la abuz.
97
Lipsa ocupației: la momentul intervievării lor, 72,2% dintre persoanele fără adăpost
care locuiesc pe stradă sau în alte locuri publice sunt fără ocupație, iar dintre
persoanele fără adăpost care sunt găzduite în centre rezidențiale, 47,1% nu au ocupație.
Lipsa surselor de venit: PFA fără adăpost care locuiesc pe stradă sau în alte locuri
publice declară în procent de 26,8% ca nu au nicio sursă de venit. 26,5% dintre acestea
au ca sursă de venit cerșetoria. Totuși 18,2% din rândul acestora câștigă venituri din
munca sezonieră și 18% din activități ocazionale derulate în piețe/parcări etc. În ceea
ce privește persoanele fără adăpost intervievate care beneficiază de servicii sociale în
regim rezidențial, 27% dintre aceștia nu au nicio sursă de venituri însă 32% înregistrează
venituri din pensii și 11,1% din salariu.

Figura 11 Surse de venit înregistrate în rândul persoanelor fără adăpost identificate și intervievate, %

Sursa: Prelucrări informații culese în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” -
SIPOCA 575 (SMIS 126131)
► Dezvoltarea insuficientă a sistemului de servicii sociale destinate persoanelor
fără adăpost
Cercetările efectuate în cadrul proiectului au reliefat că la nivelul factorilor interesați
în problematica persoanelor fără adăpost de la nivelul municipiilor reședință de județ
(SPAS - DGASPC, DAS; furnizori de servicii sociale (alții decât SPAS); AJPIS; AJOFM;
Instituția Prefectului - Comisia de incluziune socială; Poliție - Poliția Locală de la nivel
98
de municipii reședință de județ; Spitale - UPU (Spitalul Județean); Direcții Județene de
Evidență a Persoanelor de la nivelul municipiilor reședință de județ) nevoia dezvoltării
de servicii adresate persoanelor fără adăpost se resimte acut. Mai mult de jumătate
dintre instituțiile relevante afirmă că serviciile sociale adresate persoanelor fără
adăpost nu sunt dezvoltate la nivelul localităților lor.

4.1.5 Implicații ale lipsei de acțiune guvernamentală în domeniu

Implicațiile care survin din lipsa de acțiune guvernamentală vor avea efect direct asupra
evoluției și gestionării fenomenului persoanelor fără adăpost în România prin:
► Creșterea dimensiunii fenomenului persoanelor fără adăpost: în lipsa acțiunilor de
prevenție și intervenție și în contextul actual generat de pandemia de SARS-CoV-2
(care accentuează vulnerabilitățile unor categorii de persoane ce prezintă un risc
crescut de pierdere a locuinței și de dobândire a statutului de persoană fără
adăpost) este de așteptat ca fenomenul persoanelor fără adăpost să se acutizeze
și să crească numărul persoanelor la care riscul de a deveni persoană fără
adăpost să se materializeze. De altfel, ca parte a pachetului de investiții sociale
ale UE (PIS) adoptat în 2013, Comisia Europeană a solicitat Statelor Membre să
dezvolte strategii naționale integrate privind persoanele fără adăpost și, în același
timp s-a angajat să monitorizeze progresul în cadrul exercițiului semestrului
european. Multiple documente strategice abordează problematica persoanelor fără
adăpost, recunoscând astfel amploarea fenomenului și necesitatea existenței
intervențiilor în vederea reducerii acestuia. Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă
promovează principiul Nimeni nu trebuie să fie lăsat în urmă36. Numeroase ținte din
obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) vizează aspectul protecției sociale al
tuturor grupurilor vulnerabile, inclusiv a persoanelor fără adăpost, cu accent pe
accesul la locuințe adecvate. Sistemele de protecție socială, în mod particular
sistemele de asistență socială, joacă un rol cheie pentru reducerea sărăciei și a
inegalităților contribuind la prevenirea lipsei de adăpost și la facilitarea accesului la
locuințe adecvate. Lipsa de adăpost implică un aspect material (lipsa unei locuințe),
dar și unul social (în lipsa unei locuințe adecvate este dificil de stabilit și menținut
relații sociale și comunitare importante pentru incluziunea socială a persoanelor
care se află în această situație) putând constitui o formă de discriminare și de
excluziune socială. Accesul la o locuință adecvată și la un nivel de trai decent
reprezintă nevoi elementare ale fiecărui individ. Satisfacerea acestor nevoi
reprezintă o condiție prealabilă pentru exercitarea multor drepturi fundamentale de
care ar trebui să se bucure toate persoanele. Aceste drepturi includ dreptul de acces
la educație, dreptul la muncă, dreptul la protecție socială, dreptul la asistență
medicală, dreptul la viața personală și la viața de familie, precum și dreptul la acces
la serviciile de bază.

36
Organizația Națiunilor Unite, Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, disponibilă la
https://sdgs.un.org/2030agenda, accesată în data de 22.09.2021.
99
► Cronicizarea fenomenului în cazul anumitor categorii de persoane fără adăpost:
inexistența măsurilor guvernamentale de gestionare a problematicii persoanelor fără
adăpost are efecte majore asupra calității vieții acestor persoane pe termen mediu
și lung. Lipsa de adăpost și sărăcia asociată au implicații asupra sănătății fizice și
mintale a acestor persoane. Studiile de specialitate3738 indică efecte negative asupra
sănătății și stării socio-emoționale în cazul copiilor lipsiți de adăpost. În rândul
adulților fără adăpost se observă, de asemenea, o mortalitate crescută indiferent de
cauza decesului, iar cei cu boli mintale severe prezintă o calitate a vieții
semnificativ mai slabă comparativ cu persoanele cu boli mintale, dar care au un
adăpost39. Nivelurile de educație și ratele de ocupare în rândul adulților fără
adăpost sunt scăzute în comparație cu populația generală40.
Rezultatele obținute în cadrul proiectului indică necesitatea intensificării utilizării
instrumentelor de politică publică în vederea abordării eficiente și soluționării
problemelor persoanelor fără adăpost.
Lipsa de acțiune guvernamentală în domeniu nu poate decât să exacerbeze potențialele
efecte descrise mai sus, conducând la acutizarea/intensificarea fenomenului
persoanelor fără adăpost în România, la materializarea riscului de sărăcie și creșterea
riscului de marginalizare a acestei categorii de grup vulnerabil.

37
Fantuzzo J, LeBoeuf W, Brumley B, Perlman S. 2013. A population-based inquiry of homeless episode
characteristics and early educational well-being. Child Youth Serv. Rev 35(6):966–72].
38
Zima BT, Wells KB, Freeman HE. 1994. Emotional and behavioral problems and severe academic delays
among sheltered homeless children in Los Angeles County. Am. J. Public Health 84(2): 260–64.
39
Lehman AF, Dixon L, Hoch JS, Deforge B, Kernan E, Frank R. 1999. Cost-effectiveness of assertive
community treatment for homeless persons with severe mental illness. Br J. Psychiatry 174(4): 346–52.
40
Clark C, Rich AR. 2003. Outcomes of homeless adults with mental illness in a housing program and in case
management only. Psychiatr. Serv 54(1): 78–83.
100
4.2 SECȚIUNEA 2 – Scopul și obiectivele propunerii de politică publică
4.2.1 Scopul propunerii de politică publică
Scopul propunerii de politică publică este „prevenirea și combaterea excluziunii
sociale a persoanelor fără adăpost”.
Politica publică își propune să fie aliniată tendințelor la nivel internațional cu privire la
gestionarea fenomenului persoanelor fără adăpost, prezentând, în aceeași măsură, o
viziune adaptată nevoilor naționale.

4.2.2 Obiectivul general

Obiectivul general al politicii publice este „asigurarea incluziunii sociale a
persoanelor fără adăpost în vederea prevenirii și combaterii riscului de sărăcie a
acestora”.
Conform obiectivului general, prioritatea acțiunilor guvernamentale va fi acordată
asigurării incluziunii sociale a persoanelor fără adăpost, definită în literatura de
specialitate drept procesul prin care persoanelor expuse riscului de sărăcie și excluziune
socială li se oferă oportunitățile și resursele necesare pentru a participa pe deplin la
viața economică, socială și culturală și pentru a se bucura de un nivel de trai și
bunăstare considerat normal în societatea în care trăiesc. Cu alte cuvinte, incluziunea
socială favorizează participarea indivizilor la luarea deciziilor, facilitând accesul la
drepturile fundamentale pentru persoanele cărora le sunt destinate41. Deopotrivă,
literatura de specialitate indică faptul că, luând în considerare particularitățile
specifice acestui grup vulnerabil, asigurarea incluziunii sociale a persoanelor fără
adăpost se poate realiza prin acțiuni precum asigurarea accesului la servicii sociale, de
ocupare, locuință, servicii medicale specializate, care converg către prevenirea și
combaterea riscului de sărăcie. De altfel, așa cum este amintit și mai sus, excluziunea
socială reprezintă un concept multidimensional, complex și dinamic42 care se exprimă
prin incapacitatea unei persoane de a participa efectiv la viața economică, socială,
politică și culturală, ceea ce conduce la izolare față de restul societății 43, în timp ce alți
autori apreciază că acest concept este fundamental relaționat de sistemele de protecție
socială44.

41
Banca Mondială, 2007.
42
Atkinson, A.B. (1998) “Social exclusion, poverty and unemployment”. În: A.B. Atkinson & J. Hills (editori),
Exclusion, Employment and Opportunity. CASE Paper number 4, London: Centre for Analysis of Social
Exclusion; Hoff, A. (2008) „Tackling poverty and social exclusion of older people – Lessons from Europe”,
Working Paper 308, Oxford, The Oxford Institute of Population Ageing.
43
Duffy, K. (1995) „Social exclusion and human dignity in Europe: background report for the proposed
initiative by the Council of Europe: CDPS(95) 1 rev”, Strasbourg, Council of Europe.
44
Ogg, J. (2005) „Social exclusion and insecurity among older Europeans: The influence of welfare
regimes”, Ageing & Society, vol. 25, 69–90.

101
Suplimentar, literatura de specialitate4546 subliniază ideea conform căreia
caracteristicile acestui grup țintă oferă decidenților indicii prețioase referitoare la cea
mai potrivită modalitate de intervenție în asigurarea incluziunii sociale, și, că în
stabilirea unui mod eficace de intervenție, este fundamentală considerarea
particularităților specifice persoanelor fără adăpost.
În consecință, obiectivul general al politicii publice este conturat în jurul
considerentului că incluziunea socială reprezintă răspunsul potrivit în prevenirea și
combaterea riscului de sărăcie a persoanelor fără adăpost.
Realizarea obiectivului general se transpune în obiective specifice și obiective
operaționale, fiecare dintre acestea expuse pe larg în secțiunile de mai jos.

4.2.3 Obiectivele specifice

Propunerea de politică publică include obiective specifice care abordează arii de
acțiune strategică, așa cum sunt acestea explicitate în continuare.
Obiectivul specific 1 (OS1): Dezvoltarea sistemului de asistență socială în vederea
asigurării sprijinului necesar incluziunii sociale a persoanelor fără adăpost.
Legea asistenței sociale nr. 292/2011 este actul normativ principal care guvernează
sistemul de asistență socială din România. Articolul 2 al Legii nr. 292/2011, cu
modificările și completările ulterioare, stipulează că „sistemul național de asistență
socială intervine subsidiar sau, după caz, complementar sistemelor de asigurări sociale
și se compune din sistemul de beneficii de asistență socială și sistemul de servicii
sociale”47.
Pentru contextualizarea obiectivului specific aferent propunerii de politică publică, este
suficient și relevant de reținut distincția dintre scopul primar al fiecăruia dintre cele
două sisteme, respectiv faptul că: (i) „beneficiile de asistență socială reprezintă o
formă de suplimentare sau de substituire a veniturilor individuale/familiale obținute
din muncă, în vederea asigurării unui nivel de trai minimal, precum și o formă de
sprijin în scopul promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții anumitor
categorii de persoane ale căror drepturi sociale sunt prevăzute expres de lege” 48 în
timp ce „serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activități realizate

45
Baptista, I., Marlier, E. (2019) "Fighting homelessness and housing exclusion in Europe: A study of national
policies", European Social Policy Network (ESPN), Brussels: European Commission.
46
FEANTSA (2020). “Fifth edition of the Overview of Housing Exclusion in Europe”. Disponibile on-line:
https://www.feantsa.org/public/user/Resources/OHEE/2020/Fifth_Overview_of_Housing_Exclusion_in_Eur
ope.pdf, accesat în data de 11.10.2021.
47
Legea asistenței sociale nr. 292/2011 cu modificările și completările ulterioare, disponibilă la
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf, accesat în data de 15.09.2021.
48
Articolul 7 al legii asistenței sociale nr. 292/2011 cu modificările și completările ulterioare, disponibilă la
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf, accesat în data de 15.09.2021.
102
pentru a răspunde nevoilor sociale, precum și celor speciale, individuale, familiale sau
de grup, în vederea depășirii situațiilor de dificultate, prevenirii și combaterii riscului
de excluziune socială, promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții.
Serviciile sociale sunt servicii de interes general și se organizează în forme/structuri
diverse, în funcție de specificul activității/activităților derulate și de nevoile
particulare ale fiecărei categorii de beneficiari”49.
La nivel internațional, în general, sistemele de asistență socială prezintă componente
similare sistemului românesc, concentrându-se în vederea asigurării incluziunii
sociale, pe acordarea de beneficii de asistență socială și respectiv furnizarea de servicii
sociale.
Literatura de specialitate50 arată că strategiile adoptate pentru combaterea
fenomenului persoanelor fără adăpost depind foarte mult de contextul național. De
regulă sunt abordate strategii care includ asigurarea de locuințe temporare și diferite
tipuri de servicii sociale, medicale, de educație, etc.
În consecință, conform tendințelor la nivel internațional, obiectivul specific 1 al politicii
publice își propune să se concentreze pe adoptarea de măsuri ce pot fi sub-sumate celor
două componente ale sistemului național de asistență socială (i.e. beneficii de asistență
socială și servicii sociale) în vederea asigurării incluziunii sociale a persoanelor fără
adăpost din România, având în vedere particularitățile grupului țintă vizat și ale
sistemului național de asistență socială.
Obiectivul specific 2 (OS2): Creșterea gradului de conștientizare a importanței
dezvoltării sistemului de asistență socială pentru persoanele fără adăpost la nivel
județean și local.
Sistemul național de asistență socială din România se bazează în îndeplinirea
responsabilităților de realizare a măsurilor și acțiunilor privind beneficiile de asistență
socială și serviciile sociale pe intervenția autorităților administrației publice centrale și
locale. Autoritățile administrației publice centrale se preocupă de asigurarea elaborării
cadrului legislativ în domeniul asistenței sociale, transferând atribuțiile și mijloacele
financiare necesare acțiunilor de asistență socială către autoritățile administrației
publice locale51.

49
Articolul 27 al Legii asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, disponibilă
la http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf, accesat în data de 15.09.2021.
50
Pleace N.; Teller N.; Quilgars D. (2011) „Social Housing Allocation and Homelessness”. Rep. Eur. Obs.
Homelessness (EOH), Comp. Stud. Homelessness, Brussels, disponibil la
http://housingfirstguide.eu/website/wp-content/uploads/2016/04/feantsa_eoh-studies_v1_12-2011.pdf,
accesat 07.07.2021. Fowler, P. J.; Hovmand, P. S.; Marcal, K. E.; &Das, S. (2019) „Solving Homelessness
from a Complex Systems Perspective: Insights for Prevention Responses”, Annual review of public
health, 40, 465–486. https://doi.org/10.1146/annurev-publhealth-040617-013553.
51
Articolul 3 al Legii asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, disponibilă
la http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf, accesat în data de 21.09.2021.
103
Cointeresarea actorilor instituționali cheie care intervin la nivel județean și local (i.e.
autoritățile administrației publice locale) constituie un factor contributiv în
dezvoltarea sistemului de asistență socială pentru persoanele fără adăpost.
Prin urmare, obiectivul specific 2 al politicii publice urmărește, ca prim pas în procesul
de cointeresare, creșterea gradului de conștientizare a importanței dezvoltării
sistemului de asistență socială pentru persoanele fără adăpost la nivel județean și local.
Obiectivul specific 2 al propunerii de politică publică este sprijinit și de analizele
realizate în cadrul proiectului. Analiza strategiilor de dezvoltare a serviciilor sociale
elaborate la nivelul orașelor reședință de județ și a sectoarelor municipiului București și
respectiv a strategiilor județe de dezvoltare a serviciilor sociale a evidențiat că la nivel
local există interes pentru includerea categoriei vulnerabile persoană fără adăpost în
cadrul respectivelor strategii, însă măsurile prevăzute spre implementare nu sunt
definite în mod particular și adaptat pentru persoanele fără adăpost. Prin urmare,
această analiză indică necesitatea stimulării interesului actorilor la nivel județean și
local pentru problematica în atenție prin asigurarea creșterii gradului de conștientizare
a importanței dezvoltării sistemului de asistență socială pentru persoanele fără adăpost
în conformitate cu nevoile specifice grupului țintă vizat.
Obiectivul specific 3 (OS3): Profesionalizarea personalului din sistemul de asistență
socială care se adresează persoanelor fără adăpost.
Asistentul social/tehnicianul asistență socială/persoana cu atribuții privind persoanele
fără adăpost reprezintă persoana fizică angajată a unei entități care își desfășoară
activitatea în domeniul asistenței sociale și pune în practică cunoștințele, normele și
valorile asistenței sociale pentru a interveni și a acorda asistență persoanelor sau
comunităților, la cererea acestora sau ori de câte ori situația o impune si participă activ
la elaborarea și aplicarea politicilor sociale în domeniu, strategiilor și planurilor de
acțiune la nivel local, județean, național și internațional, promovând bunăstarea
socială52.

Rolurile și responsabilitățile asistentului social/tehnicianului asistență socială/persoanei

cu atribuții privind persoanele fără adăpost sunt detaliate în legislația națională
specifică53.

52
Legea nr. 466 din 4 noiembrie 2004 privind Statutul asistentului social, cu modificările și completările
ulterioare, disponibilă la http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_466_2004_la_18-01-2018.pdf, accesat în data de 21.09.2021. Ordonanța de urgență nr. 57 din 3
iulie 2019 privind Codul administrativ, disponibil la
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/215925 accesat în data de 21.09.2021. Legea nr. 53
din 24 ianuarie 2003 privind Codul Muncii cu modificările și completările ulterioare, disponibilă la
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/41625 accesat în data de 21.09.2021.
53
Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, disponibilă la
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf, accesat în data de 21.09.2021. Legea nr. 466 din 4 noiembrie
2004 privind Statutul asistentului social, cu modificările și completările ulterioare, disponibilă la
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
104
În sinteză, potrivit Statutului asistentului social54, asistentul social desfășoară în
principal următoarele activități:
► identifică segmentul de populație căruia i se adresează activitățile de asistență
socială;
► identifică și evaluează problemele socio-umane dintr-o anumită regiune, comunitate
sau localitate;
► dezvoltă planuri de acțiune, programe, măsuri, activități profesionalizate și servicii
specializate specifice domeniului;
► sensibilizează opinia publică și o informează cu privire la problematica socială;
► stabilește modalitățile concrete de acces la beneficii de asistență socială și servicii
specializate de asistență socială pe baza evaluării nevoilor;
► dezvoltă programe de cercetare științifică și formare profesională.
Cu relevanță deosebită în contextul prezentei politici publice sunt însă activitățile
vizând stabilirea modalităților concrete de acces la beneficii de asistență socială și
servicii specializate de asistență socială pe baza evaluării nevoilor. Aceste tipuri de
activități necesar a fi întreprinse, subliniază rolul semnificativ pe care asistentul
social/tehnicianul asistență socială/persoana cu atribuții privind persoanele fără
adăpost îl are în ceea ce privește domeniul asistenței sociale, acesta aflându-se în
centrul sistemului, îndrumând potențialii beneficiari către solicitarea măsurilor de
asistență socială adecvate în funcție de nevoia identificată. Având în vedere aceste
aspecte, obiectivul specific 3 al politicii publice vizează profesionalizarea personalului
din sistemul de asistență socială care se adresează persoanelor fără adăpost, aceasta
fiind hotărâtoare în succesul inițiativelor definite în prezenta politică publică.
4.2.4 Obiectivele operaționale
Propunerea de politică publică include și obiective operaționale, concrete, definite în
completarea obiectivelor specifice expuse mai sus. Aceste obiective sunt:
1. Obiectiv operațional 1 (OP1): Creșterea numărului de persoane fără adăpost
sprijinite prin sistemul național de asistență socială.
2. Obiectiv operațional 2 (OP2): Creșterea numărului de instituții la nivel local și
județean cu atribuții de asistență socială care au fost informate cu privire la
problematica persoanelor fără adăpost și soluțiile adaptate nevoilor acestora în
vederea asigurării incluziunii sociale și reducerii riscului de sărăcie.
3. Obiectiv operațional 3 (OP3): Creșterea numărului de angajați de la nivelul
sistemului de asistență socială care beneficiază de acțiuni de profesionalizare.

2018/Legea_466_2004_la_18-01-2018.pdf, accesat în data de 21.09.2021. Hotărârea de Guvern nr.

797/2017 din 8 noiembrie 2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare și funcționare ale
serviciilor publice de asistență socială și a structurii orientative de personal, cu modificările și completările
ulterioare, disponibil la https://mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/HG797-2017.pdf, accesat în
data de 21.09.2021.
54
Articolul 3 al Legii nr. 466 din 4 noiembrie 2004 privind Statutul asistentului social, cu modificările și
sompletările ulterioare, disponibilă la
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_466_2004_la_18-01-2018.pdf, accesat în data de 21.09.2021.
105
4.3 SECȚIUNEA 3 – Descrierea opțiunilor de soluționare a problemei/problemelor
identificate

4.3.1 Opțiunea 0: Non-acțiunea guvernului

Opțiunea 0 de soluționare a problemei identificate în propunerea de politică publică
reprezintă menținerea status quo-ului conform căruia nu sunt întreprinse intervenții
guvernamentale în adresarea fenomenului persoanelor fără adăpost la nivel național în
vederea prevenirii și combaterii excluziunii sociale a persoanelor fără adăpost.
În ceea ce privește impactul acestei opțiuni de soluționare, având în vedere că
intervenția publică este necesară, opțiunea de non-acțiune a guvernului nu poate decât
să conducă la concretizarea efectelor descrise pe larg în cadrul sub-capitolului 1.5.
„Implicații ale lipsei de acțiune guvernamentală în domeniu” al acestui document.

4.3.2 Opțiunea 1: Dezvoltarea serviciilor sociale ce adresează nevoile persoanelor

fără adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora
Opțiunea 1 de soluționare a problemei identificate, cât și de atingere a obiectivului
general, și, în subsidiar, a obiectivelor specifice și respectiv operaționale vizează
dezvoltarea serviciilor sociale ce adresează nevoile persoanelor fără adăpost în vederea
reintegrării sociale a acestora.
Elemente de context aferente opțiunii 1 - „Dezvoltarea serviciilor sociale ce
adresează nevoile persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora”
Serviciile sociale, așa cum sunt acestea reglementate de legislația specifică în vigoare
reprezintă una dintre componentele sistemului național de asistență socială. Serviciile
sociale adresate persoanelor fără adăpost îndeplinesc scopul vizând asigurarea de
găzduire pe perioadă determinată, asociată cu acordarea unor servicii de consiliere și
de reinserție sau reintegrare socială, în concordanță cu nevoile individuale
identificate55.
Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare și HG
nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a
regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale cu modificările și
completările ulterioare,56 stabilesc tipurile de servicii sociale adresate persoanelor fără
adăpost la nivel național, furnizate în prezent, respectiv:

55
Articolul 57 al Legii asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, disponibilă
la http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf, accesat în data de 15.09.2021.
56
HG nr. 867/2015 din 14 octombrie 2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a
regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, cu modificările și completările
ulterioare, disponibilă la https://www.servicii-sociale.gov.ro/source/HG_867_2015_la_18012018.pdf,
accesată în 23.09.2021.
106
Tabel 4 Tipuri de servicii sociale adresate persoanelor fără adăpost furnizate la nivel național
Nr. Categorie de servicii sociale conform legislației (Legea Cod nomenclator
Crt. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare) (HG 867/2015, cu modificările și
completările ulterioare)
1 Centre rezidențiale pentru persoanele fără adăpost 8790 CR-PFA-I
2 Adăposturi de noapte 8790 CR-PFA-II
3 Centre de zi pentru informare și consiliere 8899 CZ-PFA-I
4 Centre de zi pentru integrare / reintegrare socială 8899 CZ-PFA-II
5 Echipă mobilă 8899 SIS-I
6 Ambulanța socială 8899 SIS-II
Sursa: Legea asistenței sociale nr. 292/2011 cu modificările și completările ulterioare și HG nr. 867/2015
pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-cadru de organizare și
funcționare a serviciilor sociale cu modificările și completările ulterioare
În cadrul proiectului a fost efectuată o analiză a nivelului actual de dezvoltare a
rețelei serviciilor sociale adresate persoanelor fără adăpost din perspectiva numărului
acestora și a distribuției la nivel teritorial. S-a avut în vedere faptul că atribuțiile și
mijloacele financiare necesare punerii în practică a măsurilor și acțiunilor de asistență
socială sunt transferate de către autoritățile administrației publice centrale, către
autoritățile administrației publice locale dar și faptul că potrivit articolului 58 al Legii
asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, autoritățile
administrației publice locale au responsabilitatea înființării, organizării și
administrării serviciilor sociale pentru persoanele fără adăpost57.
Analiza rețelei de servicii sociale adresate persoanelor fără adăpost a fost efectuată
prin prelucrarea informațiilor furnizate de MMPS (i.e. Registrul electronic unic al
serviciilor sociale, pus la dispoziție în noiembrie 2020, incluzând informații la nivelul
anului 201958) în cadrul proiectului. Analiza pune în evidență aspectele prezentate în
cele ce urmează:
► În ceea ce privește centrele rezidențiale pentru persoane fără adăpost (cod 8790 CR-
PFA-I), există, conform Registrului electronic unic al serviciilor sociale pus la
dispoziție în noiembrie 2020, incluzând informații la nivelul anului 2019, un număr
de 42 de astfel de centre (dintre care 27 publice cu o capacitate totală de 993
persoane59 și 15 private cu o capacitate totală de 528 persoane) localizate într-un
număr de 25 de județe (inclusiv municipiul București);
► Există, conform Registrului electronic unic al serviciilor sociale pus la dispoziție în
noiembrie 2020, incluzând informații la nivelul anului 2019, un număr de 40 de
adăposturi de noapte (cod 8790 CR-PFA-II), localizate într-un număr de 27 de județe
(inclusiv municipiul București). Din cele 40 de adăposturi de noapte, 30 sunt publice

57
Articolul 58 al Legii asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, disponibilă
la http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf, accesat în data de 15.09.2021.
58
Analiza a fost efectuată în baza Registrului electronic unic al serviciilor sociale pus la dispoziție în
noiembrie 2020. Registrul electronic unic al serviciilor sociale, valabil pentru luna octombrie 2021, poate fi
consultat pe site-ul Ministerului Muncii și Protecției Sociale la: https://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-
domenii/familie/politici-familiale-incluziune-si-asistenta-sociala/4848.
59
Menționăm că în situația unui centru rezidențial public pentru persoanele fără adăpost nu au fost incluse
în registrul electronic informații cu privire la capacitate.
107
 (cu o capacitate totală de 1.580 persoane60) și 10 private (cu o capacitate totală de
426 persoane);
► Există, conform Registrului electronic unic al serviciilor sociale pus la dispoziție în
noiembrie 2020, incluzând informații la nivelul anului 2019, doar 2 centre de zi
pentru informare și consiliere (8899 CZ-PFA-I) la nivelul județelor României,
respectiv în județul Brașov și municipiul București. Dintre cele doua centre, unul
este public (având o capacitate de 8 persoane) iar celălalt este privat (cu o
capacitate de 30 persoane);
► Au fost identificate, în baza Registrului electronic unic al serviciilor sociale pus la
dispoziție în noiembrie 2020, incluzând informații la nivelul anului 2019, un număr
de doar 3 centre de zi pentru integrare/reintegrare socială (8899 CZ-PFA-II)
localizate în București și județele Sălaj și Satu-Mare. 2 dintre cele 3 centre sunt
publice (capacitate totală de 150 persoane), centrul privat având o capacitate totală
de 22 persoane;
► Serviciul social echipă mobilă (8899 SIS-I) a fost identificat, conform Registrului
electronic unic al serviciilor sociale pus la dispoziție în noiembrie 2020, incluzând
informații la nivelul anului 2019, într-un număr de 5 situații, toate însă localizate la
nivelul municipiului București. Dintre cele 5 echipe mobile, 2 sunt publice (cu o
capacitate de 110 persoane) și 2 private (cu o capacitate de 80 persoane);
► La nivelul municipiului București, există, conform Registrului electronic unic al
serviciilor sociale pus la dispoziție în noiembrie 2020, incluzând informații la nivelul
anului 2019, 1 singură ambulanță socială publică (8899 SIS-II), pentru care nu au fost
incluse în registrul electronic informații cu privire la capacitate.
Distribuția la nivel județean a rețelei de servicii sociale adresate PFA, conform
Registrului electronic unic al serviciilor sociale pus la dispoziție în noiembrie 2020,
incluzând informații la nivelul anului 2019, poate fi consultată în detaliu în anexa 2 a
acestei politici publice.
La nivel de oraș municipiu, analiza rețelei de servicii sociale adresate persoanelor fără
adăpost disponibile (în baza Registrului electronic unic al serviciilor sociale pus la
dispoziție în noiembrie 2020, incluzând informații la nivelul anului 2019), reliefează
următoarele elemente:
► Centrele rezidențiale pentru persoane fără adăpost (8790 CR-PFA-I) figurează în
prezent într-un număr de 25 de orașe municipii (inclusiv municipiul București);
► Adăposturi de noapte (8790 CR-PFA-II) au fost localizate într-un număr de 31 orașe
municipii (inclusiv municipiul București);
► Centrele de zi pentru informare și consiliere (8899 CZ-PFA-I) au fost identificate
într-un număr de 2 orașe municipii (inclusiv municipiul București);

60
Menționăm că în situația unui adăpost de noapte public nu au fost incluse în registrul electronic
informații cu privire la capacitate.
108
► Au fost identificate un număr de doar 3 centre de zi pentru integrare/reintegrare
socială (8899 CZ-PFA-II) localizate în cadrul a 3 orașe municipii (inclusiv municipiul
București);
► Echipa mobilă (8899 SIS-I) și respectiv ambulanța socială (8899 SIS-II) au fost
identificat ca figurând doar la nivelul municipiului București.
Distribuția la nivelul orașelor municipii a rețelei de servicii sociale adresate PFA,
conform Registrului electronic unic al serviciilor sociale pus la dispoziție în noiembrie
2020, incluzând informații la nivelul anului 2019, poate fi consultată în detaliu în anexa
2 a acestui document.
A fost așadar observat că într-un număr considerabil de municipii din România,
respectiv 56 din total de 103 orașe municipiu, nu figurează niciun serviciu social
adresat persoanelor fără adăpost (respectiv centre rezidențiale pentru persoanele fără
adăpost - 8790 CR-PFA-I; adăposturi de noapte - 8790 CR-PFA-II; centre de zi pentru
informare și consiliere - 8899 CZ-PFA-I; centre de zi pentru integrare/reintegrare socială
- 8899 CZ-PFA-II; echipă mobilă - 8899 SIS-I; ambulanța socială - 8899 SIS-II).
Aceste orașe municipii sunt prezentate în tabelul următor:
Tabel 5 Municipii în care nu figurează niciun serviciu sociale adresat persoanelor fără adăpost
Nr. Municipiu în care nu figurează niciun serviciu Nr. Municipiu în care nu figurează niciun serviciu
crt. social adresat PFA crt. social adresat PFA
1 Adjud 29 Mangalia
2 Aiud 30 Medgidia
3 Bacău 31 Miercurea Ciuc
4 Băilești 32 Moreni
5 Bârlad 33 Odorheiu secuiesc
6 Beiuș 34 Oltenița
7 Blaj 35 Onești
8 Brad 36 Orăștie
9 Brăila 37 Orșova
10 Calafat 38 Pașcani
11 Câmpia Turzii 39 Petroșani
12 Câmpulung 40 Râmnicu Sărat
13 Câmpulung Moldovenesc 41 Reghin
14 Caracal 42 Reșița
15 Carei 43 Roșiorii de Vede
16 Codlea 44 Săcele
17 Curtea de Argeș 45 Salonta
18 Dej 46 Sebeș
19 Dorohoi 47 Sibiu
20 Drăgășani 48 Sighetu Marmației
21 Drobeta-Turnu Severin 49 Slatina
22 Făgăraș 50 Târgu Secuiesc
23 Fălticeni 51 Târnăveni
24 Fetești 52 Tecuci
25 Gherla 53 Toplița
26 Huși 54 Urziceni
27 Lugoj 55 Vaslui
28 Lupeni 56 Vatra Dornei

109
 Sursa: Prelucrări informații puse la dispoziție de MMPS (i.e. Registrul electronic unic al serviciilor sociale,
pus la dispoziție în noiembrie 2020, incluzând informații la nivelul anului 2019) în cadrul proiectului
,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale
existente asupra calității vieții acestora” - SIPOCA 575 (SMIS 126131)
Nevoia dezvoltării serviciilor sociale destinate persoanelor fără adăpost a fost
confirmată de către autoritățile administrației publice locale și alți actori instituționali
implicați în sistemul de asistență socială la nivel local, așa cum rezultă în contextul
cercetărilor efectuate în cadrul proiectului. În mod particular, reprezentanții factorilor
interesați implicați în problematica persoanelor fără adăpost de la nivelul municipiilor
reședință de județ (SPAS - DGASPC, DAS; furnizori de servicii sociale (alții decât SPAS);
AJPIS; AJOFM; Instituția Prefectului - Comisia de incluziune socială; Poliție - Poliția
Locală de la nivel de municipii reședință de județ; Spitale - UPU (Spitalul Județean);
Direcții Județene de Evidență a Persoanelor de la nivelul municipiilor reședință de
județ) validează nevoia generală de dezvoltare a tuturor categoriilor de servicii sociale
adresate persoanelor fără adăpost, așa cum poate fi observat în figura de mai jos.

Figura 12 Servicii sociale destinate persoanelor fără adăpost care trebuie dezvoltate la nivelul localității, %

Sursa: Prelucrări informații culese în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” -
SIPOCA 575 (SMIS 126131)

În concordanță deplină cu nevoia înregistrată la nivelul actorilor relevanți de la nivelul

municipiilor reședință de județ, în sensul dezvoltării de servicii sociale adresate
persoanelor fără adăpost în plan local, se resimte și nevoia de investiții necesare pentru
dezvoltarea acestor servicii sociale. Reprezentanții autorităților administrației publice
110
locale implicate în gestionarea fenomenului persoanelor fără adăpost nominalizează ca
reprezentând nevoi de dezvoltare, în ponderi semnificative, următoarele tipuri de
investiții: investiții în infrastructură – dotări (nevoie nominalizată de 89,4% dintre
actorii relevanți locali), investiții în infrastructură – construcție nouă (un procent de
83,3%), investiții în infrastructură – extindere construcție (69,9% dintre instituțiile
locale implicate în gestionarea fenomenului persoanelor fără adăpost nominalizând
această nevoie de dezvoltare). În mod deosebit, se remarcă însă investițiile în
atragerea, retenția și profesionalizarea personalului care lucrează în astfel de
servicii, investiții pe care 92,6% dintre actorii locali le consideră a fi necesare pentru
dezvoltarea serviciilor sociale destinate PFA de la nivelul localităților lor.
Figura 13 Investiții necesare pentru dezvoltarea serviciilor sociale destinate persoanelor fără adăpost la
nivelul localității, %

Sursa: Prelucrări informații culese în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea

nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții
acestora” - SIPOCA 575 (SMIS 126131)

Așadar, actorii de la nivel local nominalizează vădit dezvoltarea insuficientă a

sistemului de servicii sociale destinate persoanelor fără adăpost, semnalând astfel
capacitatea insuficientă a acestuia de a adresa nevoile acestui grup vulnerabil din
România.
În sumar, având în vedere nivelul existent de dezvoltare al rețelei de servicii sociale
adresate persoanelor fără adăpost, nevoile semnalate de actorii instituționali dar și
informațiile colectate în cadrul proiectului prin intermediul consultărilor publice
realizate, a discuțiilor tehnice punctuale efectuate, a reuniunilor tehnice de lucru
organizate se propune dezvoltarea tuturor tipurilor de servicii sociale ce adresează în
mod specific nevoile persoanelor fără adăpost și susținerea cheltuielilor aferente de
construcție/extindere, dotări, funcționare, inclusiv profesionalizarea personalului de
specialitate.
În consecință, având în vedere elementele contextuale descrise în detaliu mai sus, în
continuare sunt expuse prevederile opțiunii 1 de soluționare a problemei - „dezvoltarea

111
serviciilor sociale ce adresează nevoile persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării
sociale a acestora”.

Descrierea opțiunii 1 - „Dezvoltarea serviciilor sociale ce adresează nevoile

persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora”
Opțiunea 1 „dezvoltarea serviciilor sociale ce adresează nevoile persoanelor fără
adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora” prezintă următoarele caracteristici:
► Tipurile de servicii sociale propuse spre dezvoltare în cadrul opțiunii 1 sunt:
► Centre rezidențiale pentru persoanele fără adăpost (8790 CR-PFA-I);
► Adăposturi de noapte (8790 CR-PFA-II);
► Centre de zi pentru informare și consiliere (8899CZ-PFA-I);
► Centre de zi pentru integrare/reintegrare socială (8899CZ-PFA-II);
► Echipă mobilă (8899 SIS-I);
► Ambulanță socială (8899 SIS-II).
► Opțiunea va viza dezvoltarea serviciilor sociale enumerate mai sus prin înființare
și/sau extindere – susținerea cheltuielilor aferente de construcție, dotări și
funcționare, inclusiv profesionalizarea personalului de specialitate.
► Opțiunea 1 de soluționare permite înființarea/extinderea: (i) serviciilor sociale de
tipul celor enumerate mai sus (de exemplu, înființarea de centre rezidențiale
pentru persoanele fără adăpost); sau (ii) oricare combinație de servicii sociale de
tipul celor enumerate mai sus (de exemplu înființarea de centre rezidențiale pentru
persoanele fără adăpost + centre de zi pentru integrare/reintegrare socială).
► În vederea dezvoltării serviciilor sociale prin înființare și/sau extindere vor fi
considerați eligibili atât furnizorii publici cât și furnizorii privați de servicii sociale.
Se vor încuraja parteneriatele între reprezentanții administrației publice locale și
furnizori publici și privați.
► Opțiunea va concentra dezvoltarea serviciilor sociale la nivelul municipiilor.
► Dezvoltarea serviciilor sociale vizate în cadrul opțiunii 1 de soluționare va fi
realizată în baza: (i)efectuării unei analize a nevoilor la nivel local cu posibilitatea
extinderii analizei la nivel de județ (analiza diagnostic a potențialului număr de
beneficiari ce vor accesa serviciile sociale și a nevoilor specifice ale acestora);
(ii)considerării rețelei de servicii sociale dedicate PFA existente la nivelul unității
administrative teritoriale vizate (municipiu sau după caz, județ).
Estimarea nevoii actuale existente în cazul opțiunii 1 - „Dezvoltarea serviciilor
sociale ce adresează nevoile persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a
acestora”
În ceea ce privește nevoia specifică de dezvoltare a serviciilor sociale adresate
persoanelor fără adăpost la nivel de județ, răspunsurile reprezentanților instituțiilor
implicate în problematica persoanelor fără adăpost consultate în cadrul proiectului sunt
prezentate în tabelul de mai jos.

112
Tabel 6 Procent instituții care au considerat necesară dezvoltarea de servcii sociale, pe tip de serviciu
Procent instituții care au considerat necesară dezvoltarea de servcii sociale, pe tip de
serviciu
Centre Adăposturi Centre de Centre de zi Echipă mobilă Ambulanta
rezidențiale de noapte zi pentru pentru (8899 SIS-I) socială
Județ pentru (8790 CR- informare integrare/ (8899 SIS-
persoanele PFA-II) și reintegrare II)
fără adăpost consiliere socială
(8790 CR- (8899 CZ- (8899 CZ-PFA-
PFA-I) PFA-I) II)
Alba 44,44 44,44 22,22 44,44 33,33 44,44
Arad 75,00 50,00 50,00 62,50 62,50 62,50
Argeș 71,43 42,86 71,43 85,71 71,43 71,43
Bacău 62,50 75,00 62,50 75,00 75,00 75,00
Bihor 83,33 58,33 91,67 83,33 75,00 66,67
Bistrița-Năsăud 62,50 50,00 75,00 87,50 75,00 87,50
Botoșani 90,00 70,00 90,00 100,00 60,00 70,00
Brăila 71,43 57,14 57,14 71,43 71,43 57,14
Brașov 81,82 81,82 63,64 81,82 72,73 81,82
București 76,19 71,43 61,90 66,67 57,14 52,38
Buzău 87,50 100,00 87,50 100,00 87,50 100,00
Călărași 80,00 70,00 90,00 80,00 60,00 60,00
Caraș-Severin 75,00 62,50 75,00 75,00 50,00 75,00
Cluj 76,47 88,24 76,47 76,47 76,47 88,24
Constanța 75,00 62,50 25,00 62,50 25,00 50,00
Covasna 71,43 71,43 57,14 85,71 42,86 42,86
Dâmbovița 83,33 50,00 83,33 100,00 66,67 83,33
Dolj 83,33 83,33 66,67 83,33 66,67 66,67
Galați 62,50 75,00 62,50 62,50 62,50 50,00
Giurgiu 50,00 62,50 62,50 62,50 62,50 75,00
Gorj 75,00 75,00 75,00 75,00 75,00 50,00
Harghita 75,00 62,50 37,50 75,00 87,50 75,00
Hunedoara 72,73 54,55 63,64 81,82 72,73 63,64
Ialomița 55,56 33,33 44,44 77,78 55,56 44,44
Iași 62,50 62,50 75,00 87,50 75,00 75,00
Maramureș 87,50 87,50 87,50 100,00 100,00 100,00
Mehedinți 100,00 75,00 75,00 75,00 75,00 75,00
Mureș 81,82 63,64 54,55 90,91 63,64 54,55
Neamț 87,50 75,00 62,50 100,00 75,00 50,00
Olt 71,43 57,14 57,14 57,14 57,14 57,14
Prahova 62,50 75,00 75,00 87,50 75,00 75,00
Sălaj 50,00 50,00 50,00 66,67 66,67 66,67
Satu Mare 100,00 57,14 100,00 71,43 85,71 71,43
Sibiu 66,67 44,44 66,67 66,67 77,78 66,67
Suceava 76,92 69,23 61,54 76,92 53,85 53,85
Teleorman 100,00 83,33 83,33 83,33 100,00 83,33
Timiș 87,50 87,50 62,50 75,00 100,00 75,00
Tulcea 66,67 66,67 50,00 83,33 66,67 100,00
Vâlcea 71,43 57,14 57,14 71,43 57,14 42,86
Vaslui 66,67 66,67 66,67 77,78 66,67 66,67
Vrancea 44,44 55,56 44,44 66,67 33,33 44,44

113
 Procent instituții care au considerat necesară dezvoltarea de servcii sociale, pe tip de
serviciu
Centre Adăposturi Centre de Centre de zi Echipă mobilă Ambulanta
rezidențiale de noapte zi pentru pentru (8899 SIS-I) socială
Județ pentru (8790 CR- informare integrare/ (8899 SIS-
persoanele PFA-II) și reintegrare II)
fără adăpost consiliere socială
(8790 CR- (8899 CZ- (8899 CZ-PFA-
PFA-I) PFA-I) II)
Total >=80% 14 7 8 18 6 8
Sursa: Prelucrări informații culese în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” -
SIPOCA 575 (SMIS 126131)

Pentru dimensionarea nevoilor de dezvoltare vizate în cadrul opțiunii de soluționare 1,

au fost considerate nevoile exprimate la nivel de județ, validate de cel puțin 80%
dintre respondenții implicați în sistemul de asistență socială la nivel local.
Prin urmare, se estimează ca fiind necesară susținerea dezvoltării serviciilor sociale
adresate persoanelor fără adăpost, așa cum este prezentat în cele ce urmează:
► 14 centre rezidențiale pentru persoanele fără adăpost (8790 CR-PFA-I);
► 7 adăposturi de noapte (8790CR-PFA-II);
► 8 centre de zi pentru informare și consiliere (8899 CZ-PFA-I);
► 18 centre de zi pentru integrare/reintegrare socială (8899 CZ-PFA-II);
► 6 echipe mobile (8899 SIS-I);
► 8 ambulanțe sociale (8899 SIS-II).
În scopul dimensionării variantei de soluționare a fost necesară estimarea capacității de
deservire a serviciilor sociale susținute pe baza datelor istorice puse la dispoziție de
MMPS. Estimarea de capacitate este prezentată în tabelul de mai jos:
Tabel 7 Număr servicii sociale ce trebuie dezvoltate, estimarea capacității per unitate și a numărului mediu
lunar de beneficiari sprijiniți.
Număr Capacitate Număr
unități per mediu lunar
susținute unitate de
(estimat)61 beneficiari
Serviciu social adresat persoanelor fără adăpost sprijiniți
aferent
capacității
suplimentare
(estimat)62
Centre rezidențiale pentru persoanele fără adăpost 14 37 346

61
Estimate pe baza datelor istorice furnizate de MMPS cu privire la capacitatea și numărul de beneficiari
sprijiniți la nivelul serviciilor sociale relevante la nivelul anului 2019. La data elaborării, Ministerul Muncii și
Protecției Sociale derulează un exercițiu de colectare de date de la nivelul serviciilor sociale, inclusiv a
celor ce se adresează persoanelor fără adăpost, inclusiv date privind costurile de funcționare. Urmare a
finalizării exercițiului de colectare și analizei datelor colectate, se va aprecia oportunitatea actualizării
datelor istorice utilizate pentru estimare, dat fiind și faptul că anul 2020 (anul de referință) a reprezentat
un an pandemic ce nu reflectă o situația uzuală privind funcționarea acestor servicii.
62
Idem.

114
 Număr Capacitate Număr
unități per mediu lunar
susținute unitate de
(estimat)61 beneficiari
Serviciu social adresat persoanelor fără adăpost sprijiniți
aferent
capacității
suplimentare
(estimat)62
(8790 CR-PFA-I)
Adăposturi de noapte (8790 CR-PFA-II) 7 58 314
Centre de zi pentru informare și consiliere (8899 CZ-PFA-I) 8 1.464
Centre de zi pentru integrare/reintegrare socială (8899 CZ-PFA-II) 18 576
Echipă mobile (8899 SIS-I) 6 1.188
Ambulanta socială (8899 SIS-II) 8 1.640
Total 5.528
Sursa: Prelucrări informații culese în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor
persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” -
SIPOCA 575 (SMIS 126131)

4.3.3 Opțiunea 2: Introducerea unui beneficiu de asistență socială adresat

persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora
Opțiunea 2 de soluționare a problemei ce urmează a fi adresată prin politica publică dar
și de îndeplinire a obiectivelor stabilite pentru aceasta își propune introducerea unui
beneficiu de asistență socială adresat persoanelor fără adăpost în vederea asigurării
reintegrării sociale a acestora.
Elemente de context aferente opțiunii 2 - „Introducerea unui beneficiu de asistență
socială adresat persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora”
La nivel european63 o parte din statele membre optează către abordări integrate ale
problematicii persoanelor fără adăpost. Aceste intervenții combină accesul la locuințe
cu oferirea de servicii sociale diversificate și cu recunoașterea importanței serviciilor de
prevenție. În țări din estul Europei (de exemplu: Polonia, Bulgaria, Ungaria) acțiunile se
concentrează deopotrivă pe domenii precum incluziunea socială, locuința, sărăcia și
excluziunea socială sau pe anumite grupuri de populație/comunități - care includ măsuri
mai mult sau mai puțin direcționate către persoanele fără adăpost.
La nivelul sistemului național de asistență socială, beneficii de asistență socială sunt
clasificate în cadrul legii asistenței sociale 292/2011 cu modificările și completările
ulterioare în funcție de condițiile de eligibilitate în baza cărora se acordă, în funcție de
scopul și natura lor dar și în funcție de beneficiarul acestora64.

63
Baptista, I., Marlier, E. (2019) "Fighting homelessness and housing exclusion in Europe: A study of national
policies", European Social Policy Network (ESPN), Brussels: European Commission.
64
Articolele 8 – 10 ale Legii asistenței sociale nr. 292/2011 cu modificările și completările ulterioare,
disponibilă la http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf, accesat în data de 04.10.2021.
115
În funcție de scopul lor, principalele tipuri de beneficii de asistență socială sunt 65:
beneficii de asistență socială pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de
excluziune socială (se acordă pe perioade determinate de timp sau pentru situații
punctuale); beneficii de asistență socială pentru susținerea copilului și familiei (au în
vedere nașterea, educația și întreținerea copiilor); beneficii de asistență socială pentru
sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale (se acordă atât pentru asigurarea nevoilor de
bază ale vieții, cât și în scopul promovării și garantării exercitării de către acestea a
drepturilor și libertăților fundamentale și participării depline la viața societății);
beneficii de asistență socială pentru situații deosebite6667.
Prin urmare, deși în baza legislației naționale se acordă o serie de beneficii de asistență
socială pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de excluziune socială, se
poate observa că la nivel național, nu este acordat un beneficiu care să adreseze în
mod particular grupul persoanelor fără adăpost.
Cu privire la administrarea beneficiilor de asistență socială, prevederile legii asistenței
sociale 292/2011 cu modificările și completările ulterioare, stipulează că beneficiile de
asistență socială sunt acordate de stat prin autoritățile administrației publice locale,
în conformitate cu prevederile legislației specifice în vigoare68. Autoritățile
administrației publice locale acordă beneficii de asistență socială din bugetele locale, în
bani sau în natură, în acord cu articolul 15 al Legii asistenței sociale nr. 292/2011 cu
modificările și completările ulterioare. Acordarea acestor beneficii de asistență socială
de către autoritățile administrației publice locale sunt considerate măsuri
complementare beneficiilor de asistență socială acordate de autoritățile administrației
publice centrale, direct sau prin instituțiile aflate în subordinea acestora, și sunt
susținute din bugetele locale69.
În acest sens, analizele realizate în cadrul proiectului au evidențiat că la nivelul unor
autorități publice locale se acordă o serie de beneficii de asistență socială
persoanelor fără adăpost sub formă de subvenție pentru plata chiriei sau a
utilităților, în baza unor hotărâri ale consiliului local (finanțate din bugetul local), ca de
exemplu:

65
Articolul 9 al Legii asistenței sociale nr. 292/2011 cu modificările și completările ulterioare, disponibilă la
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf, accesat în data de 04.10.2021.
66
Articolele 11-13 ale Legii asistenței sociale nr. 292/2011 cu cu modificările și completările ulterioare,
disponibilă la http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf, accesat în data de 04.10.2021.
67
Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, Beneficii de asistență socială, disponibil la
https://www.mmanpis.ro/beneficii-de-asistenta-sociala/, accesat în data de 04.10.2021.
68
Articolul 15 al Legii asistenței sociale nr. 292/2011 cu modificările și completările ulterioare, disponibilă
la http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf, accesat în data de 04.10.2021.
69
Articolul 15 al Legii asistenței sociale nr. 292/2011 cu modificările și completările ulterioare, disponibilă
la http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf, accesat în data de 04.10.2021.
116
► Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 București, oferă
asistență socială persoanelor/familiilor marginalizate social sau aflate în risc de
marginalizare socială cu domiciliul legal situat pe raza sectorului 6, prin acordarea
unor sume cu titlul de ajutor, constând în plata chiriei pentru persoanele/familiile
marginalizate social sau aflate în risc de marginalizare socială, cu domiciliul stabil
pe raza sectorului 6 – 900 lei/lună pentru persoana singură/familie. De asemenea,
DGASPC Sector 6 București acordă sprijin și prin suportarea unei părți din datoria
înregistrată de persoana/familia marginalizată social la furnizorii de servicii publice
de strictă necesitate (consum fără penalități)70.
► Ajutoare de urgență finanțate de la bugetul local pentru plata chiriei pentru
persoanele și familiile fără adăpost sau în risc de a deveni fără adăpost de pe raza
sectorului 2 București sunt acordate și de către Direcția Generală de Asistență
Socială și Protecția Copilului Sector 2 București. DGASPC Sector 2 București acordă
de asemenea și ajutoare de urgență pentru prevenirea unor situații de dificultate
generate de restanțele acumulate la plata întreținerii sau a altor utilități71.
► La nivelul Direcției de Asistență Socială Brașov se acordă ajutor pentru plata chiriei
peroanelor singure fără adăpost/familiilor cu domiciliul sau reședința pe raza
municipiului Brașov, ca măsură de prevenire și combatere a marginalizării sociale.
Ajutorul, se acordă în baza îndeplinirii unor condiții iar cuantumul de acordare a
ajutorului pentru plata chiriei este stabilit în baza efectuării unei evaluări în care
sunt acordate puncte în funcție de o serie de criterii. Ajutorul financiar lunar pentru
plata chiriei se acordă pentru o perioadă de până la 12 luni, cu posibilitatea de
prelungire de până la 36 de luni, cuantumul acestuia variind în funcție de punctajul
obținut la evaluare de solicitant și perioada pentru care ajutorul se acordă ((de
exemplu, în primele 12 luni valoarea maximă a beneficiului este de până la 1400 de
lei, în timp ce în ultimele 12 luni (anul III în situația unei perioade prelungite de
acordare) valoarea maximă a beneficiului este de până la 800 de lei))72.
Așadar, luând notă de situația la nivel național comparativ cu cea la nivel local, se
constată că la nivelul autorităților publice locale există inițiative izolate privind
acordarea unor beneficii de asistență socială care vin să răspundă problematicii locuirii
persoanelor fără adăpost (una dintre probleme stringente cu care se confruntă PFA),
însă această practică nu este una generală și nici una extinsă.
Astfel, având în vedere aspectele prezentate mai sus privind tendințele la nivel
internațional, prevederile sistemului național de beneficii de asistență socială, lipsa

70
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 București, Serviciul prevenire
marginalizare socială, disponibil la Serviciul prevenire marginalizare socială | Direcţia Generală de
Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6, Bucureşti (protectiacopilului6.ro), accesat în data de
05.10.2021.
71
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, Serviciul prevenire
marginalizare socială, disponibil la https://social2.ro/directii-si-servicii/directia-asistenta-sociala/serviciul-
prevenire-si-combatere-a-marginalizarii-sociale/, accesat în data de 05.10.2021.
72
Consiliul Local al Municipiului Brașov, Direcția de Asistență Socială Brașov, Ajutor pentru plata chiriei,
disponibil la http://www.dasbv.ro/ajutor-pentru-plata-chiriei/, accesat în data de 05.10.2021.
117
unui beneficiu de asistență socială acordat la nivel național exclusiv persoanelor fără
adăpost dar și exemplele concrete de acțiuni efectuate la nivel local în vederea
rezolvării problematicii locuirii PFA, în cele de urmează sunt prezentate prevederile
opțiunii 2 de soluționare a problemei identificate - „introducerea unui beneficiu de
asistență socială adresat persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a
acestora” care propune acordare unui beneficiu de asistență socială la nivel național,
pentru adresarea problematicii locuirii a PFA.
Descrierea opțiunii 2 - „Introducerea unui beneficiu de asistență socială adresat
persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora”
Opțiunea 2 „introducerea unui beneficiu de asistență socială adresat persoanelor fără
adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora” prezintă următoarele caracteristici:
► Opțiunea vizează modificarea cadrului legislativ general privind sistemul de
asistență socială pentru introducerea și operaționalizarea unui beneficiu de
asistență socială adresat persoanelor fără adăpost, constând în decontarea costului
pentru plata chiriei și utilităților (într-un cuantum maxim) pentru o perioadă
limitată de timp, sub condiția îndeplinirii măsurilor incluse în planul de intervenție
întocmit după derularea anchetei sociale de către asistentul social conform
legislației în vigoare73.
► Modalitatea/criteriile/condițiile prin care se va acorda beneficiul de asistență
socială constând în decontarea costului pentru plata chiriei și a utilităților sunt:
o Persoanele eligibile care pot solicita beneficiul de asistență socială constând
în decontarea costului pentru plata chiriei și a utilităților sunt persoanele
fără adăpost de pe teritoriul României.
o Pentru a beneficia de decontarea costului pentru plata chiriei și a utilităților,
persoanele solicitante trebuie să facă dovada îndeplinirii graduale a
măsurilor incluse în planul de intervenție întocmit după derularea anchetei
sociale care să poziționeze persoana respectivă ca persoană fără adăpost 74
(prin coroborare cu prevederile metodologiei/procedurii de identificare și
localizare a persoanelor fără adăpost elaborate în cadrul proiectului), cu
reevaluare la fiecare trei luni pe perioada acordării beneficiului. Astfel,

73
În acord cu prevederile Legii asistenței sociale 292/2011 cu modificările și completările ulterioare, planul
de intervenție va cuprinde măsurile de asistență socială, respective serviciile sociale recomandate pentru
soluționarea situațiilor de nevoie sau risc social identificate, precum și beneficiile de asistență social la
care persoana solicitantă are dreptul. Articolul 47 al Legii asistenței sociale nr. 292/2011 cu modificările și
completările ulterioare, disponibilă la
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf, accesat în data de 04.10.2021.
74
Măsurile incluse în planul de intevenție pot diferi de la caz la caz. În general aceste măsuri pot face
referire de exemplu la: identificarea unui loc de muncă și păstrarea acestuia, la întreținerea
corespunzătoare a locuinței (igienizare, evitarea distrugerii locuinței, plata la timp a utilităților),
obligativitatea copiilor persoanei solicitante de a frecventa cursurile școlare, etc.

118
 această opțiune se bazează pe o rețea de servicii sociale disponibile la
nivelul țării prin intermediul cărora persoanele vizate să primească sprijinul
necesar suplimentar problematicii locuirii.
o Beneficiul de asistență socială constând în decontarea costului pentru plata
chiriei și a utilităților va fi acordat pe o perioadă de 24 luni, fără
posibilitatea de prelungire.
o Cuantumul maxim al beneficiului de asistență socială va fi de 1.200 RON
incluzând atât costul chiriei cât și a utilităților pentru o persoană fără
adăpost inclusiv, după caz, membrii familiei constituite.
Estimarea nevoii actuale existente în cazul opțiunii 2 - „Introducerea unui beneficiu
de asistență socială adresat persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a
acestora”
Având în vedere că la momentul redactării prezentei propuneri de politică publică nu se
cunoaște cu exactitate dimensiunea fenomenului persoanelor fără adăpost la nivel
național, numărul total de persoane fără adăpost care ar putea să solicite beneficiul de
asistență socială constând în decontarea costului pentru plata chiriei și utilităților a fost
estimat ca fiind echivalent cu numărul persoanelor sprijinite la nivelul serviciilor
sociale adresate PFA dezvoltate/susținute conform opțiunii de soluționare 1, estimat
conform Tabel 7 de mai sus. Așadar, conform estimărilor, acest număr se ridică la un
total de 5.528 de persoane fără adăpost pe lună.

119
4.4 SECȚIUNEA 4 – Identificarea și evaluarea impactului
În cadrul acestei secțiuni sunt identificate și evaluate tipuri de impact care pot fi
așteptate ca urmare a implementării opțiunilor de soluționare descrise anterior. Analiza
vizează patru paliere generale, respectiv: bugetar și financiar, social, economic și
mediu de afaceri, mediul înconjurător. Impactul păstrării status-quo-ului (opțiunea 0 de
soluționare) este discutat în cadrul sub-capitolului 1.5 Implicații ale lipsei de acțiune
guvernamentală în domeniu.

4.4.1 Impact aferent opțiunii 1 – Dezvoltarea serviciilor sociale ce adresează

nevoile persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora

4.4.1.1 Impact bugetar și financiar

Impactul bugetar și financiar al opțiunii 1 de soluționare a problemei se ridică la
108.972.983 RON pentru susținerea unui număr de 61 servicii sociale adresate
persoanelor fără adăpost, ce pot asista un număr mediu de 5.528 persoane/lună.
Impactul bugetar și financiar aferent opțiunii este prezentat în tabelul de mai jos.

120
Tabel 8 Impact bugetar și financiar al opțiunii 1 de soluționare

Serviciu social adresat Cheltuieli Cheltuieli Total cheltuieli Număr servicii Capacitate per Număr mediu Număr mediu Total cheltuieli
persoanelor fără adăpost funcționare per dezvoltare per per serviciu susținute unitate lunar de lunar de (RON)
unitate/an unitate susținut (estimat)76 beneficiari beneficiari
(RON)75 (cheltuieli de (Cheltuieli de sprijiniți sprijiniți
capital, dezvoltare + (estimat) 77 aferent
instruire Cheltuieli serviciilor
personal, etc.) funcționare susținute
(RON) aferente 2 ani) (estimat)
(RON)
Centre rezidențiale pentru
persoanele fără adăpost (8790 685.322 496.000 1.866.644 14 37 25 346 26.133.014
CR-PFA-I)
Adăposturi de noapte (8790
629.525 496.000 1.755.049 7 58 45 314 12.285.344
CR-PFA-II)
Centre de zi pentru informare
977.573 124.000 2.079.146 8 183 1.464 16.633.168
și consiliere (8899 CZ-PFA-I)
Centre de zi pentru
integrare/reintegrare socială 779.081 124.000 1.682.162 18 32 576 30.278.916
(8899 CZ-PFA-II)
Echipă mobilă (8899 SIS-I) 634.083 124.000 1.392.165 6 198 1.188 8.352.990
Ambulanța socială (8899 SIS-II) 893.597 124.000 1.911.194 8 205 1.640 15.289.552
Total 5.528 108.972.983

75
Estimate pe baza datelor istorice furnizate de MMPS cu privire la cheltuielile de funcționare anuale înregistrate la nivelul serviciilor sociale relevante la nivelul anului
2019. La data elaborării, Ministerul Muncii și Protecției Sociale derulează un exercițiu de colectare de date de la nivelul serviciilor sociale, inclusiv a celor ce se adresează
persoanelor fără adăpost, inclusiv date privind costurile de funcționare. Urmare a finalizării exercițiului de colectare și analizei datelor colectate, se va aprecia
oportunitatea actualizării datelor istorice utilizate pentru estimare, dat fiind și faptul că anul 2020 (anul de referință) a reprezentat un an pandemic ce nu reflectă o
situația uzuală privind funcționarea acestor servicii.
76
Idem.
77
Idem.
121
Sursa: Prelucrări date istorice puse la dispoziție de MMPS și prelucrări informații culese în cadrul proiectului ,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor persoanelor fără
adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora” - SIPOCA 575 (SMIS 126131)

122
În vederea calculării impactului bugetar și financiar aferent opțiunii 1 au fost avute în
vedere următoarele ipoteze de lucru:
► Impactul bugetar și financiar estimat prevede susținerea atât a unor cheltuieli de
capital, cât și a unor cheltuieli de funcționare pentru o perioadă de 2 ani.
► Pentru estimarea cheltuielilor de capital s-au utilizat ca punct de referință valori
acordate în cadrul unor programe de finanțare a serviciilor sociale cu sursa fonduri
europene78 respectiv: echivalentul în lei a 100.000 EUR79 pentru centre rezidențiale
pentru persoanele fără adăpost (8790 CR-PFA-I) și adăposturi de noapte (8790 CR-
PFA-II) și respectiv echivalentul în lei a 25.000 EUR80 pentru centre de zi pentru
informare și consiliere (8899 CZ-PFA-I); centre de zi pentru integrare/reintegrare
socială (8899 CZ-PFA-II); echipă mobilă (8899 SIS-I) și ambulanța socială (8899 SIS-II)
– având în vedere diferențele semnificative privind cheltuielile de capital existente
între diferitele tipuri de servicii sociale conform standardelor de calitate existente.
► Pentru estimarea cheltuielilor de funcționare au fost utilizate date istorice puse la
dispoziție de MMPS cu privire la cheltuielile de funcționare ale serviciilor sociale
echivalente, care își desfășoară activitatea în prezent.
Din perspectiva calendarizării, bugetul necesar punerii în practică a opțiunii 1 de
soluționare va fi utilizat după cum urmează:
Tabel 9 Calendarizare buget opțiunea 1 de soluționare
Serviciu social adresat persoanelor fără adăpost Anul 1 (RON) Anul 2 (RON)

Centre rezidențiale pentru persoanele fără 16.538.507 9.594.507

adăpost (8790 CR-PFA-I)
Adăposturi de noapte (8790 CR-PFA-II) 7.878.672 4.406.672
Centre de zi pentru informare și consiliere (8899 8.812.584 7.820.584
CZ-PFA-I)
Centre de zi pentru integrare/reintegrare socială 16.255.458 14.023.458
(8899 CZ-PFA-II)
Echipă mobilă (8899 SIS-I) 4.548.495 3.804.495

Ambulanța socială (8899 SIS-II) 8.140.776 7.148.776

Sursa: Prelucrări date istorice puse la dispoziție de MMPS și prelucrări informații culese în cadrul proiectului
,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale
existente asupra calității vieții acestora” - SIPOCA 575 (SMIS 126131)

Calendarizarea bugetară a fost realizată pe baza următoarelor ipoteze de lucru:

- În anul 1 vor fi realizate cheltuielile de capital și chelutielie de funcționare
anuale bugetate.

78
Respectiv Ghidul Solicitantului Condiții generale pentru accesarea fondurilor în cadrul Programului
Operațional Regional 2014-2020 - versiunea finală, aprobată în data de 4 noiembrie 2015, prin ordin al
ministrului dezvoltării regionale şi administrației publice, Anexa 10.3, Limitele minime și maxime a valorii
totale eligibile a proiectului precum și a valorii maxime a proiectului (acolo unde este cazul), Axa
prioritară 8 – Dezvoltarea infrastructurii sanitare și sociale, pagina 4, disponibil la https://www.fonduri-
ue.ro/por-2014#implementare-program, accesat în data de 12.10.2021.
79
1EUR=4,96RON.
80
1EUR=4,96RON.
123
 - În anul 2 vor fi realizate cheltuielile de funcționare anuale bugetate.
Se estimează că sursa de venituri pentru acoperirea costului necesar implementării
opțiunii 1 de soluționare a problemei va fi reprezentată de bugetul de stat și/sau
fonduri europene (e.g. Fondul Social European – Programul Operațional Incluziune și
Demnitate Socială).

4.4.1.2 Impact social

La nivel european serviciile sociale sunt elementul central al Modelului Social European.
Rolul serviciilor sociale a crescut în ultimii ani datorită unui cumul de factori generatori
de insecuritate: șomaj, sărăcie, îmbătrânirea populației, etc.81. În prezent se
recunoaște faptul că există nevoi comune tuturor categoriilor de populație, iar
concursul serviciilor sociale este necesar în foarte multe cazuri pentru ca aceste nevoi
să poată fi satisfăcute. Cu ajutorul serviciilor sociale cei aflați în dificultate pot obține
condiții minimale necesare unei vieți decente, putând să își dezvolte propriile capacități
sau competențe în vederea integrării normale în comunitate. Serviciilor sociale le revine
rolul de protecție, de dezvoltare comunitară, de îngrijire, control social și cel mai
important, rolul de a facilita incluziunea socială. Serviciile sociale oferă soluțiile pentru
dificultățile pe care indivizii le experimentează de-a lungul vieții și contribuie la
îmbunătățirea calității vieții acestora.
Cu privire la persoanele fără adăpost, rapoartele europene subliniază faptul că sunt
necesare dezvoltarea serviciilor sociale și extinderea gamei de servicii sociale
disponibile care să răspundă în mod eficient cauzelor fenomenului, mai ales în țările
care au un sistem limitat de servicii de asistență socială82.
Dezvoltarea serviciilor de prevenție este o altă tendință care se desprinde la nivelul
statelor membre. Țări precum Austria, Belgia, Finlanda, Danemarca, Suedia au sisteme
complexe de prevenție a fenomenului persoanelor fără adăpost, în timp ce România,
alături de Polonia, Ungaria, Franța etc. prezintă doar măsuri cu caracter limitat în acest
domeniu.
La nivel național există un sistem de standarde minime de calitate a serviciilor sociale
care a trecut printr-o serie de reforme succesive până la forma actuală. Standardele de
calitate care privesc serviciile sociale destinate persoanelor fără adăpost creează
premisele necesare pentru obținerea unor rezultate eficiente și incluzive cu privire la
persoanele fără adăpost. Cu toate acestea, sunt necesare dezvoltarea de intervenții
preventive care să vizeze familiile/categoriile de persoane cu risc ridicat de a rămâne
fără un adăpost. Raportul de țară privind persoanele fără adăpost83 arată că deși

81
Racoceanu, N., Matei, A., Sănduleasa, B., Ghența, M. (2009) Evaluarea calității serviciilor publice sociale,
Amfiteatru Economic, vol. XI, nr. 26, pp. 305-313.
82
Baptista, I., Marlier, E. (2019) "Fighting homelessness and housing exclusion in Europe: A study of national
policies", European Social Policy Network (ESPN), Brussels: European Commission.
83
Pop, L. (2019) "National strategies to fight homelessness and housing exclusion Romania", European Social
Policy Network (ESPN), Brussels: European Commission.
124
serviciile de prevenție și serviciile de sprijin sunt prevăzute în Strategia națională
privind incluziunea socială și reducerea sărăciei, acestea nu sunt integrate și 98 Același
raport de țară subliniază că serviciile de sprijin pentru reintegrare care ar trebui să
însoțească persoanele fără adăpost chiar și după identificarea unei soluții de locuire
temporară sau permanentă și mai ales după ce persoana recâștigă controlul asupra vieții
proprii, sunt reduse. Mai mult decât atât, eficiența serviciilor de sprijin nu este
evaluată84.
Rezumând, se poate concluziona că impactul social al implementării opțiunii 1 de
soluționare - „dezvoltarea serviciilor sociale ce adresează nevoile persoanelor fără
adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora” vizează: facilitarea, la nivel
individual, a integrării normale în comunitate, asigurarea incluziunii sociale și
îmbunătățirea calității vieții persoanelor fără adăpost prin oferirea de rezolvări la
problemele pe care persoanele fără adăpost le întâmpină. Astfel, prin dezvoltarea
unui număr de 61 servicii sociale, poate fi sprijinit un număr mediu de 5.528
persoane fără adăpost/lună. Așadar, dezvoltarea la nivel local a celor 61 de servicii
sociale și implicit furnizarea prin intermediul acestora a intervențiilor integrate (în
mod special, comparativ cu prevederile opțiunii 2 de soluționare) sporesc șansele
pentru incluziunea socială a persoanelor din grupul țintă vizat.

4.4.1.3 Impact economic și asupra mediului de afaceri

Impactul economic și asupra mediului de afaceri a fost estimat cu ajutorul modelului de
tip intrări-ieșiri (input-output) dezvoltat de Wassily Leontief (1936) (1941) (1970) (n.b.
laureat al Premiului Nobel în 1973 și părintele fondator al unui nou domeniu de
cercetare empirică, la granița dintre microeconomie și macroeconomie). Modelul
pornește de la premisa existenței unui echilibrul la nivelul economiei și diferitelor sale
sectoare economice, respectiv un echilibru între resurse (ofertă) și consum (cerere).
Modelul are la bază o matrice a intrărilor și ieșirilor între sectoarele economice ce
reflectă nevoia de produse/servicii obținute în alte sectoare pentru a realiza propriile
produse/servicii, care la rândul lor pot fi intrări pentru alte sectoare economice. Cu
ajutorul acestui model se poate evalua impactul economic al investițiilor în anumite
sectoare economice, respectiv contribuția la formarea produsului intern brut (e.g.
valoarea adaugătă brută generată). Mai mult decât atât, modelul permite și evaluarea
impactului economic indirect și respectiv, indus al investițiilor planificate. Impactul
indirect reprezintă valoarea adăugată brută (VAB) generată în lanțul de furnizare prin
generarea unei cereri suplimentare de factori de producție la nivelul economiei, în timp
ce impactul indirect reprezintă valoarea adăugată brută generată prin consumul
angajaților în sectorul vizat, precum și în lanțul de furnizare.
Aplicarea modelului implică parcurgerea următorilor pași:

84
Pop, L. (2019) "National strategies to fight homelessness and housing exclusion Romania", European Social
Policy Network (ESPN), Brussels: European Commission.
125
1. Extragerea tabelelor de intrări-ieșiri publicate de Institutul Național de Statistică ce
descriu fluxurile de bunuri și servicii între sectoarele economiei. Pentru evaluarea
impactului economic au fost utilizate ultimele date statice disponibile, respectiv
tabelul de intrări-ieșiri publicat de Institutul Național de Statistică pentru anul
(2019).
2. Construirea matricei coeficienților direcți pe baza tabelelor. Elementele acesteia
reprezintă cantitatea în lei achiziționată de fiecare sector economic de la toate
celelalte sectoare economice pentru a produce un leu output.
3. Calcularea matricei inverse de tip I. Aceasta se obține prin inversarea matricei
coeficienților direcți din care s-a scăzut matricea unitate.
4. Calcularea multiplicatorului outputului de tip I. Pentru un anumit sector, acesta este
definit ca outputul total necesar din fiecare sector economic pentru a produce o
unitate suplimentară de output în sectorul respectiv.
5. Calcularea multiplicatorului VAB de tip I. Acesta reprezintă creșterea VAB la nivelul
întregii economii ca urmare a creșterii VAB din fiecare sector cu un leu.
6. Calcularea matricei inverse de tip II. Se obține în același mod ca și matricea de tip I
doar că aceasta ia în considerare și fluxurile monetare în și din gospodării și efectele
acestora asupra sectoarelor economice.
7. Calcularea multiplicatorului VAB de tip II. Se realizează în același mod ca și pentru
multiplicatorul de tip I, pe baza matricei inverse de tip II.
8. Identificarea sumelor investite în sectoarele economice vizate
9. Calcularea ratei VAB/PIB în sectoarele economice vizate pentru determinarea
contribuției directe în PIB a investițiilor planificate respectiv, VAB aferentă.
10. Aplicarea multiplicatorilor VAB de tip I și II pentru a determina efectul indirect și
indus.
Contribuția directă și indirectă Opțiunea de soluționare 1 la formarea PIB= ∑(VAB
pentru fiecare sector economic relevant Varianta de soluționare 1 sector *Multiplicatorul
VAB de tip Isector)
Contribuția directă, indirectă și indusă Opțiunea de soluționare la formarea PIB=
∑(VAB pentru fiecare sector economic relevant Opțiunea de soluționare 1 sector
*Multiplicatorul VAB de tip IIsector)
Limitările modelului: Modelele de intrări ieșiri se bazează pe structura economiei la
momentul de referință reflectată prin tabelul de intrări-ieșiri ce stă la baza acestuia
(i.e. în acest caz 2019). Astfel, estimările rezultatele sunt valabile în absența
manifestării unor factori care să conducă la modificări substanțiale ale structurii
economiei.
Prezentăm în cele ce urmează contribuția la formarea PIB, respectiv impactul economic
direct, precum și impactul indirect și indus aferent investițiilor planificate la nivelul
opțiunii de soluționare.

126
Tabel 10 Investiții planificate la nivelul opțiunii de soluționare alocate pe sectoare de activitate
CAEN 879 - Alte CAEN 889 -
activități de Alte activități
asistență de asistență
Serviciu Social
socială, cu socială, fără
cazare n.c.a. cazare (RON)
(RON)
Centre rezidențiale pentru persoanele fără adăpost (8790 CR-PFA-I) 26.133.014
Adăposturi de noapte (8790 CR-PFA-II) 12.285.344
Centre de zi pentru informare și consiliere (8899 CZ-PFA-I) 16.633.168
Centre de zi pentru integrare / reintegrare socială (8899 CZ-PFA-II) 30.278.916
Echipă mobilă (8899 SIS-I) 8.352.990
Ambulanța socială (8899 SIS-II) 15.289.552
Total 38.418.357 70.554.626
Sursa: Calcule EY pe baza tabelelor de intrări-ieșiri, prețuri curente, publicate de Institutul Național de
Statistică (2019)

127
Tabel 11 Impactul economic direct, indirect și indus (opțiunea 1 de soluționare)
Sectoare de Investiții Rata VAB/Output Impact direct Multiplicator Tip I - Impact direct și Multiplicator Tip II - Impact direct,
activitate planificate (RON) (VAB) (RON) VAB indirect în PIB VAB indirect, indus în
(RON) PIB (RON)

a b c=a*b d e=c*d f g=c*f

CAEN 879 38.418.357 0,61 23.403.059 1,35 31.596.327 1,51 35.230.054
CAEN 889 70.554.626 0,76 53.856.069 1,10 59.412.719 1,11 59.886.416
Total 108.972.983 0,71 77.259.128 1,17 91.009.045 1,22 95.116.470
Sursa: Calcule EY pe baza tabelelor de intrări-ieșiri, prețuri curente, publicate de Institutul Național de Statistică (2019)
Din datele prezentate mai sus, rezultă că la 1 RON investit în dezvoltarea serviciilor sociale, aproximativ 0,71 RON reprezintă contribuție
directă la formarea PIB, la care se adaugă 0,17 RON contribuție indirectă generată la nivelul lanțului de furnizare și respectiv, 0,05 RON
contribuție indusă prin stimularea consumului angajaților în domeniu și la nivelul lanțului de furnizare. Așa cum este de așteptat, investițiile
în activități aferente Cod CAEN 879 - Alte activități de asistenta sociala, cu cazare n.c.a. au un efect de multiplicare mai ridicat.
În ceea ce privește impactul total al sumelor investite în valoare de 108.972.983 RON, 77.259.128 RON reprezintă contribuție directă la
formarea PIB, în timp ce contribuția totală se ridică la 95.116.470 RON.

4.4.1.4 Impactul asupra mediului înconjurător

Se așteaptă ca impactul acțiunilor propuse de opțiunea 1 de soluționare (în speță activități de construcție/extindere de clădiri și
funcționarea aferentă acestora), asupra mediului înconjurător să fie limitat, având în vedere că aceste acțiuni vor fi întreprinse cu
respectarea reglementărilor din domeniul construcțiilor, în considerarea respectării principiilor de protecția mediului aplicate în construcții,
precum proiectarea ecologică a clădirilor sau raționalizarea consumului resurselor de energie electrică și termică.

128
4.4.2 Impact aferent opțiunii 2 – Introducerea unui beneficiu de asistență socială
adresat persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora
4.4.2.1 Impact bugetar și financiar
Impactul bugetar și financiar al opțiunii 2 de soluționare a problemei identificate în
prezenta propunere de politică publică se ridică la 159.199.793 RON incluzând exclusiv
plata cuantumului chiriei lunare și a utilităților aferente pentru un număr de 5.528 de
persoane fără adăpost (estimat conform Tabel 7 de mai sus), pentru o perioadă de 2
ani în cuantum de 1.200 RON/lună și fără a cuantifica costul serviciilor sociale asociate
acestui beneficiu de asistență socială85 dată fiind condiționalitatea de acordare și
menținere în plată sub rezerva îndeplinirii măsurilor incluse în planul de intervenție și
implicit, necesare pentru realizarea obiectivului general al propunerii de politică
publică.
Pentru calcularea impactului bugetar și financiar aferente opțiunii 2 de soluționare au
fost avute în vedere următoarele ipoteze de lucru:
► Impactul bugetar și financiar estimat prevede plata cuantumului chiriei lunare și a
utilităților pentru o perioadă de 2 ani.
► Cuantumul maxim al beneficiului de asistentă socială constând în plata chiriei lunare
și a utilităților pentru o persoană fără adăpost inclusiv, după caz, membrii familiei
constituite a fost estimat a fi 1.200 RON.
► Numărul total de persoane fără adăpost care ar putea să solicite beneficiul de
asistență socială constând în decontarea costului pentru plata chiriei și utilităților a
fost estimat ca fiind echivalent cu capacitatea serviciilor sociale adresate PFA
dezvoltate/susținute conform opțiunii de soluționare 1.
► Pentru estimarea capacității per tip de serviciu social conform opțiunii de
soluționare 1 au fost utilizate date istorice puse la dispoziție de MMPS în cadrul
proiectului. Numărul de beneficiar asitați în bază lunară a fost estimat ca proxy
pentru capacitatea per tip de serviciu social.
Din perspectiva calendarizarii, bugetul necesar punerii în practică a opțiunii 2 de
soluționare va fi utilizat după cum urmează:
Tabel 12 Calendarizare buget opțiunea 2 de soluționare
An Buget (RON)

Anul 1 79.599.896
Anul 2 79.599.896

85
De asemenea, având în vedere că opțiunea de soluționare propune susținerea exclusiv a persoanelor fără
adăpost și nu măsuri privind dezvoltarea sau extinderea rețelei de servicii sociale adresate acestei categorii
de grup vulnerabil.
129
Sursa: Prelucrări date istorice puse la dispoziție de MMPS și prelucrări informații culese în cadrul proiectului
,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale
existente asupra calității vieții acestora” - SIPOCA 575 (SMIS 126131)

Se estimează că sursa de venituri pentru acoperirea costului necesar implementării

opțiunii 2 de soluționare a problemei va fi reprezentată de bugetul de stat.

4.4.2.2 Impact social

Literatura de specialitate86 subliniază că soluțiile axate pe locuințe, trebuie să fie
condiționate de atingerea unor progrese în direcția reintegrării sociale a persoanelor
fără adăpost, similar prevederilor opțiunii de soluționare 2 propuse în cadrul acestei
propuneri de politică publică. Cu alte cuvinte, chiar dacă accesul la o locuință este
asigurat (eventual prin acordarea de sprijin în plata chirie) este necesar ca persoana
fără adăpost să realizeze progrese către reintegrarea sa socială.
La nivel european, Grecia și Spania sunt state care au adoptat măsuri destinate a veni în
sprijinul persoanelor care întâmpinau dificultăți în acoperirea costurilor privind
închirierea unei locuințe. Cu toate acestea, datele disponibile nu oferă informații
referitoare la eficiența acestor măsuri sau cu privire la impactul social87.
La nivel național, absența unor politici clare în domeniul locuințelor, oferta redusă de
locuințe sociale, lipsa unui sistem de beneficii pentru locuințele sociale, reprezintă cele
mai importante puncte slabe în ceea ce privește domeniul locuințelor88.
Ținând cont de lipsa datelor la nivel european cu privire la monitorizarea efectelor
măsurilor care vizează sprijinul acordat persoanelor și familiilor pentru plata chiriei,
introducerea unui beneficiu de asistență socială adresat persoanelor fără adăpost în
vederea reintegrării sociale a acestora, ar putea fi, de asemenea, un mijloc de
reintegrare socială, doar dacă acest beneficiu ar fi susținut de dezvoltarea de servicii
sociale integrate care să răspundă nevoilor complexe și diverse ale persoanelor fără
adăpost. Astfel, impactul social al opțiunii 2 de soluționare a problemei adresează în
mod special rezvolvarea problemelor locuirii cu care se confruntă grupul țintă,
vizând plata cuantumului chiriei lunare și a utilităților aferente pentru un număr de
5.528 de persoane fără adăpost (dată fiind condiționalitatea de acordare și
menținere în plată sub rezerva îndeplinirii măsurilor incluse în planul de
intervenție).

86
Baptista, I., Marlier, E. (2019) "Fighting homelessness and housing exclusion in Europe: A study of national
policies", European Social Policy Network (ESPN), Brussels: European Commission.
87
FEANTSA (2020). “Fifth edition of the Overview of Housing Exclusion in Europe”. Disponibile on-line:
https://www.feantsa.org/public/user/Resources/OHEE/2020/Fifth_Overview_of_Housing_Exclusion_in_Eur
ope.pdf, accesat în data de 11.10.2021.
88
Pop, L. (2019) "National strategies to fight homelessness and housing exclusion Romania", European Social
Policy Network (ESPN), Brussels: European Commission.
130
4.4.2.3 Impact economic și asupra mediului de afaceri
Evaluare impactului economic aferent opțiunii 2 de soluționare s-a realizat în manieră
similară cu cea aferentă opțiunii 1 de soluționare a problemei (a se vedea secțiunea
4.1.3.).
Prezentăm în cele ce urmează contribuția la formarea PIB, respectiv impactul economic
direct, precum și impactul indirect și indus aferent investițiilor planificate la nivelul
opțiunii de soluționare.
Tabel 13 Investiții planificate la nivelul opțiunii de soluționare alocate pe sectoare de activitate
CAEN 682 – Închirierea și sub-închirierea bunurilor
imobiliare (RON)
Beneficiu de asistență socială adresat PFA 159.199.793
Total 159.199.793
Sursa: Calcule EY pe baza tabelelor de intrări-ieșiri, prețuri curente, publicate de Institutul Național de
Statistică (2019)

131
Tabel 14 Impactul economic direct, indirect și indus (opțiunea 2 de soluționare)
Sectoare de Investiții Rata VAB/Output Impact direct Multiplicator Tip I - Impact direct și Multiplicator Tip II - Impact direct,
activitate planificate (RON) (VAB) (RON) VAB indirect în PIB VAB indirect, indus în
(RON) PIB (RON)

a b c=a*b d e=c*d f g=c*f

CAEN 682 159.199.793 0,77 122.730.916 1,15 141.121.728 1,16 142.124.942
Sursa: Calcule EY pe baza tabelelor de intrări-ieșiri, prețuri curente, publicate de Institutul Național de Statistică (2019)
Din datele prezentate mai sus, rezultă că la 1 RON acordat cu titlu de beneficiu social adresat PFA, aproximativ 0.77 RON reprezintă
contribuție directă la formarea PIB, la care se adaugă 0,15 RON contribuție indirectă generată la nivelul lanțului de furnizare și respectiv,
0,01 RON contribuție indusă prin stimularea consumului angajaților în domeniu și la nivelul lanțului de furnizare. În ceea ce privește
impactul total al sumelor investite în valoare de 159.199.793 RON, 122.730.916 RON reprezintă contribuție directă la formarea PIB, în timp
ce contribuția totală se ridică la 142.124.942 RON.

4.4.2.4 Impactul asupra mediului înconjurător

Implementarea opțiunii 2 de soluționare a problemei nu va avea impact asupra mediului înconjurător.

132
4.5 SECȚIUNEA 5 – Selectarea opțiunii
Utilizând informațiile prezentate în secțiunile anterioare, în cele ce urmează este
realizată o analiză în baza unor criterii de evaluare care să conducă la alegerea opțiunii
potrivite de soluționare a problemei. Aplicarea criteriilor de evaluare utilizate în analiză
are menirea de a reliefa de manieră comparativă, impactul și implicit fezabilitatea
implementării fiecăreia dintre cele două opțiuni de soluționare. Așadar, criteriile de
evaluare utilizate în vederea determinării opțiunii de soluționare recomandate vizează:
► Criteriul referitor la impactul bugetar și financiar: din perspectiva costurilor
generate de aplicarea fiecăreia dintre cele două opțiuni de soluționare, se constată
că punerea în aplicare a opțiunii 1 „Dezvoltarea serviciilor sociale ce adresează
nevoile persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora”
presupune un buget de 108.972.983 RON comparativ cu 159.199.793 RON necesari
pentru implementarea opțiunii 2 de soluționare „Introducerea unui beneficiu de
asistență socială adresat persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a
acestora”. Mai mult decât atât, impactul economic prin efectul de multiplicare al
opțiunii 1 cuantificat în contribuția la formarea PIB, atât cea directă, cât și indirectă
la nivelul lanțului de furnizare și indusă prin consumul angajaților din sector și din
lanțul de furnizare este mai crescut. Din perspectiva impactului economic se
remarcă activitățile de tip CAEN 879 - Alte activități de asistență socială, cu cazare
n.c.a. care au cel mai crescut efect multiplicator la nivelul economiei, în
comparație cu celelalte activități susținute (i.e. CAEN 889 - Alte activități de
asistenta sociala, fără cazare și respectiv, CAEN 682 – Închirierea și sub-închiriere
bunurilor imobiliare proprii sau închiriate).
► Criteriul privind impactul social general: analizând impactul social general al celor
două opțiuni de soluționare se poate concluziona că ambele opțiuni vizează
incluziunea socială a persoanelor fără adăpost, alături de îmbunătățirea calității
vieții acestora. Cu toate acestea, opțiunea 2 de soluționare adresează în mod
special aspectul locuirii care este doar una dintre cauzele problemei identificate.
Pentru atingerea obiectivelor asumate prin propunerea de politică publică
referitoare în principal la incluziunea socială a PFA, această opțiune se bazează pe o
rețea de servicii sociale ce ar trebui să fie disponibile la nivel local prin intermediul
cărora persoanele vizate să primească sprijinul necesar suplimentar problematicii
locuirii. Prin urmare, în absența unei rețele de servicii sociale dezvoltate în
România, așa cum a fost evidențiat în acest document de politică publică,
eficacitatea și fezabilitatea celei de a doua opțiuni de soluționare este apreciată ca
fiind limitată. Mai mult decât atât, opțiunea 1 propune dezvoltarea la nivel local, a
serviciilor sociale dedicate persoanelor fără adăpost care prin intermediul
intervențiilor integrate sporesc șansele pentru incluziunea socială a persoanelor din
grupul țintă vizat contribuind astfel la atingerea obiectivului gernal al politicii
publice. Nu în ultimul rând, prevederile Legii asistenței sociale 292/2011 cu
modificările și completările ulterioare acordă prioritate dezvoltării serviciilor sociale

133
 în condițiile în care măsurile și acțiunile de asistență socială realizate au eficacitate
și eficiență similare89.
În consecință, impactul social în cazul opțiunii 1 este mai crescut prin comparație cu
opțiunea 2 de soluționare care nu poate fi considerată eficace din perspectiva
implementării la momentul actual, ea soluționând doar parțial problema identificată
în propunerea de politică publică.
► Criteriul referitor la impactul asupra mediului înconjurător: evaluând
consecințele implementării celor două opțiuni de soluționare asupra mediului
înconjurător s-a observat că acestea sunt similare în cazul ambelor opțiuni,
respectiv: punerea în practică a prevederilor opțiunii 2 de soluționare nu va avea
impact asupra mediului înconjurător, în timp ce în situația opțiunii 1 de soluționare
se așteaptă ca impactul asupra mediului înconjurător să fie limitat/redus.
► Criteriul privind fezabilitatea implementării în contextul actual: analizând măsura
în care opțiunile de soluționare ar putea fi aplicate la momentul redactării
propunerii de politică publică, din perspectiva nivelului de dezvoltare al sistemului
național de asistență socială, dar și a cadrului administrativ și juridic care să
permită implementarea efectivă și eficientă a opțiunilor, se remarcă faptul că,
opțiunea 1 de soluționare este mai potrivită în principal din perspectiva a două
vulnerabilități pe care opțiunea 2 le prezintă, respectiv (i) opțiunea 2 de soluționare
se bazează în implementare pe serviciile sociale existente care în prezent, așa cum
evidențele culese atestă, sunt insuficiente; (ii) spre deosebire de situația opțiunii 1,
în cazul opțiunii 2, cadrul legislativ general care să reglementeze la nivel național,
de manieră unitară, acordarea unui beneficiu de asistență socială nu este încă
stabilit.
Așadar, în considerarea analizei de mai sus efectuate în baza criteriilor amintite,
opțiunea recomandată spre implementare în cadrul prezentei propuneri de politică
publică este opțiunea 1 „Dezvoltarea serviciilor sociale ce adresează nevoile
persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a acestora”.

89
Articolul 2 al Legii asistenței sociale nr. 292/2011 cu modificările și completările ulterioare, disponibilă la
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf, accesat în data de 12.10.2021.

134
4.6 SECȚIUNEA 6 – Procesul de consultare publică
Având în vedere complexitatea și impactul propunerii de politică publică privind
persoanele fără adăpost, procesul de consultare publică va fi promovat în mod activ pe
canalele administrației publice de transparență publică. Grupul țintă pentru
transmiterea eventualelor observații, comentarii va fi format, în special, din: instituții
și autorități publice implicate în gestionarea problematicii persoanelor fără adăpost,
furnizorii de servicii sociale, organizații neguvernamentale sau asociații care militează
pentru îmbunătățirea serviciilor sociale adresate persoanelor fără adăpost și care
promovează dezvoltarea sistemului de asistență socială românesc, asociații civice ale
cetățenilor.
În urma activității de consultare publică efectuată prin intermediul canalelor
administrației publice se va întocmi un raport ce va fi anexat propunerii de politică
publică și care va conține cel puțin informații privitoare la recomandările primite, cele
acceptate și cele ne-acceptate (însoțite de o scurtă justificare a nepreluării lor).
Mai mult decât atât, procesul de elaborare a actualei propunerii de politică publică a
implicat analizarea și discutarea prevederilor acesteia în cadrul a 4 reuniuni ale grupului
de lucru tehnic constituit la nivelul proiectului dar și în cadrul a numeroase discuții
tehnice organizate punctual.
Suplimentar facem precizarea că prevederile propunerii de politică publică au fost deja
supuse unor consultări publice efectuate în cadrul proiectului – 8 ateliere regionale au
fost organizate în fiecare regiune de dezvoltare a României. În cadrul acestor ateliere
regionale au participat reprezentanți ai autorităților publice locale cu responsabilități în
gestionarea fenomenului persoanelor fără adăpost, ONG-uri și alți factori interesați, în
rândul cărora a fost diseminată, analizată și discutată propunerea de politică publică.
Așadar, din perspectiva procesului de consultare publică, este relevant de menționat că
prevederile prezentei propuneri de politică publică centralizează într-un document cu
caracter strategic rezultatele eforturilor de consultare publică deja depuse la nivelul
proiectului în procesul de pregătire a propunerii de politică publică.

135
4.7 SECȚIUNEA 7 – Măsuri post-adoptare
În această secțiune este inclus planul general de acțiune care prezintă măsurile sub-
sumate opțiunii de soluționare selectate, necesar a fi implementate ulterior adoptării
politicii publice, precum și cerințele generale legate de activitatea de monitorizare și
evaluare a implementării politicii.
4.7.1 Plan de acțiune pentru opțiunea recomandată
Planul de acțiune pentru implementarea opțiunii recomandate ilustrat în figura
următoare, a fost pregătit pe baza unor ipoteze generale de lucru, după cum urmează:
1. Opțiunea recomandată prin propunerea de politică publică va fi transpusă în
vederea implementării într-un program de interes național (PIN).
2. Programul de interes național (PIN) care să vizeze „Dezvoltarea serviciilor sociale ce
adresează nevoile persoanelor fără adăpost în vederea reintegrării sociale a
acestora” va fi elaborat și înaintat spre aprobare până la finele trimestrului I al
anului 2022 urmând a fi aprobat până la finele trimestrului III al anului 2022.
3. Lansarea programului se va realiza în ultimul trimestru al anului 2022 o dată cu
demararea campaniei de conștientizare a persoanelor de la nivelul sistemului de
asistență socială cu privire la problematica persoanelor fără adăpost și promovarea
PIN.
4. Durata de implementare a programului de interes național este de 2 ani de la
momentul aprobării sale, aceasta putând fi extinsă în funcție de cererea
manifestată de aplicanții eligibili cu socopul contractării sumei totale alocate
programului.
5. Având în vedere că implementarea opțiunii recomandate de propunerea de politică
publică este strâns condiționată de accesarea de către furnizorii de servicii sociale
publici și privați a fondurilor puse la dispoziție prin intermediul PIN-ului,
implementarea măsurilor incluse în planul de acțiune va face obiectul monitorizării
și evaluării periodice și poate fi ajustată corespunzător, cu respectarea strictă a
obiectivelor propunerii de politică publică/programului de interes național.
Ajustarea va ține cont și de diverse aspecte neprevăzute sau de aspecte prioritare în
atenția Guvernului/Ministerului Muncii și Protecției Sociale, apărute pe parcursul
perioadei de implementare a propunerii de politică publică.

136
Figura 14 Planul de acțiune pentru opțiunea recomandată
Anul 2022 Anul 2023 Anul 2024 Anul 2025
Instituție Alte instituții autorități Surse
Nr. Crt Denumire măsură Rezultat măsură Indicatori cheie
responsabilă/coordonatoare responsabile/implicate financiare Trim I. Trim II. Trim III.Trim IV. Trim I. Trim II. Trim III.Trim IV. Trim I. Trim II. Trim III. Trim IV. Trim I. Trim II. Trim III. Trim IV.

Elaborare program de interes național (PIN) care să vizeze „Dezvoltarea

serviciilor sociale ce adresează nevoile persoanelor fără adăpost în Program de interes național
1. Nu este cazul MMPS Nu este cazul Nu este cazul
vederea reintegrării sociale a acestora” pe baza prevederilor opțiunii elaborat
selectate în propunerea de politică publică
Proiect de hotărăre de guvern și
Elaborare și înaintare spre aprobare Proiect de hotărâre de guvern și nota
2. nota de fundamentare a acestuia Nu este cazul MMPS Nu este cazul Nu este cazul
de fundamentare a acestuia (vizând Programul de interes național)
aprobate
Aprobare program de interes național care să vizeze „Dezvoltarea
Program de interes național
3. serviciilor sociale ce adresează nevoile persoanelor fără adăpost în Nu este cazul MMPS Nu este cazul Nu este cazul
aprobat
vederea reintegrării sociale a acestora”
Lansarea programului de interes național care să vizeze „Dezvoltarea
Program de interes național
4. serviciilor sociale ce adresează nevoile persoanelor fără adăpost în Nu este cazul MMPS Nu este cazul Nu este cazul
lansat
vederea reintegrării sociale a acestora”
1. Număr de servicii sociale adresate
persoanelor fără adăpost dezvoltate
Implementarea programului de interes național (PIN) vizând „Dezvoltarea 2. Număr de persoane fără adăpost Buget de stat
Program de interes național Furnizori de servicii sociale adresate
5. serviciilor sociale ce adresează nevoile persoanelor fără adăpost în sprijinite prin serviciile sociale dezvoltate MMPS Fonduri
implementat persoanelor fără adăpost
vederea reintegrării sociale a acestora” 3. Număr de persoane angajate la nivelul europene
serviciilor sociale dezvoltate care participă
la activități de profesionalizare
Grad de conștientizare a Număr de organizații din cadrul Autorități ale administrației publice
Derulare campanii de conștientizare a persoanelor de la nivelul sistemului importanței dezvoltării autorităților publice locale și alți actori locale implicate în sistemul de
Buget de stat
6. de asistență socială cu privire la problematica persoanelor fără adăpost și sistemului de asistență socială relevanți la nivel local ce participă la MMPS asistență socială
promovarea PIN pentru persoanele fără adăpost activități de conștientizare cu privire la Furnizori de servicii sociale adresate
crescut problematica persoanelor fără adăpost persoanelor fără adăpost
Rapoarte de monitorizare Furnizorii de servicii sociale adresate
7. Monitorizarea implementării PPP Nu este cazul MMPS Nu este cazul
trimestriale persoanelor fără adăpost
Terț evaluator
Autorități ale administrației publice
locale implicate în sistemul de
8. Evaluarea PIN Rapoarte de evaluare Nu este cazul MMPS asistență socială Nu este cazul
Furnizori de servicii sociale adresate
persoanelor fără adăpost
Grup țintă

Sursa: EY

137
4.7.2 Monitorizarea și evaluarea politicii publice
4.7.2.1 Monitorizarea politicii publice
Monitorizarea implementării opțiunii recomandate de politica publică se va baza pe
elementele cuprinse în planul de acțiune, în mod particular pe lista indicatorilor cheie
astfel incluși.
Colectarea datelor și a informațiilor referitoare la progresul înregistrat în relație cu
indicatorii cheie definiți se va realiza trimestrial de către Ministerul Muncii și
Protecției Sociale în baza unei machete standard de monitorizare care poate include
suplimentar indicatorilor cheie și alți indicatori complementari. Macheta va fi include
informații referitoare la tipul indicatorului (respectiv de progres, de realizare imediată
sau de rezultat), unitatea de măsură a indicatorului, ținta indicatorului (respectiv
valorile țintă minime sau maxime stabilite pentru indicatori), informații cu privire la
îndeplinirea sau depășirea țintei stabilite pentru indicator, metoda de calcul a
indicatorului (dacă este cazul).
Activitatea de monitorizare va fi sprijinită de către autoritățile și instituțiile publice,
furnizorii de servicii sociale publici și privați responsabile de implementarea
măsurilor incluse în planul de acțiune care vor raporta progresele înregistrate prompt
și complet, utilizând macheta standard de monitorizare.
Astfel, indicatorii cheie definiți pentru monitorizarea implementării opțiunii
recomandate prin prezenta propunere de politică publică sunt:
► Număr de servicii sociale adresate persoanelor fără adăpost dezvoltate
► Număr de persoane fără adăpost sprijinite prin serviciile sociale dezvoltate
► Număr de organizații din cadrul autorităților publice locale și alți factori
relevanți la nivel local ce participă la activități de conștientizare cu privire la
problematica persoanelor fără adăpost
► Număr de persoane angajate la nivelul serviciilor sociale dezvoltate care
participă la activități de profesionalizare

4.7.2.2 Evaluarea politicii publice

În ceea ce privește evaluarea implementării opțiunii recomandate prin propunerea
de politică publică, se vor realiza două exerciții de evaluare, după cum urmează:
1. O evaluare intermediară după primul an de implementare, axată, cel puțin, pe
următoarele teme de evaluare: relevanța intervențiilor, eficacitatea față de
obiectivele asumate (e.g. numărul de furnizori de servicii sociale care au accesat
PIN-ul, număr de servicii sociale adresate PFA înființate sau
reabilitate/extinse/îmbunătățite, numărul de persoane fără adăpost asistate),
eficiența mecanismelor de implementare ale PIN, efecte timpurii observate cu
privire la problema identificată.
2. O evaluare la șase până la 12 luni de la finalul perioadei de implementare,
menită să concluzioneze cu privire la eficacitatea intervenției, respectiv
îndeplinirea obiectivelor asumate și efectele acesteia cu privire la problema
138
identificată pentru a sprijini formularea de recomandări cu privire la
fezabilitatea elaborării în viitor a unei alte politici publice adresate grupului
țintă (unui alt PIN).

139
4.8 ANEXA 1. Legislație specifică relevantă la care s-a făcut referire în pregătirea
propunerii de politică publică

► Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare.

► Legea nr. 466 din 4 noiembrie 2004 privind Statutul asistentului social, cu modificările și
completările ulterioare.
► Hotărârea de Guvern nr. 797/2017 din 8 noiembrie 2017 pentru aprobarea regulamentelor-
cadru de organizare și funcționare ale serviciilor publice de asistență socială și a structurii
orientative de personal, cu modificările și completările ulterioare.
► Hotărârea nr. 731/2021 pentru aprobarea indicatorilor de incluziune socială, Monitorul
Oficial, Partea I nr. 719 din 22 iulie 2021.
► Hotărâre nr. 867/2015 din 14 octombrie 2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor
sociale, precum și a regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale,
cu modificările și completările ulterioare.
► Ordonanța de urgență nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ.
► Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 privind Codul Muncii cu modificările și completările
ulterioare.
► Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale.
► Hotărârea de Guvern nr. 426/2020 privind aprobarea standardelor de cost pentru serviciile
sociale.

140
4.9 ANEXA 2. Rețeaua de servicii sociale adresate persoanelor fără adăpost, în
baza Registrului electronic unic al serviciilor sociale, pus la dispoziție în
noiembrie 2020, incluzând informații la nivelul anului 2019

Tabel 15 Număr servicii sociale adresate persoanelor fără adăpost existente la nivel județean
Nr. Județ Centre Adăpostu Centre de Centre de Echipă Ambulanț Total
crt. rezidenți ri de zi pentru zi pentru mobilă a socială servicii
ale noapte informare integrare (8899 SIS- (8899 SIS- sociale
pentru (8790 CR- și /reintegr I) II) adresate
persoanel PFA-II) consiliere are PFA la
e fără (8899 CZ- socială nivel de
adăpost PFA-I) (8899 CZ- județ
(8790 CR- PFA-II)
PFA-I)
1 Alba 1 1
2 Arad 1 1
3 Argeș 2 2
4 Bacău 1 1
5 Bihor 2 1 3
Bistrița-
6 Năsăud 2 1 3
7 Botoșani 1 1
8 Brăila 0
9 Brașov 1 1 1 3
București
10 sector 1 2 2 4
București
11 sector 2 1 2 1 4
București
12 sector 3 1 2 1 1 5
București
13 sector 4 2 1 3
București
14 sector 5 1 2 3
București
15 sector 6 1 1
16 Buzău 1 1
17 Călărași 1 1
Caraș-
18 Severin 1 1
19 Cluj 4 1 5
20 Constanța 1 1
21 Covasna 1 1
22 Dâmbovița 1 1 2
23 Dolj 1 1
24 Galați 1 1
25 Giurgiu 1 1
26 Gorj 1 2 3
27 Harghita 1 1
28 Hunedoara 1 2 3
29 Ialomița 1 1
30 Iași 3 3
31 Ilfov 0
32 Maramureș 1 1 2
141
 Nr. Județ Centre Adăpostu Centre de Centre de Echipă Ambulanț Total
crt. rezidenți ri de zi pentru zi pentru mobilă a socială servicii
ale noapte informare integrare (8899 SIS- (8899 SIS- sociale
pentru (8790 CR- și /reintegr I) II) adresate
persoanel PFA-II) consiliere are PFA la
e fără (8899 CZ- socială nivel de
adăpost PFA-I) (8899 CZ- județ
(8790 CR- PFA-II)
PFA-I)
33 Mehedinți 0
34 Mureș 2 2
35 Neamț 2 3 5
36 Olt 0
37 Prahova 2 1 3
38 Sălaj 1 1 1 3
39 Satu-Mare 1 1 2
40 Sibiu 1 1
41 Suceava 1 2 3
42 Teleorman 2 1 3
43 Timiș 3 1 4
44 Tulcea 1 1
45 Vâlcea 1 1
46 Vaslui 0
47 Vrancea 2 2
Total
servicii
sociale per
tip de
serviciu 42 40 2 3 5 1 93
Sursa: Prelucrări informații puse la dispoziție de MMPS (i.e. Registrul electronic unic al serviciilor sociale,
pus la dispoziție în noiembrie 2020, incluzând informații la nivelul anului 2019) în cadrul proiectului
,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale
existente asupra calității vieții acestora” - SIPOCA 575 (SMIS 126131)

Tabel 16 Orașe municipii în care figurează servicii sociale adresate persoanelor fără adăpost
Servicii sociale adresate persoanelor fără adăpost
Centre Adăpostu Centre de Centre de Echipă Ambul Total
rezidențiale ri de zi pentru zi pentru mobilă anța servicii
pentru noapte informare și integrare/r (8899 socială sociale
persoanele fără (8790 CR- consiliere eintegrare SIS-I) (8899 adresate
adăpost PFA-II) (8899 CZ- socială SIS-II) PFA la
Județ/Oraș (8790 CR-PFA-I) PFA-I) (8899 CZ- nivel de
municipiu PFA-II) județ
Alba 1 1
Alba Iulia 1 1
Arad 1 1
Arad 1 1
Argeș 2 2
Pitești 2 2
Bacău 1 1
Moinești 1 1
Bihor 2 1 3
Marghita 1 1
Oradea 1 1 2
Bistrița- 2 1 3
142
 Servicii sociale adresate persoanelor fără adăpost
Centre Adăpostu Centre de Centre de Echipă Ambul Total
rezidențiale ri de zi pentru zi pentru mobilă anța servicii
pentru noapte informare și integrare/r (8899 socială sociale
persoanele fără (8790 CR- consiliere eintegrare SIS-I) (8899 adresate
adăpost PFA-II) (8899 CZ- socială SIS-II) PFA la
Județ/Oraș (8790 CR-PFA-I) PFA-I) (8899 CZ- nivel de
municipiu PFA-II) județ
Năsăud
Bistrița 2 1 3
Botoșani 1 1
Botoșani 1 1
Brașov 1 1 1 3
Brașov 1 1 1 3
București
Sector 1 2 2 4
București
Sectorul 1 2 2 4
București
Sector 2 1 2 1 4
București
Sectorul 2 1 2 1 4
București
Sector 3 1 2 1 1 5
București
Sectorul 3 1 2 1 1 5
București
Sector 4 2 1 3
București
Sectorul 4 2 1 3
București
Sector 5 1 2 3
București
Sectorul 5 1 2 3
București
Sector 6 1 1
București
Sectorul 6 1 1
Buzău 1 1
Buzău 1 1
Călărași 1 1
Călărași 1 1
Caraș-
Severin 1 1
Caransebe
ș 1 1
Cluj 4 1 5
Cluj-
Napoca 4 4
Turda 1 1
Constanța 1 1
Constanța 1 1
Covasna 1 1
Sfântu
Gheorghe 1 1
Dâmbovița 1 1 2

143
 Servicii sociale adresate persoanelor fără adăpost
Centre Adăpostu Centre de Centre de Echipă Ambul Total
rezidențiale ri de zi pentru zi pentru mobilă anța servicii
pentru noapte informare și integrare/r (8899 socială sociale
persoanele fără (8790 CR- consiliere eintegrare SIS-I) (8899 adresate
adăpost PFA-II) (8899 CZ- socială SIS-II) PFA la
Județ/Oraș (8790 CR-PFA-I) PFA-I) (8899 CZ- nivel de
municipiu PFA-II) județ
Târgoviște 1 1 2
Dolj 1 1
Craiova 1 1
Galați 1 1
Galați 1 1
Giurgiu 1 1
Giurgiu 1 1
Gorj 1 2 3
Motru 1 1 2
Târgu Jiu 1 1
Harghita 1 1
Gheorghe
ni 1 1
Hunedoara 1 2 3
Deva 1 1
Hunedoara 1 1
Vulcan 1 1
Ialomița 1 1
Slobozia 1 1
Iași 2 2
Iași 2 2
Maramureș 1 1 2
Baia Mare 1 1 2
Mureș 2 2
Sighișoara 1 1
Târgu
Mureș 1 1
Neamț 2 2
Piatra
Neamț 1 1
Roman 1 1
Prahova 1 1 2
Câmpina 1 1
Ploiești 1 1
Sălaj 1 1 1 3
Zalău 1 1 1 3
Satu-Mare 1 1 2
Satu Mare 1 1 2
Sibiu 1 1
Mediaș 1 1
Suceava 2 2
Rădăuți 1 1
Suceava 1 1
Teleorman 2 2
Alexandria 1 1
Turnu
Măgurele 1 1
Timiș 2 1 3
144
 Servicii sociale adresate persoanelor fără adăpost
Centre Adăpostu Centre de Centre de Echipă Ambul Total
rezidențiale ri de zi pentru zi pentru mobilă anța servicii
pentru noapte informare și integrare/r (8899 socială sociale
persoanele fără (8790 CR- consiliere eintegrare SIS-I) (8899 adresate
adăpost PFA-II) (8899 CZ- socială SIS-II) PFA la
Județ/Oraș (8790 CR-PFA-I) PFA-I) (8899 CZ- nivel de
municipiu PFA-II) județ
Timișoara 2 1 3
Tulcea 1 1
Tulcea 1 1
Vâlcea 1 1
Râmnicu
Vâlcea 1 1
Vrancea 2 2
Focșani 2 2
Total
servicii
sociale per
tip de
serviciu 36 38 2 3 5 1 85
Sursa: Prelucrări informații puse la dispoziție de MMPS (i.e. Registrul electronic unic al serviciilor sociale,
pus la dispoziție în noiembrie 2020, incluzând informații la nivelul anului 2019) în cadrul proiectului
,,FIECARE OM CONTEAZĂ! Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale
existente asupra calității vieții acestora” - SIPOCA 575 (SMIS 126131)

4.10 ANEXA 3. Referințe bibliografice

► Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, Beneficii de asistență socială, disponibil la
https://www.mmanpis.ro/beneficii-de-asistenta-sociala/.
► Atkinson, A.B. (1998) “Social exclusion, poverty and unemployment”. În: A.B. Atkinson & J. Hills
(editori), Exclusion, Employment and Opportunity. CASE Paper number 4, London: Centre for
Analysis of Social Exclusion; Hoff, A. (2008) „Tackling poverty and social exclusion of older people –
Lessons from Europe”, Working Paper 308, Oxford, The Oxford Institute of Population Ageing.
► Baptista, I., Marlier, E. (2019) "Fighting homelessness and housing exclusion in Europe: A study of
national policies", European Social Policy Network (ESPN), Brussels: European Commission.
► Busch-Geertsma V, Edgar W, O’Sullivan E, Pleace N. 2010. Homelessness and homeless policies in
Europe: lessons from research. Report prepared for the European Consensus Conference, Brussels, Dec.
9–10, disponibil la https://pure.york.ac.uk/portal/en/publications/homelessness-and-homeless-
policies-in-europe(cf9131be-ac84-4c61-9544-009926940d23)/export.html.
► Clark C, Rich AR. 2003. Outcomes of homeless adults with mental illness in a housing program and in
case management only. Psychiatr. Serv 54(1): 78–83.
► Consiliul Local al Municipiului Brașov, Direcția de Asistență Socială Brașov, Ajutor pentru plata chiriei,
disponibil la http://www.dasbv.ro/ajutor-pentru-plata-chiriei/.
► Crepaldi, C (2019). Peer Review on “Access to social assistance and rights for homeless people”
Thematic Discussion Paper Overview of the EU policy framework and implementation across EU
countries.
► Crisis UK, About homelessness. Disponibil la About Homelessness | Crisis UK.
► Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 București, Serviciul prevenire
marginalizare socială, disponibil la Serviciul prevenire marginalizare socială | Direcţia Generală de
Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6, Bucureşti (protectiacopilului6.ro).
145
► Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, Serviciul prevenire
marginalizare socială, disponibil la https://social2.ro/directii-si-servicii/directia-asistenta-
sociala/serviciul-prevenire-si-combatere-a-marginalizarii-sociale/.
► Duffy, K. (1995) „Social exclusion and human dignity in Europe: background report for the proposed
initiative by the Council of Europe: CDPS(95) 1 rev”, Strasbourg, Council of Europe.
► Fantuzzo J, LeBoeuf W, Brumley B, Perlman S. 2013. A population-based inquiry of homeless episode
characteristics and early educational well-being. Child Youth Serv. Rev 35(6):966–72].
► FEANTSA (2020). “Fifth edition of the Overview of Housing Exclusion in Europe”. Disponibile on-line:
https://www.feantsa.org/public/user/Resources/OHEE/2020/Fifth_Overview_of_Housing_Exclusion_in
_Europe.pdf.
► Fowler, P. J.; Hovmand, P. S.; Marcal, K. E.; &Das, S. (2019) „Solving Homelessness from a Complex
Systems Perspective: Insights for Prevention Responses”, Annual review of public health, 40, 465–486.
https://doi.org/10.1146/annurev-publhealth-040617-013553.
► Ghidul Solicitantului Condiții generale pentru accesarea fondurilor în cadrul Programului Operațional
Regional 2014-2020 - versiunea finală, aprobată în data de 4 noiembrie 2015, prin ordin al ministrului
dezvoltării regionale şi administrației publice, Anexa 10.3, Limitele minime și maxime a valorii totale
eligibile a proiectului precum și a valorii maxime a proiectului (acolo unde este cazul), Axa prioritară 8
– Dezvoltarea infrastructurii sanitare și sociale, pagina 4, disponibil la https://www.fonduri-ue.ro/por-
2014#implementare-program.
► Homeless in Europe. The state of emergency shelters. The Magazine of FEANTSA – The European
Federation of National Organisations Working with the Homeless AISBL. Disponibil la
https://www.feantsa.org/public/user/Resources/magazine/2019/Spring/Homeless_in_Europe_magazin
e_-_Spring_2019.pdf.
► Lehman AF, Dixon L, Hoch JS, Deforge B, Kernan E, Frank R. 1999. Cost-effectiveness of assertive
community treatment for homeless persons with severe mental illness. Br J. Psychiatry 174(4): 346–52.
► Ogg, J. (2005) „Social exclusion and insecurity among older Europeans: The influence of welfare
regimes”, Ageing & Society, vol. 25, 69–90.
► Organizația Națiunilor Unite, Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, disponibilă la
https://sdgs.un.org/2030agenda.
► Pleace N.; Teller N.; Quilgars D. (2011) „Social Housing Allocation and Homelessness”. Rep. Eur. Obs.
Homelessness (EOH), Comp. Stud. Homelessness, Brussels, disponibil la
http://housingfirstguide.eu/website/wp-content/uploads/2016/04/feantsa_eoh-studies_v1_12-
2011.pdf.
► Pop, L. (2019) "National strategies to fight homelessness and housing exclusion Romania", European
Social Policy Network (ESPN), Brussels: European Commission.
► Racoceanu, N., Matei, A., Sănduleasa, B., Ghența, M. (2009) Evaluarea calității serviciilor publice
sociale, Amfiteatru Economic, vol. XI, nr. 26, pp. 305-313.
► Zima BT, Wells KB, Freeman HE. 1994. Emotional and behavioral problems and severe academic delays
among sheltered homeless children in Los Angeles County. Am. J. Public Health 84(2): 260–64.

146