Esecurile privind integrarea scolara si

delicventa juvenila
Socializarea are rolul de a realiza acest consens relativ, prin internalizarea
valorilor, normelor si a modelelor de comportament acceptabile. Esecul major al acestui
proces il constituie conduita antisociala a tanarului, conduita definita ca fiind delincventa
juvenila, forma majora a comportamentului de tip deviant.
Termenul de devianta a fost utilizat pentru prima data in anul 1938 de catre
sociologii americani T. Sellin ca ansamblul comportamentelor indreptate impotriva
normelor de conduita sau a ordinii institutionale si de catre R. Merton, care considera
devianta drept o reactie normala a oamenilor normali in conditii anormale
Cand delictul vizeaza minorii, vorbim de delincventa juvenila in clasa careia
intra pe langa acte ce care definesc delicte in general si altele care sunt specific legate de
varsta, cum ar fi starea de neascultare sau chiulul de la scoala.
Termenul de delincventa juvenila (in sens larg) desemneaza conduite inadecvate
ale tinerilor care n-au implinit varsta majoratului, fiind aplicat celor care transgreseaza
legea (delincventa in sens legal, restrans), ca si celor care, abandonati fiind de parinti si
educatori, se integreaza in anturaje potential delincvente, avand un comportamentul de
evaziune, celor care au fugit de la domiciliu sau din mediul scolar, vagabondand, celor
care au tulburari de comportament (delincventa in sens social, larg). Punctul de
vedere legal reduce delincventa la raportul cu norma penala si urmarile vatamatoare ale
actiunilor care sunt sanctionate juridic.
Conceptul psihosociologic de delincventa juvenila este foarte elastic si trebuie
aplicat cu multa precautie, caci de multe ori, comportamente ce ar putea fi etichetate
drept delincvente nu sunt decat forme de revolta ale adolescentului impotriva unei
autoritati prea dure, inflexibile a adultului. Refuzul autoritatii parentale, agresivitatea,
imaturitatea afectiva, sensibilitatea excesiva pot fi manifestari pasagere caracteristice
varstei adolescentine. Pentru a evita etichetarile riscante prin urmarile lor (asa cum vom
constata), vom pune diagnosticul de delincvent adolescentului care mani festa constanta
in conduitele respective.
Relatia dintre devianta scolara si delincventa juvenila
Scoala, alaturi de familie, reprezinta un agent important al socializarii tinerei
generatii, facilitand invatarea si interiorizarea modelelor normative recunoscute de
societate. Disfunctiile manifeste in functionalitatea ei contribuie intr-o masura
semnificativa la geneza deviantei scolare si, prin aceasta, la favorizarea conduitelor
delincvente in randul copiilor si tinerilor.
Primele cercetari care au incercat sa inteleaga rolul scolii in incidenta
delincventei juvenile au avut loc in Marea Britanie la sfarsitul anilor 60 si au avut un
design metodologic asemanator, coreland rata delincventei juvenile din diverse scoli cu
aspectele organizatorice si functionale ale respectivelor institutii educative. Concluziile
unor astfel de cercetari reliefeaza faptul ca un control mai putin rigid in scoala, cooptarea
elevilor in organizarea vietii scolare, o relatie mai apropiata intre scoala si parinti sunt
factori criminoinhibitivi puternici, in timp ce politica scolara incoerenta, lipsita de
fermitate si discriminatorie, sistemul de recompense subdimensionat, conducere
incoerenta si ineficienta, dependenta de finantarea publica, lipsa de prestigiu a scolii sunt
caracteristici ale organizarii vietii scolare asociate comportamentului deviant.Marea majoritate a
cercetarilor specialistilor in problematica delincventei
juvenile subliniaza stransa corelatie dintre delincventa si nivelul pregatirii scolare,
delincventii avand, de regula, un nivel de pregatire scolara redus. Copiii inadaptati scolar
intra in categoria copiilor problema ce se inscriu tendential pe linia delincventei.
Formele initial usoare de devianta scolara se agraveaza si se cronicizeaza, devianta
scolara putand fi un indicator semnificativ al unei evolutii spre devianta penala , merge
mana in mana cu delincventa juvenila, corelatiile dintre aceste doua variabile fiind atat de
puternice incat cu greu pot fi disociate.
Esecul scolar este urmat de abandonul scolar, unul dintre cei mai importanti
factori criminogeni; abandonul scolar este insotit de ancorarea in grupuri delincvente,
bande sau gasti de cartier, ce comit acte de vandalism si alte delicte grave.
Data fiind corelatia foarte stransa intre devianta scolara si delincventa, rezulta ca
cel mai important factor al reducerii delincventei este diminuarea deviantei scolare. Asa
se face ca scoala devine nucleul activitatilor de preventie a delincventei. Investitia in
calitatea activitatilor scolare este o investitie nu doar in performantele intelectuale si
profesionale ale viitoarelor generatii adulte, ci, poate in primul rand, in calitatea umana a
viitorului adult.