Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Specializarea P.C.C.I.D- Studii Masterale

-eseuri-

Profesor: Conf.Univ. Dr. Mircea –George Botescu

Studentă: Bălan Carmen-Lida

Anul I
Semestrul al II-lea

Bucureşti 2021

1
 Comportamentul delincvent la adolescenţilor
Eseul 1

Istoric
Dezvoltarea sociologiei ȋncepe cu Emil Durkheim care crede că devierea
joacă un rol pozitiv la nivel social, la păstrarea ordinii sociale. Infracțiunea face
parte din toate societățile. Faţă de crimă, toți membrii societății se unesc cu
indignare și formează legături strânse între ei. Cetățenii formează o comunitate
solidară atunci când devianții sunt pedepsiți.
Delicventa este o incalcare a normelor.
Ea apare atunci când valorile nu pot fi atinse de o parte a societățîi, atribuite
și acceptate social.
Comportamentul deviant este un sistem de acțiuni care se abat de la normele
sociale ale majorității populației și nu implică pedepse penale, disciplinare sau
administrative.
Adept al lui Emile Durkheim, a fost americanul Robert King Merton, care a
creat teoria funcționalismului structural și a fost unul dintre primii care a clasificat
reacțiile comportamentale umane din punctul de vedere al sociologiei.
Delincvența a fost un subiect de studiu al sociologilor ruși abia din anii 1960
și 1970. O mare contribuție la studiul acestui fenomen a fost adusă de Afanasiev,
Zdravomyslov, Matochkin, Gilinsky.
,,Începând cu deceniile 6-7 ale sec.XX s-a impus concepția juridică, fapt
recunoscut și la cel de-al șaselea Congres al Națiunilor Unite pentru Prevenirea
Criminalității și Tratamentul Delicvenților (1980), unde noțiunea de ,,delincvent a
fost considerat ca ,, un produs, al unei categorii al sistemului penal”.
(https://www.academia.edu)
,,Deşi în multe ţări, sociologia devianţei are vechi şi valoroase tradiţii,
această disciplină a fost considerată că fiind un subiect „tabu” în timpul regimului
totalitar din România, care a ignorat sau chiar negat existenţa unor manifestări
„deviante” în societatea socialistă, prin secretizarea totală a oricăror date sau
informaţii ştiinţifice, ca şi prin neacceptarea apariţiei şi evoluţiei „normale” a
devianţei în orice societate umană. În ciuda acestor interdicţii şi obstacole de
natură ideologică, în anul 1980, în cadrul Centrului de Sociologie al Universităţîi
din Bucureşti (instituţie de cercetare înfiinţată în 1975), s-a constituit un colectiv

2
de studiere a devianţei şi problemelor sociale.” (Revista română de sociologie”,
serie nouă, anul XXIV, nr. 5–6, p. 426–440, Bucureşti, 2013)
În prezent, delicvența adolescenților reprezintă una dintre cele mai grave
probleme sociale cu care se confruntă Romania și amploarea lor este cât se poate
de evidentă. Delincvența în rândul adolescenților este evolutivă. Este o consecință
directă a modului în care funcționează familia, şcoala și diferite mecanisme de
socializare.
,,Teoria rezistenței” la frustrare consideră că manifestările delincvente ale
tinerilor, se datorează tocmai capacității lor reduse de a depăși situațiile de
frustrare, în cazul în care se confruntă cu un obstacol, ce-l împiedică să-și satisfacă
interesele personale. În această situație comportamentul tinerilor trebuie văzut ca
încercare de descoperire a propriei identități.
Definirea conceptului de comportament delincvent.
Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte sau totalitatea delictelor
săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o
anumită vârstă (https://dexonline.ro/definiție/delincventă).
,,Delincvența prezintă o serie de manifestări antisociale care are un grad de
periculozitate și gravitate din punctul de vedere al consecințelor comportamentelor
delincvente ale adolescenților, afectând valorile, normele sociale protejate de
normele juridice penale. Termenul desemnează conduite inadecvate ale tinerilor
care n-au împlinit vârsta majoratului, fiind aplicat celor care transgresează legea,
dar și celor care se integrează în anturaje potențial delincvente ‘’(Marica A.M.,
Introducere în problematica delincvenței juvenile, Editura Ovidius University
Press, Constanța, 2007, p.16.)
Ȋn ,,teoria ȋnvăţării sociale” Albert Bandura, ȋn principal se concentrează
asupra achiziţionării comportamentului agresiv şi evidentiază mecanismul ce
intervine ȋn procesul ȋnvăţării sociale.
Comportamentul delincvent este un comportament deviant care în formele
sale extreme constituie un act criminal.
În sensul cel mai larg delincvența reprezintă un comportamentul criminal iar
în sens restrâns abatere disciplinară, infracțiune sau nerespectarea obligațiilor.
Delincvența la adolescenți începe de obicei cu absenteismul și aderarea la un
grup asocial de colegi sau de prieteni, amici.
,,Teoria dezorganizarii sociale” confirmă delincvenţa ȋn comunităţile cu
legături sociale slabe şi absenţa controlului social.
3
 În perioada comunistă, deși se recunoaște existența unor tineri cu manifestări
delincvente, aceste cazuri erau minimalizate.
Ȋn cadrul ,,teoriei asocierilor diferenţiale”, E.A. Stherland defineşte
comportamentul delicvent ca fiind rezultatul proceselor sociale şi a proceselor de
interacţiune socială transmis prin comunicare verbal dar şi comportamentală, de
către indivizi ce sunt luaţi drept exemplu de urmat.
El mai spune că: o persoană devine delicventă atunci când predomină
conduitele favorabile ȋncălcării legii, ȋn detrimentul conduitelor nefavorabile
acestei abateri.

Cauzele comportamentului delincvent la adolescenți

Delincvența la adolescenți începe de obicei cu absenteismul și aderarea la un

grup asocial de colegi sau de prieteni, amici, urmate ulterior de hărțuirea celor mai
tineri și a celor slabi, huliganism, furturi la început oarecum minore ( bani din
buzunarele părinților, al fraților mai mici, biciclete, furt din locuințe etc.).
,,Comportament delincvent” este un termen cu care se confruntă mulți din
educatorii adolescenților și provine din limba engleză „delincvență” - „ofensă”.
Acest comportament este o activitate umană care se află în afara normelor sociale
și aduce prejudicii materiale și morale cetățenilor și întregii societăți. În această
direcție lucrează specialiști profesori, psihologi, sociologi, jurnaliști pentru a
schimba înclinațiile unui astfel de comportament la adolescenți .
Semnele unui comportament delincvent al adolescenților se manifestă prin
abateri de la conduita societății și a caracterului său de adolescent.
Persoanele colerice, agresorii, aventurierii devin de obicei delincvenți.
Delincvența adolescenților se dezvoltă rapid și cu o înțelegere minimă a
normelor sociale.
Conform ,,teoriei dezorganizării sociale”, delincvenţa juvenilă este
consecinţa dificultăţilor materiale, a conflictelor şi dificultăţilor cu care se
confruntă tinerii.
Astfel ȋn majoritatea cazurilor tinerii delincvenţi provin din categorii sociale
cu statut socio-economic scăzut, familii cu număr mare de membri, condiţii
precare, zone periferice sărace, detestă şcoala şi se organizează ȋn grupuri stradale.
Adolescenți care nu disting ceea ce este bun și rău, adolescenți cu stil de
viață imoral, care cu ușurință depășesc normele de comportament admise.
4
Tulburările de comportament reprezintă una din cauzele de natură bio-psihică ale
delincvenței. Dorința de nou și de a experimenta lucruri riscante.
Deloc de neglijat este şi ,,teoria conflictelor culturale” susţinută de T. Sellin,
conform căreia delictul şi crima sunt privite ca o consecință a ,,conflictelor
culturale” existente între diferite categorii sociale.
După Sellin conflictele culturale sunt ,,conflicte natural” ale diferențierii
sociale.
Alte motive identificate de specialiști, pentru care adolescenții deprind
comportamente delicvente sunt:
1.,, Principalul impuls pentru dezvoltarea comportamentului delincvent este
nepotrivirea dintre obiectivele din viață și posibilitățile care interferează cu
implementarea lor..
2.Dacă considerăm comportamentul antisocial ca o reacție la un conflict de
interese, o persoană care se comportă într-un mod inadecvat poate fi evaluată că un
individ nefericit, cu un conflict între lumea interioară și cultură general acceptată
din jurul său.
3.Un alt motiv pentru delincvență poate fi considerat inegalitate între
straturile sociale ale societății.
4.Se observă că creșterea manifestărilor cu caracter delincvent se exprimă
clar în perioada de situație instabilă din țară, schimbări în societate, schimbare de
guvern și putere.” (ro.clinicarenord.com/deviacija-i-delinkvencija.html)

Prevenirea delicvenței la adolescenți și tineri

Devianţa comportamentală reprezintă unul dintre cele mai persistente

fenomene, iar prevenirea acesteia este foarte importantă.
Specialiștii au identificat mai multe tipuri de prevenire a delincvenței:
-o prevenire primară, care vizează în primul rând prevenirea diferitelor tipuri
de comportament deviant la adolescenți și copii, prin eliminarea factorilor negativi.
- prevenirea secundară, corectarea și identificarea factorilor negativi ce
provoacă comportamentul deviant.
- Prevenirea tardivă, are ca scop prevenirea recidivelor și nivelarea
consecințelor nocive.
Planul măsurilor preventive are următoarele componente:
-prevenirea delicvenței în scoli, licee și universități
5
 - prevenirea și lucrul cu famiiliile disfuncţionale
- tineri activi organizați în grupuri
-prevenirea prin mijloacele mass-media de orice fel
- personalului calificat pentru prevenirea calității și instruirea lui
- lucrul cu adolescenții din stradă.
Aceste măsuri de prevenire vizează combaterea diferitelor tipuri de
comportament deviant al adolescenților și tinerilor.
Corectarea și terapia acestor tineri adolescenți se face alături de terapeuți și
psihologi în regim închis sau deschis iar pentru cei care prezintă o deviație
pronunțată, terapia este însoțită de asistență medicală, psihologică și pedagogică. În
instituții închise ajung doar adolescenții cu un comportament deviant avansat, iar la
adulți comportamentul deviant este urmărit penal.
Forme de comportament delincvent
Există mai multe forme de comportament delicvent ce afectează nu numai
individul în sine ci și membrii întregii societăți.
Dependența
La adolescenți, dependența de orice fel de acțiune sau substanță chimică.
Alcoolismul, dependența de droguri, fumatul, alimentația și dependența
sexuală, sectarismul, dependența de jocuri de noroc, sunt forme de dependență
obișnuite. Astfel de comportament de dependenţă îi transformă pe adolescenți în
persoane străine de societate și îi fac să vadă lumea distorsionată, distrugându-le
sănătatea fizică și mentală.
Autoconceptualizarea, concepția lui L. Yablonskieste inclusă în categoria
teoriilor psiho-sociale redă în tocmai comportamentul autodistructiv al tinerilor
relatat mai sus.
Infracțiuni
Consumul de alcool în locuri publice, încălcări ale traficului, limbaj
licenţios.
Atunci când săvârșirea de fapte ilegale depășește granița abaterii (furt,
extorcare, viol, deturnarea unui vehicul, fraudă, trafic de droguri etc.), faptele
devin infracțiuni.
Caracteristici ale comportamentului delincvent la adolescenți
Criza de vârstă la adolescenți stă la baza delicvenței și este cauzată de
decalajul dintre nevoi și de incapacitatea de a le satisface.
Caracteristicile psihologiei unui adolescent asocial:
6
 Relațiile sociale și natura grupului, influențate de acte ilegale dau un
sentiment de anonimat.
În viziunea lui Albert Bandura, în teoria învățării sociale, se concentrează
asupra achiziționării comportamentului agresiv în principal. El pleacă de la
premiza că indivizii nu se nasc cu un comportament agresiv ci îl învață ulterior.
Cele mai multe activități agresive necesită deprinderi ce solicită învățare excesivă.
Negarea adulților și autorității părinților. Adolescentul dorește independența,
dar nu are sentimentul de responsabilitate suficient de dezvoltat și de autocontrol.
Schimbări frecvente ale dispoziției, hiperexcitabilitate, depresie,
hiperexcitabilitate, agresivitate.
Adolescenții nu-și asumă riscuri și nu-și dau seama de consecințe.
Încercând să pară curajos, adolescentul deseori este nepoliticos, ursuz și
vulgar.
Conform teoriei etichetării sociale, George H, Meed, consideră că
etichetarea separă ceea ce e bun de ceea ce este rău și crede că de aceea şi
comportamentul social se dezvoltă într-un continuu proces de acţiuni şi reacţii la
acestea.
O persoană care a fost oficial considerată deviantă tinde să devină aşa cum a
fost caracterizată de către instanţele de control social.
Exemple de comportament delincvent la adolescenți:
-fuga de acasă
- prostituție
- abuzul animalelor
- vandalism
- „hacking” ( criminalitate cibernetică)
- dependență
- agresiune îndreptată către sine
- sinucidere
- participarea la atacuri teroriste
- destabilizarea liniștii publice.

Cum diagnosticăm un comportament delincvent la adolescenți

Atunci când un adolescent manifestă suspiciunea unui comportament
delincvent trebuie diagnosticat de către un psiholog. Sunt mai multe metode de
diagnosticare cu ar fi:
7
 - tehnica de detectare a frustrării (Rosenzweig)
- metoda de diagnostic expres a abilităților intelectuale
- tehnici proiective
- test de agresivitate (Bassa-Darki)
- Mese Schulte
- Harta de observare a lui Stott
Factorii psihofiziologici :
- narcotice, jocuri de noroc
- anxietate
- boli mintale
Factorii sociali:
-violențe pe motive etnice
-pierderea locului de muncă
-inegalitate socială
-lipsa mijloacelor de trai
-schimbarea mediului social
Factori familiali- externi:
- divorțul părinților sau moartea unuia dintre ei sau ai cuiva apropiat
- dependență de droguri al unul dintre membrii familiei sau alcolismul
- certuri constante, înjurături sau bătăi în familie
- tutela în exces din partea părinților
Părerea specialiștilor psihiatrici
Aceștia spun că abaterile pot fi asociate cu un anumit tip de gândire sau cu
motive de natură biologică. O altă parte din oamenii de știință asociază acest
fenomen cu boli de natură mintală, psihiatri însă clasifică în două tipuri acest
fenomen:
-adolescenți care s-au izolat într-o lume interioară a lor și păstrează cu greu
legătură cu ceilalți.
-indivizi care sunt incapabili să ia legătura cu ceilalți și caută să se ascundă.

Concluzii
Adolescenții cu comportamente delincvente au o stimă de sine semnificativ
mai redusă comparativ cu cei fără comportamente delincvente.
Cei care provin din familii dezorganizate au o mai mare predispoziție de a
ajunge la comportamente delincvente.
8
 Adolescenții care prezintă un nivel redus al conştiinciozităţii şi o ridicată
instabilitate emoţională, pot fi incluşi în programe de prevenţie care să reducă
riscul apariţiei comportamentului delincvent.
Factorii de natură socială şi reglatoare au o valoare predictivă semnificativă
pentru tulburarea de conduită.
Adolescenții cu comportamente delincvente comparativ cu cei
nondelincvenţi au un nivel semnificativ mai ridicat pentru toate dimensiunile
agresivităţii: agresivitate verbală, furie şi ostilitate, agresivitate fizică.
Tulburările de conduită sunt cu atât mai ridicate cu cât tulburările
emoționale și de gândire sunt mai mari.
Pentru a realiza programe de depistare precoce şi prevenţie a delincvenţei
trebuie să se lucreze într-o echipă interdisciplinară, care să includă: psiholog,
profesor, psihiatru, jurist, asistent social.

Bibliografie
Dobrescu, I. (coord.) (2010). Manual de psihiatrie a copilului şi
adolescentului, vol. I, Bucureşți: Editura Medicală.
Grecu, F., Rădulescu, S. (2003). Delincvenţa juvenilă în societatea
contemporană. Studiu comparativ între Statele Unite şi România. Bucureşți:
Editura Lumina Lex
Lombroso, C. (1992). Omul delicvent. Bucureşți: Editura Măiastra
Măria Nicoleta Turliuc,Psihologia coportamentului deviant, Editura:
Institutul European
Revista română de sociologie”, serie nouă, anul XXIV, nr. 5–6, p. 426–440,
Bucureşți, 2013

Marica A.M., Introducere în problematica delincvenței juvenile, Editura

Ovidius University Press, Constanța, 2007, p.16.
Răşcanu, R. (1994). Psihologia comportamentului deviant. Bucureşți:
Editura Universitatea
https://www.academia.edu
https://dexonline.ro/definiție/delincventa

9
 Interviu luat unei adolescente minore
Eseul 2

Oricare interviu reprezintă un act de putere și de aceea trebuie să ținem

seama de cum punem și cum conducem dialogul astfel în cât să nu facem rău și să
scoatem la lumină informațiile cele mai de preț.
Astfel adolescentul minor, are dreptul să spună ceea ce crede și ce simte
atunci cånd este vorba de persoana lui sau de situațiile care îl privesc.
Se ţine cont de anumite reguli stricte în cazul intervievării unui adolescent
minor așa cum urmează:
Intervievarea copilului se va petrece ȋntodeauna în prezența unui adult
responsabil.
Copilul nu va fi fotografiat sau filmat, nici în cadrul privat, nici în cel public,
fără permisiunea în scris a părinților.
Intervievatorul îi spune copilului cine este și de ce vrea să îi vorbească,
înainte de începerea interviului și îi explică pentru ce are nevoie de interviu și cum
vor fi procesate declarațiile lui.
Se vor folosi metode corecte, deschise și simple pentru obținerea interviului.

Studiu de caz
Eleva de 14, violată în timpul orelor de curs.
În comuna X, Şcoala Gimnazială nr. Y, este zguduită de un scandal monstru,
deoarece în data de 17 iunie, o elevă de 14 ani, din clasa a VII-a, care era la şcoală,
a mers să bea apă și nu s-a mai întors la cursuri. După doar două ore, bunica fetei
a venit cu ea la școală și a anunțat violul, patru minori fiind în cauză. Primul lucru
care a urmat a fost să anunţe Poliția. Au luat fata și pe cei patru minori la audieri.
Fata a fost dusă la medical legist unde s-a constatat că are himen elastic, care nu se
rupe. Ca urmare nu s-a putut confirma sau infirma violul. Se confirmă apoi fapta
prin recunoașterea a doi minori și se întocmește dosar penal . Fata se întoarce la
bunica ei în stare de șoc și îi povestește bunicii cum că a fost violată de patru
minori și nu de doi, așa cum s-a constatat la audieri .
Directoarea școlii a anunțat incidentul neplăcut la Inspectoratul Școlar
Județean.
În scurt timp violul ajunge și în presă , chiar dacă datele personale nu au fost
date, fata devenind astfel a doua oară victima violenței.
10
 Desfășurarea interviului.
Numele meu este Bălan Carmen , sunt asistent social și doresc să stăm de
vorbă . Ești de acord?
Răspuns: Da.
Astăzi este joi. Fac acest interviu la ora 14.30.
Avem în cameră microfon și cameră de înregistrat video pentru a putea
înregistră discuția noastră că să-mi pot aminti tot ce mi-ai spus. Uneori uit lucruri
și înregistrarea mă ajută să te ascult fără să trebuiască să notez totul pe caiet.
Munca mea este să vorbesc cu adolescenții despre lucruri care li s-au
întâmplat. Ne-am întâlnit să vorbim despre ce s-a întâmplat în urmă cu scurt timp
la școala. Ești de acord?
Răspuns: Da
Facem acest lucru pentru ca cei patru colegi ai tăi care te-au violat să poată fi
pedepsiți. Ești de acord?
Răspuns: Da
Cum te cheamă?
Răspuns: R
Și câți ani ai?
Răspuns: 14.
Ești la școală ?
Răspuns: Da.
Aș vrea să te cunosc mai bine. Spune-mi, te rog, ce îți place să faci?
Răspuns: Îmi place să mă joc pe calculator și să cânt.
Ești pregătită să vorbim?
Răspuns: Da.
Dacă îți pun o întrebare pe care nu o înțelegi, spune-mi ”Nu înțeleg”. De
acord?
Răspuns: Da.
Dacă spun ceva greșit, trebuie să-mi spui. De acord ?
Răspuns: Da.
Este foarte important ca azi să spui doar adevărul și să-mi vorbești despre
lucrurile care ți s-au întâmplat cu adevărat.
Îmi vei spune astăzi adevărul ?
Răspuns: Da.
Vreau să aflu mai multe despre tine și lucrurile pe care le faci.
11
 Spune-mi totul despre asta.
Răspuns: Bine.(tăcere)
Povestește-mi tot ce s-a întâmplat, de la început, la sfârșit. Este foarte
important să îmi spui de ce te afli aici.
Răspuns: Da
Gândește-te la ce s-a întâmplat și povestește-mi totul despre asta. Ești de
accord?
Răspuns: Fata povestește cum în pauză a fost să bea apă și cei patru
adolescenți mai mari cu un an sau doi decât ea au sechestrat-o și au violat-o.
Erai singură în acel moment?
Răspuns: Da
Nu ai încercat să țipi?
Răspuns: Nu, fiindcă mi-au pus mână la gură.
Erai în şcoală?
Răspuns: Da.
Te-au atins peste haine sau pe sub haine?
Răspuns: Pe sub haine?
Te-au dezbrăcat?
Răspuns: Da, m-au dezbrăcat.
Te-a durut?
Răspuns: Da, foarte rău.
Te-au bruscat și te-au forțat?
Răspuns: Da.
Îi cunoști?
Răspuns: Da.
Sunt nişte copii răi?
Răspuns: Da.
Te-au amenințat?
Răspuns: Da, au spus că mă vor bate dacă spun ce s-a întâmplat.
S-a mai repetat asta și după ce te-au amenințat?
Răspuns: Nu, fiindcă am fugit.
Știi cum îi cheamă pe cei patru băieți?
Răspuns: Da, X, Y, Z, K.
Și știi în ce clase sunt?
Răspuns: Da, ….
12
 Cui ai povestit mai întâi ce ți s-a întâmplat?
Răspuns: Am fugit la bunica și i-am spus.
Ai mai povestit cuiva despre asta?
Răspuns: Da, la școală când m-am întors cu bunica.
Spune-mi te rog unde erau părinții tăi?
Răspuns: La munca și au venit mai târziu, apoi au aflat.
Mai eşti şi acum speriată?
Răspuns: Da, am coşmaruri ȋn fiecare noapte, ȋmi e teamă să nu mi se
ȋntâmple iar asta.
Ȋți mai amintești ceva ce nu mi-ai spus în acest timp?
Răspuns: Nu.
Sau dacă ți-a scăpat ceva vrei să ȋmi spui, te rog?
Răspuns: Nu, am spus tot.
Mai ai să-mi spui ceva? ...Orice mi-ar putea folosi.
Răspuns: Nu...nu cred.
Ȋți mulțumesc pentru că ai vrut să stai de vorbă cu mine!

CONCLUZII
Interviul cu minori este foarte dificil de realizat ținând cont de faptul că
trebuie respectate cu strictețe anumite reguli astfel încât minorul să fie protejat mai
mult decât un major care are putere mai mare de discernământ. Cu toate acestea
sunt situații ca și în cazul de față, care se impun.
Alt aspect ce trebuie subliniat este faptul că minorul poate fi ȋncă ȋn stare der
şoc , motiv care ȋl poate determina să fie mai puţin coopereant ȋn cee ace priveşte
un răspuns mai elaborat la ȋntrebările intervievatorului.
Nu trebuie să scape din vedere faptul că această profesie implică o
importantă latură umană și că, uneori, prin modul în care înțelege să o exercite
poate aduce prejudicii.
De exemplu, este foarte important ca atunci când intervievăm minorii să
alegem cu mare grijă ȋntrebările, astfel ȋncât ele să denote empatie, căldură
sufletească, compasiune şi grijă pentru ca minorul să capete ȋncredere ȋn cel din
faţa lui şi să răspundă cu sinceritate şi fără frică la ȋntrebări.
Acesta este și motivul pentru care codurile etice conțin precizări atât de
radicale în privința protejării copiilor.

13
 BIBLIOGRAFIE

• Conferențiar doctor Mircea George Botescu, suport de curs

,, Victimologie” , anul universitar 2019-2020;
• Conferențiar doctor Mircea George Botescu, suport de curs
,,Specificul victimizării și asistență sociala în infracțiunea de viol”, anul universitar
2020-2021
• Conferențiar doctor Mircea George Botescu, suport de curs,,
Victimologia criminologică: probleme teoretice, metodologice și aplicative”, anul
universitar 2020-2021
• Bradley, R.G. (2014)- Effective child abuse investigation for the
mulți-disciplinary
team, CRC Press
Faller, C., K. (2007) – Interviewing children about sexual
abuse. Controversies and best practices, Oxford University Press

• https://www.cji.ro/wp-content/uploads/2017/06/GHID-
UNICEF_DESPRE-COPII_ONLINE_13IUNIE.pdf

14